În materia drepturilor de proprietate industrială cerinţa urgenţei este prezumată de legiuitor, din simpla constatare că dreptul de proprietate industrială este încălcat.

Domeniu: Ordonanţă preşedinţială. Proprietate intelectuală.

În materia drepturilor de proprietate industrială cerinţa urgenţei este prezumată de legiuitor, din simpla constatare că dreptul de proprietate industrială este încălcat.

Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită, în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite.

Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.

Or, în materia drepturilor de proprietate industrială, în care accentul cade pe cerinţa asigurării şi respectării drepturilor de proprietate industrială pe toată perioada de valabilitate, dovada contrară consta în a proba că respectivul drept de proprietate industrială nu mai este încălcat.

-art. 90 alin. 1 din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele şi modelele comunitare:

(decizia civilă nr. 1007 A/ 10.11.2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a 4-a civila)

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29.06.2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă, sub nr. 23886/3/2017, (...)a formulat ordonanţă preşedinţială, în temeiul dispoziţiilor art. 979 şi al art. 997 Cod procedură civilă, în contradictoriu cu pârâta (...) solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună de urgenţă şi fără citarea părţilor, în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contrafacere ce face obiectul dosarului nr. 23885/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă:

- interzicerea producerii, importului, exportului, distribuirii, comercializării şi oricărui act de folosinţă în activitatea comercială, inclusiv online a pantofilor sport identificaţi prin codul, culorile bleumarin şi galben, comercializaţi prin intermediul magazinului pârâtei (Anexa 3), precum şi a oricăror alte produse încorporând în mod neautorizat desenele/modelele nr. şi nr., aparţinând reclamantei (...) SE şi imitând fraudulos produsele comercializate de (...);

- retragerea de îndată de pe piaţă a pantofilor sport identificaţi prin codul, culorile bleumarin şi galben, comercializaţi prin intermediul magazinului pârâtei;

Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta îi încalcă drepturile conferite de desenele/modelele industriale înregistrate, prin comercializarea şi distribuirea de produse încorporând desenele/modelele sale, fără acordul său. A arătat că este titulara următoarelor drepturilor de proprietate intelectuală asupra desenului/modelului industrial nr. (Anexa nr. 5), asupra desenului/modelului industrial nr. (Anexa nr. 6).

Produsele (...) (...)sunt o ediţie specială realizată de (...) SE în colaborare cu starul internaţional. Talpa de cauciuc este bazată pe designul (...) (de unde şi numele colecţiei), cu margini canelate pentru un look modern, produsele fiind cunoscute şi apreciate de consumatorii săi, pentru calitatea lor deosebită, dobândind o bună reputaţie în scurt timp de la momentul începerii comercializării.

(...)comercializează produse de încălţăminte pe aceeaşi piaţă relevantă unde activează şi ea, a menţionat reclamanta, având astfel obligaţia de a respecta toate drepturile competitorilor săi, inclusiv drepturile exclusive de proprietate intelectuală. Pârâta nu se află la prima faptă de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală ale (...) SE, în anul 2015 fiind formulată o acţiune civilă în contrafacere şi o ordonanţă preşedinţială împotriva acesteia, pentru încălcarea drepturilor de marcă (Anexa 7 – sentinţa nr. 486/07.04.2015 a Tribunalului Bucureşti, dosar nr.).

Reclamanta a identificat la comercializare, în magazinul situat în incinta produsele identificate prin codul, culorile bleumarin şi galben, care încorporează desenele/modelele industriale pentru care deţine protecţie Anexa 9 şi Anexa 10). Modul în care pârâta îşi desfăşoară activitatea comercială constituie o încălcare a mai multor dispoziţii legale: reglementările din domeniul proprietăţii intelectuale şi reglementările în materie de combatere a concurentei neloiale, respectiv art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 „(1) Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat conferă titularului său dreptul exclusiv de a-l utiliza şi interzice oricărui terţ utilizarea acestuia fără consimţământul titularului. Prin utilizare, în înţelesul prezentei dispoziţii, se înţelege, în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piaţă, importul, exportul sau utilizarea propriu-zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s-a aplicat desenul sau modelul în cauză, (...)”, precum şi art. 1 alin. 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale („întreprinderile au obligaţia să acţioneze cu respectarea uzanţelor cinstite, în conformitate cu principiul general al bunei-credinţe şi cu prezenta lege”) şi art. 2 alin. 1 („Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă).

Art. 5 pct. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale enumera printre actele de concurenţă neloială "folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant".

Referitor la condiţiile specifice ordonanţei preşedinţiale – i) aparenţa dreptului; ii) caracterul provizoriu al măsurii dispuse; iii) neprejudecarea fondului cauzei; iv) dreptul de proprietate intelectuală să facă obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente; v) existenţa riscului unui prejudiciu greu de reparat – reclamanta a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 978 Cod procedură civilă, art. 997 şi urm. Cod procedură civilă şi art. 9 alin. (1) lit. a3 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, în reglementarea actuală este considerată a fi presupusă şi inclusă în chiar faptul încălcării drepturilor sau iminenţei încălcării acestora, neavând o existenţă separată (astfel cum se întâmplă în dreptul comun). Soluţia este susţinută şi de practica instanţelor de judecată care au decis, în repetate rânduri, că urgenţa nu are o existenţă separată – precum în dreptul comun – întrucât actele de încălcare se desfăşoară continuu şi efectul acestora se amplifică rapid.

În ce priveşte aparenţa dreptului, reclamanta este titulara drepturilor conferite de desenele/modelele înregistrate nr., aspect care justifică aparenţa dreptului în favoarea reclamantei. Totodată, prin data la care a început comercializarea produselor copiate fraudulos de pârâtă, adică mult anterior datei lansării produselor pârâtei, dovedesc şi caracterul legitim al folosinţei formei de produs de către reclamantă, fiind astfel dovedită "aparenţa dreptului" şi din perspectiva actelor de concurenţă neloială.

Prin examinarea sumară a pretenţiilor – actele de contrafacere, respectiv analiza comparativă a pantofilor ce fac obiectul litigiului – se poate constata, a arătat reclamanta, că are în favoarea sa aparenţa dreptului necesar şi suficient pronunţării măsurii urgente şi vremelnice a suspendării oricărui act de vânzare, oferire spre vânzare, distribuire a produselor reprezentând pantofi sport identificaţi prin codul 163013, culorile bleumarin şi galben, în magazinul pârâtei, ca încălcând drepturile exclusive conferite de desenele/modelele industriale. Este uşor de observat că imaginea globală a pantofului pârâtei este identică cu cea a modelului său, a mai arătat reclamanta.

