Anulare act aditional. contract individual de munca

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O – Secţia I Civilă sub nr. X/104/2016, reclamantul  C S C a chemat în judecată pe pârâţii SC C R SRL, P G, P M, S F, Inspectoratul Teritorial de Muncă O şi Inspectoratul Teritorial de Muncă B, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului adiţional nr. 5 la Contractul Individual de Munca, încheiat cu SC C R SRL, in ceea ce priveşte durata acestuia.

Solicită să se constate încălcarea drepturilor privind demnitatea în muncă, hărţuirea morală si a drepturilor privind apartenenţa sindicala.

De asemenea a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. X din 28.10.2016, de încetare a Contractul Individual de Munca (încheiat si înregistrat sub numărul X din 28.07.2015, in Registrul General de evidenta a Salariaţilor),  ambele emise de S.C. C R S.R.L, care sunt netemeinice , abuzive  si nelegale, iar prin hotărârea ce se va da, sa se modifice actul aditional nr. 5 la Contractul Individual de Munca, încheiat in data de 28.07.2016 cu SC C R SRL, in ceea ce priveste durata acestuia precum şi anularea deciziei nr. X din 28.10.2016, de încetare a Contractul Individual de Munca.

In motivarea in fapt a cererii, se arată, in esenţă, că  in data de 28.07.2015, a încheiat contractual individual de munca pe perioada determinata, înregistrat sub nr. X, care a fost prelungit prin acte adiţionale succesive. La  finalul perioadei de proba a susţinut un examen, fiind printre putinele persoane care a luat examenul fără a fi nevoie sa îl repete, cum au făcut majoritatea colegilor, care au susţinut in acea perioada acel examen, fapt ce arata ca a fost bine pregătit. Şi-a desfăşurat activitatea cu constiinciozitate si nu a avut nici o abatere disciplinara.

Privitor la ilegalitatea actului adiţional nr.X/28.07.2016, la Contractual Individual de Munca, de prelungire a CIM - ului încheiat sub nr. X încheiat in data de 28.07.2015 cu SC C R SRL pe o perioada determinata de 3 luni si prelungit succesiv in mai multe rânduri, arată că in conformitate cu dispoziţiile art. 12 din legea 53/2003 a Codului

muncii alin. (2): „Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege", iar CAPITOLUL VI: privind Contractul individual de muncă pe durată determinata la art. 82 alin (3) stabileste:  ,,Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile prevăzute la art. 83, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări,” iar alin (4) si (5) stabileste : „între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare".

Deci in conformitate cu dispoziţiile art.83 alin 4 din legea 53 a Codului Muncii, a fost prelungit legal, succesiv de 3 ori prin actul adiţional nr. 1 din 23.07.2015, la Contractul Individual de munca încheiat si înregistrat, sub numărul X din 28.07.2015; actul adiţional nr. 3 din 28.01.2016, la Contractul Individual de Munca; actul adiţional nr. 4 din 28.04.2016, la Contractul Individual de Munca.

In data de 28.07.2016, a fost obligat sa semneze actul adiţional numărul 5, la Contractul Individual de Munca încheiat si înregistrat, sub numărul X din 28.07.2015, SC C R SRL, prelungit ilegal, a patra oara consecutiv, Contractul Individual de Munca, fiind singura posibilitate a reclamantului de a avea un loc de munca.

Ulterior in data de 10.08.2016 a sesizat ITM O care a solicitat ca acesta sa efectueze un control la SC C R SRL pentru a constata cele sesizate de reclamant si sa ia masurile necesare impuse de lege astfel de situaţii.

ITM O, prin adresa nr. PX/6463/23.08.2016, a comunicat rezultatul controlului prin care fost dispusa măsura in acest sens, sa respecte prevederile art. 83 din legea 53/2003 a Codului Muncii, cu privire la cazurile in care un contract individual de munca poate fi încheiat pe perioada determinata.

 Măsura a fost dispusa in conformitate cu dispoziţiile HG nr. 1377/2009, privind regulamentul de organizare si funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor măsurii cu caracter organizatoric.

 In concluzie relevă reclamantul că societatea pârâtă, in urma controlului efectuat de ITM O era obligata ca intr-un termen rezonabil să remedieze situaţia, in conformitate cu dispoziţiile legale si sa-i încheie Contract Individual de Munca pe perioada Nedeterminata.

Precizează ca in situaţia in care a fost dispusa măsura de către ITM O, dar nu a fost dat un termen in care sa fie remediate masurile dispuse in urma sesizării, este posibil ca  inspectorul/inspectorii de munca sa fi avut un avut un interes probabil personal, sau un  ordin de la superiori in acest sens.

Se concluzionează ca atât angajatorul, cât si  ITM O se fac vinovaţi  de nerespectarea legii si abuzuri în serviciu, fapt ce a dus la pierderea locului de munca de către reclamant.

Cu privire la încălcarea demnităţii în muncă, hăituirea morală si încălcarea drepturilor privind apartenenţa sindicala, arată faptul ca a fost discriminat si hărţuit moral la locul de munca din momentul înscrierii in Sindicatul Solidaritatea A.

