Pretenţii civile

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …../119/2016

SENTINŢA CIVILĂ NR. 167

Şedinţa publică de la 23 februarie 2017

Instanţa  constituită  din:

PREŞEDINTE :  ……….

GREFIER :  …………..

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra  cauzei civile privind pe reclamanţii V. P., V. A. I., V. I., V. L. şi B. G., pârâţii SC CARPATICA ASIG SA şi FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR şi pe intervenientul forţat B. C. M., având ca obiect pretenţii civile.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, la pronunţare, se constată lipsa părţilor. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 9 februarie 2017, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunţarea  pentru data de astăzi, 23 februarie 2017.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 13.05.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr.  …../119/2016, reclamanţii V. P., V. A. I., V. I., V. L. şi B. G. au chemat în judecată pe pârâta SC Carpatica Asig SA şi intervenientul B. C. M. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei SC Carpatica Asig  SA la plata de daune morale şi materiale după cum urmează:

- 1.000.000 lei daune morale pentru V. P., soţia persoanei decedate

- 1.000.000 lei daune morale şi ¼ din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru V. A. I., fiul persoanei decedate

- 500.000 lei daune morale şi 2.000 lei daune materiale pentru V. I., mama persoanei decedate

- 300.000 lei daune morale şi 652 lei daune materiale pentru V. L., fratele persoanei decedate

- 300.000 lei daune morale pentru B. G., fratele persoanei decedate.

În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, la data de  20.12.2013 în jurul orelor 6,20, pe DN 11 în localitatea Cernat,  conducătorul autoutilitarei cu nr. înmatriculare ……… a virat brusc, a pierdut controlul autovehiculului şi a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia 1307 cu nr. înmatriculare …… condus regulamentar de V. Ş., care, în urma leziunilor suferite a decedat. Conform sentinţei penale nr. 8/2016 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, inculpatul B. C. M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Reclamanţii nu s-au constituit părţi civile în dosarul respectiv. Poliţa de asigurare RCA pentru autoutilitară valabilă la data producerii accidentului este încheiată la societatea pârâtă SC Carpatica Asig SA.

Referitor la daunele materiale se arată că acestea au fost însemnate, însă  pretenţiile reclamanţilor sunt doar în măsura în care deţin dovezi pentru sumele respective.

În ce priveşte daunele morale se arată, în esenţă, că V. Ş. a fost un soţ şi un tată implicat în viaţa de familie, a avut o relaţie strânsă şi afectuoasă cu soţia sa şi cu fiul lor. De asemenea, defunctul a avut o relaţie extrem de apropiată de fraţii săi, el fiind cel mai mic dintre cei trei fraţi, precum şi cu mama sa. Dispariţia acestuia a lăsat urme tragice asupra întregii familii.

În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a societăţii de asigurare aceasta rezidă în disp. art. 54 din L nr. 136/1995.

În drept au fost invocate disp. art. 1381,1391 Cod civil, art.  49, 50 şi 54 din Legea  nr. 136/1995.

La cerere au fost ataşate înscrisuri ( fila  21-99).

În apărare,  pârâta SC Carpatica Asig SA a depus la dosar la data de 10.06.2016 întâmpinare (f.105) .

În motivarea întâmpinării se arată că, în ce priveşte daunele materiale, acestea trebuie dovedite cu documente justificative. Asiguratorul nu poate fi obligat la plata pensiei lunare solicitată de partea civilă pentru minori, aceste cheltuieli nefiind incluse în riscurile asigurate, urmând a fi plătite de persoana din culpa căreia s-a produs accidentul, respectiv intervenientul B. C. M., conform art. 1381 Cod Civil.

În ce priveşte prejudiciul moral se arată că daunele morale solicitate sunt exagerate şi exced cu mult practica judiciară în materie, reparaţia trebuind să fie una echitabilă, păstrând principiul proporţionalităţii şi justul echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate, admiterea lor fiind de natură să provoace un dezechilibru sub forma îmbogăţirii fără justă cauză. Sumele acordate trebuie să aibă efecte compensatorii, fără a se transforma în venituri nejustificate pentru părţile civile. Potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în caz de deces despăgubirea medie este în cuantum de 40.000 lei. Conform Deciziei nr. 1534 din 2011 a ÎCCJ, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale, ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează.

În drept se invocă disp. Legii nr. 136/1995 şi cele ale Ordinului nr. 14/2011.