În ceea ce priveşte actele de concurenţă neloială – parazitare – săvârşite de către pârâtă, acestea au fost realizate prin copierea produsului reclamantei, de natură să creeze confuzie.

Măsura care va fi impusă pe cale de ordonanţă preşedinţială urmează a produce efecte până la soluţionarea definitivă a litigiului de fond, deci este o măsură temporară (Anexa nr. 4).

Referitor la neprejudecarea fondului cauzei, reclamanta a arătat că prin măsura solicitată nu se urmăreşte soluţionarea litigiului în fond, având în vedere că instanţa are dreptul doar să „pipăie fondul”, deci instanţa va trebui să verifice doar aparenţa dreptului său şi a folosinţei legitime, analizând sumar forma produsului pârâtei şi comparând această formă cu drepturile şi produsele reclamantei.

În ce priveşte existenţa riscului unui prejudiciu greu de reparat, a arătat că prejudiciul este determinat de încălcarea caracterului exclusiv şi absolut al drepturilor conferite de desenele înregistrate, prin operaţiunile de comercializare/distribuire neautorizate a unor produse încorporând desenele/modelele aparţinând (...) SE.

Pârâta (...)a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a solicitat în primul rând obligarea reclamantei să depună traducerile în limba română a înscrisurilor depuse de aceasta şi obligarea reclamantei la plata unei cauţiuni conform prevederilor art. 979 alin. 5 Cod procedură civilă, reglementate atunci când măsurile luate prin ordonanţa preşedinţială sunt de natură să creeze un prejudiciu pârâtului. O asemenea măsura se impune având în vedere că promovarea acestei acţiuni a determinat deja pârâta să oprească de la comercializare aceste produse, deşi aceasta mai deţine înregistrate pe stoc asemenea produse, iar în măsura în care ordonanţa preşedinţiala s-ar admite şi acţiunea aferentă fondului cauzei s-ar respinge, pârâta ar fi în imposibilitate de a mai comercializa aceste produse precum şi de a menţine la acelaşi nivel relaţia comercială cu partenerii săi principali.

În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta este o societate înfiinţată în anul 2015, specializată în vânzarea produselor de tipul încălţămintei, produse pe care le procură în principal de la asociatul său unic, fiind produse puse spre vânzare pe piaţa din Bulgaria, selectate pentru vânzarea în România direct de către asociatul bulgar. Achiziţionarea produselor comercializate de ea, a menţionat pârâta, se face prin cumpărarea lor din China, acestea fiind selectate dintr-un portofoliu de produse puse la dispoziţie de producătorul chinez, modelele achiziţionate nefiind create la comanda sa exclusivă. Astfel cum rezultă şi din documentele anexate întâmpinării, aceste produse intră în Bulgaria mai întâi, sub codurile de produs nr. şi pentru modelul de culoare albastră.

La data de 26.07.2016, reclamanta şi-a înregistrat la nivel european două modele industriale constând în talpa aferentă unui pantof sport, respectiv forma exterioară a unui pantof sport, menţionând că această înscriere a modelului survine ca urmare a colaborării cu un artist internaţional, susţinând că produsele sale şi cele comercializate de ea, pârâta, sunt identice, ea încălcând drepturile reclamantei cu privire la cele două modele industriale. În realitate, pantofii cu talpa groasă reprezintă ultima tendinţă în materie de pantofi sport şi sunt confecţionaţi de o serie de mulţi alţi producători, fără însă a imita sau copia modelele (...), fiind confecţionaţi din materiale uşoare şi nepreţioase.

Pârâta a arătat că în înţelesul prevederilor Regulamentului CE nr. 6/2002, prin desen sau model se înţelege "aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, care îi conferă, în special, caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii sau materialelor şi/sau ornamentaţiei produsului în sine", dar trebuie observat că între produsul reclamantei şi produsul comercializat de către ea, pârâta, nu există identitate. În realitate, aspectul exterior al produselor pe care reclamanta în mod greşit le consideră ca fiind identice prezintă o serie de diferenţe cu privire la culoarea şi materialul folosite, culoarea tălpii, grosimea tălpii, ridurile evidenţiate pe talpă, materialul utilizat în interiorul pantofului, sistemul de închidere prin şireturi, cusăturile tălpii, cusăturile de pe limba pantofului (Anexa 1). Practic, forma "generic similară" şi toate elementele comune invocate de către reclamantă sunt similare multor categorii de pantofi sport existenţi pe piaţa la acest moment.

Un alt element care este de natură să creeze o diferenţiere majoră între produsul reclamantei şi produsul comercializat de către ea, pârâta, care nu poate fi ignorant, este reprezentat de faptul că produsele reclamantei au o caracteristică esenţială şi semnificativă în sensul art. 6 alin. 4 din Legea nr. 192/2002, extrem de relevant şi care face în mod evident distincţia faţă de alte produse sport, respectiv produsele reclamantei sunt inscripţionate cu marca (...).

Ţinând cont de diferenţele evidenţiate mai sus precum şi de faptul că produsele reclamantei sunt comercializate la un preţ superior în comparaţie cu cel practicat de către pârâtă, este mai mult decât evident că nu poate fi creată o confuzie între aceste produse, astfel că prezenta acţiune are un caracter nefondat.

Referitor la condiţiile de admisibilitate, pârâta a arătat că din analiza dispoziţiilor alin. 1 şi 4 ale art. 979 Cod procedură civilă rezultă că pentru admisibilitatea acţiunii având ca obiect luarea unei măsuri provizorii trebuie îndeplinite cumulativ atât i) condiţiile speciale în materie de proprietate intelectuală cât şi ii) condiţiile generale prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă în materia ordonanţei preşedinţiale. Potrivit art. 996 şi art. 997 Cod procedură civilă rezultă că pentru a fi dispuse măsuri provizorii pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- să existe o aparenţă de drept în favoarea reclamantului;

- măsura provizorie să aibă un caracter urgent;

- măsura provizorie să aibă un caracter vremelnic;

- să nu prejudece fondul dreptului.

Conform art. 979 alin. 1 Cod procedură civilă: "Dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimţământul titularului face dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii", deci rezultă că în materie de proprietate intelectuală trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii speciale şi anume: să existe o "dovadă credibilă" că dreptul de proprietate intelectuală face obiectul unei acţiuni de încălcare ilicită, actuală sau iminentă şi să existe o dovadă credibilă că acţiunea ilicită riscă să cauzeze un prejudiciu greu de reparat.