Aflându-se in timpul liber, s-a întâlnit cu colegul de serviciu I G, moment în care acesta l-a avertizat ca a făcut o greşeala înscriindu-se la Sindicatul Solidaritatea A, deoarece o sa aibă probleme cu prelungirea contractului, făcându-l sa înteleagă ca daca nu se va retrage din acest sindicat, nu i se va mai prelungi CIM-ul, lucru care s-a si întâmplat.

Ulterior, fiind de serviciu, tura de zi (07.00 - 19.00) repartizat in postul 5, şeful de tura S F, cu telefonul in mana, i-a spus ca a vorbit cu dl. Dir. P G, sa se retragă din Sindicatul Solidaritatea A, aceasta fiind condiţia impusa pentru a i se prelungi CIM-ul.

După cinci minute,in prezenta reclamantului a fost sunat şeful de tura S F de către dl. Dir. P G, acesta chiar auzind discuţia dintre cei doi, spunându-i ca singura condiţie de a i se prelungi CIM-ul, este de a se retrage din Sindicatul Solidaritatea A, întrebând şeful de tura daca este un şantaj, acesta i-a răspuns ca asta este singura condiţie de a i se prelungi CIM-ul.

In data de 27.10.2016 inainte de a intra in serviciu  reclamantul a purtat o discutie cu directorul societăţii angajatoare, iar acesta l-a asigurat că nu vor fi probleme cu prelungirea contractului său de muncă.

Pe data de 29.10.2016, reclamantul i-a  sunat pe şeful de tura S F, pe sef serviciu P M si pe dl. Dir. P G, aceştia confirmându-i ca nu i s-a mai prelungit CIM-ul, aceasta fiind chiar ultima zi din contract. Aflând acest lucru, i s-a făcut rău, iar de fata fiind colegul F C, l-a transportat la UPU S, unde s-a constatat ca avea tensiunea 21 cu 10.

Aceste evenimente s-au petrecut in luna octombrie, iar drept urmare CIM-ul nu s-a mai prelungit.

In continuare  sunt prezentate o serie de consideratii generale  privind  hărţuirea morală  si violenta in raporturile de muncă, invocându-se totodata dispoz art.3 din legea nr.62/2011 si dispoz art.8 alin.1, art.39 alin.1 din Codul Muncii.

Se arata ca  pentru victimele hărţuirii morale  consecinţele pot fi semnificative,  mai ales din punct de vedere medical. In cazul reclamantului  se poate certifica acest lucru cu  documentele medicale atasate actiunii.

Ce trebuie remarcat este maniera, atitudinea, în care s-au desfăşurat toate aceste acţiuni ale persoanelor din conducerea SC C R SRL, şi anume o atitudine vădit intimidatoare, o primă încercare de destabilizare a reclamantului. O încercare prin care se dorea ca acesta să nu mai fie sigur pe acţiunile sale si de a se retrage din Sindicatul Solidaritatea A, singurul care este in măsura sa îi apere interesele în fata fărădelegilor patronatului.

Intimidările au continuat, însă au trecut la un nivel superior, a fost ignorata dispoziţia data de ITM O de a remedia nelegalitatea privind prelungirea Contractului Individual de munca si angajarea pe perioada nedeterminata, in final încetând contractul cu o zi înainte de expirarea acestuia, ceea ce este ilegal.

Atât reclamantul cat si alţi colegi care s-au înscris in Sindicatul Solidaritatea A, au fost trataţi diferenţiat de restul colegilor şi supravegheaţi excesiv, din ultimele afirmaţii făcute de domnul P G, inclusiv in timpul liber, fiind chiar filmaţi si ,,filaţi”.

Conform dispoz art.39 al.1 lit.e) din Codul Muncii, salariatul are dreptul la demnitate in muncă. Acestui drept al salariatului îi corespunde obligatia corelativa a angajatorului de a se abtine  de la orice act care ar putea aduce atingere  demnităţii si onoarei salariatului. Prin încetarea  contractului individual de munca  cu o zi înainte de expirarea acestuia, reiese faptul că ameninţările  directe si indirecte privind apartenenta la Sindicatul Solidaritatea A  si recomandările de a se retrage din respectivul sindicat  pentru a nu pierde locul de munca, s-au concretizat in data de 28.10.2016.

Privitor la Decizia  nr.X/2016  se arata ca aceasta este  netemeinica, nelegala si abuzivă,  fiind rezultataul nerespectarii legislatiei muncii atât de catre angajator, cât si de catre ITM O.

S-a arătat ca angajatorul a ignorat cu  bună stiinţă masura de a respecta prevederile art.83 din Codul Muncii cu privire la cazurile in care un contract individual de munca  poate fi încheiat pe perioada determinata, dispusa de ITM O, specificata si in adresa  nr.PX/6463/23.08.2016.

In concluzie, SC C R SRL, era obligata ca intr-un termen rezonabil să remedieze situaţia, in conformitate cu dispoziţiile legale si sa-i încheie Contract Individual de Munca pe perioada Nedeterminata.

