Acord de recunoaştere a vinovăţiei

La data de 25.10.2017, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr…../259/2017 acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Mizil cu inculpatul D.I.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 al.1 C.pen. obiect al cauzei penale nr.201/P/2017 .

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că inculpatul D.I.S. a relatat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului precizând că fapta comisă de G.I. s-a petrecut în jurul orelor 1500-1530 când acesta i-a cerut sprijin telefonic pentru a-l ajuta să-şi scoată maşina din şanţ, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 al.1 C.pen.

Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu, ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, declaraţii inculpat şi martori, proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a drepturilor suspectului, precum și felul şi cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei(echivalentul a 200 zile amendă, o zi amendă fiind 40 lei) cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat.

Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr.201/P/2017.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa  a reţinut  următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul nr…../P/2014 din 26.02.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, a dispus trimiterea în judecată a numitului G. I., în calitate de inculpat, pentru săvârşirea infr.prev.de art.336 al.l C.pen., constând din aceea că la data de 12.12.2014, acesta a condus pe drumurile publice un autoturism, cu o alcoolemie de 2,70 gr %o.

S-a reţinut că la data de 12.12.2014, în jurul orelor 1830 organele de poliţie au fost sesizate printr-un apel telefonic de martorul S.V., cu privire la faptul că pe drumul public din faţa locuinţei sale a circulat un autoturism marca Dacia de culoare galbenă care a derapat, intrând în şanţul plin cu apă din apropierea imobilului său.

Organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului şi în prezenţa martorilor S.V. şi M. E. au constatat că în autoturismul care derapase în şanţ se afla numitul G.I. aflat în stare de ebrietate şi care a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest.

Conducătorul auto a fost condus cu consimţământul său la Spitalul Mizil, unde acesta a acceptat recoltarea doar a unei singure probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică nr.2153/12.12.2014 al SML Ploieşti a rezultat că la data recoltării mostrei biologice conducătorul auto G. I. avea o alcoolemie de 2,70 gr %o.

Cu privire la această faptă, G.I., nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii nu a recunoscut că ar fi condus autovehiculul sub influenţa băuturilor alcoolice şi pentru a-şi dovedi nevinovăţia a propus audierea în calitate de martori a numiţilor M. M. şi a inculpatului D.I.S.

Astfel, în declaraţiile date în calitate de inculpat, G.I. a susţinut că la data de 12.12.2014 a intenţionat să se deplaseze cu autoturismul proprietate personală la moara din localitatea Inoteşti, dar în jurul orelor 15oo în timpul deplasării pe drumurile publice din această localitate, a derapat şi a intrat cu maşina în şanţul de pe marginea drumului public.

Conducătorul auto a pretins că a solicitat telefonic sprijin în jurul orelor 1530 martorului M. M. care 1-a refuzat deoarece se afla la serviciu şi inculpatului D.I.S. care i-a precizat că nu îi poate ajuta deoarece se află la domiciliu împreună cu mai multe persoane cu care deja a consumat băuturi alcoolice.

În aceste condiţii, G. I. a declarat că a lăsat autoturismul în acel loc şi s-a deplasat la un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice, bere şi coniac până în jurul orelor 1830 când a revenit la maşină pentru a lua din aceasta actele de identitate şi banii din pensia încasată în acea zi.

În momentul în care se afla lângă maşina sa, la faţa locului au sosit organele de poliţie care l-au acuzat că ar fi condus autoturismul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, fapt pentru care i-au întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.336 al.l C.pen.

Fiind audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, inculpatul D.I.S. a precizat că la data de 12.12.2014, după lăsarea întunericului, a fost sunat pe telefonul mobil de G.I. pentru a-1 ajuta să scoată maşina dintr-un şanţ, dar pentru să la data respectivă consumase băuturi alcoolice, inculpatul i-a cerut consăteanului său să amâne acest lucru pentru a doua zi, ceea ce s-a şi întâmplat.