Cu privire la existenţa unei apartenenţe de drept în favoarea reclamantului, în practică s-a reţinut că această condiţie trebuie analizată în mod prioritar de către instanţă, aceasta din urmă fiind ţinută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu îşi creează convingerea că în favoarea reclamantului există "aparenţa de drept", iar în cauza dedusă judecăţii, în opinia reclamantei aparenţa de drept rezultă din faptul că aceasta deţine protecţia celor două modele industriale ca urmare a obţinerii celor două certificate de modele industriale, însă, astfel cum s-a arătat şi în expunerea situaţiei de fapt, produsele comercializate de către Parata se aflau pe piaţa cu mult timp înainte ca reclamanta să îşi înregistreze drepturile conferite de desenele/modelele.

Referitor la urgenţă, această condiţie nu poate fi considerată a fi presupusă prin însăşi natura materiei proprietăţii intelectuale şi trebuie să rezulte din fapte concrete. Practic, raportat la situaţia de fapt prezentată, reclamanta nu a adus nicio dovadă cu privire la caracterul absolut necesar şi urgent al interzicerii la momentul actual, neexistând un eventual prejudiciu ce ar fi greu de recuperat, întrucât nu există un risc real de confuzie între produsul comercializat de către pârâtă şi produsul înregistrat de către reclamantă, iar produsele comercializate se adresează unor categorii diferite de consumatori şi nu pot fi confundate. De asemenea, nu s-a făcut dovada încălcării drepturilor, reclamanta neprobând că ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a activităţii comerciale desfăşurate de către pârâtă. Din contră, reputaţia reclamantei nu a fost deloc afectată şi se bucură de un enorm succes, astfel cum rezultă din cuprinsul acţiunii.

Referitor la caracterul vremelnic, pârâta a arătat că instanţa trebuie să analizeze şi impactul, ireversibilitatea măsurii dispuse asupra activităţii sale, precum şi prejudiciul produs în măsura în care fondul cauzei urmează a fi respins. În acest sens, a solicitat stabilirea unei cauţiuni, pentru repararea prejudiciului constând în relaţia cu clienţii săi, cărora le sunt distribuite şi vândute aceste produse pe teritoriul României.

Referitor la neprejudecarea fondului, pârâta a învederat că această condiţie nu este îndeplinită, întrucât instanţa nu se poate rezuma doar la verificarea aparenţei dreptului reclamantei şi a utilizării legitime. Prin „neprejudecarea fondului” se înţelege nu aspectul că fondul litigiului face obiectul unui dosar distinct, ci că argumentele părţilor în cererea de ordonanţă preşedinţială nu antamează fondul cauzei. Având în vedere faptul că reclamanta invocă o serie de apărări care antamează fondul cauzei, practic, instanţa va trebui să analizeze comparativ cele două produse şi să aprecieze dacă există elemente de similaritate, astfel încât acestea să poată crea confuzie consumatorilor. Or, în cazul litigiilor de proprietate intelectuală nu se poate face o analiză de suprafaţă a fondului dreptului, existenţa unor certificate de înregistrare a modelului/desenului industrial neechivalând cu încălcarea automată de către ceilalţi comercianţi a drepturilor deţinătorului certificatului, instanţa fiind nevoită pentru a verifica această condiţie cât şi aparenţa în drept însăşi întrunirea condiţiilor acţiunii în contrafacere astfel cum este ea reglementată de legea specială în materie.

Referitor la condiţia dovezii că dreptul de proprietate intelectuală face obiectul unei acţiuni de încălcare ilicite, actuale sau iminente, pârâta a arătat că este de bună-credinţă şi la acest moment a sistat comercializarea produsului indicat de către reclamantă, astfel că acţiunea privind instituirea unei măsuri provizorii apare ca lipsită de interes şi de obiect. Cererea reclamantei nu întruneşte cerinţa unui interes actual deoarece au încetat faptele pretins ilicite ale pârâtei, iar admiterea cererii nu ar aduce vreun folos practic.

În ce priveşte condiţia existenţei unei dovezi credibile că acţiunea ilicită riscă să cauzeze un prejudiciu greu de reparat, această condiţie nu este îndeplinită, întrucât reclamanta nu a dovedit faptul că i-au fost încălcate drepturile şi nici consecinţele negative pe care comerţul "pretins ilegal" al pârâtei l-ar fi cauzat în patrimoniul reclamantei, neexistând probe de natură să creeze convingerea că pârâta, prin vânzarea produselor sale, ar acţiona într-o manieră prejudiciabilă pentru reclamantă. De fapt, acţiunea reclamantei ar putea fi calificată ca o acţiune îndreptată în mod abuziv împotriva altor comercianţi în vederea eliminării de pe piaţă a unor concurenţi.

Anexat întâmpinării, pârâta a depus înscrisurile la care face referire.

Prin sentinţa civilă nr. /11.09.2017 Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta (...) SE, în contradictoriu cu pârâta (...)şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.952,95 lei. 

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile ordonanţei preşedinţiale, nefiind incidente nici dispoziţiile privind concurenţa neloială.

Astfel, în ce priveşte aparenţa dreptului, reclamanta este titulara drepturilor conferite de desenele/modelele înregistrate nr., aspect care justifică aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, însă nu se poate reţine că produsele pârâtei sunt copii frauduloase ale produselor reclamantei. Din pipăirea sumară a fondului rezultă fără niciun dubiu că impresia globală a pantofilor (...) este aceeaşi cu impresia globală a pantofilor sport care provin de la mulţi producători, având în vedere că aceasta este tendinţa actuală a modei: pantofi cu şiret, având o talpă groasă, tendinţă apărută în 2013 şi menţinută şi în prezent.