Si nu in ultimul rând se arata ca  vina ITM - O, constă în faptul că nu a dat un termen pentru remedierea măsurii dispuse si nu a supravegheat remedierea situaţiei privind dispoziţiile art. 83, din legea nr. 53 a Codului Muncii, alin (4) si (5).

Fata de cele menţionate mai sus, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată si în consecinţă:  sa se constatate ilegalitatea actului adiţional nr. 5 la Contractul Individual de Munca, in ce priveşte durata acestuia; să se constatate încălcarea demnităţii în muncă, hărţuirea morală si încălcarea drepturilor privind apartenenţa sindicala; anularea deciziei nr. X/28.10.2016 de încetare a Contractul Individual de munca încheiat.

Solicită obligarea pârâtei la reintegrarea la vechiul loc de munca cu contract pe perioada nedeterminata; plata drepturilor salariale, si a celorlalte drepturi legale, de la încetarea  Contractului Individual de Munca pana la reintegrarea in societate; să ia toate măsurile care se impun pentru respectarea demnităţii în muncă şi încetarea hărţuirii morale a reclamantului cu privire la apartenenţa sindicala din partea persoanelor menţionate, obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 100 000 lei şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata

În drept a invocat dispoz. art. 266, art. 8 alin. 1, art. 12 alin (2), art. 39 alin 1, art. 82 si 83, din legea 53 a Codului Muncii, art. 11 alin (1), din HG nr. 1377/2009, art. 1 alin (3), art. 18 si 19, din legea nr. 108 din 16 Iunie 1999 republicata, art. 3 alin3 din legea 62/2011 a Dialogului Social, art. 2 alin 2, art. 2 alin 2, art.55,art. 56, art.  57 alin 1 si 2, din Contractul Colectiv de Munca, art. 4, 5 ,6 alin 1 litera a), b) j), art. 12 litera k), o) si q), din Regulamentul Intern, precum si de dispoziţiile altor acte normative care se impun pe parcursul judecării prezentei contestaţii.

S-a solicitat administrarea probei cu  înscrisuri, a probei testimoniale şi proba cu interogatoriu.

S-au depus în dovedire înscrisurile de la filele 12-26 dosar.

La data de 23.12.2016 societatea pârâtă SC C R B SRL a depus întâmpinare prin care solicita respingerea contestaţiei introdusa de C S C, ca neîntemeiata.

In fapt, reclamantul , angajat cu contract individual de munca pe perioada determinata la S.C. C R B S.R.L, punct de lucru S judeţul O a contestat atât decizia nr. X/28.10.2016, emisa de angajator prin care i s-a încetat contractul de munca pe perioada determinata la expirarea termenului pana la care fusese prelungit cat si Actul adiţional nr. X /28.07.2016 la contractul individual de munca arătând totodată ca i-a fost încălcata demnitatea in munca fiind supus si unor hărţuiri morale.

Cu privire la prelungirea contractului de munca pe perioada determinata, la legalitatea Deciziei nr. X/2016 prin care fost încetat contractul de munca si a Actului adiţional nr. X/2016 se arata ca reclamantul contestator da o interpretare greşita  textelor de lege respectiv art. 82 pct. 3-5 din Legea 53/2003, republicata si modificata, care reglementează încheierea prelungirea si durata contractului pe perioada determinata.

In desfăşurarea sa contractul de munca pe perioada determinata încheiat intre angajatorul sau S.C. C R B S.R.L si contestator înregistrat sub nr X/28.07.2015 a cunoscut un număr de 4 prelungiri fără a fi depăşita durata maxima prevăzuta de lege.

Prima prelungire a acestui contract de munca s-a realizat la data de 23.10.2015 prin Actul adiţional nr. 1 pentru o perioada de 3 luni . Prin actele adiţionale nr. 3,4, si 5 s-au dispus alte prelungiri a cate trei luni fiecare. Toate cele 4 prelungiri au însumat 12 luni.

Din economia art. 82 pct. 4 al Legii nr. 53/2003 republicata si modificata se întelege ca intre aceleaşi parti se pot încheia succesiv 3 contracte de munca pe perioada determinata.

In cazul de fata suntem in prezenta unui singur contract de munca pe perioada determinata care a fost înregistrat in scriptele societăţii sub nr. X/28.07.2015. Actele adiţionale prin care s-a dispus prelungirea raporturilor de munca ale contestatorului sunt adiacente aceluiaşi contract si nu pot fi interpretate ca fiind contracte de munca de sine stătătoare.

Aşadar apreciază ca nu se află in prezenta unui număr de 4 contracte de munca pe perioada determinata ci a unui singur contract care are ataşate 4 acte adiţionale prin care s-a dispus prelungirea raporturilor de munca in conformitate cu dispoziţiile art. 83 pct. 3 si 5 din Legea 53/2003 republicata si modificata.

Solicită a se constata ca din acest punct de vedere contestatorul se afla intr-o grava confuzie in ceea ce priveşte noţiunea de contract si cea de act adiţional la un contract. Actul adiţional nu este prin el însusi un contract întrucât nu conţine toate elementele pe care in mod obligatoriu trebuie sa le aibă contractul cadru.

