Decizie Anulare act de control taxe şi impozite. Sancţiunea nemotivării recursului. Nulitate recurs

Decizie 390 din 17.02.2017


Decizie Anulare act de control taxe şi impozite. Sancţiunea nemotivării recursului. Nulitate recurs

- art. 486 alin. 1 lit. d Cod de procedură civilă

- art. 489 Cod de procedură civilă

Potrivit art. 486 alin. 1 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde pe lângă celelalte cerinţe impuse de text, referitoare la datele recurentului, sentinţa atacată şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse într-un memoriu separat.

Sancţiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 Cod procedură civilă, potrivit căruia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 3, unde se stabileşte că în situaţia în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Alineatul 2 din textul menţionat, prevede că aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, Curtea a reţinut că partea recurentă, fără să fie ţinută neapărat de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în art. 488, va trebui să-şi exprime criticile de nelegalitate faţă de hotărârea atacată în raport cu aceste motive, nefiind suficientă şi nici necesară o relatare a faptelor procesului şi nici a stării de fapt, deoarece recursul nu are caracter devolutiv şi nu vizează situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar a reţinut că cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă este în fapt o copie fidelă a întâmpinării depuse la instanţa de fond necuprinzând nicio referire propriu-zisă la motivarea sentinţei recurate şi la vreun motiv de nelegalitate al acesteia. Or, motivarea unei cereri de recurs trebuie să se raporteze la cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate şi la motivele de recurs prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, neîndeplinind cerinţa motivării reluarea conţinutului întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond.

Prin urmare, Curtea a admis excepţia nulităţii recursului ca urmare a neîncadrării motivelor invocate între cele prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă şi a constatat nulitatea recursului formulat de recurentă.

Decizia nr. 390/17.02.2017

Prin sentinţa nr. 939/CA/17.05.2016, Tribunalul ... a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul PFA ..., în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. .... şi D.G.R.F.P. .... - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., ca întemeiată.

A anulat în parte Decizia nr. 431 din 29 iunie 2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr.201139 din 27 noiembrie 2014 emisă de D.G.R.F.P. ...., Decizia de impunere nr.6511 din 16 octombrie 2014 emisă de D.G.R.F.P. .... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... şi Raportul de inspecţie fiscală nr.6509 din 16 octombrie 2014 întocmit de D.G.R.F.P. .... - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... – Activitatea de Inspecţie Fiscală, în ceea ce priveşte debitul suplimentar reprezentând taxa pe valoarea adăugată în valoare de 4.785 lei, majorări de întârziere aferente acestei taxe în valoare de 1.292 lei şi penalităţi de întârziere aferente în valoare de 718 lei.

A respins capătul de cerere prin care s-a solicitat punerea în aplicare a Deciziei nr. 431 din 29 iunie 2015 în ceea ce priveşte efectuarea corecţiilor în fişa societăţii cu referire la majorările de întârziere în sumă de 1.117 lei şi penalităţile de întârziere în sumă de 529 lei stabilite prin Decizia de impunere nr.6510 din 16 octombrie 2014, ca fiind rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate de Tribunalul ... în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamant, cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a actelor administrative fiscale a căror anulare se solicită.

În motivare, arată recurenta că împotriva Deciziilor de impunere nr. 6510/16.10..2014 şi 6511/16.10.2014 emise în baza Raportului de Inspecţie nr. 6509/16.10.2014,contestatorul a formulat contestaţie iar prin Decizia nr. 431729.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei s-a dispus: respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei în ce priveşte obligaţiile fiscale stabilite în suma totală de 10.114 lei constând în impozit pe venit în suma de 2910 lei TVA în suma de 4785 lei, majorări de întârziere în sumă de 1568 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 529 lei; - admiterea parţială a contestaţiei şi anularea în parte a deciziei de impunere nr.6510/16.10.2014 în ce priveşte majorările de întârziere în suma de 1117 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 529 lei.

Învederează recurenta că reclamantul a înregistrat prin evidenţa contabilă cheltuieli privind achiziţia unor bunuri care sunt destinate utilizării în folosul activităţii desfăşurate şi de asemenea a dedus taxa pe valoarea adăugata aferentă acestora, motiv pentru care organele de inspecţie fiscală au considerat aceste cheltuieli ca nedeductibile iar taxa pe valoarea adăugată a fost considerată ca dedusă în mod nelegal.

Astfel, în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată în speţă sunt aplicabile prevederile art. 137 alin 1, art. 145 alin 2, art. 146 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Aşadar, învederează recurenta că regula generală prevăzută pentru persoanele impozabile în vederea exercitării dreptului acestora de a-şi deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate, este aceea de a dovedi cu documente justificative atât cuantumul taxei deductibile, cât şi faptul că taxa în cauză este aferentă unor bunuri şi servicii achiziţionate în folosul operaţiunilor sale care dau drept de deducere, de la furnizori care la rândul lor sunt persoane impozabile.

