Desfiinţare loc de muncă

Desfiinţare loc de muncă

- art. 65 alin.2, art.69 alin. 2 indice 1 Codul Muncii

- art.44 şi art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă nr..../18.12.2014

Desfiinţarea locului de muncă, potrivit art.65 alin.2 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Câtă vreme din probele administrate a reieşit faptul că desfiinţarea postului ocupat de apelanta reclamantă a fost efectivă, a avut o cauză serioasă - eficientizarea activităţii, optimizarea costurilor, singurul în măsură a decide cu privire la creşterea performanţelor în activitate fiind angajatorul ce are şi competenţa exclusivă în selecţia posturilor ce urmează a fi desfiinţate, corect s-a menţinut decizia de concediere.

A vizat concedierea toate posturile de ofiţer bancar de la nivelul sucursalelor, neimpunându-se astfel a se face departajarea prevăzută de prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr.6637/18 12 2014, de art. 69 alin. 2 indice 1 Codul Muncii.

Decizia civilă nr. 295/13.04.2017

Prin sentinţa civilă nr. 636/LM din data de 04.10.2016, pronunţată de Tribunalul ..., în dosar nr. ...8/111/2016, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea --  ..., având CNP …, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat ..., în contradictoriu cu intimata SC ... SA, cu sediul în ….

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Contestatoarea a fost salariata intimatei în temeiul Contractului individual de muncă (filele 212-214 Vol. I dosar) încheiat şi înregistrat sub nr. .../13.10.2003 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, înregistrat la ITM ... sub nr. ... din 22.10.2003, iniţial în funcţia de casier, ulterior în funcţia de ofiţer bancar Cod COR (241230) - conform Actului adiţional nr. … din 16.02.2015 (fila 215 Vol. I dosar), activitatea sa desfăşurându-se în cadrul Sucursalei ... conform Actului adiţional nr. …/04.05.2015 (fila 216 Vol. I dosar).

Prin Decizia nr. .../17.03.2016 (filele 21-24 Vol. I dosar) contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat cu data de 18.03.2016, în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, având în vedere desfiinţarea postului de Ofiţer bancar din cadrul Sucursalelor Băncii.

Cu privire la susţinerea contestatoarei că nu au fost respectate prevederile art. 65 alin 2 din Codul Muncii în sensul că desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, reală şi serioasă, instanţa a constatat că aceasta nu poate fi reţinută. Pentru ca desfiinţarea locului de muncă să fie considerată reală şi serioasă, aceasta trebuie să fie reclamată de unul din motivele expres menţionate de art. 65, această cauză trebuind să fie precisă, în sensul ca reprezintă adevăratul motiv al concedierii, fără a disimula vreun alt motiv.

Din analiza coroborată a organigramelor de dinainte de concediere şi de după concediere (filele 329-330 Vol.1) rezultă că postul ocupat de contestatoare a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării, decizia de concediere este legală.

Astfel, conform organigramelor depuse la dosar rezultă că s-au desfiinţat 1 post de ofiţer bancar şi 2 posturi de operator ghişeu la toate sucursalele intimatei şi s-au înfiinţat 1 post de casier şi 2 posturi de consilier clienţi.

Instanţa a mai reţinut că este supusă controlului judecătoresc numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu şi oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptăţit să aprecieze este angajatorul.

Or, din probele administrate în cauză rezultă că reorganizarea s-a făcut prin desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al contestatoarei.

În ce priveşte caracterul real şi serios al cauzei care a determinat concedierea, în doctrină si jurisprudenţă s-a subliniat în mod constant că pentru a se reţine îndeplinirea condiţiei impuse de art. 65 alin.2 Codul muncii este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activităţi în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea. Prin reorganizarea societăţii, în baza art. 65 din Codul muncii, se înţelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum şi orice măsură de ordin organizatoric vizând creşterea performanţelor în activitate, singurul îndreptăţit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcţiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activităţii, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activităţii sale.

Reorganizarea activităţii prin desfiinţarea posturilor de operatori ghişeu şi ofiţeri bancari (printre care şi cel al contestatoarei) din sucursalele teritoriale şi înfiinţarea posturilor de casier şi de consilier clienţi s-a hotărât şi aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. .../13.11.2015 (filele 236-237 Vol. I).