Actul adiţional ca o prelungire a contractului cadru nu face decât sa preia unele din elementele contractului fără a putea sa se renunţe la esenţa contractului, cum de altfel s-a întâmplat si in situaţia de fata.

Având in vedere tocmai aceasta situaţie juridica paratul prin Decizia nr. X/28.10.2016 se refera in mod expres la încetarea contractului de munca pe perioada determinata a contestatorului înregistrat sub nr. X/28.07.2015 si nu la actul adiţional nr. X/28.07.2016 prin care s-a dispus ultima prelungire si pe care ii contesta reclamantul.

Referitor la celelalte aspecte menţionate in contestatie, care privesc relaţiile de munca ale contestatorului si atitudinea superiorilor săi fata de acesta precum si pretinsele hărţuiri la locul de munca, se arata ca reclamantul  nu a putut face dovada existentei unor astfel de situaţii.

Toate aserţiunile sale care se refera la aceste din urma aspecte se datorează si se subordonează ideii sale de nemulţumire cu privire la împrejurarea ca angajatorul nu i-a încheiat contract de munca pe perioada nedeterminata.

Sesizarea pe care contestatorul a adresat-o ITM O in urma căreia a fost declanşată o verificare in cadrul S.C. C R B S.R.L s-a materializat intr-un act de control, fiindu-i comunicate si petentului masurile dispuse.

Din analiza acestor acte rezulta ca inspectorii ITM au verificat mai multe aspecte unele din acestea neavând legătura cu sesizarea care face obiectul acestei cauze.

Solicită respingerea contestaţiei reclamantului  C S C ca neîntemeiata.

În dovedire s-a ataşat actul de control întocmit de ITM O împreuna cu anexele.

In drept a invocat dispoziţiile art. 204 NCPC.

La data de 23.12.2017 pârâţii P G, S F şi  P M au depus întâmpinare prin care invocă in apărare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Apreciază ca pârâţii nu pot avea calitate procesuala in cauza atâta vreme cat nu exista identitate intre persoana acestora si persoana obligata in raportul de drept substanţial care in aceasta situaţie este chiar angajatorul, respectiv S.C. C R SRL B.

Pârâţii nu pot avea aşadar aceasta situaţie legala de a sta in proces, ei fiind in fapt angajati ai aceluiaşi subiect de drept care s-a aflat in raporturi juridice si cu contestatorul.

In concret paraţii S F si P M sunt angajaţi ai S.C. C R SRL B in funcţiile de sef tura si respectiv sef serviciu paza calitate in care nu au avut nici o contribuţie in naşterea sau stingerea raportului juridic de munca ce il priveşte pe contestator.

Paratul P G este si acesta angajat al S.C. C R B SRL, in funcţia de director aflat in acelaşi raport de prepusenie cu societatea in care contestatorul s-a aflat in calitate de angajat cu contract de munca pe perioada determinata.

In situaţia in care excepţia va fi respinsă solicită să se constate ca

reclamantul contestator nu îşi întemeiază acţiunea pe acte sau fapte

dovedite prin probe, care sa constituie încălcări ale legii imputabile acestora

sau angajatorului.

Cu privire la contractul individual de munca pe perioada determinata încheiat intre angajator si contestator arată ca a fost întocmit in conformitate cu dispoziţiile art. 12 pct. 2, si art. 83 lit. b din Legea 53/2003 republicata si modificata.

Actele adiţionale 1,3,4, si 5 prin care a fost prelungit contractul individual de munca al contestatorului sunt legal emise întrucât prin ele însele nu constituie noi contracte de munca, astfel ca nu au fost încălcate dispoziţiile art. 82 pct. 3 si 4 din Legea 53/2003 republicata si modificata.

Au solicitat judecarea cauzei şi în lipsa.

La data de 28.12.2017 Inspectoratul Teritorial de Muncă B a depus întâmpinare.

Pe cale de excepţie, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ITM B, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată cu privire la nulitatea actului adiţional nr. 5.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată cu privire la pretenţiile reclamantului faţă de ITM B.

Cu privire la excepţia  inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii actului adiţional nr. 5 arată că această constatare se poate efectua numai pe durata existenţei contractului, în raport de dispoz. art. 268 alin. 1 lit.d) din legea 53/2003.

Având în vedere capetele de cerere formulate de reclamant, nu justifică dreptul sau obligaţia ITM B de a participa ca parte în speţa dedusă judecăţii, având în vedere faptul juridic esenţial al inexistenţei unui raport juridic de muncă între reclamant şi ITM B.

În drept a invocat dispoz. art. 205-208 C. proc. civ., legea 108/2009, HG 1377/2009, precum şi legea 53/2003.

În temeiul dispoz. art. 223 alin. 3 şi art. 411 alin 1 pct. 2 C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 09.01.2017 Inspectoratul Teritorial de Muncă O a depus întâmpinare prin care  a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ITM O, solicitând admiterea acesteia deoarece nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 36 din cadrul Codului de procedură civilă, respectiv „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

Or, în cadrul raportului juridic litigios de muncă ce face obiectul prezentului dosar, subiecte nu pot fi decât angajatul şi angajatorul, în condiţiile în care obiectul acestui dosar este contestaţia la decizia de concediere formulată de reclamant.

