Înmatriculare vehicul fără plata timbrului de mediu

Înmatriculare vehicul fără plata timbrului de mediu

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, la data de 7 octombrie 2015, reclamantul a achiziţionat din spaţiul comunitar un autoturism rulat, iar prin cererea formulată la data de 9 decembrie 2015 a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei privind timbrul de mediu, susţinând că aceasta încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, cerere în privinţa căreia instituţia-pârâtă i-a răspuns prin adresă, în sensul că este necesar să achite anticipat taxa prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013.

Reclamantul a contestat acest răspuns în faţa instanţei de contencios administrativ, acţiunea fiindu-i respinsă cu motivarea că O.U.G. nr. 9/2013, intrată în vigoare la data de 15 martie 2013, nu mai face nicio discriminare între autovehiculele de ocazie aflate pe piaţa internă şi cele provenite din piaţa comună europeană.

Verificând din această perspectivă legalitatea hotărârii primei instanţe, Curtea constată că potrivit dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 (modificată prin O.G. nr. 40/2015, intrată în vigoare la data de 31 august 2015), obligația de plată a timbrului de mediu pentru autovehicule intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;

e) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a emis decizie de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în conformitate cu prevederile art. 12.

Prevederile art. 110 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene dispun în sensul că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare şi niciun stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.

În cauzele Tatu şi Nisipeanu (C-402/2009, respectiv, C-263/2010), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acel stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

Prin hotărârea pronunţată la data de 14 aprilie 2015 în cauza C - 76/2014 (Manea), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (chemată să analizeze compatibilitatea cu dreptul Uniunii a prevederilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) a stabilit că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, însă se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

De asemenea, sesizată fiind în legătură cu timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat la data de 9 iunie 2016 în cauza C - 586/2014 (Vasile Budişan), stabilind că acelaşi articol 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, dar se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Pentru a statua în sensul arătat, Curtea de Justiţie a reţinut că art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013 scuteşte de plata timbrului de mediu transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculelor rulate naționale la a căror înmatriculare în România s a plătit deja taxa specială, taxa pe poluare sau taxa pentru emisiile poluante, cu excepția cazurilor prevăzute la litera d) a acestui articol, în care o instanță a dispus restituirea taxei vizate (paragrafele 22 şi 34).

De asemenea, Curtea a subliniat că art. 4 litera d) din O.U.G. nr. 9/2013 are în vedere situația în care, pentru un anumit vehicul, taxa de înmatriculare care îl grevează a fost restituită efectiv și prevede că, în acest caz, transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculului respectiv determină plata timbrului de mediu (paragraful 40), iar în acest caz este necesar să se considere că valoarea reziduală a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii încetează să fie încorporată în valoarea de piață a unui vehicul, din moment ce proprietarul acestui vehicul dispune, în temeiul acestui drept, de posibilitatea de a obține restituirea acestei taxe, independent de faptul că ea a fost sau nu a fost efectiv restituită la data vânzării vehiculului menționat (paragraful 41).

Prin urmare, s-a concluzionat că această simplă posibilitate este de natură să îi încurajeze pe proprietarii vehiculelor rulate românești vizate să propună pentru aceste vehicule, chiar dacă taxa vizată nu a fost încă restituită, un preț de vânzare care să nu țină seama de taxa respectivă. Or, în cazul în care taxa nu a fost încă restituită, cumpărătorii vehiculelor menționate vor fi, în temeiul articolului 4 litera c) din O.U.G. nr. 9/2013, scutiți de timbrul de mediu. În schimb, vehiculele rulate importate dintr un alt stat membru vor fi invariabil supuse timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013 la înscrierea în România a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule. Astfel, o scutire precum cea rezultată din această dispoziție este de natură să ofere un avantaj concurențial vehiculelor rulate prezente deja pe piața românească și, în consecință, să descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre (paragraful 42).

Din perspectiva celor statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin această ultimă hotărâre, instanţa de recurs constată că se impune a fi avute în vedere în prezentul litigiu dispoziţiile art. 148 alin. 2 din Constituţia României, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, dat fiind faptul că prin O.U.G. nr. 9/2013, deşi legiuitorul a înţeles să aplice taxa privind timbrul de mediu tuturor autovehiculelor, la prima transcriere a dreptului de proprietate în România, a scutit de la această obligaţie autovehiculele rulate naționale pentru care s-a achitat anterior taxa specială prevăzută de codul fiscal, taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 ori taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, cu excepția cazurilor în care o instanță română a dispus restituirea taxei respective pentru un anumit vehicul (art. 4 lit. d), în aceeaşi situaţie aflându-se şi autovehiculele rulate pentru care s-a emis anterior decizie de restituire a aceloraşi taxe (art. 4 lit. e).

În contextul celor anterior relevate, Curtea constată că acţiunea reclamantului este întemeiată, timbrul de mediu pretins spre achitare în vederea înmatriculării autoturismului rulat achiziţionat din spaţiul comunitar fiind contrar prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, astfel că va reţine incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 498 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul examinat şi va casa integral hotărârea atacată, iar în urma rejudecării procesului în fond va dispune admiterea acţiunii conform celor solicitate.

Domenii speta

Spete similare