Instanţa a constatat totodată că măsura reorganizării a fost discutată şi agreată de Sindicatul ..., care şi-a exprimat acordul în vederea implementării Planului final de reorganizare în acest sens fiind semnat procesul verbal nr. 59 din data 29.10.2015 (filele 234-235 Vol. I dosar).

Faţă de susţinerea contestatoarei potrivit cărora la câteva luni s-au deschis încă 5 sucursale în ţară, instanţa a reţinut că aceasta nu are relevanţă în cauză, având în vedere că reorganizarea s-a făcut în cadrul tuturor sucursalelor, pe criterii operaţionale, iar deschiderea de noi sucursale nu înlătură caracterul real şi serios al reorganizării.

Astfel instanţa a reţinut că reorganizarea produsă realizată în cadrul intimatei este reală şi serioasă.

Intimata i-a comunicat contestatoarei notificarea cu nr. .../18.11.2015 (filele 257-264 Vol. I dosar) prin care i-a făcut cunoscut faptul că urmare a Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. .../13.11.2015 postul de ofiţer bancar din cadrul Sucursalei ... pe care îl ocupă, se desfiinţează începând cu data de 15.11.2015 şi a transmis lista locurilor de muncă vacante disponibile la nivel de Bancă, menţionând că poate transmite intenţia sa de a aplica pentru unul sau mai multe dintre posturile vacante existente la nivelul Băncii, informând-o cu privire la acordarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la comunicarea notificării.

Având în vedere faptul că contestatoarea a aplicat pentru postul de consilier Clienţi la data de 20.11.2015, intimata a transmis acesteia Oferta internă nr. 855/02.12.2015 (fila 265 Vol. I dosar) pentru ocuparea postului de consilier clienţi în cadrul Sucursalei ..., menţionând că are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a acestei notificări pentru a-şi exprima opţiunea cu privire la acceptarea/neacceptarea postului, arătând că necomunicarea opţiunii în termenul indicat urmează a fi considerată drept răspuns negativ şi termenul de preaviz va curge în continuare conform notificării nr. .../18.11.2015.

Contestatoarea nu a acceptat oferta pentru ocuparea postului de consilier clienţi fiind nemulţumită de salariul oferit.

În ceea ce priveşte criticile contestatoarei privind nerespectarea de către intimată a dispoziţiilor art. 44 şi 46 din Contractul colectiv de muncă nr. .../18.12.2014 (filele 271-293 Vol. I dosar) instanţa a reţinut faptul că aceste articole reglementează drepturile salariaţilor (art.44) şi procedura de evaluare profesională (art.46), în speţă aceste articole nefiind aplicabile având în vedere că în cadrul reorganizării au fost desfiinţate toate posturile de ofiţer bancar şi toate posturile de operator ghişeu, nepunându-se problema departajării mai multor salariaţi care să ocupe acelaşi post.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata a minim 6 salarii compensatorii pentru atenuarea consecinţelor concedierii precum şi celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze conform art. 26.1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014, art.78 din Contractul Colectiv de Munca la nivel naţional pe perioada 2011-2014 şi art.67, 68 – 69 (1) lit. b) din Codul Muncii, instanţa a reţinut următoarele:

Conform art. 26 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014 “La desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa Băncii, pentru cauzele prevăzute la arat.24, părţile convin să negocieze cu privire la posibilitatea acordării unor pachete compensatorii.” Art. 24 precizează situaţiile care determină concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

În urma şedinţei de consultare din cadrul Planului de reorganizare notificat către Sindicatul ... şi Sindicatul ... ... ce a avut loc la data de 29.10.2015, ocazie cu care s-a întocmit Procesul verbal nr. 59 din data 29.10.2015, s-a negociat acordarea unui salariu compensatoriu (salariul brut al angajatului din care vor fi reţinute taxele conform legislaţiei în vigoare) către acei angajaţi care vor fi efectiv concediaţi.

Menţiunile privitoare la acordarea salariului compensatoriu negociat conform art. 26 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014 sunt inserate şi în decizia contestată la punctul F. Contestatoarei i-a fost achitat acest salariu compensatoriu, astfel intimata îndeplinindu-şi obligaţiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, iar solicitarea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata a minim 6 salarii compensatorii nu este întemeiată, aceste pretenţii neavând fundament juridic, ele nefiind prevăzute nici în Contractul colectiv de muncă, nici în Contractul individual de muncă al contestatoarei sau în vreo altă reglementare legală aplicabilă.