La data de 14.09.2016, reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând citarea în calitate de pârât a Fondului de Garantare a Asiguraţilor (fila 159).

În motivare au arătat că prin decizia Consiliului ASF s-a hotărât constatarea stării de insolvenţă şi declanşarea procedurii de faliment a pârâtei SC Carpatica Asig SA. Ca atare, conform art. 22 din Legea nr. 503/2004, se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.  Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a dobândit în mod legal calitatea de parte în proces prin transmisiune, în calitate de succesor particular.

În acest sens, reclamanţii au micşorat cuantumul sumelor solicitate cu titlu de daune după cum urmează:

- 450.000 lei daune morale pentru V. P., soţia persoanei decedate

- 437.812,5 lei daune morale şi ¼ din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru V. A. I., fiul persoanei decedate

- 448.000 lei daune morale şi 2.000 lei daune materiale pentru V. I., mama persoanei decedate

- 300.000 lei daune morale şi 652 lei daune materiale pentru V. L., fratele persoanei decedate

- 300.000 lei daune morale pentru B. G., fratele persoanei decedate.

Reclamanţii au depus la dosar o notă de şedinţă la data de 13.10.2016 prin care au arătat că nu renunţă la judecata acţiunii în contradictoriu cu pârâta SC Carpatica Asig SA, solicitând în subsidiar de la această pârâtă plata sumelor indicate în acţiune.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că în cauză competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine Curţii de Apel Bucureşti-secţia contencios administrativ, conform art. 13 alin. 5 din L nr. 503/2004.

În ce priveşte calitatea procesuală pasivă se arată că Fondul acoperă creanţele de asigurări numai printr-o procedură administrativă necontencioasă prevăzută de disp. Legii nr. 213/2015 şi Norma 16/2015 a ASF privind Fondul de garantare a asiguraţilor. Fondul nu este succesorul în drepturi al SC Carpatica Asig SA. Obligarea Fondului la plata unor sume înlătură dreptul acestuia de a se înscrie la masa credală a averii debitoarei în faliment, ceea ce este total nelegal.

Se arată că cererea de chemare în judecată este şi inadmisibilă, întrucât nu există o decizie emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 17.11.2016 instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi excepţia inadmisibilităţii pentru motivele arătate în încheiere şi a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În dovedirea acţiunii instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8/10.02.2016  Judecătoria  Târgu-Secuiesc a dispus  condamnarea inculpatului B. C. -  M. pentru săvârşirea infracţiunii de  ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 al. 2  Cod penal din anul 1969 la pedeapsa principală  de  2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare. În motivare s-a reţinut că  fapta inculpatului B. C. -  M., constând în aceea că la data de 20 decembrie 2013, în jurul orelor 06:20, în timp ce conducea autoutilitara marca Man, cu numărul de înmatriculare ………, ce tracta remorca cu numărul de înmatriculare …….. pe DN 11, pe raza administrativă a comunei Cernat, judeţul Covasna, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a respecta regimul de viteză şi de a o adapta în funcţiile de condiţiile de drum, astfel încât să efectueze orice manevră în condiţii de siguranţă, intrând în coliziune cu autoutilitara marca Dacia 1307, cu numărul de înmatriculare ……., condusă regulamentar de către victima V. Ş., care în urma agresiunilor suferite  a decedat, constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178  al. 2 Cod penal din anul 1969 , cu aplicarea şi a dispoziţiilor art.5 C.pen  şi a fost săvârşită de inculpat din culpă fără prevedere, potrivit dispoziţiilor art.19 al. 1, punctul 2, litera” b” Cod penal din anul 1969, în sensul că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.

În urma acestei  sentinţe,  părţile vătămate, respectiv reclamanţii V. P.- soţia persoanei decedate, V. A. I.-fiul  persoanei decedate, V. I.-mama  persoanei decedate, V. L. şi B. G.- fraţii decedatului, au formulat prezenta acţiune în temeiul răspunderii civile delictuale, solicitând daune materiale şi morale pentru prejudiciul produs de către inculpat prin fapta sa ilicită.

