Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel definitiv prin care se solicită radierea unor creanţe înscrise fără ca taxa de timbru aferentă cererilor de înscriere creanţă să fi fost achitată. Netemeinicia contestaţiei, câtă vreme creditorilor nu li s-

Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel definitiv prin care se solicită radierea unor creanţe înscrise fără ca taxa de timbru aferentă cererilor de înscriere creanţă să fi fost achitată. Netemeinicia contestaţiei, câtă vreme creditorilor nu li s-a pus în vedere obligaţia de a timbra cererile de înscriere creanţă şi nu li s-a acordat un termen în acest scop

Dosar nr. 7012/111/C/2012/a24-R

Decizia nr. 92/C/2017/R din 29.06.2017

- art. 20 alineatele 1, 2 şi 3 din Legea nr. 146/1997

- art. 75 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr.390/F din 29 martie 2017, pronunţată de Tribunalul ... a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de creditorul ... cu domiciliul în ..., str. ... şi domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat, Insolvenţă şi Birou de Mediator ... în ..., în contradictoriu cu creditorii ... domiciliată ..., ... domiciliat în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., ... domiciliat în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., SC ... SRL cu sediul în ..., şi SC ... SRL cu sediul în ..., Primăria com. ... şi lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă ... cu sediul în .......

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut în fapt că prin sentinţa nr. 1798/F/26.07.2012 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de debitorul S.C. ... S.R.L., ulterior prin sentinţa nr. 2642/25.09.2013 dispunându-se trecerea acestuia în faliment. Administratorul judiciar desemnat iniţial a întocmit tabelul definitiv de creanţe în urma soluţionării contestaţiilor faţă de tabelul preliminar prin sentinţa nr. 1967/F/2013 pronunţată în dos. nr. 7012/.../2012 a1.

Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. Textul legal are în vedere ipoteza unui caz special de revizuire îndreptat împotriva tabelului definitiv de creanţe ca urmare a unei erori esenţial generate fie de falsificarea înscrisurilor care au stat la baza întocmirii tabelului definitiv, fie a descoperirii unor titluri hotărâtoare care nu au fost cunoscute până la acel moment.

Achitarea taxei de timbru reprezintă neîndoielnic o obligaţie stabilită în mod imperativ de către legiuitor, neplata acesteia atrăgând nulitatea necondiţionată a cererii formulate. Aplicarea acestei sancţiuni impune însă ca şi premisă aducerea la cunoştinţa părţii a obligaţiei de plată a taxei de timbru şi a cuantumului acesteia. O asemenea obligaţie revine instanţei de judecată, aceasta având căderea de a proceda la anularea cererii în ipoteza în care taxa nu este achitată în termenul fixat.

Din această perspectivă, judecătorul sindic a reţinut că la dosarul cauzei (vol. I) nu există dovada achitării taxei de timbru de către creditorii ..., SC ... SRL, ..., SC ... SRL şi SC ... SRL chiar dacă în cuprinsul declaraţiilor de creanţă se face menţiunea că ea a fost achitată. Absenţa dovezii plăţii taxei de timbru de la momentul iniţial al depunerii declaraţiilor de creanţă determină în mod firesc anularea lor, dar sub condiţia ca părţii să-i fie adusă la cunoştinţă obligaţia de plată.

În condiţiile în care până la depunerea prezentei contestaţii creditorilor contestaţi nu le-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia amintită, judecătorul sindic a considerat că numai în măsura în care ulterior acestui moment nu ar fi îndeplinită s-ar putea proceda la anularea calităţii lor recunoscute ca urmare a înscrierii în tabelul definitiv de creanţe. Admiterea soluţiei contrare ar duce la aplicarea unei sancţiuni pentru încălcarea unei prevederi legale a cărei respectare revine în primul rând instanţei de judecată.

Faţă de toate acestea, având în vedere că ceilalţi creditori au făcut dovada achitării taxei de timbru la momentul formulării declaraţiilor de creanţă, iar creditorii ..., SC ... SRL, ..., SC ... SRL şi SC ... SRL până la momentul pronunţării prezentei contestaţii au făcut dovada achitării taxei de timbru, a apreciat contestaţia nefondată şi a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditorul ..., solicitând instanţei modificarea în totalitate a sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei formulate şi pe cale de consecinţă a se constata nulitatea cererilor de admitere a creanţelor la tabel formulate în cauză de intimaţii din prezenta cauză, înscrierea în baza art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 1017 cod civil vechi a creanţelor celor 8 creditori până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze sub condiţie suspensivă în tabelul definitiv, radierea din tabelul definitiv a creanţei în cuantum de: 1.610.530,01 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 1; 989.745,30 lei înscrisă în favoarea intimatului de rând 2; 438.320,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 3; 204.370,96 lei înscrisă în favoarea intimatului de rând 4; 360.120,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 5; 116,120,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 6; 106.170,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 7; 101.920,30 lei înscrisă în favoarea intimatei de rând 8.

În motivarea recursului recurentul arată următoarele:

Instanţa de fond a respins contestaţia formulată, apreciind că deşi obligaţia de plată a taxei de timbru este stabilită în mod imperativ de lege iar neplata acesteia atrage nulitatea necondiţionată a cererii, având în vedere că obligaţia de plată nu a fost adusă la cunoştinţa părţii de către instanţa de judecată, iar aceasta nu poate aplica această sancţiune.

Sentinţa atacată este nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa invocându-şi propria culpă în considerentele sentinţei atacate. Culpa indiferent a cui este, a lichidatorului în esenţă, care trebuia să verifice aceste aspecte cu stricteţe în momentul admiterii cererii de creanţă nu trebuie să se răsfrângă şi să dăuneze sub nici o formă creditorilor corecţi care au plătit taxa de timbru anticipat respectând rigorile legii.