Mai mult, consideră faptul că nu pot fi analizate pe calea prezentei acţiuni legalitatea şi temeinicia proceselor verbale de control întocmite de ITM O şi de către ITM B în condiţiile în care acestea sunt acte administrative şi pot fi contestate pe calea unei alte proceduri prevăzută de lege.

Faţă de cele menţionate mai sus, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ITM O.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. din - Codul de procedură civilă.

Au solicitat judecarea cauzei şi în lipsa, potrivit dispoziţiilor art. 466 şi urm. din cadrul C.p.c.

La data de 31.01.2017 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare

A solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâţi şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi motivată.

Solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi deoarece acţiunile pârâţilor P G, P M si S F sunt implicate

in hărţuirea  morala si discriminarea reclamantului la locul de munca, toate acestea

fiind in strânsă legătură cu apartenenţa la Sindicatul Solidaritatea A,

condiţionând angajarea cu contract pe perioada nedeterminata si chiar promovarea la echipa de intervenţie mobila si mărirea salariului de retragerea din sindicat.

In ce priveşte paratele Inspectoratul Teritorial de Munca O si Inspectoratul Teritorial de Munca B arată ca acestea, deşi au fost sesizate in nenumărate rânduri, atât de reclamant cat si de alţi colegi, nu au luat masurile legale, privind neregulile reclamate si constatate, iar după termenul de realizare, 22.08.2016, pentru respectarea dispoziţiilor art.83 din legea nr.53/2003 a Codului Muncii, nu au verificat daca dispoziţiile legale, in ce priveşte Contractele Individuale de Munca pe perioada determinata, au fost respectate, motive pentru care cele doua inspectorate de munca se considera ca au calitate procesuala in cauza.

SC C R SRL, a făcut si face permanent angajări de Agenţi de Securitate, pe perioade determinate, dar nu a binevoit să-l informeze pe reclamant sau sindicatul din care fac parte, de posturile vacante.

Planul de paza nu a fost modificat, iar paza obiectivului

din cadrul SC A S.A., si posturile de paza nu sunt sezoniere, asa cum

reiese din planul de paza avizat si aprobat.

La data de 16.02.2017 ITM B a depus precizări în raport de răspunsul la întâmpinare formulat în cauză.

In răspunsul la întâmpinare formulat, reclamatul face afirmaţii tendenţioase, cu rea credinţa si nedovedite care au ca scop denigrarea unei instituţii publice.

Conform Constituţiei si Codului de procedura civila, cetăţenii romani trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi, fiind interzisa orice atingere adusa onoarei si reputaţiei unei persoane, iar folosirea unui limbaj licenţios poate atrage răspunderea civila si/sau penala, conform dispoziţiilor legale.

Astfel, in temeiul art. 12 din Codul de procedura civila solicită aplicare unei amenzi judiciare reclamantului pentru limbajul folosit de acesta raportat la ITM B.

Reclamantul nu a depus la Inspectoratul Teritorial de Munca B nici o petitie/cerere/solicitare cu privire la raportul sau de munca cu angajatorul Societatea C R SRL, acest aspect rezulta din chiar cererea de chemare in judecata formulata.

ITM B si-a îndeplinit atribuţiile conform limitelor de competenta stabilite de Legea nr. 108/1999  privind înfiinţarea  si  organizarea Inspecţiei  Muncii, republicata, HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Funcţionare al Inspecţiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, modificata si completata.

Contestaţia ce face obiectul prezentei cauze este întemeiata pe dispoziţiile Codului Muncii si are ca obiect contestarea actului adiţional nr. 5 la contractul individual de munca, a deciziei nr. X/28.10.2016 si aspecte privind încălcarea unor drepturi de către angajator.

Astfel, contrar opiniei reclamantului, ITM B nu are calitate procesuala

pasiva in prezenta cauza, nefiind parte a raportului de munca.

In acţiunea formulata nu exista un capăt de cerere care sa vizeze ITM B.

ITM O a depus concluzii scrise la termenul din data de 22.02.2017 prin care solicită admiterea  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ITM O.

La termenul din data de 22.03.2017 la interpelarea instanţei reclamantul a învederat că la capătul 1 de cerere, solicită anularea parţială a actului adiţional nr. 5 la contractul individual de muncă, doar în ceea ce priveşte perioada determinată de 3 luni, apreciind nelegală prelungirea contractului individual de muncă doar pe 3 luni şi nu pe perioadă nedeterminată.

La acelaşi termen raportat la obiectul cauzei, tribunalul a constat că ITM O şi ITM B nu sunt părţi în raportul juridic dedus judecăţii ce vizează contractul individul de muncă încheiat de angajator cu angajatul său şi o decizie de încetare a raporturilor de muncă, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii ITM O şi ITM B.

