Nereținerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal în cazul infracțiunii de viol, când victima, aflată sub influenta alcoolului, a îmbrățișat și sărutat pe inculpat anterior actului de viol.

Rezumat:

Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reţine circumstanţa atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă un comportament explicit sexual; pentru incidenţa art. 75 alin. 1 lit. a C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni.

 Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. întrucât provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, iar pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat anterior, provocarea trebuie să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, cerinţe ce nu sunt întrunite în speţă.

Curtea reţine că nu orice conduită care în accepţiunea publică poate a avea conotaţii provocatoare poate să conducă la reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. În viziunea legiuitorului se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării doar când infracţiunea este săvârşită de autor ca urmare a faptei persoanei vătămate care este violentă, aduce o atingere gravă demnităţii umane sau are o conduită ilicită gravă. Or, fapta de a îmbrăţişa pe cineva şi a încerca să săruţi, pe fondul consumului excesiv de alcool, nu poate fi în nicio împrejurare interpretat ca fiind o provocare în sensul legii penale.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 308 din data de 07.10.2016 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. 136/237/2016, în baza art. 124 C.pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen., art. 75 alin.2 lit. b C.pen. si art. 77 lit. e C.pen.

În baza art. 127 C.pen. rap. la art. 72 C.pen. s-a dedus din durata măsurii educative aplicate, durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 03.12.2015 până la data de 29.06.2016 inclusiv.

S-a constatat că persoana vătămată B. prin reprezentant legal C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 274 alin. (3) C.p.p. a fost obligat inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente D. şi E. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Potrivit art. 274 alin.1 teza a ll-a N.C.p.p. rap. la art. 272 alin. 2 N.C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată în cuantum de 195 lei pentru persoana vătămată a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 1537/P/2015 din data de 10 01.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. şi art.77 alin.1 lit. e C.pen.

În motivare s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 25/26.11.2015, în jurul orelor 23.00-01.00, pe fondul consumului de alcool, profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani, B., datorată consumului de alcool şi vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a îşi exprima voinţa în mod conştient, a întreţinut un raport sexual prin violenţă, în parcul de joacă din str. ..., oraş X.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu din 26.11.2015 ora 01.35; proces verbal de constatare din 26.11.2015; proces verbal de identificare din 26.11.2015; proces verbal de indicare în teren din 26.11.2015 împreună cu planşele fotografice ataşate; proces verbal de examinare criminalistică împreună cu planşele fotografice ataşate din 26.11.2015; dovadă de predare obiecte îmbrăcăminte 26.11.2015 parte vătămată; dovadă de predare obiecte îmbrăcăminte 26.11.2015 suspect; proces verbal de examinare criminalistică împreună cu planşele fotografice ataşate din 27.11.2015; proces verbal de exprimare consimţământ din 27.11.2015; anchetă socială nr.14022 dosar E/7/02.12.2015; Foaie matricolă şi adresă nr.3474/02.12.2015 a Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă X.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.340/A1Psi /03.12.2015 eliberat de SJML S.; raport de constatare medico-legală nr.287-SV/A1 /27.11.2015 eliberat de SJML S.; fişă de constatării preliminare nr.286-SV/A1/26.11.2015 eliberată de SJML S.; adresă nr.40040/29.12.2015 împreună cu fişa de consultaţii nr.85387/26.11.2015, buletinele de rezultate analize; proces verbal de vizionare suport video din 02.12.2015 împreună cu planşele fotografice ataşate; Proces verbal de vizionare suport video din 16.12.2015; suport optic capturi video AC T. SRL; suport optic capturi video SP; raport de evaluare psihologică nr.21871/15.01.2016; declaraţiile martorilor şi declaraţiile persoanei vătămate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.03.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară s-a dispus respingerea cererilor şi excepţiilor invocate de către inculpatul A. cu privire la urmărirea penală, probele administrate şi la legalitatea rechizitoriului nr. 1537/P/2015 din 20,01,2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului ca neîntemeiate, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1537/P/2015 din 20.01.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului privind pe inculpatul minor A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. şi art.77 alin.1 lit.e C.pen. şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul minor A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. şi art.77 alin.1 lit. e C.pen.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii C., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. Martora P. nu a putut fi audiată constatându-se de către instanţă imposibilitatea administrării probei potrivit disp. art. 383 C.p.pen. De asemenea, a fost ascultat inculpatul A. şi persoana vătămată B..