În ceea ce priveşte acordarea celorlalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze contestatoarea, instanţa a reţinut că prin acţiune nu se arată care ar fi aceste drepturi.

Faţă de capătul de cerere prin care se solicită obligarea la plata unor daune interese în sumă de 24.048 lei, instanţa a reţinut următoarele:

Conform art. 253 alin. 1 din Codul Muncii “Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”

Elementele care condiţionează răspunderea civilă contractuală sunt: existenta unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumita obligaţie, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv; săvârşirea cu vinovăţie a faptei, ca element subiectiv al răspunderii; existenţa unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; capacitatea juridică a celui chemat să răspundă.

În cazul răspunderii contractuale obligaţia încălcată este o obligaţie concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii - cel păgubit şi cel care şi-a încălcat obligaţiile contractuale. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii în materie contractuală constă în neîndeplinirea sau în îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale.

În cauza de faţă, contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor elementelor care să atragă răspunderea contractuală a intimatei, nu s-a făcut dovada existenţei faptei ilicite săvârşite de intimată, prin care s-a încălcat o anumita obligaţie, aducând prin aceasta o atingere unui drept subiectiv, astfel nu se poate angaja răspunderea patrimonială a intimatei.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a reţinut că decizia de concediere nr. .../17.03.2016 a fost emisă de intimată cu respectarea dispoziţiilor legale şi a apreciat contestaţia formulată ca fiind neîntemeiată, respingând-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel --  ..., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii acţiunii.

Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:

- decizia nr. .../17.03.2016 nu a avut un temei real, serios şi efectiv, apelanta arătând că în fişa postului atribuţiile consilierului financiar bancar retail desfiinţat în 2013 sunt aceleaşi cu cele ale consilierului clienţi, nou înfiinţat în anul 2015, adică atribuţii de efectuare operaţiuni fără numerar şi activităţi de vânzare către client;

- în realitate, reorganizarea avea ca singură măsură reducerea salariului cu 50% de la 2734 lei la 1400 net, printr-o inginerie, redenumindu-se posturile care în esenţă îşi păstrau acelaşi atribuţii, astfel că a făcut dovada inexistenţei cauzei reale şi serioase în ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă celui ocupat de reclamantă, în sensul art. 65 alin. 2 Cod procedură civilă;

- planul de reorganizare la nivelul Reţelei teritoriale (sucursale) din 2015 este netemeinic şi nelegal, are ca scop principal diminuarea salariului pentru unii angajaţi ai sucursalelor, concomitent cu reorganizarea acestora în aceleaşi posturi, în realitate posturile nou înfiinţate presupunând aceleaşi atribuţii, ba chiar unele atribuţii în plus, fiind cât se poate de evident că întregul proces de reorganizare nu are o cauză reală şi serioasă, aşa cum cer imperativ prevederile art. 65 alin. 2 din Codul muncii;

- concedierea nu a avut un temei real şi serios, deoarece în judeţul ... mai exista un punct de lucru, iar ulterior la câteva luni s-au deschis încă 5 sucursale în ţară, respectiv 2 în ...;

- până la concedierea colectivă din 1.11.2013 a fost angajată ca şi consilier financiar bancar retail, salar brut 4230 lei, cu atribuţii de vânzare + operaţiuni, după recrutare internă şi acceptare noua funcţie, 1.11.2013, ofiţer bancar, salar brut 3.900 lei, atribuţii de vânzare cumpărare, iar după înştiinţarea din noiembrie 2015 ar fi fost angajată consilier clienţi, salar brut 1996 lei, din nou vânzare + operaţiuni;

- atribuţiile postului apelantei până în 2013, de consilier financiar bancar retail, reprezintă aceleaşi ca şi cele ale consilierului client, toate fiind atribuţii de efectuare operaţiuni fără numerar, iar restul în majoritate activităţi de vânzare către clienţi, fiind clar vorba astfel de o decizie nelegală de desfacere a contractului de muncă;

- de asemenea, fişa postului consilier client 2015 prevede aceleaşi atribuţiuni ca şi fişa postului consilier financiar bancar până la concedierea colectivă din 2013, respectiv fişa post ofiţer bancar, după concedierea colectivă din 2013, fiind aceleaşi operaţiuni, nimic diferit înafara salariului;