Sindicatul Solidaritatea A, la termenul din data de 19.04.2017 a depus o cerere de intervenţie în interesul reclamantului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 61 si următoarele din Codul de Procedura Civila, înţelege să susţină apărarea reclamantului C S C care este membru al sindicatului „Solidaritatea A", in conformitate cu dispoziţiile art. 28 din legea 62/2011 a Dialogului Social.

De asemenea solicită  sa se constate ilegalitatea actului adiţional nr. 5 la Contractul Individual de Munca (încheiat si înregistrat, sub numărul X din 28.07.2015, in Registrul General de evidenta a Salariaţilor), încheiat in data de 28.07.2016, încheiat cu SC C R SRL, in ce priveşte durata acestuia, respectiv modificarea din perioada determinata, de 3 luni, in perioada nedeterminata;

Să se constate încălcarea demnităţii în muncă, hărţuirea morală si încălcarea drepturilor, privind apartenenţa sindicala,

Solicită anularea Deciziei nr. 90 din 28.10.2016, de încetare a Contractul Individual de munca încheiat si înregistrat, sub numărul X din 28.07.2015, in Registrul General de evidenta a Salariaţilor ca nelegala si plata cheltuielilor de judecata.

Prin încheierea defectuoasa a actului adiţional nr. 5 la Contractul Individual de Munca  încheiat in data de 28.07.2016, cu SC C R SRL, in ce priveşte durata acestuia, respectiv perioada determinata, de 3 luni, trebuia sa fie perioada nedeterminata, deoarece in data de 28.07.2015, C S C, a încheiat contractual individual de munca pe perioada determinata, înregistrat sub nr. X, care a fost prelungit prin acte adiţionale succesive.

La finalul perioadei de proba a susţinut un examen, el fiind printre putinele persoane, care au luat examenul fara a fi nevoie sa îl repete, cum au făcut majoritatea colegilor, care au susţinut in acea perioada acel examen, fapt ce arata ca a fost bine pregătit. Si-a desfăşurat activitatea cu constiinciozitate si nu a avut nici o abatere disciplinara.

In data de 28,07.2016, C S C, a fost obligat sa semneze actul adiţional numărul 5, la Contractul Individual de Munca încheiat si înregistrat, sub numărul X din 28.07.2015, SC C R SRL, prelungit ilegal, a patra oara consecutiv, Contractul Individual de Munca, fiind singura lui posibilitate de a avea un loc de munca.

Ulterior in data de 10.08. 2016, ca urmare a nemulţumirilor vizavi de prelungirea ilegala a C.I.M., si a altor nemulţumiri, după ce a prezentat situaţia preşedintelui Sindicatului Solidaritatea A, a fost sfătuit si ajutat sa sesizeze ITM - O prin adresa nr P2X/6463/10.08.2016, in care solicita ca ITM-O sa facă un control la SC C R SRL pentru a constata cele sesizate de C S C si sa ia masurile necesare impuse de legislaţia in vigoare, in astfel de situaţii.

Arată că faptul ca ITM O a mai fost sesizat de doamna D E (152/4162 din 11.05.2015), in care la punctul 3 sesiza faptul ca la SC C R SRL, face angajări succesive pe acelaşi post, pe perioada determinata, fara un motiv real, persoana nu mai este primita la lucru, contractul nu se mai prelungeşte si este angajata o alta persoana, contrar legii. Din acest motiv s-a ajuns la aproximativ 800 de angajaţi succesiv pentru aproximativ 20 posturi de paza in doar 6 ani, rezulta ca SC C R SRL, a mai fost sesizat pentru aceleaşi fapte, ceea ce rezulta ca este o practica, la nivelul acestui angajator, nerespectarea dispoziţiilor legale.

Membrii înscrişi in Sindicatul Solidaritatea A, au fost trataţi diferenţiat de restul colegilor şi supravegheaţi excesiv, inclusiv in timpul liber.

Prin încetarea contractului individual de munca, cu o zi înainte de expirarea acestuia, reiese faptul ca ameninţările directe si indirecte, privind apartenenţa la Sindicatul Solidaritatea A si recomandările de a se retrage din acest sindicat, pentru a nu pierde locul de munca s-au concretizat, in data de 28.10.2016.

Solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi motivată de reclamant.

De asemenea solicită admiterea probei cu martori, înregistrări audio si alte probe ce se vor dovedi utile si pertinente.

În drept a invocat dispoziţiile art. 60-62 si următoarele din Codul de Procedura Civila in ce priveşte prezenta cerere.

Tribunalul în baza dispoz. art. 64 alin. 2 C. proc. civ, la termenul din data de 17.05.2017 a admis în principiu cererea de intervenţie în interesul reclamantului C S C formulată de Sindicatul Solidaritatea A, dată fiind legătura dintre cererea de intervenţie şi cererea introductivă.

A unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii persoane fizice P G, P M şi S F, ţinând cont de petit-ul 2 al cererii de chemare în judecată prin care se invocă încălcarea anumitor drepturi în timpul derulării raportului de muncă.