 Instanţa a dispus din oficiu efectuarea de către IML Iaşi unei expertize genetice judiciare prev. de disp. art. 191 C.p.p., raportul de expertiză fiind primit la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de sesizare din oficiu din 26.11.2015 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol prev. şi ped. de art.218 alin.3 lit. c C.pen. În motivare s-a reţinut că la data de 26.11.2015, orele 1.35, Poliţia Oraşului X. a fost sesizată telefonic de numita C. din X., care locuieşte fără forme legale pe str. ...., cu privire la faptul că fiica sa B. în vârstă de 11 ani a venit la domiciliu în stare de ebrietate şi a fost victima unei agresiuni sexuale. În temeiul sesizării s-a deplasat la faţa locului un echipaj de poliţie care a constatat că la data de 25.11.2015, orele 18,00, minora B. în vârstă de 11 ani a plecat de la domiciliu spunându-i mamei că merge să-şi petreacă noaptea la locuinţa bunicului din X., Bld... În jurul orei 1,30 minora a revenit la domiciliu fără încălţăminte, cu îmbrăcămintea ruptă şi în stare de şoc, având un mers sinuos şi emanând un miros de băuturi alcoolice, nefiind în stare să poarte o conversaţie să explice ce a păţit. Fiind transportată la Urgenţa Spitalului orăşenesc X., mama minorei a reclamant medicului de gardă că fiica sa B. este victima infracţiunii de viol. În temeiul art.157 alin.4 C.pen. rap. la art.292 C.p.p. s-au dispus verificări faţă de A.N. sub aspectul comiterii infracţiunii de „viol” faptă prev.şi ped.de art.218 alin.3 C.pen.

Audiată, în calitate de persoana vătămată minora a relatat faptul că în data de 25.11.2015, în jurul orelor 18:00, a plecat de la domiciliul său, s-a întâlnit cu numita F. cu care a mers în parcul .... din oraş unde se afla numita P. şi cinci băieţi, respectiv inculpatul, fratele său J. , L. , un tânăr ”R” şi încă un tânăr pe care nu-l cunoaşte. A stat în parc cu aceştia până în jurul orelor 19:00 după care a revenit în parc în jurul orelor 20:30.O parte din tinerii mai erau acolo şi se afla şi numitul I. Toţi consumau băuturi alcoolice. A consumat şi ea băuturi luând câteva guri dintr-o sticlă de votcă. La un moment J. a plecat şi întrucât se terminase băutura, în jurul orelor 22.00, s-au deplasat spre locuinţele sociale din b-dul .... Inculpatul s-a deplasat la locuinţa sa de unde a venit cu o sticlă de băutură alcoolică. Împreună cu inculpatul, F. şi tânărul pe care nu-l cunoştea au mers pe str. ... în faţa magazinului ”C..”. La propunerea inculpatului au mers în parcul de joacă situat în apropiere, pe str. C..., unde au continuat să consume băuturi alcoolice şi a fumat două ţigări date de inculpat. În jurul orelor 00:30, a rămas singură cu inculpatul, celelalte persoane plecând pe rând la domiciliu. Acesta i-a propus să-l urmeze într-un tub de plastic tip tobogan cu acoperiş iar după câteva minute, după ce i-a solicitat să se dezbrace, i-a dat încălțămintea jos din picioare şi i-a propus să întreţină relaţii sexuale. Deşi minora a refuzat şi a început să plângă, inculpatul a lovit-o cu piciorul, i-a pus mâna la gură şi a dezbrăcat-o de haine, forţând-o să întreţină relaţii sexuale, penetrând-o atât cu organul genital cât şi cu degetele. După aproximativ 40 de minute a încetat activitatea infracţională şi s-a ridicat. Minora a fugit desculţă până la domiciliu unde a găsit-o pe mamă şi s-a prezentat la spital.

Susţinerile persoanei vătămate sub aspectul faptului că aceasta a fost victima unei infracţiuni de viol au fost confirmate de înscrierile medicului de gardă care a dispus transferul minorei către U.P.U Suceava din care rezultă că la prezentare partea vătămată a fost înregistrată cu diagnostic ”suspiciune de viol”. De asemenea, conform raportului de constatare medico-legală, fişei de constatări preliminare eliberată de SJML Suceava şi buletinelor de analiză minora la momentul examinării era agitată, acuza dureri la nivelul organelor genitale şi coapselor, prezenta echimoze, excoriaţii, eroziuni tegumentare şi deflorare recentă, acuze dureroase spontane la nivelul organelor genitale externe, margini roşietice, tumefiate, acoperite de secreţie roşietică, discret sângerânde, hematii şi corpi cetonici în urină aspecte care conduc la ideea unui raport sexual produs cu violenţă.