După sesizarea instanţei cu rechizitoriu, G.I. l-a rugat pe inculpatul D.I.S. să-şi schimbe declaraţia şi să declare că acesta i-a cerut ajutorul pentru a scoate maşina din şanţ în jurul orelor 15oo-153o şi nu după lăsarea întunericului, aşa cum acesta declarase în cursul urmăririi penale.

Dând curs rugăminţii numitului G.I., în declaraţia dată în calitate de martor la Judecătoria Mizil, inculpatul D.I.S. a relatat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, precizând că fapta comisă de G.I. s-a petrecut în jurul orelor 15oo-1530 când acesta i-a cerut sprijin telefonic pentru a-1 ajuta să-şi scoată maşina din şanţ.

Prin sentinţa penală nr.99/13.03.2017a Judecătoriei Mizil, instanţa de judecată a înlăturat apărările făcute de G.I. şi pe baza probelor administrate, a stabilit în baza art.396 al.4 c.p.p. rap.la art.83 cp., pedeapsa de 2 ani închisoare cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

După sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat, D.I.S. a recunoscut că la rugămintea consăteanului său, G. I., pentru a-1 ajuta să scape de răspundere penală, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată ca martor, a susţinut în mod nereal că acesta i-a cerut ajutorul pentru a-şi scoate maşina din şanţ, în jurul orelor 15oo deşi acest fapt s-a întâmplat în realitate dar după lăsarea întunericului, respectiv în jurul orelor 20oo.

La data la care a făcut această declaraţie, inculpatul D.I.S. cunoştea fapta comisă de G.I. şi, chiar dacă nu avea cunoştinţă de împrejurările concrete de săvârşire, a avut reprezentarea că prin decalarea orei la care aceasta a fost comisă va folosi inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta îi precizase deja că dacă martorul ar fi dat curs rugăminţii sale şi ar fi declarat acelaşi lucru şi în cursul urmăririi penale, acesta nu ar mai fi fost trimis în judecată.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: declaraţia inculpatului D.I.S., declaraţiile martorilor N.C.V., A.Gh., F.C. şi D. M.

În drept, fapta inculpatului D.I.S. constând în aceea că a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului cu privire la ora la care conducătorul auto G. I.  a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, la rugămintea acestuia pentru a-1 exonera de răspundere penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 al.l C.pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 273 al.1 C. pen., instanţa a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a face afirmaţii mincinoase sau omisiunea acestuia de a spune tot ce ştie, ambele în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care este se ascultă martori.

Acţiunea inculpatului D.I.S., care a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului cu privire la ora la care conducătorul auto G.I. a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, la rugămintea acestuia pentru a-l exonera de răspundere penală realizează elementul material al infracţiunii de mărturie mincinoasă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul organelor judiciare, respectiv în realizarea actului de justiţie, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din faptul că numitul G. I. l-a rugat pe inculpatul D.I.S. să facă afirmaţiile necorespunzătoare adevărului pentru a-l exonera de răspundere penală.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

În consecință s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C. proc. pen. iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales H.T.C. cu împuternicire avocaţială seria PH, nr.0141220 /01.08.2017(fila 61 d.u.p.)

Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2)  C. proc. pen., va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil cu inculpatul  D.I.S. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 al.1 C.pen. obiect al cauzei penale nr.201/P/2017.

În baza art.396 al.2 C.pr.pen. cu aplicarea art.480 al.4 C.pr.pen. şi art.61 C.pen. va condamna pe inculpatul D.I.S., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei(echivalentul a 200 zile amendă, o zi amendă fiind 40 lei) pentru săvârşirea infracţiunii de  mărturie mincinoasă, faptă din 30.01.2017.

În baza art. 63 C.pen. a atras atenţia inculpatului că în cazul neexecutării, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii penale, în tot sau în parte, instanţa poate înlocui pedeapsa amenzii penale cu pedeapsa închisorii, unei zile – amendă  corespunzându-i o zi de închisoare.

În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

ÎNTOCMIT,

Judecător Lazăr Marius

Domenii speta

Spete similare