Emiterea titlului de despăgubire în condiţiile art. 18 din legea 247/2005 ( în vigoare la momentul introducerii acţiunii ), titlul vii. Efecte juridice ale emiterii titlului - „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru

 Emiterea titlului de despăgubire în condiţiile art. 18 din legea 247/2005 ( în vigoare la momentul introducerii acţiunii ), titlul VII. Efecte juridice ale emiterii titlului - „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată”.

Domeniu – Drept civil. Legea nr. 165/2013

(CAB III – Dosar nr. 13815/3/2015* - Decizia civilă nr. 4/09.01.2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 08.02.2013, ulterior declinată la Tribunalul Bucureşti Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal şi apoi la Tribunalul Bucureşti Secţia III Civilă, precizată în ce priveşte cadrul procesual pasiv –(X) şi Y,  reclamantul A.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta X şi Y obligarea acestora la emiterea titlurilor de despăgubire şi a titlurilor de plată în baza Legii nr. 165/2013 şi obligarea pârâţilor la plata de daune interese de 100 lei pe fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei.

Prin sentinţa civilă nr.235/18.02.2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a respins ca neîntemeiate toate excepţiile invocate de ambele pârâte (lipsa calităţii procesuale pasive a X şi excepţia prematurităţii cererii), a admis  în parte acţiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâţii X şi Y, a obligat X să emită titlurile de despăgubire pentru fiecare din sumele stabilite în decizia nr. 918/19.09.2006 emisă de fosta …., a obligat Y să emită titluri de plată pentru fiecare din sumele cuprinse în titlurile de despăgubire emise de X, în condiţiile art. 41 alin. 1 şi alin. 4 din Legea nr. 165/2013 şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune interese de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere ca neîntemeiată.

Analizând cererea formulată, Tribunalul a notat că dosarele administrative privind despăgubirile stabilite în favoarea reclamantului au fost înregistrate la Secretariatul …. cu numerele 42/CC, 43/CC, 48172/CC, 35759/CC, 31133/CC şi aprobate în vederea emiterii deciziilor cuprinzând titlurile de despăgubire. Adresa prin care se confirmă înregistrarea dosarelor a fost adresa nr. RG/71403/L10/18427 din 23.02.2011. Se constată că de la înregistrarea dosarelor, …. nu a adus la îndeplinire atribuţiile reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, manifestând pasivitate faţă de obligaţia de emitere a titlurilor de plată, deşi dosarele de despăgubire erau aprobate. CCSD a emis la 19.09.2006 Decizia nr. 918 care a constat în titlul de despăgubire prin care se acordau despăgubiri de 331.523,01 lei către A.G..

Potrivit art. 3 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a) titlurile de despăgubire sunt certificate emise de X, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul 'Proprietatea' şi/sau, după caz, în funcţie de opţiunea titularului ori a titularilor înscrişi în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele şi condiţiile prevăzute în prezenta lege.

Reclamantul a indicat că ….. are obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii specifice …… în baza art. 41 alin. 3 Legea nr. 165/2013, în baza cărora să se efectueze plata în termen de 5 ani începând cu 01.01.2014.

Conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

Conform alin. 3 al aceluiaşi articol, pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), X emite titluri de despăgubire, prin, aplicarea procedurii specifice …….  (4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

În speţă, dosarele de despăgubire au fost aprobate în anul 2011 de către Secretariatul ….., aşadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Tribunalul, faţă de dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 apreciază nu era necesară validarea dosarelor de către X, aşa cum a susţinut pârâta Y, dosarele de despăgubire fiind în mod definitiv aprobate. Art. 34 alin. 1 din Legea nr.165/2013 este incident doar relativ la dosarele înregistrate la CCSD care nu au parcurs procedura aprobării, acestea urmând a fi soluţionate de X în termenul de 60 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Prin urmare, constatându-se că în mod nejustificat X şi Y, au omis a aduce la îndeplinire această procedură reglementată de art. 41 din Legea nr. 165/2013 iar până la data soluţionării acţiunii nu au fost emise titlurile de despăgubire de către X şi ulterior titlurile de plată de către Y , deşi au trecut 2 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar dosarele reclamantului au fost  aprobate anterior cu 2 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-au reţinut ca fiind neîntemeiate excepţia prematurităţii invocată de ….. (X) şi lipsei calităţii procesual pasive invocată de Y şi s-a notat ca întemeiată cererea depusă de reclamant având ca obiect obligarea X la emiterea titlurilor de despăgubire, obligarea Y la emiterea titlurilor de plată. Y nu va putea fi însă obligat la plata sumelor stabilite, având în vedere dispoziţiile indicate mai sus ale art. 41 alin. 4 Legea nr. 165/2013.

Tribunalul a constatat însă neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata de daune interese în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.

S-a reţinut cu privire la această chestiune constatările cu valoare de principiu din RIL XX din 12 decembrie 2005 ale Înaltei Curți. Aceasta a apreciat că reglementarea unui mijloc de constrângere ca amenda civilă pentru executarea obligațiilor de a face sau de a nu face, pentru a înfrânge rezistenţa manifestată de debitor la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziţie a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate. În sistemul dreptului civil român problema daunelor cominatorii nu a fost reglementată printr-o dispoziţie cu caracter general, această instituţie este consacrată prin norme speciale. Asemenea dispoziţii, prin care se face referire la sancţiunea plăţii de daune, sunt cuprinse în art. 48 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum şi în art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Daunele cominatorii, se mai reține în RIL, constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului la executarea silită şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia asumată şi cu posibilitatea ca instanţa de judecată să le modifice dacă va considera necesar. Faţă de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligaţia, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuşi la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluţie nefiind posibilă. Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum şi că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă şi lichidă, revine instanţei de judecată îndatorirea ca, după executarea obligaţiei respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

Acesta fiind regimul juridic stabilit în privința daunelor cominatorii, rezultă că acestea se stabilesc ca mijloc de constrângere doar în cazul constatării că debitorul nu își execută obligația stabilită prin hotărâre definitivă. Creditorul are la îndemână acțiunea în obligarea debitorului la plata daunelor cominatorii și/sau a amenzii civile după ce face dovada neexecutării. Prin urmare, pretenția de stabilire a daunelor cominatorii prin însăși hotărârea în cuprinsul căreia s-a stabilit obligația de îndeplinit, e neîntemeiată, neexistând situația premisă îndeplinită, aceea să se constate că obligația stabilită nu a fost executată. Nu se poate invoca că debitorul nu a recunoscut dreptul pretins pentru o perioadă îndelungată de timp, astfel că aceasta ar justifica daunele cominatorii. Acestea din urmă se pot pretinde doar raportat la o obligație stabilită prin hotărâre sau decizie administrativă, așadar o soluție definitivă, iar nu raportat un eventual drept pretins supus unei proceduri de recunoaștere, indiferent de perioada îndelungată de omisiune a autorităților în ce privește soluția ce aveau obligația a o dispune. Tribunalul a constatat cererea formulată privind obligarea pârâţilor la daune interese pe fiecare zi de întârziere ca neîntemeiată.

Curtea va analiza prioritar motivul de recurs invocat de ambele recurente referitor la crearea premiselor unei duble despăgubiri acordate intimatului - reclamant.

Astfel, prin decizia 918/19.09.2006 a fost emis titlul de despăgubire în favoarea persoanei îndreptăţite A.G. reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie, a titlurilor de valoare nominală emise de M.F.P.

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru mai multe dosare de despăgubire care au făcut obiectul deciziei nr. 918/19.09.2006.

Urmare relaţiilor solicitate la Depozitarul Central, acesta a arătat că intimatul – reclamant A.G. figurează înregistrat în Registrul acţionarilor Fondul Proprietatea SA cu un număr de 331.523 de acţiuni emise în baza deciziei nr. 918/19.09.2006 de către C…., având şi alte înregistrări care însă nu fac obiectul prezentului litigiu.

Conform art. 18 din legea 247/2005 ( în vigoare la momentul introducerii acţiunii ), titlul VII „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Y va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată”.

Urmare verificării relaţiilor primite de la Depozitarul Central, intimatul – reclamant a obţinut deja acţiuni la Fondul Proprietatea, fiind înscris în Registrul acţionarilor chiar cu acţiunile obţinute în baza deciziei 918/2006.

Pe de altă parte, curtea  reţine că potrivit  deciziei nr. 40/14.11.2016 ICCJ a stabilit că dispoziţiile art. 41 alin. 1 din legea 165/2013 nu sunt aplicabile persoanelor îndreptăţite care au obţinut titluri de despăgubiri emise de Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a legii 165/2013 şi au urmat procedura administrativă reglementată de legea 247/2005. 

Ca atare, curtea observă că intimatul – reclamant a parcurs integral procedura prevăzută de legea 247/2005, care s-a finalizat anterior intrării în vigoare a legii 165/2013, astfel că, în mod greşit prima instanţă a obligat apelanţii la emiterea unui alt titlu de despăgubire şi chiar a unui titlu de plată,  fiind evident că acesta ar urma să beneficieze de o dublă despăgubire.

Nu în ultimul rând, curtea constată că sunt întemeiate susţinerile recurentelor referitoare la faptul că decizia nr. 918/2006 reprezintă ea însăşi titlul de despăgubire, astfel că prezenta acţiune este lipsită de obiect, nemaifiind necesară emiterea unui alt titlu de despăgubire.

Curtea apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte motive de recurs formulate  ce vizează modalitatea de calcul  a actualizării valorilor cuprinse în titlurile de valoare nominală depuse întrucât exced cadrului procesual în care intimatul – reclamant a  solicitat doar obligarea la emiterea titlului de despăgubire şi prin raportare la reţinerea referitoare la epuizarea procedurii administrative prin înscrierea acţiunilor deţinute în Registrul Acţionarilor.

Pentru aceste considerente în baza dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ. curtea admite recursurile,  modifică în  parte sentinţa în sensul că respinge în tot acţiunea.

Domenii speta

Spete similare