În ceea ce priveşte locul săvârşirii faptei, instanţa de fond a reţinut că, declaraţiile persoanei vătămate se coroborează cu procesul verbal de indicare din data de 26.11.2015 (filele 28-33 d.u.p.) din care rezultă că la aceeaşi dată, între orele 1610 – 1630 la solicitarea adresată acesteia de către organul de cercetare penală, persoana vătămată a indicat traseul parcurs şi modul în care a fost săvârşită fapta. În acest context, persoana vătămată i-a condus pe lucrătorii de poliţie pe str. ..., apoi în continuare pe str. .... din .... la locul de joacă pentru copii situat lângă bl....., unde a arătat locul în care a fost violată respectiv intrarea într-un tobogan din plastic ce este prevăzut cu un acoperiş. Examinând împrejurimile, lucrătorii de poliţia au descoperit o pereche de cizmuliţe de culoare neagră cu blăniţă de culoare albă pe care partea vătămată a declarat verbal că îi aparţin şi că a fost descălţată de acestea de autor înainte de comiterea faptei. În continuare partea vătămată a indicat locul în care a fost violată, respectiv intrarea sub formă de tub a toboganului.

Fiind audiată de către instanţa de judecată persoana vătămată B. a susţinut în esenţă că a fost violată de către inculpatul A. , din conţinutul declaraţiei rezultând că aceasta este capabilă să indice persoanele cu care s-a întâlnit în ziua săvârşirii faptei în parcul .... din oraşul .... şi să-l identifice distinct pe inculpat, indicându-l pe acesta ca având numele „S..., nume care reprezintă în realitate porecla acestuia. A arătat că în parc se mai găseau prietenele sale, respectiv martorele F. şi P. , inculpatul, un tânăr cu numele R şi încă 2 tineri a căror nume nu şi-l aminteşte. Între orele 10-11 noaptea a plecat din parcul .... s-a despărţit de ceilalţi patru tineri şi s-a plimbat cu inculpatul şi martora F. . Persoana vătămată a susţinut de asemenea, că s-a deplasat cu inculpatul A. şi martora F. în parcul de joacă situat pe str. C.... unde s-au urcat împreună în toboganul situat în parc, iar la un moment dat martora F. a plecat rămânând singură cu inculpatul. A arătat că era foarte ameţită şi nu putea să se ţină pe picioare şi că a adormit. A susţinut că în perioada dintre momentul în care a adormit şi până s-a trezit inculpatul îi spunea să se dea la o parte şi să se întoarcă, iar persoana vătămată a început să plângă şi i-a răspuns că nu vrea şi a adormit înapoi. A mai susţinut că a simţit cum inculpatul i-a dat pantalonii jos şi că acesta a violat-o, împrejurare pe care i-a povestit-o mamei sale. A mai arătat persoana vătămată că atunci când s-a trezit, respectiv după vreo 2-3 ore, era desculţă, dar îmbrăcată în rest, se afla singură în toboganul din parc a cărui poartă era închisă, a sărit gardul şi a plecat acasă plângând şi ţipând întrucât era să-i degere picioarele.

Potrivit declaraţiei martorei C. , mama persoanei vătămate din 26.11.2015 (filele 120-122 d.u.p.), persoana vătămată a declarat în prezenţa sa şi a medicului legist care a consultat-o că „a fost violată de un băiat poreclit S.. şi care are numele D..”, respectiv inculpatul din prezenta cauză. Aceeaşi martoră a declarat în faţa instanţei că persoana vătămată a relatat la poliţie ce s-a întâmplat şi că a povestit în mare parte că s-a atins de ea, că a introdus degetul, băiatul S..., că reîntorcându-se acasă, fetiţa era speriată, tresărea noaptea, se ridica în şezut în pat şi că a sprijinit-o ca mamă şi a fost consultată de un psiholog. Susţinerea martorei C. referitoare la aspectele relatate de fiica sa cu privire la autorul faptei au fost confirmate de martorul O. , care a declarat că este concubinul martorei C. şi că aceasta i-a spus că fiica sa l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei. De asemenea, şi din declaraţia martorei H. rezultă că persoana vătămată i-a relatat mamei sale că autorul faptei este inculpatul.