În cazul de faţă, pentru achiziţiile efectuate reprezentând bunuri pentru uzul personal al contribuabilului în suma totală de 24.721 lei, persoana fizica autorizata ... nu a putut prezenta documentele justificative privind utilizarea acestor bunuri în folosul activităţii desfăşurate.

Referitor la reverificarea anului 2012, precizează recurenta că potrivit Deciziei de reverificare nr. 6335/10.10.2014, aceasta a fost preluată de reclamant în data de 13.10.2014. Reverificarea anului 2012 s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 105 alin 1 din OG 92/2013 privind Codul de procedura Fiscală. În timpul discuţiei finale, reclamantul nu a avut obiecţiuni referitoare la reverificarea anului 2012, semnând toate anexele prevăzute, iar în Nota explicativă, solicitata nu şi-a manifestat nemulţumirea referitor la reverificarea efectuată.

Deoarece anul 2012 nu a fost verificat din punct de vedere al impozitului pe venit, cu ocazia ultimei inspecţii fiscale fiind propus pentru verificare pe venit conform Avizului de Inspecţie Fiscala nr.4742/31.07.2014-, iar la verificarea documentelor s-au constatat influente şi în ceea ce priveşte TVA, ceea ce a determinat întocmirea Referatului de reverificare nr.6335/10.10.2014.

Menţionează recurenta totodată că, anul 2012 nu a fost verificat anterior din punct de vedere al impozitului pe venit. Odată cu verificarea acestuia s-a stabilit debite suplimentare atât la impozitul pe venit cat şi la TVA. Astfel s-a stabilit suplimentar debit TVA aferent anului 2012 în suma de 47855 lei cu majorări şi penalităţi în suma de4 2010 lei, sume care fac obiectul prezentei acţiuni în contencios administrativ.

Precizează recurenta că accesoriile sunt datorate de reclamant pentru anul 2012, deoarece deşi a solicitat la rambursare suma de 73.740 lei, această sumă a fost restituită de organul fiscal astfel că pentru debitul suplimentar, nu se poate face compensarea solicitată de contribuabil. Cu ocazia inspecţiei fiscale concretizată prin Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 2728/27.03.2013, debitele stabilite suplimentar de TVA au fost pentru anul 2010.

Prin urmare, apreciază recurenta că în mod legal organele de inspecţie fiscală nu au admis deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 4785 lei, suma fiind stabilită ca debit suplimentar de plată în sarcina reclamantului.

În drept, recurenta nu şi-a motivat cererea de recurs.

Intimata-reclamantă PFA ... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat, în sensul menţinerii sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 07.10.2016, Curtea a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs pe cele de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă şi a reţinut cauza spre soluţionare pe această excepţie.

Curtea, analizând excepţia nulităţii recursului, a constatat că este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. 1 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde pe lângă celelalte cerinţe impuse de text, referitoare la datele recurentului, sentinţa atacată şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse într-un memoriu separat.

Sancţiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 Cod procedură civilă, potrivit căruia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. 3, unde se stabileşte că în situaţia în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Alineatul 2 din textul menţionat, prevede că aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, Curtea a reţinut că partea recurentă, fără să fie ţinută neapărat de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în art. 488, va trebui să-şi exprime criticile de nelegalitate faţă de hotărârea atacată în raport cu aceste motive, nefiind suficientă şi nici necesară o relatare a faptelor procesului şi nici a stării de fapt, deoarece recursul nu are caracter devolutiv şi nu vizează situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar a reţinut că cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă este în fapt o copie fidelă a întâmpinării depuse la instanţa de fond necuprinzând nicio referire propriu-zisă la motivarea sentinţei recurate şi la vreun motiv de nelegalitate al acesteia. Or, motivarea unei cereri de recurs trebuie să se raporteze la cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate şi la motivele de recurs prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, neîndeplinind cerinţa motivării reluarea conţinutului întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond.

Prin urmare, Curtea a admis excepţia nulităţii recursului ca urmare a neîncadrării motivelor invocate între cele prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă şi a constatat nulitatea recursului formulat de recurentă.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă a fost obligată recurenta să-i plătească părţii intimate-reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată parţiale în recurs, reprezentând onorariu avocaţial justificat prin chitanţa depusă la dosar (f. 11).

În ceea ce priveşte diferenţa de onorariu avocaţial în cuantum de 300 lei, instanţa de control judiciar a constatat că nu se impune a fi obligată recurenta şi la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată, instanţa urmând a face aplicarea art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă, apreciind că, faţă de complexitatea redusă a cauzei în faza procesuală a recursului, în raport de munca depusă de avocat şi de faptul că pricina a fost soluţionată la primul termen de judecată în temeiul excepţiei nulităţii recursului, excepţie care a fost invocată din oficiu, cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocaţial este disproporţionat. Prin urmare, se impune reducerea cheltuielilor de judecată cu onorariul avocaţial de la suma de 800 lei la suma de 500 lei.