In cursul cercetarii judecatoresti  s-au administrat, la solicitarea părtilor,  proba cu inscrisuri, cu interogatoriul pârâtilor - persoane fizice si proba testimonială (fiind audiati martorii I G şi F C).

De asemenea, cu privire la proba cu înregistrarea audio ataşată la dosar solicitata de intervenient, a respins proba, motivat de faptul că este neutilă soluţionării cauzei, raportat la precizările reprezentantului Sindicatului Solidaritatea A, care a arătat că vizează alte persoane care se află în aceeaşi situaţie cu reclamantul, dar nu-l vizează pe reclamant, iar pe de altă parte nu se poate stabili dacă modalitatea de obţinere a acestor înregistrări este una legală.

Din oficiu, a pus în discutia părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea parţială a actului adiţional, raportat la dispoz. art. 268 alin1 lit.d) C. Muncii, unind totodată excepţia cu fondul cauzei.

Având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la data de 20.10.2017, dată la care societatea pârâtă SC C R SRL a depus concluzii scrise.

Solicită respingerea contestaţiei promovata de contestatorul C S C ca nefondata. In ceea ce priveşte contestarea de către reclamant a legalităţii Actului adiţional nr.X/28.07.2016 ca CIM nr.X/28.07.2015, aceasta nu mai este admisibila odată încetate raporturile de munca, deoarece art.211 lit.b din Legea nr.62/2011, privind dialogul social stipulează in sensul ca nulitatea unor dispoziţii ale unui contract de munca nu poate fi ceruta de părti decât pe durata in care contractul este aplicabil, nu si după încetarea acestuia.

Pe fond, arata ca Actul adiţional nr.X/28.07.2016 este subsecvent Contractului individual de munca pe durata determinata nr.X din 28.07.2015, neavând o existenta de sine stătătoare si neputând fi considerat un contract de munca propriu zis, lipsindu-i elementele pe care un contract de munca trebuie sa le conţină in mod obligatoriu, potrivit legii.

Susţinerile contestatorului sunt nefondate, întrucât acestea îşi au izvorul intr-o interpretare greşita a textelor de lege, respectiv art.82 alin.2-5 din Legea nr.53/2003, modificata, privind Codul Muncii.

Analizând cererea reclamantului, cu prioritate prin prisma exceptiilor invocate si mai apoi raportat la motivele de fapt si de drept invocate, văzând probatoriul administrat si dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul retine următoarele:

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtilor P G, P M,  si S F, Tribunalul constata ca aceasta este întemeiata si va fi admisa, cu consecinţa respingerii cererii formulata in contradictoriu cu acesti pârâti, ca fiind promovata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasivă.

Pentru a aprecia astfel, Tribunalul are in vedere dispoz art.36 Cpr civ, potrivit carora  calitatea procesuala rezulta din  identitatea dintre părti si subiectele raportului juridic  litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

In speţă, raportul juridic litigios este întemeiat pe raporturile  de munca dintre reclamantul C S C, in calitate de angajat si pârâta SC C R SRL- in calitate de angajator. Este evident ca in ceea ce priveste  anularea actului aditional nr.X/28.07.2016 si a deciziei  nr.X/28.10.2016 calitatea procesuala a celor trei pârâţi - persoane fizice lipseşte, însă exceptia  a fost unita cu fondul pentru a se putea stabili daca acestia din urmă pot fi considerati ca fiind părţi in raportul juridic in care reclamantul invoca hărţuirea morală la locul de muncă.

Nu s-a dovedit, prin probatoriul administrat, că cei trei pârâti – in calitatea de sef tura (S F), sef serviciu pază(P M) si respectiv director (P G) - ar fi exercitat, ei înşişi, acte de hărţuire sau de violenţă morala asupra reclamantului.

Pentru aceste considerente, excepţia invocata va fi admisă.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii privind anularea parţială a actului adiţional nr.X/28.07.2016, Tribunalul constată ca potrivit  dispoz. art. 268 alin.1 lit.d) C. Muncii ,,cererile in vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate (…) d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita  constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale  acestuia”.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art.211 lit.b) din legea nr.62/2011: ,, Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează(…):

 b) constatarea nulităţii unui contract individual de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică;”

Cum in cauza se solicita anularea unei clauze a actului aditional nr.X/28.07.2016 la contractul individual de munca nr.X/28.07.2015, care a încetat in data de 29.10.2016, cererea reclamantului de anulare a respectivei clauze ce vizeaza durata contractului, se constata a fi inadmisibilă.

Pentru acest considerent exceptia invocata din oficiu se va admite.

Referitor la Decizia nr.X/28.10.2016, prin care se stabileste ca începând cu data de 29.10.2016 încetează contractul de muncă al reclamantului, se constata ca aceasta este legală, deoarece in data de 29.10.2016  expirau cele trei luni pentru care se  prelungise contractul individual de munca al reclamantului. Prelungirea pentru o perioada de doar trei luni a contractului individual de munca, prin actul aditional nr.X/28.07.2016 este rezultatul acordului de voinţă dintre angajat- reclamantul C S C si angajatorul său- fila 20 dosar.