În soluţionarea acţiunii instanţa reţine prevederile art. 27 alin. 1 Cpp conform cărora,  dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Art. 28 alin. 1 Cpp prevede că instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art. 1357 C.civil (aplicabil în speţă prin raportare la data săvârşirii faptei ilicite şi disp. art. 103 din L nr. 71/2011) se cer a fi întrunite următoarele condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi  vinovăţia autorului faptei ilicite.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa reţine că în fapt, astfel cum rezultă din probele administrate cu ocazia soluţionării dos.pen.nr. 2581/322/2015,  intervenientul B. C. -  M. nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a respecta regimul de viteză şi de a o adapta în funcţiile de condiţiile de drum, astfel încât să efectueze orice manevră în condiţii de siguranţă, intrând în coliziune cu autoutilitara  condusă regulamentar de către victima V. Ş., care în urma agresiunilor suferite a decedat, săvârşind astfel infracţiunea de ucidere din culpă, Fapta  acestuia reprezintă o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.  1357 Cod civil.

Vinovăţia intervenientului este pe deplin dovedită prin aceeaşi sentinţă penală, ştiut fiind că în domeniul răspunderii civile delictuale, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă- art. 1357 Cod Civil.

În ceea ce priveşte prejudiciul instanţa reţine prevederile art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 ( în vigoare la data săvârşirii faptei), care stipulează că la stabilirea despăgubirilor în caz de deces se au în vedere următoarele: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În acelaşi timp, se reţin şi disp. art. 1385 Cod Civil ce prevăd că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

Prin prisma acestor dispoziţii instanţa reţine că, în caz de deces, repararea integrală a prejudiciului suferit de părţile vătămate prin acel deces presupune nu numai acoperirea cheltuielilor de înmormântare şi a daunelor morale, dar şi, în ce-l priveşte pe minorul aflat în întreţinerea victimei, întreţinerea pe care defunctul i-ar fi prestat-o fiului său până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Referitor la suportarea prejudiciului, instanţa reţine că, potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. De asemenea, potrivit art. 42 din acelaşi act normativ, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

 Prin prisma acestor prevederi, terţul păgubit are la îndemână acţiunea în justiţie, fie împotriva autorului faptei, pe temeiul dreptului comun, fie împotriva societăţii de asigurare de răspundere civilă în temeiul poliţei de asigurare a asiguratului ce a produs accidentul.

Reclamanţii au solicitat pârâtei SC Carpatica Asig SA să efectueze plata despăgubirilor ce reprezintă contravaloarea pagubelor suportate de reclamanţi, având în vedere că era încheiată la data producerii evenimentului asigurare RCA, astfel cum rezultă din poliţa de asigurare de răspundere civilă auto aflată la fila 51 dosar.

Însă, prin decizia Consiliului ASF nr. 1498 din 27.07.2016 (fila 29, 30 vol II) s-a hotărât constatarea stării de insolvenţă şi declanşarea procedurii de faliment a pârâtei SC Carpatica Asig SA.

Ca atare, reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând  obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata sumelor solicitate cu titlu de daune (fila 159).

În analiza calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor în prezentul litigiu instanţa reţine prevederile art. 21 şi 22 din L nr. 503/2004 ce stipulează că prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune, după caz: lit. b) retragerea autorizației de funcționare a societății de asigurare/reasigurare, precum și, dacă se constată insolvența acesteia, solicitarea, de îndată, a intrării în procedura falimentului, în situația prevăzută la art. 20 lit. b). În cazul prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b), la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

În acelaşi sens urmează a fi reţinute şi disp. art. 18 din L nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor ce prevăd că Fondul de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări la concurenţa sumelor pe care le-a plătit din disponibilităţile sale. Prin derogare de la dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.

În speţă, instanţa reţine că la data de 16.02.2017, Tribunalul Sibiu a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei CARPATICA ASIG SA.

Din interpretarea literală a acestor norme rezultă în mod clar faptul că în cazul constatării stării de insolvenţă a unei societăţi de asigurare, cum este cazul pârâtei SC Carpatica Asig SA, sumele pe care aceasta din urmă le-ar fi plătit urmează a fi suportate de către Fondul de garantare, în temeiul unei subrogaţii legale, ca atare această din urmă entitate a dobândit calitate procesuală pasivă în speţă.