La analiza comparativă a pantofilor în litigiu se observă că pantofii pârâtei  se diferenţiază oricum de pantofii (...) cu privire la culoarea şi materialului folosite, culoarea tălpii, grosimea tălpii, ridurile evidenţiate pe talpă, materialul utilizat în interiorul pantofului, sistemul de închidere prin şireturi, cusăturile tălpii, cusăturile de pe limba pantofului. În acest sens, forma "generic similară" şi toate elementele comune invocate de către reclamantă sunt similare multor categorii de pantofi sport existenţi pe piaţă la acest moment. Contrar susţinerilor reclamantei, nu poate fi ignorat elementul care este de natură să creeze o diferenţiere majoră între produsul reclamantei şi produsul comercializat de către pârâtă, reprezentat de faptul că produsele reclamantei au o caracteristică esenţială şi semnificativă, care îl diferenţiază, făcând distincţia faţă de alte produse sport, anume prezenţa mărcii (...) pe pantofii reclamantei, de natură să înlăture orice confuzie cu alte produse ale altor producători.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, în reglementarea actuală este considerată a fi presupusă şi inclusă în chiar faptul încălcării drepturilor sau iminenţei încălcării acestora, neavând o existenţă separată (astfel cum se întâmplă în dreptul comun), a susţinut reclamanta, însă în prezenta cauză nu s-a făcut dovada încălcării drepturilor de proprietate intelectuală (de către pârâtă, astfel că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, neexistând vreo încălcare a drepturilor reclamantei, care nu a probat copierea în mod neloial a produselor sale de către pârâtă, astfel că şi din perspectiva pretinselor acte de concurenţă neloială de care este acuzată pârâta, produsul anterior pretins a fi copiat, prezintă un pantof sport banal care poartă semnele distinctive proprii (...), semnul verbal (...), elementul figurativ reprezentând felina în mişcare (în săritură), precum şi elementul figurativ situat pe lateralele pantofilor sport (...). Elementul special al acestui pantof, „produs de haute fashion”, în care sunt încorporate cele două modele industriale îl reprezintă, în opinia reclamantei, talpa creponată, despre care pretinde că ar fi consacrată de aceasta, în colaborare cu starul Rihanna. Însă elementul special, respectiv talpa (...) reprezintă un standard generic al industriei modei, cum ar fi sau pantoful cu vârful decupat (Prin urmare, nici pantoful (...) şi nici forma tălpii cu acest nume nu reprezintă creaţia reclamantei, nefiind un element nou şi individual al (...). Folosirea şi de către (...) alături de alţi jucători pe piaţa fashion şi retail nu îi creează şi nu îi poate crea monopol şi exclusivitatea asupra unui pantof cu talpa (...). Modelul pantofului sport cu talpa (...) a fost lansat în colecţia 2013-2014 de către creatorul de modă, pantoful cu un aspect cvasi identic fiind şi cel comercializat de pârâtă. Folosirea la scară largă de către o parte importantă a creatorilor de top de încălţăminte pentru sezoanele 2013 – 2017 a unor modele diverse de pantofi cu acest tip de talpă, pe care (...) o foloseşte la distanţă de 4-5 ani cu indicaţia generică „(...)”, demonstrează încă o dată că pentru sezonul 2017, talpa menţionată face parte din standardele industriei. În aceste condiţii, în care reclamanta a preluat un model de talpă încercând să şi-l aproprie în mod exclusiv, deşi era cunoscut de zeci de ani în industria de profil, acuzaţiile de acte de concurenţă neloială nu au putut fi reţinute de instanţă.

Faţă de cele menţionate mai înainte, tribunalul a constatat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile de la art. 979 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu s-a probat existenţa acţiunii ilicite de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei. De asemenea, nu  s-a probat că acţiunea ilicită riscă să cauzeze un prejudiciu greu de reparat reclamantei, deci caracterul iminent al prejudiciului pentru prevenirea căruia se solicită măsura provizorie pe calea ordonanţei preşedinţiale nu există, neexistând cazul grabnic reglementat de lege privind condiţia urgenţei, întrucât nu s-a dovedit că se poate crea un prejudiciu de imagine pe piaţă pentru reclamantă, aceasta invocând doar o eventualitate sau o probabilitate în acest sens, fără o dovadă certă. Reclamanta nu a dovedit că ar fi suferit vreo consecinţă negativă ca urmare a activităţii de comerţ a pârâtei, interesul consumatorilor pentru produsele sale nefiind alterat iar reputaţia reclamantei fiind intactă.

Tribunalul a constatat că sunt corecte şi susţinerile pârâtei privind neprejudecarea fondului, nefiind îndeplinită nici această condiţie, întrucât din pipăirea fondului instanţa nu poate verifica în ce măsură există sau nu o încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei, această operaţiune urmând a fi efectuată cu ocazia soluţionării pe fond a cererii de contrafacere formulată de reclamanta din cauză. Având în vedere faptul că reclamanta a invocat o serie de apărări care antamează fondul cauzei, practic, instanţa va trebui să analizeze comparativ cele două produse şi să aprecieze dacă există elemente de similaritate, astfel încât acestea să poată crea confuzie consumatorilor. Or, în cazul litigiilor de proprietate intelectuală nu se poate face o analiză de suprafaţă a fondului dreptului, existenţa unor certificate de înregistrare a modelului/desenului industrial neechivalând cu încălcarea automată de către ceilalţi comercianţi a drepturilor deţinătorului certificatului.

În consecinţă, având în vedere cele expuse mai înainte, reţinând că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă, tribunalul a respins cererea acesteia în baza dispoziţiilor legale menţionate mai înainte.

Tribunalul a constatat, de asemenea, că nu mai este cazul să se analizeze cererea formulată de pârâtă, privind stabilirea unei cauţiuni în sarcina reclamantei, urmând ca în aplicarea dispoziţiilor de la art. 451-453 Cod procedură civilă să fie obligată reclamanta (...) la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în sumă de 11.952,95 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţelor depuse la dosar.

Împotriva sentinţei civile nr. 1136/2017 a declarat apel reclamanta (...) SE, în motivarea căruia a susţinut următoarele critici:

I. Consideră că cererea de ordonanţă preşedinţială este întemeiată, în speţă fiind îndeplinite condiţiile pentru acordarea ordonanţei preşedinţiale:

- Urgenţa măsurii ce s-a solicitat a fi luată (a);

- Condiţia riscului creării unui prejudiciu greu de reparat (b);

- Caracterul vremelnic al măsurii solicitate (c);

- Neprejudecarea fondului (d).

Analizând separat îndeplinirea condiţiilor ordonanţei preşedinţiale, arată că acestea sunt întrunite, astfel:

a) Condiţia urgenţei

În reglementarea actuală a art. 979 (1) Cod procedură civilă, urgenţa este considerată a fi presupusă şi inclusă în chiar faptul încălcării drepturilor sau iminenţei încălcării acestora, nefiind necesară o altă dovadă distinctă de aceasta. Soluţia este susţinută şi de practica instanţelor de judecată care au decis, în repetate rânduri, că urgenţa nu are o existenţă separată – precum în dreptul comun – întrucât actele de încălcare se desfăşoară continuu şi efectul acestora se amplifică rapid.