Potrivit; art. 20 din Legea nr. 146/1997 (in vigoare la data formulării cererilor de admitere a creanţelor): (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Având în vedere că toate cererile de creanţă contestate în baza art. 75 din Legea 85/2006 au fost admise nelegal de către administratorul judiciar acestea sunt lovite de nulitate datorită lipsei timbrajului aferent fiecărei cereri. Astfel suntem în prezenţa acelei erori esenţiale despre care face vorbire legiuitorul în art. 75 din lege. Taxa de timbru se achită până la prima zi de înfăţişare sub sancţiunea anularii cererii, sens în care toate cererile de admitere a creanţelor sunt lovite de nulitate impunându-se radierea creanţelor din tabelul definitiv.

Pentru a asigura o bună desfăşurare a procedurii pe perioada judecării prezentei cauze solicită înscrierea tuturor creditorilor contestaţi sub condiţie suspensivă.

În drept au fost invocate prevederile art. 12 (1), art. 14 (7) din Legea nr.85/2006.

Curtea de apel, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia înregistrată la data de 17.01.2017, creditorul recurent ... a solicitat radierea creditorilor ... din tabelul definitiv de creanţe deoarece în urma verificării dosarului de insolvenţă a constatat că aceşti creditori nu au achitat taxa de timbru aferentă declaraţiilor de creanţă, astfel încât, fiind vorba despre o eroare esenţială se impune admiterea contestaţiei.

Conform prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, invocate de recurent în cadrul contestaţiei formulate, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. Aceste prevederi legale sunt incidente doar în situaţia în care intervine una dintre situaţiile de excepţie prevăzute expres de legiuitor deoarece pentru alte neregularităţi la întocmirea tabelului participanţii la procedură au deschisa calea contestaţiei la tabelul preliminar.

În speţă, după deschiderea procedurii debitoarei prin sentinţa nr. 1798/F/26.07.2012 şi intrarea acesteia în faliment prin sentinţa nr. 2642/25.09.2013, practicianul în insolvenţă a întocmit tabelul definitiv de creanţe în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar, în cadrul căruia au fost înscrişi şi creditorii intimaţi în privinţa cărora recurentul a solicitat radierea pe considerentul netimbrării cererilor de înscriere la masa credală.

După cum în mod judicios a reţinut şi judecătorul sindic, achitarea taxei de timbru reprezintă o obligaţie stabilită în mod imperativ de către legiuitor, neîndeplinirea ei atrăgând nulitatea cererii formulate de către parte. În acest sens, legiuitorul a stabilit la art. 20 alin.1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aplicabilă raportat la data înregistrării acţiunii la prima instanţă, că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.

Cu toate acestea sancţiunea prevăzută de legiuitor nu intervine în mod automat, ci doar după ce instanţa investită cu soluţionarea cererii stabileşte cuantumul obligaţiei de plată şi pune în vedere părţii achitarea ei până la un anumit termen fixat în acest sens, câtă vreme sancţiunea intervine în caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit şi s-a prevăzut la art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere părţii să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

În speţă, în cadrul soluţionării contestaţiei, intimaţii creditori ..., SC ... SRL şi SC ... SRL au făcut dovada că au achitat fiecare la data de 10.09.2012 taxa de timbru în cuantum de 120 lei datorată pentru cererile de creanţă pe care le-au formulat în cauza, aspect confirmat şi de către practicianul în insolvenţă prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe.

În ce priveşte pe creditorii ... nu există dovada achitării taxei de timbru la dosar chiar dacă în cuprinsul declaraţiilor de creanţă aceştia fac menţiunea că ea a fost achitată şi că anexează dovada la cererile de creanţă. Într-adevăr, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, absenţa dovezii plăţii taxei de timbru de la momentul iniţial al depunerii declaraţiilor de creanţă determină anularea lor, însă doar sub condiţia ca părţii să-i fie adusă la cunoştinţă obligaţia de plată câtă vreme legiuitorul prevede aplicarea sancţiunii doar în caz de neîndeplinire a obligaţiei în termenul stabilit în acest sens. În speţă, acestor creditori nu le-a fost pusă în vedere obligaţia de achitare a taxei de timbru până la momentul soluţionării contestaţiei, obligaţie care revenea instanţei de judecată. Ori, numai în măsura în care ulterior punerii în vedere asupra obligaţiei de plată către creditorii ce nu şi-au timbrat cererea nu ar fi îndeplinită obligaţia de timbrare s-ar putea proceda la anularea calităţii lor recunoscute ca urmare a înscrierii în tabelul definitiv de creanţe. Într-adevăr, acest aspect putea fi sesizat şi de către practicianul în insolvenţă dacă la momentul analizării declaraţiilor de creanţă acesta constata că acestea nu au fost timbrate, însă acesta nu era îndreptăţit să aplice sancţiunea anulării cererii cătă vreme aceasta este atributul instanţei de judecată.

Prin urmare, nu pot fi avute în vedere motivele de recurs invocate de către recurent câtă vreme sancţiunea nu poate fi aplicată decât în condiţiile expres prevăzute, după stabilirea obligaţiei de plată şi după nerespectarea acesteia în termenul stabilit în acest sens, fapt care în cauză nu a avut loc. Pe de altă parte, nu trebuie omis nici aspectul că până la momentul pronunţării sentinţei recurate, aceşti creditori şi-au îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosar, situaţie în care la acest moment nu se mai poate reţine că ar avea neîndeplinită obligaţia de timbrare a cererilor de creanţă.

În consecinţă, curtea a constatat că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt fondate, motiv pentru care a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurent şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare