Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul de autor şi drepturi conexe. Gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor muzicale.

Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul de autor  şi drepturi conexe. Gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea dreptului  de  comunicare publică  a operelor muzicale.

Potrivit  dispoziţiilor art.123 ind.1 alin.1 lit. e  din Legea nr.8/1996 gestiunea  colectivă este obligatorie pentru  exercitarea  dreptului  de comunicare  publică a operelor muzicale. Alineatul 2 al aceluiaşi  articol prevede  că  pentru aceste categorii de  drepturi  organismele  de gestiune colectivă îi reprezintă  şi pe titulari, persoane fizice sau juridice şi care  nu le-au acordat mandat. Pentru  gestiunea  colectivă obligatorie nu este necesar încheierea  unui mandat sau convenţie.

Drepturile conexe dreptului de autor sunt reglementate de Titlul II din Legea nr. 8/1996, iar titularii sunt artişti interpreţi sau executanţi, astfel cum sunt definiţi în art. 95 al aceleaşi legi.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 157/A/17 octombrie 2008

Prin acţiunea civilă, astfel cum a fost precizată, înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. 2153/85/21.05.2007, reclamanta U.C.M.R.– A.D.A., în contradictoriu cu Municipiul Sibiu prin primar a solicitat:

- obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune interese, a sumei reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizării prin comunicare publică a operelor muzicale de către U.C.M.R. – A.D.A. în cadrul spectacolului Euro-Revelion 2007, organizat în data de 31.12.2006 de Municipiul Sibiu, potrivit pct. 17 din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, Titlul II publicată prin Decizia ORDA nr. 365/2006 în M.Of. nr.857/2006;

- obligarea pârâtei să plătească U.C.M.R. – A.D.A. remuneraţiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului Euro-Revelion 2007, remuneraţii reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al spectacolului mai sus menţionat, astfel cum prevede Metodologia publicată în M.Of. Partea I nr.857/19.10.2006 prin decizia ORDA nr. 365/2006 Titlul II, lit. a, pct. 8;

- obligarea pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 15 din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, Titlul II, să comunice U.C.M.R. – A.D.A. raportul privind operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului Euro-Revelion 2007 desfăşurate în oraşul Sibiu cuprinzând: denumirea fiecărui spectacol desfăşurat, data evenimentului, adresa locaţiei, denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de U.C.M.R.-A.D.A. în această cauză, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 290/2008, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamanta U.C.M.R. – A.D.A. în contradictoriu cu Municipiul Sibiu – reprezentat prin Primar.

S-a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la plata drepturilor patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul celorlalte spectacole organizate ulterior datei de 31.12.2006; privind operele muzicale comunicate public şi desfăşurate în Sibiu în anul 2007; obligarea pârâtei să obţină autorizaţie de licenţă neexclusivă privind utilizarea operelor în cadrul spectacolelor organizate anterior datei de 31.12.2006; obligarea pârâtului să publice pe cheltuiala sa dispozitivul hotărârii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut şi motivat următoarele:

Pârâtul a organizat, împreună cu Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, evenimentul Euro-Revelion 2007, unde au concertat formaţiile E. 17, P. şi C. N. Contractele încheiate cu E.17 şi C.N. au fost depuse la dosar, rezultând că aceştia au încasat pentru prestaţiile lor a anumită remuneraţie.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 123 din Legea nr.8/1996, titularii drepturilor de autor pot să-şi exercite drepturile personal sau la cererea lor prin organisme de gestiune colectivă, iar potrivit dispoziţiilor art. 130 lit. c dina acelaşi act normativ, organismele de gestiune colectivă au obligaţia să încheie, în numele titularilor care le-au acordat mandat sau pe baza convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte cu organizatorii de spectacole.

Reclamanta nu a fost în măsură să probeze existenţa convenţiei încheiate cu organisme similare din străinătate, astfel încât nu are dreptul să solicite pentru artiştii străini vreo remuneraţie, mai ales că dreptul de autor al acestora a fost protejat prin remuneraţia achitată prin contractele încheiate.

Această concluzie se desprinde şi din art. 2 alin 6 din Convenţia de la Berna, care reglementează că protecţia se exercită în favoarea autorului şi a deţinătorului drepturilor sale.

Cum în cauza de faţă protecţia drepturilor de autor ale artiştilor străini a fost realizată prin plata remuneraţiilor stabilite prin contract, acţiunea formulată pentru plata remuneraţiilor organismului de gestiune colectivă, care nu are mandat pentru aceştia, apare ca neîntemeiată.

În ce priveşte concertul susţinut de formaţia P., nu poate constitui baza de calcul pentru remuneraţie, bugetul  de venituri şi cheltuieli al întregului spectacol, deoarece acesta cuprinde şi cheltuielile aferente spectacolului artiştilor străini şi cum reclamanta nu a înţeles să solicite efectuarea unei expertize în acest sens, şi din acest punct de vedere cererea este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere arătate în cererea de la fila 132.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea criticilor se arată că instanţa de fond face o gravă cofuzie între calitatea de compozitor al operelor muzicale şi cea de artist interpret. Faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei contracte de intermediere a apariţiei artiştilor interpreţi nu înlătură obligaţia plăţii remuneraţiilor reprezentând drepturi patrimoniale de autor, cuvenite compozitorilor, textierilor, operelor muzicale, aranjorilor şi editorilor.

Apelanta arată că prin hotărârea atacată s-au încălcat dispoziţiile art. 123 ind. 1 alin 1  lit. e din Legea nr.8/1996 care menţionează expres că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor muzicale, astfel: reclamanta nu trebuia să facă dovada mandatului încheiat cu organismele similare din străinătate.

Se mai arată în motivarea apelului că definiţia bazei de calcul a remuneraţiilor  reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică potrivit punctului 8 din Titlul II al Metodologiei publicată în M.Of. nr.857/2006 prin decizia ORDA 365/2006, nu face distincţie între compozitor, textier, editori români sau străini.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel nu s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea de probe noi.

Prin decizia  nr. 157/A din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 123 ind. 1 alin 1 lit. e din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor muzicale.

Reclamanta apelantă, U.C.M.R. – A.D.A., a fost desemnată a organism de gestiunea colectivă prin Decizia ORDA nr. 3/1997 pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 130 din Legea nr.8/1996.

E de necontestat că intimatul pârât a organizat spectacolul Euro-Revelion 2007, eveniment cu prilejul căruia au comunicat public opere muzicale, mai multe formaţii şi interpreţi, ai căror titulari de drepturi de autor sunt protejaţi de U.C.M.R. – A.D.A. conform art. 13, art. 15 din Legea nr.8/1996.

Potrivit dispoziţiilor punctului 4 din Titlul II al Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale publicată în baza deciziei 365/10 octombrie 2006 a Oficiului Român pentru drepturile de autor, pârâtul, în calitate de utilizator, avea obligaţia de a comunica reclamantei cu cel puţin 5 zile înaintea evenimentului, denumirea spectacolului, data şi adresa locaţiei, programul artistic şi bugetul de venituri şi cheltuieli pentru obţinerea autorizaţiei neexclusive.

Pârâta avea obligaţia legală să plătească remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor muzicale în concerte în conformitate cu dispoziţiile pct. 8 al Tabelului nr. 1 al Titlului II al Legii nr. 8/1996 şi Metodologiei publicată în baza Deciziei ORDA 365/2006.

Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 astfel încât acţiunea formulată de către reclamantă este întemeiată.

Greşit prima instanţă a reţinut că prin contractele depuse la dosar, încheiate cu E.17 şi C.N., aceştia au fost remuneraţi pentru prestaţiile lor, iar protecţia drepturilor de autor pentru artiştii străini a fost realizată.

Într-adevăr, prima instanţă face confuzie între drepturile de autor şi drepturile conexe drepturilor de autor.

Drepturile conexe dreptului de autor sunt reglementate de Titlul II din Legea nr. 8/1996, iar titularii sunt artişti interpreţi sau executanţi, astfel cum sunt definiţi în art. 95.

Potrivit art. 92 din Legea nr.8/1996 – drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere autorilor.

Drepturile conexe dreptului de autor nu fac obiectul prezentei cauze, ci drepturile de autor.

Nelegal reţine instanţa de fond lipsa mandatului, a convenţiei încheiate de către reclamantă cu organisme similare din străinătate.

Pentru gestiunea colectivă obligatorie nu este necesar un mandat sau convenţie, ci doar pentru gestiunea colectivă facultativă.

Ori, în speţă, s-a arătat mai sus că gestiunea colectivă pentru exercitarea dreptului la comunicare publică a operelor muzicale este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 123 ind. 1 alin 1 lit. e din Legea nr.8/1996.

Potrivit alineatului 2 al acestui articol, pentru aceste categorii de drepturi, organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii care nu le-au acordat mandat.

Apărarea pârâtei în sensul că, în cazul gestiunii colective obligatorii, Legea 8/1996 protejează doar titularii persoane, fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România – nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 din Legea nr.8/1996, persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze la rândul lor, de tratament similar în statele respective.

Ori, potrivit art. 5 alin 2 Teza a II-a din Convenţia de la Berna, ratificată prin Legea nr.77/1998, într-adevăr, protecţia, precum şi mijloacele procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale se reglementează în mod exclusiv conform legislaţiei ţării în care se reclamă protecţia.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că persoanelor juridice sau fizice străine, titulare ale dreptului de autor, le sunt aplicabile dispoziţiile Legii 8/1996.

Pârâta intimată invocă prevederile art. 2 pct. 2.2 din Statutul U.C.M.R. – A.D.A. şi art. 5 pct. 5.5 lit. B referitoare la mandat şi/sau contract, ori aceste dispoziţii se referă dosar la gestiunea colectivă facultativă şi nu la cea obligatorie, astfel că nu sunt incidente în speţă.

Art. 2.2 reglementează principalele activităţi desfăşurate de asociaţie, iar articolul 2.2.2 reglementează gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor pentru care gestiunea colectivă este, potrivit legii, obligatorie.

Potrivit art. 5.5 lit. b din Statut, reclamanta este mandatată să gestioneze drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale în România pentru toţi membrii săi, precum şi pentru membrii organismelor străine cu care încheie contracte de reprezentare reciprocă, precum şi în temeiul legii în cazul gestiunii colective obligatorii.

Astfel, din acest text rezultă că încheierea contractelor de reprezentare este necesară pentru gestiunea colectivă facultativă şi nu pentru cea obligatorie, gestiune care îşi are izvorul în temeiul legii, respectiv dispoziţiile art. 123 ind. 1 din Legea nr. 8/1996 citate mai sus.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a admis acţiunea astfel cum a fost precizată.

Domenii speta

Spete similare