Faptul că, în prezent, pârâta a retras produsele de la vânzare, nu înseamnă că aceasta nu poate să înceapă din nou comercializarea după ce ar fi înlăturat pericolul aplicării unor măsuri provizorii. Mai mult, retragerea momentană a produselor de la vânzare (ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată) nu înlătură realitatea încălcării repetate a drepturilor sale arată, apelanta-reclamantă, (aceasta încălcând drepturile sale protejate şi în 2015).

În orice caz, şi dacă s-ar admite că această condiţie se impune a fi îndeplinită, apelanta-reclamantă învederează instanţei faptul că urgenţa rezidă tocmai în actele de încălcare săvârşite de o pârâtă care activează pe aceeaşi piaţă ca şi ea.

b) Condiţia riscului creării unui prejudiciu greu de reparat

Prejudiciul este determinat tocmai de încălcarea caracterului exclusiv şi absolut al drepturilor conferite de desenele înregistrate, prin actele comerciale neautorizate de vânzare a unor produse încorporând desenele aparţinând (...). Pârâta poate avea relaţii contractuale şi comercializa produsele în cauză, aşa încât paguba poate continua să crească până la momentul soluţionării litigiului pe fond în cazul în care nu se dispun măsuri urgente pentru stoparea efectelor cauzate de acţiunile pârâtei.

Nu în ultimul rând:

- textul art. 997 alin. (1) Cod procedură civilă prevede condiţia existenţei riscului unui prejudiciu greu de reparat şi nu dovada producerii acestuia. Aşadar prejudiciul trebuie să fie iminent şi nu actual;

- în prezenta cauză prejudiciul este determinat de încălcarea caracterului exclusiv şi absolut al drepturilor conferite de desenele înregistrate, prin operaţiunile de comercializare/distribuire neautorizate a unor produse încorporând desenele/ modelele aparţinând (...) SE.

Pârâta nu se află la prima faptă de încălcare a drepturilor sale de proprietate intelectuală, susţine apelanta-reclamantă, în anul 2015 fiind formulată o acţiune civilă în contrafacere şi o ordonanţă preşedinţială împotriva acesteia, pentru încălcarea drepturilor de marcă. (A se vedea Anexa 7 – sentinţa nr. 486/07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul de ordonanţă preşedinţială nr. şi extras de pe portal privind existenţa dosarului nr.).

c) Condiţia caracterului vremelnic.

Măsura solicitată a fi impusă pe cale de ordonanţă preşedinţială ar produce efecte până la soluţionarea definitivă a litigiului de fond, deci ar fi o măsură temporară. Solicitarea reclamantei a fost aşadar făcută în litera şi în spiritul legii, respectiv 'În mod provizoriu, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului" de fond.

d) Condiţia neprejudecării fondului

Prin judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială nu se prejudecă fondul, întrucât simpla pipăire a fondului oferă premisele necesare admiterii acţiunii. Pe de-o parte, aparenţa dreptului operează în favoarea reclamantei astfel cum instanţele, în practica lor, au apreciat în cazuri similare: „reclamanta are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale, fiind titulara dreptului exclusiv asupra mărcii comunitare figurative nr. (...), drept care i-a fost încălcat de către pârâtă, aceste încălcări putând fi observate printr-o simplă pipăire a fondului”.

Totodată, apelanta-reclamantă mai invocă următoarele:

~ Existenţa probelor certe privind încălcarea

La dosar au fost depuse documente ce atestă existenţa faptei de încălcare, precum fotografii realizate direct în magazinele acesteia, dar şi o factură, atestând că produsele pantofii sport identificaţi prin codul  sunt comercializaţi de către pârâtă.

Comparaţia făcută de pârâtă cu produsele reclamantei nu este deloc în favoarea acesteia, ci chiar a reclamantei, instanţa putând observa prin simpla pipăire a fondului că produsele acesteia preiau elementele esenţiale ale modelelor sale, menţionează apelanta-reclamantă.

Practica Tribunalului Bucureşti în cazuri similare, privind acelaşi gen de produse (tot produse (...)), acelaşi gen de probatoriu, a fost de admitere a ordonanţelor preşedinţiale, menţionând aici sentinţa civilă nr. 817/29.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, , şi sentinţa civilă nr. 876/22.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a Civilă, , ambele sentinţe fiind depuse la dosar.

~ Cu privire lipsa unei identităţi între desenele/modele sale, ce beneficiază de protecţie, şi produsele comercializate de pârâtă, apelanta-reclamantă arată următoarele:

Existenţa unor diferenţe cu privire la numărul de găuri pentru şireturi, forma de bombeu a părţii din faţă a pantofilor, numărul de cusături de pe talpa pantofului, sunt total nerelevante, toate acestea fiind detalii nesemnificative, ce nu au rolul de a schimba impresia globală asupra unui utilizator, aceasta fiind identică.

La determinarea elementelor semnificative ale desenului se va ţine cont de gradul de libertate al creatorului determinat de natura produselor la care se referă desenul, astfel elemente definitorii ale produsului, care îl fac recognoscibil pentru utilizatorul avizat, cum ar fi talpa groasă şi canelată, vor prevala în determinarea impresiei de ansamblu, în faţa oricărui element vizual care este impus de natura şi utilitatea produsului.

De asemenea, argumente precum cel potrivit căruia o diferenţă esenţială ce determină inexistenţa unei identităţi între produse este aplicarea mărcii (...) pe produsele reclamantei şi aplicarea inscripţiei (...)pe cele ale pârâtei, este complet greşit, pârâta aflându-se în gravă eroare, aspect ce se manifestă pe parcursul tuturor apărărilor, cu privire la materia în care ne situăm, aceasta nefiind cea a contrafacerii de mărci, ci cea a contrafacerii de desene/modele.

Faţă de motivele de mai sus, solicită admiterea apelului şi desfiinţarea în tot a sentinţei apelate, iar pe fondul cererii de ordonanţă preşedinţială, să se dispună:

~ În mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului, interzicerea producerii, importului, exportului, distribuirii, comercializării şi oricărui act de folosinţă în activitatea comercială, inclusiv online a pantofilor sport identificaţi prin, culorile bleumarin şi galben, comercializaţi prin intermediul magazinului pârâtei şi reprezentaţi grafic în Anexa nr. 3, precum şi a oricăror alte produse încorporând în mod neautorizat desenele/modelele, aparţinând (...) SE şi imitând fraudulos produsele comercializate de (...);

~ retragerea de îndată de pe piaţă a pantofilor sport identificaţi prin codul 163013, culorile bleumarin şi galben, comercializaţi prin intermediul magazinului pârâtei şi reprezentaţi grafic în Anexa nr. 3;

~ obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În drept, art. 1000 Cod procedură civilă; art. 19 şi 90 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele şi modelele industriale; art. 1, 2 şi 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale; art. 9 alin. l lit. a, art. 11 alin. l din OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-reclamantă arată următoarele:

a. Hotărârea instanţei prejudecă fondul cauzei şi excede cerinţelor ordonanţei preşedinţiale

Prin hotărârea pronunţată, tribunalul recunoaşte existenţa aparenţei dreptului în favoarea sa, însă respinge existenţa faptei de încălcare, făcând o prejudecare a fondului cauzei, prin comparaţia produselor (...) cu impresia globală a pantofilor sport în general, dar şi a pantofilor pârâtei, precum şi prin analiza noutăţii desenelor reclamantei.