Susţinerile invocate de pârât în întâmpinare în sensul că Fondul acoperă creanţele de asigurări numai printr-o procedură administrativă necontencioasă prevăzută de disp. Legii nr. 213/2015 şi Norma 16/2015 a ASF privind Fondul de garantare a asiguraţilor sunt neîntemeiate. Într-adevăr, legea prevede o procedură necontencioasă în favoarea creditorilor de asigurări prin care aceştia pot solicita sumele de la FGA. Dar neparcurgerea acestei proceduri nu atrage inadmisibilitatea promovării unei acţiuni civile, în baza dreptului comun, împotriva Fondului, cu atât mai mult cu cât constatarea stării de insolvenţă a societăţii de asigurări a intervenit pe parcursul judecării acţiunii în răspundere civilă delictuală. La data promovării acţiunii societatea de asigurări nu se afla în insolvenţă, prin urmare reclamanţii nu aveau nici un drept să se adreseze pe cale necontencioasă FGA. Ulterior, după promovarea acţiunii, a pretinde reclamanţilor care au sesizat deja instanţa de judecată cu o acţiune în despăgubiri, să parcurgă procedura necontencioasă în locul introducerii în cauză în calitate de pârât a FGA apare ca fiind excesiv.

A afirma că Fondul poate avea calitate procesuală pasivă numai în cazul unei contestaţii împotriva deciziei de respingere a cererii de plată înseamnă a nega dreptul reclamanţilor la stabilirea unor daune morale şi materiale pe calea unei acţiuni în justiţie.

Fondul are o obligaţie imperativă legală să plătească creanţa în locul societăţii de asigurare aflată în faliment, în limita plafonului stabilit de lege. Prin plata efectuată, Fondul se subrogă în drepturile creditorului de asigurare, conform art. 18 din L nr. 213/2015, prin urmare sunt complet neîntemeiate şi susţinerile acestuia referitor la faptul că obligarea directă a Fondului la plata sumelor înlătură dreptul acestuia de a se înscrie la masa credală.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că în speţă, Fondul de Garantare a Asiguraţilor are calitate procesuală pasivă, excepţia urmând a fi respinsă.

Astfel, în ceea ce priveşte daunele materiale, se constată că acestea sunt în cuantum de  2.652 lei, reprezentând contravaloarea sicriului-2.000 lei, taxă înmormântare - 30 lei, taxa acte şi îmbălsămare-146 lei şi materiale construcţii monument funerar - 476 lei. Contravaloarea sicriului (fila 94) a fost achitată de mama defunctului, respectiv reclamanta V. I., astfel că această sumă îi va fi acordată cu titlu de daune materiale.

Restul cheltuielilor în cuantum de 652 lei (fila 92,93,95) au fost suportate de fratele defunctului, reclamantul V. L., astfel că îi vor fi acordate acestuia.

Sub aspectul daunelor morale instanţa reţine că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudenţa a statuat că acestea se stabilesc de instanţă în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului auto, importanţa valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

În jurisprudenţa în materie s-a reţinut că prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Pentru a-şi păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

Cu privire la cuantumul daunelor morale pârâta a invocat drept jurispudenţă „Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale” elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. Studiind acest ghid pe pagina de internet, instanţa a constatat că pentru elaborarea acestui studiu au fost avute în vedere un număr de 2339 decizii ale Curţilor de Apel din România pronunţate în anii 2009 şi 2010. În urma eliminării unor decizii care nu conţineau toate datele necesare au fost luate în calcul, în final, 621 de cazuri ca urmare a vătămării integrităţii corporale a persoanelor, ceea ce reprezintă un procent minor din totalitatea practicii judiciare de la nivelul întregii ţări. Nu în ultimul rând se reţine că acest Ghid a fost  realizat în colaborare de către CSA, UNSAR si FPVS, iar autorii ghidului propun un sistem de punctaj pentru calculul despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

Potrivit acestui ghid media generală a despăgubirilor acordate pentru decesul părintelui în cazul copilului minor este de 51.324 lei, pentru decesul copilului este de 75.097 lei, pentru decesul soţului este de 52.510 lei, iar pentru decesul fratelui este de 29.212 lei.

Însă,  la dosarul cauzei au fost depuse o serie de hotărâri judecătoreşti pronunţate de alte instanţe din ţară, unde cuantumul despăgubirilor a depăşit cu mult despăgubirile stabilite de acest ghid.