- din 2013 i s-a propus aceeaşi funcţie, nu are voie conform fişei postului să facă operaţiuni non cash, din 2013 înlocuieşte coordonatorul unităţii ce implica operaţiuni non cash, din jurnalele începând cu 1.11.2013 până în decembrie 2016 fiind evidenţiate operaţiuni non cash pe care a fost nevoită să le efectueze, atâta doar că i s-a diminuat salariul cu fiecare concediere colectivă;

- pârâta a încălcat în mod vădit şi dispoziţiile art. 44 şi 46 din Contractul Colectiv de Muncă şi art. 69 alin. 3 din Codul muncii, prin neîndeplinirea obligaţiei de respectare a procedurii legale a concedierii, întrucât a omis să stabilească obiectivele de performanţă individuală a reclamantei, precum şi criteriile de evaluare a realizării acestor obiective şi să evalueze realizarea obiectivelor de performanţă individuală a salariaţilor vizaţi de concedierea colectivă, în condiţiile în care aceştia ocupau locuri de muncă de aceeaşi natură cu cel ocupat de reclamantă;

- având în vedere că rezultatul obţinut de apelantă în cadrul procedurii de recrutare internă este unul pozitiv, are dreptul să-şi aleagă postul pe care urmează să-şi desfăşoare activitatea, alegerea postului urmând a se face liber şi neîngrădit, noile condiţii neputând fi impuse de angajator sub ameninţarea concedierii, conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii elementele esenţiale ale contractului individual de muncă putând fi modificarea numai prin acordul părţilor în urma negocierii;

- prin decizia de concediere nu s-a aplicat ordinea de preferinţă regăsită la art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014 încheiat la nivelul unităţii pârâte;

- obligaţia prealabilă a evaluării criteriilor de performanţă profesională se raportează la noţiunea de angajator, iar nu la un simplu punct de lucru;

- a fost un angajat model, a desfăşurat o activitate profesională prin care a adus profit băncii, însă în ce o priveşte nu au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă menţionat;

- criteriul subsidiar putea fi aplicat numai după criteriul legal, imperativ instituit prin art. 69 alin. 3 din Codul muncii, cel al evaluării realizării obiectivelor de performanţă individuală;

- de altfel, prevederile art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii;

- unul din elementele contractului individual de muncă impus de angajator îl reprezintă salariul propus, în sumă lunară de 1996 lei, care o nemulţumeşte pe apelantă, pretenţia acesteia fiind de minimum 2734 lei / lună, sumă ce se încadrează în politica de remunerare a băncii prevăzută în Planul Tehnico Economic Final nr. 990/8.08.2013;

- un alt element de nemulţumire îl reprezintă propunerea unei noi perioade de probă de 90 de zile, deşi apelanta este salariata băncii din 22.10.2013;

- în decizia de concediere nu se face referire la plata salariilor compensatorii prevăzute de art. 69 alin. 2 lit. D din Codul muncii, rezultate în urma negocierii, raportat la activitatea apelantei, conform art. 26 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă ... înregistrat sub nr. .../18.12.2014;

- fiind o concediere colectivă, ulterior transformată în concediere individuală în mod unilateral, angajatorul trebuia să respecte procedura prevăzută de art. 69 şi urm. Codul muncii, ceea ce nu s-a făcut;

- nu există nicio dovadă că Banca a iniţiat în timp negocieri, nu există nicio dovadă cu privire la negocieri privind pachete compensatorii;

- este adevărat că prin decizia atacată i se oferă un salariu compensator, dar este stabilit unilateral, fără negociere;

- în temeiul art. 69 alin. 2 lit. F din Codul muncii solicită obligarea angajatorului la plata a minim 6 salarii compensatorii – raportat la poziţia avută în Bancă, la performanţele individuale, la profitul realizat Băncii, la evaluările făcute apelantei, pentru atenuarea consecinţelor concedierii precum şi a celorlalte drepturi de care trebuia să beneficieze, precum şi la plata daunelor interese de 24.048 lei, daune ce privesc diferenţa pe perioada de un an dintre salariul de 3.900 lei şi cel de 1996 lei aferent postului propus, redenumit din ofiţer bancar în consilier clienţi.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 65, 66, 67, 68 – 72, 73 – 75, 76 – 78, 253 Codul muncii şi art. 1530 Codul civil.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că reorganizarea a avut ca bază o cauză reală, serioasă şi a fost efectivă, astfel în desfăşurarea procedurii de concediere a contestatoarei, societatea era ţinută să respecte dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, condiţia de legalitate fiind ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, cerinţe îndeplinite, rezultând fără putinţă de tăgadă că reorganizarea la care a recurs societatea a avut un caracter obiectiv şi o cauză serioasă, fiind impusă de raţiuni de eficientizare şi de adaptare a acesteia la realităţile economice, în scopul optimizării raportului costuri / venituri, respectiv creşterii profitabilităţii, măsura corespunzând unei nevoi reale şi serioase a societăţii, întrutotul justificate. Pretinsa neacordare a salariilor compensatorii nu constituie un motiv apt să conducă la nelegalitatea deciziei de concediere, iar apelantei i-a şi fost achitat 1 salariu compensatoriu, indemnizaţia compensatorie achitată fiind stabilită în urma negocierii cu Sindicatul .... Solicitarea contestatoarei de a-i fi achitate 6 salarii compensatorii este lipsită de fundament legal, dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../8.12.2014 născând obligaţia de negociere cu Sindicatul acordarea unui pachet compensatoriu, obligaţie ce a fost respectată întocmai. Având în vedere că au fost desfiinţate toate posturile de ofiţer bancar ( 23 posturi) şi toate posturile de operator ghişeu (47 posturi), nu a fost necesară aplicarea de criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, nepunându-se astfel problema departajării mai multor salariaţi care să ocupe acelaşi post. Contestatoarea nu a justificat şi nu a adus elemente probatorii adecvate în susţinerea pretenţiilor privind daunele interese în sumă de 24.048 lei.

Prin răspuns la întâmpinare, apelanta reiterează motivele expuse în cererea de apel, solicitând respingerea apărărilor invocate de intimată ca netemeinice şi nefondate.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Potrivit art. 65 alin. 2 din Codul muncii desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Din analiza materialului probator existent la dosar rezultă că postul ocupat de apelanta contestatoare a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării locului de muncă, decizia de concediere este legală. De asemenea, concedierea apelantei contestatoare a avut o cauză reală şi serioasă, fiind dispusă în vederea eficientizării activităţii angajatorului.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 230 din 30 septembrie 2015, care a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestată, a fost aprobată modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al ... SA vizând mai multe componente, la pct. XI fiind prevăzută desfiinţarea posturilor de operator ghişeu şi ofiţer bancar din sucursalele teritoriale şi înfiinţarea posturilor de casier şi consilier clienţi, prin aceeaşi hotărâre fiind aprobat Planul de reorganizare a activităţii la nivelul sucursalelor din Reţeaua Teritorială şi structurilor Centralei.

La o dată ulterioară, ... SA ... a comunicat prin actul emis sub nr. ... din 16 noiembrie 2015 - adresat Inspectoratului Teritorial de Muncă ..., Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă ..., Inspectoratelor Teritoriale de Muncă şi Agenţiilor Judeţene pentru Ocuparea forţei de Muncă şi comunicat inclusiv Sindicatului ..., respectiv Sindicatului ... ... ... - notificarea cuprinzând motivele pentru care s-a considerat necesară reorganizarea activităţii la nivel operaţional şi vânzări în cadrul sucursalelor ..., reorganizare ce urma a conduce la desfiinţarea a 47 posturi de operatori ghişeu, a 23 posturi ofiţer bancar, precum şi alte posturi, totalul posturilor desfiinţate fiind de 78 posturi; a fost indicat totodată planul pentru limitarea numărului de angajaţi care urmau a fi afectaţi de măsura concedierii colective, plan ce-a propus înfiinţarea unui număr de 77 posturi, posturi pentru care urma a se organiza în cadrul Băncii un program de recrutare internă, urmând ca deciziile de concediere să fie emise după finalizarea procesului de ocupare a posturilor, pentru salariaţii care nu au optat pentru ocuparea unui post, respectiv nu au fost recrutaţi în cadrul programului.

Anexa 1 a notificării din 16.11.2015 cuprinde lista posturilor desfiinţate şi nou înfiinţate în cadrul reţelei de sucursale ... SA, astfel la Sucursala ..., posturile prevăzute în vechea structură – 1 ofiţer bancar şi 2 operatori ghişee – erau suprimate, iar noua structură prevedea alte funcţii decât cele anterioare, şi anume 1 casier şi 2 consilieri clienţi, anexa 2 cuprinzând o analiză a volumului de activitate.