După cum se poate observa chiar din motivarea sentinţei, comparaţia făcută de către instanţă nu se face între desenele reclamantei, astfel cum apar în certificatele de înregistrare ci într-o primă etapă, între pantofii (...) cu pantofii sport existenţi în comerţ în general, iar apoi cu pantofii comercializaţi de pârâtă.

Analiza făcută de instanţă vizând lipsa de noutate a desenelor (...) nu este permisă în procedura unei ordonanţe preşedinţiale. 

În plus, se bazează pe nişte afirmaţii privind o serie de modele anterioare pentru care nu există probe.

Probele depuse la dosar de către pârâtă, odată cu întâmpinarea, privesc o comparaţie între produsele (...) şi produsele pârâtei, comparaţie care este, de altfel, în favoarea admiterii ordonanţei şi nu a respingerii acesteia, precum şi o serie de facturi fiscale, fără niciun document care să privească eventuale anteriorităţi distrugătoare de noutate faţă de desenele sale, susţine apelanta-reclamantă.

Instanţa învestită să judece cererea de ordonanţă preşedinţiala trebuia să verifice doar aparenţa dreptului său şi a folosinţei legitime şi analiza sumară a formei produsului pârâtei şi compararea acesteia cu drepturile şi produsele sale, menţionează apelanta-reclamantă.

Doar analizând impresia de ansamblu a desenelor sale înregistrate la produsele comercializate de pârâtă, instanţa se putea pronunţa asupra impresiei de ansamblu a acestora. 

Or, într-o analiză specifică procedurii ordonanţei preşedinţiale, instanţa era suficient să constate că există o impresie de ansamblu comună a produsului cu modelul înregistrat pentru următoarele detalii semnificative, preluate de produs:

•talpa acestora este de cauciuc, dreaptă, fără toc;

•talpa este de o grosime aproximativ egală de la vârful pantofului, până la călcâi;

•prezintă caneluri verticale pe feţele exterioare, bine reliefate, de aceeaşi grosime şi aflate la aceeaşi distanţă ca şi în cazul produsului original;

•la partea superioară talpa prezintă o bordură cauciucată, acolo unde se îmbină cu partea textilă sau din piele a pantofului;

•produsul pârâtei încorporează inclusiv desenul feţei modelelor sale, arată apelanta-reclamantă respectiv vârful pantofului are aceeaşi formă, aproape semicircular; marginile superioare ale feţei pantofului (pe unde se introduc şireturile) sunt delimitate prin cusături bine reliefate.

Prezenţa unor mici detalii diferite în modelul contestat nu este de natură să înlăture impresia lăsată de desenul înregistrat în ansamblul său. Fiind în prezenţa unui desen înregistrat pentru pantofi, caracterul individual al desenului va fi determinat de utilizatorul avizat tocmai din perspectiva acelor elemente de creaţie estetică ce pot individualiza un pantof şi nu de elemente ornamentale nesemnificative care sunt inapte în a modifica identitatea pantofului din perspectiva utilizatorului avizat.

Nu în ultimul rând, referirea instanţei la existenţa şi altor drepturi pe produsele sale, arată apelanta-reclamantă, nu trebuia să aibă nicio influenţă în prezenta cauză, ce are ca obiect o contrafacere şi concurenţă neloială a unor desene/modele industriale şi nu contrafacere de marcă.

b. Hotărârea instanţei conduce la respingerea de principiu a ordonanţelor preşedinţiale fondate pe desene înregistrate.

Hotărârea instanţei este în acelaşi timp greşită, reţinând că într-un caz de încălcare desen, admiterea unei astfel de cereri s-ar face cu nerespectarea condiţiei neprejudecării fondului.

Soluţia instanţei are sub acest aspect o motivare cu caracter general, chiar principial, motiv pentru care acceptarea ei ar putea conduce la o practică de respingere de plano a tuturor cererilor de ordonanţă preşedinţială fondate pe încălcarea drepturilor titularilor de desene/modele industriale prin actele de comerţ cu produse ce încorporează desenele/modelele înregistrate.

Această practică ar fi împotriva dispoziţiilor legale naţionale şi ale UE, dar şi împotriva practicii judiciare. Tribunalul Bucureşti are o practică constantă în a admite ordonanţe preşedinţiale şi în situaţia în care obiectul acestora este un drept de desen/model industrial, procedura în cazul unor astfel de dosare fiind aceeaşi ca şi in cazul unei ordonanţe având ca obiect un alt drept de proprietate intelectuală.

Instanţa a ignorat hotărârile depuse la dosar pe acelaşi gen de produse.

c) Instanţa interpretează greşit dispoziţiile legale privind condiţia prejudiciului.

Textul art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă prevede condiţia existenţei riscului unui prejudiciu greu de reparat şi nu dovada producerii acestuia. Aşadar, prejudiciul trebuie să fie iminent şi nu actual.

În prezenta cauză prejudiciul este determinat de încălcarea caracterului exclusiv şi absolut al drepturilor conferite de desenele înregistrate, prin operaţiunile de comercializare, distribuire neautorizate a unor produse incorporând desenele/modelele aparţinând (...) SE.

În plus, fiind vorba inclusiv de existenţa riscului producerii unui prejudiciu, motivarea instanţei este total greşită şi neconcordantă legii, pentru că este vorba de îndeplinirea acestei condiţii prin simplul fapt al încălcării drepturilor reclamantei şi a riscului, în lipsa pronunţării unor măsuri provizorii, ca produsele să fie din nou puse în comerţ, simpla promisiune a părţii adverse neoferind vreo garanţie de orice fel că pârâta nu va încălca din nou drepturile sale, arată apelanta-reclamantă.