Fără a aprecia practica judecătorească anexată dosarului drept izvor de drept, instanţa nu poate să nu reţină faptul că asigurarea unei practici pe cât posibil unitare reprezintă un deziderat al unei bune înfăptuiri a justiţiei, ştiut fiind că un proces echitabil în concordanţă cu art. 6 CEDO presupune, printre altele, faptul că justiţia este unică şi egală pentru toţi. O practică incoerentă şi neunitară a instanţelor are drept rezultat un sentiment de neîncredere în justiţie din partea cetăţenilor, şi, mai departe, o lipsă de siguranţă a dreptului care poate să producă incertitudine şi chiar frustrare celor ce apelează la instanţe.

În speţa dedusă judecăţii, defunctul V. Ş. a lăsat în urma sa o familie grav şi probabil definitiv afectată de dispariţia sa. Astfel, din declaraţiile martorului audiat în cauză rezultă că relaţia dintre defunct şi soţia sa P. era una strânsă, de reală afecţiune. Cei doi soţi îşi creşteau împreună copilul minor A. I., care acum se vede nevoit a creşte fără tatăl său. Minorul este încadrat în grad de handicap mediu, defunctul fiind acela care îl ducea la medic, la fizioterapie.

Mama defunctului, V. I., a trăit cea mai mare durere pe care o poate resimţi un părinte, aceea a pierderii unui copil, suferinţă incomensurabilă ce nu poate fi înţeleasă pe deplin de cine nu a trecut prin asemenea stare. Suferinţa este cu atât mai mare cu cât defunctul se ocupa şi de gospodăria mamei sale, respectiv îngrijea de animale, mergând des pe la mama sa, astfel cum rezultă din declaraţia martorului audiat în cauză.

Defunctul avea o relaţie caldă şi apropiată şi cu fraţii săi, reclamanţii L. şi G., cu care mergea împreună la vânătoare.

În acest context, chiar păstrând justul echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate, având în vedere că scopul acordării daunelor morale îl constituie acordarea unor satisfacţii morale pentru suferinţele pricinuite precum şi faptul că, în toate cazurile de acest gen repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât caracter aproximativ, suferinţa persoanei neputând fi percepută şi măsurată în mod obiectiv, instanţa  apreciază că acordarea unor daune de 10-15.000 Euro pentru lunile întregi de suferinţă care au trecut şi cele ce mai urmează, moartea unei rude apropiate fiind o rană ce nu se închide niciodată, ar fi complet neîndestulătoare pentru a repara prejudiciul moral al reclamanţilor.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că se impune acordarea următoarelor sume cu titlu de daune morale:

- pt soţia V. P. 200.000 lei

- pt fiul minor V. A. I. 200.000 lei

- pt mama V. I.  200.000 lei

- pt fratele V. L. 70.000 lei

- pt fratele B. G. 70.000 lei

Pentru minorul V. A. I. instanţa urmează a acorda şi daune materiale în cuantum de 12.187, 50 lei , reprezentând întreţinerea pe care defunctul i-ar fi prestat-o fiului său până la împlinirea vârstei de 18 ani, formula de calcul fiind următoarea :65 luni *187,5 lei, respectiv ¼ din salariul minim pe economie.

Pentru aceste motive, constatând că prezenta acţiune este în parte întemeiată, instanţa o va a admite, conform dispozitivului, restul pretenţiilor urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

De asemenea, în condiţiile reţinerii în cauză a obligaţiei Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a suporta aceste sume, va fi respinsă acţiunea formulată de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâta SC Carpatica Asig SA .

Reclamanţii au arătat că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocată de acesta prin întâmpinare.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi ulterior precizată de reclamanţii V. P., CNP …………., domiciliată în …………., V. A. I., CNP …………, domiciliat în ………….., V. I., CNP …………., domiciliată în ………., judeţul Covasna, V. L., CNP …………., domiciliat în ………. şi B. G., CNP ……… ,domiciliat în ……………  în contradictoriu cu pârâtul  Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu sediul în Bucureşti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sector 1, CIF …………… şi, în consecinţă :

Obligă  pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata  următoarelor sume :

-către reclamanta V. P. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale

-către reclamantul V. A. I. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 12.187, 50 lei cu titlu de daune materiale

-către reclamanta V. I. suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale

-către reclamantul V. L. suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 652 lei cu titlu de daune materiale

-către reclamantul B. G.a suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale

Respinge acţiunea formulată de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâta SC Carpatica Asig SA  cu sediul în Sibiu str. Nicolaus Olahus nr. 5, ……….., CUI …………….

Cu drept de  apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 23.02.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER

Domenii speta

Spete similare