Sub aspectul criteriilor avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, în notificare s-a specificat că, având în vedere că din cadrul sucursalelor ... se desfiinţează toate posturile de ofiţer bancar (23 posturi) şi toate posturile de operator ghişeu, nu este necesară aplicarea de criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

La data de 17.03.2016 a fost emisă decizia de concediere nr. 147 prin care s-a decis încetarea contractului individual de muncă al apelantei contestatoare înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă ... sub nr. .../22.10.2003, având funcţia de ofiţer bancar, începând cu data de 18.03.2016, în decizie specificându-se totodată că lista locurilor de muncă vacante existente la nivelul Băncii a fost comunicată apelantei prin Anexa nr. 1 la Notificarea .../18.11.2015.

Urmare comunicării listei locurilor de muncă vacante, apelanta contestatoare a aplicat pentru postul de consilier clienţi în cadrul Sucursalei ..., iar ulterior intimata a informat-o că are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare pentru a-şi exprima opţiunea cu privire la acceptarea / neacceptarea postului, astfel cum rezultă din oferta internă din 2.12.2015, ofertă neacceptată de apelantă.

Referitor la criticile în sensul că decizia contestată nu ar fi avut un temei real, serios şi efectiv, trebuie a se face trimitere la doctrina şi jurisprudenţa în materie, prin care s-a subliniat în mod constant că pentru a se reţine îndeplinirea condiţiei impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activităţi în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea.

În concret, decizia managerială de desfiinţare a posturilor de ofiţer bancar din cadrul sucursalelor teritoriale, deci inclusiv a postului ocupat de apelanta contestatoare, a fost luată în vederea eficientizării activităţii Băncii şi pentru optimizarea costurilor, decizia respectivă fiind motivată de analiza activităţii operaţionale şi de vânzări la nivelul sucursalelor, astfel în cadrul analizei efectuate s-a avut în vedere că ofiţerul bancar este singurul angajat cu atribuţii exclusive de vânzare, în condiţiile în care strategia Băncii este de creştere a activităţii de vânzări retail prin Reţeaua de sucursale, s-a reţinut că resursele fiind alocate limitat pentru activitatea de vânzări produse şi servicii bancare pe sucursală la un singur ofiţer bancar, o atare resursă nu poate genera un volum de vânzări care să asigure profitabilitatea sucursalelor, bugetul de vânzări credite de consum negarantate fiind de 25.000 Euro / lună / sucursală, iar realizările din perioada august – septembrie sunt de 6.000 Euro / sucursală / lună, tot în cadrul analizei făcându-se referire la necesitatea de a creşte capacitatea sucursalei de a vinde şi de a oferi consultanţă clienţilor.

Este de observat că măsurile luate de angajator, de modificare a structurii sale interne au fost determinate de imperative economice, ce-au reclamant măsuri organizatorice care se constituie în cauze obiective, consecinţă a unei organizări a unităţii ce impun desfiinţarea mai multor locuri de muncă, cu efecte pe planul restructurării personalului.

Or, singurul în măsură să decidă asupra măsurilor de ordin organizatoric vizând creşterea performanţelor în activitate este angajatorul, interesul lui legitim pentru concediere fiind dictat de nevoia eficientizării activităţii.

Împrejurarea că atribuţiile ofiţerului bancar au fost prevăzute ulterior restructurării în fişa postului pentru consilierul clienţi nu înseamnă că nu a avut loc o desfiinţare efectivă a postului de ofiţer bancar, pentru că nu este vorba despre o schimbare a denumirii postului, atâta timp cât postul nou înfiinţat implică şi alte atribuţii, nefiind astfel în prezenţa unei disimulări a realităţii, iar cât priveşte trimiterile pe care le face apelanta la atribuţiunile postului ocupat de aceasta până în anul 2013, acestea sunt irelevante faţă de locul de muncă ocupat în momentul emiterii deciziei contestate, de ofiţer bancar.

Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecţia posturilor ce urmează a fi desfiinţate şi deci a personalului ce va fi disponibilizat dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activităţii, eficientizare în scopul căreia o restructurare internă ce implică desfiinţarea unor posturi şi înfiinţarea de noi posturi, ce preiau atribuţiunile celor suprimate, alături de alte atribuţiuni, menită a asigura rentabilizarea societăţii bancare prin reducerea cheltuielilor de personal, se circumscrie exigenţelor condiţiei de legalitate impusă de articolul 65 alin. 2 din Codul muncii, singurele aspecte pe care instanţa de judecată are competenţa a le analiza fiind dacă desfiinţarea locului de muncă este efectivă şi serioasă şi are caracter obiectiv. În considerarea argumentului anterior expus, nu prezintă nicio relevanţă împrejurarea că, ulterior reorganizării, la câteva luni s-ar fi deschis noi sucursale la nivel de ţară, atâta timp cât restructurarea internă a vizat toate sucursalele existente în momentul reorganizării societăţii bancare.

Nici criticile axate pe nerespectarea prevederilor art. 44 şi 46 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 6637 din 18.12.2014 nu pot fi primite, deoarece concedierea a vizat toate posturile de ofiţer bancar de la nivelul sucursalelor, ca atare nu erau incidente normele ce reglementează selecţia personalului afectat de reducere, neimpunându-se a se fi făcut departajarea după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă astfel cum prevăd dispoziţiile art. 69 alin. 2 indice 1 din Codul muncii.

De asemenea, se impune înlăturarea şi a susţinerilor privind îndrituirea apelantei la plata a şase salarii compensatorii, întrucât în cuprinsul deciziei de concediere la punctul 7 apare menţiunea privind acordarea unui salariu compensatoriu şi de altfel, apelanta, după ce iniţial invocă faptul că în cuprinsul deciziei nu s-a făcut referire la compensaţiile ce urmează a fi acordate salariaţilor concediaţi, mai jos recunoaşte că prin decizia atacată i s-a oferit un salariu compensatoriu, care însă, arată apelanta, nu ar fi fost negociat cu ea. Referitor la acest ultim aspect, este de reliefat că negocierea impusă de dispoziţiile art. 69 din Codul muncii şi respectiv cea prevăzută de art. 26 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014,nu este o negociere individuală ci una purtată cu sindicatul, or o atare negociere a avut loc în speţă, edificator în acest sens fiind procesul-verbal nr. 59 din 29.10.2015, din care rezultă negocierea acordării unui salariu compensatoriu în urma şedinţei de consultare iniţiată odată cu notificarea Planului de reorganizare către Sindicatul ... şi Sindicatul ... ..., la finalul şedinţei de consultare părţile agreând înaintarea propunerii finale a Planului de reorganizare către Consiliul de Administraţie.

Nici pretenţiei având ca obiect obligarea intimatei la plata unor daune interese în sumă de 24.048 lei nu i se putea da curs, atâta timp cât, privită această pretenţie din perspectiva dispoziţiilor art. 253 din Codul muncii, se a constatat neîntrunirea în speţă a condiţiilor de existenţă ale răspunderii patrimoniale a angajatorului, răspundere care nu poate interveni atâta timp cât concedierea dispusă a fost legală, astfel că prin luarea unei atari măsuri nu se poate reţine că intimata i-ar fi creat apelantei prejudiciul pretins, constând în diferenţa dintre veniturile de care a beneficiat anterior concedierii, aferente postului desfiinţat, şi respectiv veniturile salariale aferente postului de consilier clienţi, ce i-a fost oferit ulterior în cadrul procedurii de concediere.

Ansamblul argumentelor evocate conduc la concluzia că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, neimpunându-se a-i fi aduse modificările solicitate prin cererea de apel.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa apelată urmând a fi păstrată în totul.

În aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea apelantă, pierzând procesul, a fost obligată la cererea intimatei să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată, dovedite prin factura ZRP nr. ... din 9.01.2017 reprezentând valoarea onorariului avocaţial, cheltuieli reduse în condiţiile dispoziţiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, de la suma de 5363,21 lei, la suma de 2.500 lei. Astfel, s-a apreciat că valoarea onorariului, privită fiind din perspectiva proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea muncii depuse de avocat, este exagerat de mare, în raport de volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea şi dificultatea litigiului, precum şi de prezenţa în actuala fază procesuală la un singur termen de judecată, motive în considerarea cărora s-a concluzionat că se impune redimensionarea valorii onorariului de avocat, suma de 2.500 lei reprezentând un cuantum rezonabil.

Domenii speta

Spete similare