Aşadar, nu însăşi producerea unui prejudiciu trebuie dovedită, ci doar iminenţa producerii unei pagube prin acţiunile ilicite ale pârâtei, care ar fi dificil de reparat.

d) Instanţa interpretează greşit dispoziţiile privind condiţia urgenţei

Potrivit noilor modificări aduse Codului de procedură civilă urgenţa nu mai este considerată o condiţie separată.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa ignoră faptul că ne aflăm în materia dreptului de proprietate intelectuală unde urgenţa este considerată a fi presupusă şi inclusă în chiar faptul încălcării drepturilor sau iminenţei încălcării acestora, neavând o existenţă separată (astfel cum se întâmplă în dreptul comun), întrucât actele de încălcare se desfăşoară continuu şi efectul acestora se amplifică rapid.

Faptul că, în prezent, pârâta a retras produsele de la vânzare nu înseamnă că aceasta nu poate să înceapă din nou comercializarea după ce ar fi înlăturat pericolul aplicării unor măsuri provizorii, în eventualitatea respingerii ordonanţei preşedinţiale în cauză.

Pentru toate aceste motive, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi completat, modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, aşa cum a fost formulată.

În drept, art. 470 alin. 5 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă (...)a formulat întâmpinare prin care a arătat argumentele pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

În susţinerea cererii de ordonanţă preşedinţială dedusă judecăţii, apelanta-reclamantă (...) SE a arătat că modul în care pârâta îşi desfăşoară activitatea constituie o încălcare atât a reglementărilor din domeniul proprietăţii intelectuale (sens în care a invocat dispoziţiile art. 90 din Regulamentul 6/2002 privind desenele comunitare), cât şi a reglementărilor în materie de combatere a concurenţei neloiale (sens în care a invocat dispoziţiile Legii nr. 11/1991).

Prin sentinţa de fond, tribunalul a respins cererea de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe Legea nr. 11/1991 (art. 1 alin. 2, art. 2 alin. 1 şi alin. 2 lit. c şi art. 5 lit. a), arătând că nu sunt incidente dispoziţiile privind concurenţa neloială şi că nu se poate reţine că produsele pârâtei sunt copii frauduloase ale produselor reclamantei.

Din examinarea motivelor de apel cu a căror soluţionare a fost investită instanţa de apel se constată că apelanta a dedus judecăţii Curţii o devoluţiune parţială, respectiv doar în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de tribunal asupra cererii de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale în domeniul proprietăţii intelectuale.

Condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale în materia combaterii concurenţei neloiale sunt reglementate la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 11/1991:

În vederea prevenirii unei pagube iminente, instanţele judecătoreşti competente pot dispune, în procedură de urgenţă, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existenţa unor practici comerciale neloiale, încetarea, respectiv interzicerea acestora până la soluţionarea cauzei.

Prin urmare, condiţiile prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale în această materie sunt următoarele:

- la o primă evaluare, instanţa să constate existenţa unor practici comerciale neloiale;

- măsura să se impună în vederea prevenirii unei pagube iminente.

Prin sentinţa de fond tribunalul a constatat că, la nivelul aparenţei, nu există indiciile existenţei unor practici comerciale neloiale, în înţelesul art. 2 alin. 2 lit. c) din lege, potrivit căruia: Sunt interzise practicile de concurenţă neloială, după cum urmează: c) orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă, şi al art. 5 alin. 1 lit. a), potrivit căruia: constituie act de concurenţă neloială: a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.

Criticile apelantei vizează exclusiv întrunirea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale în domeniul proprietăţii intelectuale, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 477 alin. 1 C.pr.civ., constată că a intrat sub p lucrului judecat soluţia pronunţată de tribunal în ordonanţa preşedinţială în materia combaterii concurenţei neloiale reglementată de Legea nr. 11/1991.

Potrivit art. 90 alin. 1 din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele şi modelele comunitare:

(1) Pot fi solicitate autorităţilor judiciare, în ceea ce priveşte un anumit desen sau model industrial comunitar, măsurile provizorii şi conservatorii prevăzute de legea unui stat membru în ceea ce priveşte desenele sau modelele industriale naţionale, şi chiar şi instanţelor competente în domeniul desenelor sau modelelor comunitare din statul respectiv, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o instanţă din domeniul desenelor sau modelelor comunitare din alt stat membru este competentă pentru a cunoaşte fondul.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 129/1992,

Dacă titularul unui desen ori model înregistrat sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimţământul titularului face dovada credibilă că dreptul de proprietate industrială asupra desenului sau modelului face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.

Instanţa judecătorească poate să dispună în special:

a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; (..)

Dispoziţiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 1 lit. a) şi art. 10 din OUG nr. 100/2005, instanţa poate dispune, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii, interzicerea provizorie a încălcării pretinse de reclamant, împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat.

Prin urmare, dispoziţiile speciale din materia asigurării respectării drepturilor de proprietate industrială trimit în mod expres la dispoziţiile art. 977 şi 978 C.pr.civ., dispoziţii care se completează, potrivit art. 978 alin. 4, cu cele care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale cuprinse în art. 996-1001 C.pr.civ.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, reiese că pentru admiterea acţiunii având ca obiect luarea unei măsuri provizorii împotriva unei persoane care se presupune că a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat al reclamantului, acesta trebuie să facă dovada întrunirii în cauză a următoarelor condiţii:

1. existenţa aparenţei de drept în favoarea reclamantului, în sensul că acesta este titularul dreptului de proprietate intelectuală; sau că exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimţământul titularului;

2. dreptul de proprietate intelectuală face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente;

3. există riscul producerii unui prejudiciu greu de reparat;

4. măsura solicitată să aibă caracter provizoriu;

5. neprejudecarea fondului cauzei.

1. Condiţia privind existenţa aparenţei de drept în favoarea reclamantei este îndeplinită.

Prin sentinţa apelată, tribunalul a reţinut că această condiţie de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială este îndeplinită, deoarece reclamanta este titulara drepturilor de proprietate intelectuală derivate din înregistrarea desenului/modelului industrial comunitar TĂLPI PENTRU ÎNCĂLŢĂMINTE nr. şi din înregistrarea desenului/modelului industrial PANTOFI.

Concluzia acestei statuări este aceea că apelanta-reclamantă beneficiază de dreptul exclusiv de a-l utiliza şi interzice oricărui terţ utilizarea acestuia fără consimţământul titularului. Prin utilizare, în înţelesul prezentei dispoziţii, se înţelege, în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piaţă, importul, exportul sau utilizarea propriu-zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s-a aplicat desenul sau modelul în cauză, precum şi depozitarea produsului respectiv în scopurile menţionate anterior (art. 19 din Regulament).

În speţă, intimata-pârâtă nici nu a invocat şi nici dovedit faptul că utilizează produsul care încorporează desenele/modelele comunitare înregistrate, cu consimţământul titularului.

În schimb, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii apelate o serie de considerente prin care a arătat că nici pantoful şi nici forma tălpii nu reprezintă creaţia reclamantei şi nu este un element nou şi individual al (...).

Curtea constată că sunt întemeiate criticile apelantei-reclamante conform cărora o astfel de analiză nu era permisă primei instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. 2 din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele şi modelele comunitare:

(2) În procedurile privind măsuri provizorii şi conservatorii este admisibilă excepţia de nulitate a unui desen sau model industrial comunitar ridicată de pârât pe altă cale decât pe cale de cerere reconvenţională. Articolul 85 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

Prin urmare, potrivit art. 85 din Regulament, desenul/modelul comunitar înregistrat beneficiază de prezumţia de validitate, în temeiul căreia cei interesaţi, inclusiv instanţa naţională, trebuie să considere desenul/modelul ca fiind valabil, în principiu.

Posibilităţile de răsturnare a acestei prezumţii, în materia măsurilor provizorii, sunt prevăzute tot de Regulament (art. 90 alin. 2) şi constau în invocarea excepţiei de nulitate a desenului/modelului industrial, cu privire la care Regulamentul prevede expres posibilitatea pârâtului de a o invoca pe altă cale decât prin formularea unei cereri reconvenţionale, respectiv prin invocarea acestei excepţii prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe.

Din examinarea întâmpinării formulate în faţa tribunalului Curtea constată că intimata-pârâtă nu a utilizat singura cale procedurală permisă de Regulament de contestare a desenului/modelului comunitar înregistrat, întrucât nu a invocat excepţia în nulitate.

În consecinţă, nefiind răsturnată prezumţia de validitate a desenelor/modelelor comunitare înregistrate aparţinând apelantei-reclamante, în lipsa invocării de către pârâtă a excepţiei de nulitate în condiţiile Regulamentului, în mod greşit tribunalul a făcut analiza cauzei de nulitate prevăzute de art. 25 alin. 1 lit. b) coroborat cu art. 4.9 din Regulament, în considerentele sentinţei apelate.

De aceea, Curtea constată că aparenţa de drept este în favoarea apelantei-reclamante.

2. Condiţia privind existenţa aparenţei că dreptul de proprietate intelectuală face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente este îndeplinită.

Fiind un fapt negativ, sarcina probei că apelanta-reclamantă a autorizat exploatarea de către intimata-pârâtă a modelelor industriale comunitare în discuţie revenea acesteia din urmă, pe de altă parte, lipsa autorizării nici nu este contestată în speţă.

Prin sentinţa apelată, tribunalul a reţinut că această condiţie nu este îndeplinită, întrucât

- pantofii pârâtei se diferenţiază de pantofii reclamantei

- elementele de formă invocate de reclamantă sunt similare altor categorii de pantofi

- nu este întrunită condiţia urgenţei.

Curtea constată că sunt întemeiate criticile apelantei-reclamante conform cărora comparaţie nu se face între pantofii (...) şi pantofii sport existenţi în comerţ în general, ci comparaţia se face în raport de desenele/modelele astfel cum sunt redate în certificatele de înregistrare.

Or, din analiza comparativă a reprezentării grafice a modelelor/desenelor industriale înregistrate comunitar şi reproducerile grafice ale produsului comercializat de intimata-pârâtă, identificaţi prin codul, Curtea constată, la nivelul de analiză permis instanţei în raport de specificul procedurii de faţă, că există o impresie de ansamblu comună a produsului cu modelele înregistrate.

Diferenţele învederate de tribunal nu sunt, în opinia Curţii, suficiente pentru a înlătura impresia lăsată de desenele industriale înregistrate, în ansamblul lor. De asemenea, fiind vorba despre desene înregistrate pentru tălpi de pantofi, respectiv pantofi,  la stabilirea întinderii protecţiei, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate pe care-l deţine autorul în realizarea desenului sau a modelului (art. 10 alin. 2 din Regulament).

De asemenea, sunt întemeiate criticile apelantei-reclamantei potrivit cărora, în materia drepturilor de proprietate industrială cerinţa urgenţei este prezumată de legiuitor, din simpla constatare că dreptul de proprietate industrială este încălcat.

Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită, în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite.

Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.

Or, în materia drepturilor de proprietate industrială, în care accentul cade pe cerinţa asigurării şi respectării drepturilor de proprietate industrială pe toată perioada de valabilitate, dovada contrară consta în a proba că respectivul drept de proprietate industrială nu mai este încălcat.

Simpla afirmaţie a intimatei-pârâte că produsele ce încorporează desenele industriale protejate au fost oprite de la comercializare nu este de natură să răstoarne prezumţia urgenţei, în condiţiile în care această folosinţă nu a fost autorizată de titularul dreptului.

3. Condiţia privind existenţa riscului producerii unui prejudiciu greu de reparat este îndeplinită.

Este greşită aserţiunea tribunalului conform căreia nu s-a probat că acţiunea ilicită riscă să cauzeze un prejudiciu greu de reparat reclamantei, întrucât încălcarea dreptului de proprietate industrială poate avea efecte ce nu pot fi cuantificate imediat, caracteristică specifică a prejudiciului în această materie.

4, 5. Condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului sunt îndeplinite, ordonanţa producând efecte provizorii, respectiv până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 23885/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul formulat de apelanta-reclamantă (...) SE, va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va admite în parte cererea.

Va interzice pârâtei (...)producerea, importul, exportul, distribuirea, comercializarea şi orice alt act de folosinţă în activitatea comercială, inclusiv on line, a pantofilor sport identificaţi prin codul 1, culorile bleumarin şi galben, comercializaţi prin intermediul magazinului pârâtei, precum şi a oricăror alte produse încorporând în mod neautorizat desenele/modelele nr. aparţinând reclamantei (...) SE, provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 23885/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă.

Va obliga pârâta să retragă de îndată de pe piaţă pantofii sport identificaţi prin codul, culorile bleumarin şi galben, comercializaţi prin intermediul magazinului pârâtei.

Va păstra în rest sentinţa.

Având în vedere admiterea în parte a acţiunii introductive, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 şi 2 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei parţiale de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat), din totalul de 15.709,47 lei, precum şi a sumei de 40 lei (taxă de timbru), în primă instanţă şi în apel.

Domenii speta

Spete similare