Nu exista nicio dispozitie in cuprinsul Codului Muncii, prin care sa fie obligat un angajator sa încheie un (nou) contract de munca sau sa il prelungească pe cel expirat,  cu o anume persoana (fost angajat sau nu).

 Dimpotrivă, art.8 al.1 din Codul Muncii instituie ca principiu ce sta la baza relatiilor de munca principiul consensualităţii, ceea ce înseamnă că relatiile de munca au un caracter consensual, ele depinzând exclusiv de voinţa părţilor  atât cu ocazia încheierii, cât si pe durata  existentei lor. Este vorba despre voinţa ambelor părţi.

Acestea sunt considerentele pentru care cererea de anulare a deciziei nr. X/28.10.2016 nu poate fi primită.

Referitor la încălcarea demnităţii in muncă si la hărţuirea morala la locul de muncă, urmare a înscrierii in Sindicatul ,,Solidaritatea A”, Tribunalul constata ca acestea nu au fost dovedite, in conditiile art.249 Cprciv. Se susţine, in concret, că raporturile de munca ale reclamantului cu angajatorul sau n-au mai fost prelungite ca urmare a înscrierii reclamantului in respectivul sindicat.

Tribunalul constata ca reclamantul este angajatul  pârâtei din data de 29.07.2015, in temeiul contractului individual de munca nr.X/28.07.2015- fila 12 dosar. Contractul de munca pe perioada determinata încheiat intre angajatorul  S.C. C R B S.R.L si reclamant  a cunoscut un număr de 4 prelungiri: prima prelungire a acestui contract de munca s-a realizat la data de 23.10.2015 prin Actul adiţional nr. 1 pentru o perioada de 3 luni . Prin actele adiţionale nr. 3,4, si 5 s-au dispus alte prelungiri a cate trei luni fiecare.

Ultima prelungire s-a dispus la data de 28.07.2016, prin actul aditional nr.5-fila 20, până la data de 29.10.2016.

În data de 29.07.2016, reclamantul s-a înscris in Sindicatul ,,Solidaritatea A”- potrivit adeziunii de la fila 161 dosar.

Din probele administrate in cauza nu se poate concluziona ca  refuzul angajatorului de a mai prelungi contractul individual de munca al reclamantului se datorează înscrierii acestuia in sindicatul ,,Solidaritatea A”.

Pe de o parte: din cuprinsul înscrisului aflat la fila 161, se retine că si anterior  înscrierii in Sindicatul Solidaritatea A reclamantul fusese înscris intr-un sindicat- ,,A Prelucrare”, din care s-a retras pentru a se înscrie in ,,Solidaritatea A”.

 Calitatea de membru de sindicat a reclamantului nu a reprezentat, anterior,  un impediment in prelungirea contractului său individual de muncă.

Pe de alta parte, instanţa reiterează aspectele reţinute anterior cu privire la principiul consensualităţii ce sta la baza relatiilor de munca, asa încât niciun angajator nu poate fi obligat sa încheie un nou contract de munca cu o anume persoană sau să-l prelungească pe cel a cărui durată a expirat.

Mai mult, raportat strict la probele administrate in cauza, respectiv la proba testimoniala, se retine că la nivelul societăţii pârâte exista salariaţi înscrisi in cel putin două organizatii sindicale, printre care si Solidaritatea A.

Declaraţia martorulului F C- care nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrată -  nu poate primi eficienţă,  deoarece pe de o parte  se refera in principal la situaţia respectivului martor, percepută in mod subiectiv, iar pe de alta parte, aspectele relatate referitoare la  o discutie asupra unei eventuale concedieri ca urmare a înscrierii in Sindicatul Solidaritatea A, discuţie purtata in domiciliul reclamantului cu  un alt coleg, G I, au fost infirmate de catre acesta din urmă.

In lipsa oricăror alte dovezi care sa se coroboreze cu  declaratia martorului  F C., instanţa nu poate concluziona asupra faptului ca reclamantul ar fi făcut obiectul hărţuirii morale la locul de munca sau ca i s-ar fi încălcat demnitatea în muncă.

De altfel, obiectul principal al actiunii îl constituie anularea actelor emise de angajator  prin care au încetat raporturile de munca ale reclamantului, ceea ce înseamnă ca acesta doreste in continuare să desfăşoare activitate in cadrul societăţii pârâte.

Aspectele retinute mai sus, sunt de natura a justifica solutia instanţei de respingere a cererii reclamantului referitoare la  constatarea încălcării drepturilor privind demnitatea in muncă si hărţuirea morala, precum si a cererii privind obligarea  pârâtului la daune morale, in lipsa dovedirii existentei vreunei fapte ilicite  care sa îl prejudicieze pe reclamant.

Constatând culpa procesuala a reclamantului contestator, in temeiul dispoz art.453 C.pr. civ. si la cererea pârâtului S F,  se va dispune obligarea reclamantului la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către acest  pârât, reprezentând onorariu avocaţial dovedit cu chitanţa nr.131/12.09.2017-fila 201 dosar.

Data publicarii pe portal: 05.12.2017

Domenii speta

Spete similare