Fiind audiat de către instanţă inculpatul A. a negat săvârşirea faptei, arătând că nu putea săvârşi o asemenea infracţiune întrucât se găsea „sub o mare influenţă a alcoolului”, că nu i-a propus minorei să întreţină relaţii sexuale şi nu a agresat-o. A descris X Humorului indicând în mod precis persoanele prezente şi cantitatea de alcool consumată. A arătat că în perioada de timp petrecută în preajma minorei în parcul ... nu a fost interesat de persoana vătămată şi că unul din prietenii săi a cărui poreclă este „A...” se săruta cu persoana vătămată, indicându-l pe acesta totodată ca fiind „concubinul victimei”. A susţinut că persoana vătămată B. şi martora F. au plecat înaintea sa din parc şi că a mai rămas în parc împreună cu ceilalţi băieţi, după care fiecare s-a deplasat spre casa lui. Inculpatul a susţinut că în drumul spre casă se simţea foarte rău, motiv pentru care a rămas peste drum în faţa casei. A mai arătat inculpatul că în cele din urmă a fost ajutat de fratele său K. să intre în locuinţă, la ora 2300, fiind deja ajuns acasă.

Aceste susţineri ale inculpatului sunt contrazise de însăşi declaraţiile din datele de 27.11.2015 şi 03.12.2015 date de inculpat în cursul urmăririi penale, în cuprinsul cărora inculpatul a arătat că în intervalul de timp dintre 2130 şi 2200 s-a deplasat la domiciliul acestuia împreună cu martorii F. , P. , N. şi cu persoana vătămată, de unde a luat o sticlă de palincă, din care a consumat singur ulterior în zona magazinului „C....” unde s-a deplasat împreună cu martora F. şi persoana vătămată ulterior. De asemenea, în aceleaşi declaraţii inculpatul A. a susţinut că nu ştie ce s-a întâmplat în continuare, respectiv după ce a consumat băuturi alcoolice în parcul „...”, primele amintiri fiind din momentul în care fratele său K. îl ajuta să urce scările propriei locuinţe.

De altfel, prezenţa inculpatului în zona magazinului „C...” alături de martora F. şi persoana vătămată B. este confirmată de capturile cu imagini înregistrate de camerele de supraveghere ale SC T. SRL, probă necontestată de inculpat, potrivit cărora inculpatul împreună cu celelalte două persoane indicate se deplasa pe str. ... în direcţia spre str. .. pe data de 25.11.2016, ora 2200. Potrivit procesului verbal de vizionare suport video (filele 162-163 d.u.p.), la un moment dat una dintre fete cade pe şosea. Toţi au un mers sinuos, mai proeminent la cele două fete. La un moment dat B. şi F. se deplasează înapoi spre locul din care au venit, urmate apoi de A., orele 22,57 (timp real ora 21.57), care le cheamă înapoi şi se deplasează pe str... Potrivit aceluiaşi proces verbal de vizionare suport video la ora înregistrării 23,15 (ora reală 22,15) se observă acelaşi grup format din numiţii A. , B. şi F. că se deplasează dinspre str.... pe str.... în direcţia str..... Aceste probe se coroborează cu susţinerea persoanei vătămate că s-a plimbat împreună cu inculpatul şi martora F. în intervalul de timp dintre plecarea din parcul „...” şi deplasarea în parcul-loc de joacă din Str. ....

Susţinerea persoanei vătămate că la un moment dat a rămas singură cu inculpatul A. este susţinută de capturile cu imagini înregistrate de camerele de supraveghere ale SC T. SRL şi procesul verbal de vizionare suport video mai sus indicat potrivit cărora la ora înregistrării 23,26 (ora reală 22,26) se observă venind pe str. ... dinspre ... în direcţia spre str...., numita F. care pare să se fi despărţit de cei doi arătaţi mai sus şi pe care îi caută. De asemenea, împrejurarea că inculpatul A. şi persoana vătămată B. au rămas la un moment dat împreună rezultă fără dubiu din declaraţia martorei G. care în declaraţia dată la data de 27.11.2015 a arătat că la data de 25.11.2015, în timp ce se afla la domiciliu a venit F. care i-a spus să o însoţească afară. S-a îmbrăcat şi a coborât în faţa clădirii unde F. i-a spus că trebuiau să fie şi B. şi A. zis „S.”. Deoarece aceştia nu se aflau în acel loc, au hotărât, împreună cu F. să meargă să-i caute. F. i-a spus că atât B. cât şi A. zis „S..” consumaseră alcool. S-au deplasat în parcul ... însă nu i-au găsit, s-au deplasat apoi pe str. ... ocazie cu care s-au întâlnit cu K., zis „R..”, fratele lui A. care era însoţit de un tânăr poreclit „A...”. F. le-a spus celor doi că îi caută pe B. şi pe A. iar aceştia s-au oferit să le însoţească. S-au deplasat apoi pe str. ..., apoi pe str. ... iar când au ajuns în zona din spatele blocului în care se află magazinul zis „C..” au auzit strigăte. La scurt timp au auzit-o pe B. râzând apoi strigând de două ori ajutor. Au încercat să-şi dea seama de unde se auzeau strigătele însă nu i-au găsit motiv pentru care G. împreună cu F. s-au deplasat la domiciliu iar cei doi băieţi au plecat pe str. ... spre parc. A mai arătat martora că a ajuns în locuinţă la ora 23,50 şi nu i-a spus nimic mamei sale întrucât aceasta dormea. Nu s-a gândit că numita B. ar fi fost în pericol. În cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei aceeaşi martoră a susţinut că martora F. i-a spus că a auzit-o pe persoana vătămată strigând după ajutor şi a confirmat împrejurarea că aceeaşi martoră i-a solicitat să-i caute pe inculpat şi persoana vătămată.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale martorul M. (filele 141-143) a confirmat împrejurarea că martorele G. şi F. o căutau pe persoana vătămată B. spunându-le că aceasta a rămas împreună cu inculpatul A. în faţa clădirii locuinţei sale. În cuprinsul declaraţiei date pe data 08.12.2015 martora F. a declarat de asemenea, că inculpatul şi persoana vătămată au rămas împreună. Astfel aceasta a arătat că s-au deplasat din parc pe str..., apoi prin faţa locuinţei sale, apoi pe str. .. împreună cu cei doi B. şi A. care a insistat să meargă până la domiciliul său pentru a mai lua băutură. Ajunşi în preajma locuinţei sale împreună cu B. l-au aşteptat pe A. în faţa ...., acesta venind în scurt timp având asupra sa o sticlă de 2 litri din plastic în care spunea că are palincă. B. i-a cerut băutură iar A. i-a dat să consume din sticlă. A menţionat că B. se îmbătase şi avea un mers sinuos. A mai arătat că au plecat împreună cu cei doi spre clădirea în care locuieşte. Ajunşi în apropierea clădirii în care locuieşte, în jurul orelor 22,20, ea s-a deplasat în locuinţă pentru a lăsa telefonul mobil la încărcat, iar B. a refuzat să o însoţească în apartament rămânând în stradă în faţa clădirii împreună cu A. Când a revenit înapoi în stradă, după aproximativ 5 minute, B. şi A. nu mai erau în faţa clădirii. S-a deplasat pe str. .. să-i caute, şi deoarece nu i-a mai găsit a revenit în clădirea în care locuieşte, unde s-a deplasat la vecina sa G. pe care a rugat-o să o însoţească să o caute pe B., întrucât îi era frică ca aceasta să nu păţească ceva fiind în stare de ebrietate atât ea cât şi A. care nu o lăsa să plece la domiciliu insistând să mai rămână cu el. Împreună cu G. s-au deplasat spre parcul „..” unde nu i-au mai găsit pe cei doi, apoi s-au deplasat spre centrul oraşului, iar în faţa monumentului eroilor sovietici s-au întâlnit cu numiţii K ce era însoţit de „A...”. Fiind audiată de către instanţă aceeaşi martoră a încercat să convingă instanţa că inculpatul A. a plecat spre locuinţa sa, înainte ca martora să constate dispariţia persoanei vătămate, fără a justifica motivul pentru care în declaraţia anterioară a avut susţineri diferite care se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori mai sus indicaţi. Din acest motiv instanţa va înlătura ca nesincere susţinerile martorei F. cu privire la împrejurarea că inculpatul A. a plecat spre locuinţa sa, înainte ca martora să constate dispariţia persoanei vătămate.

Un indiciu al faptului că martora F. cunoştea că persoana vătămată se află în compania inculpatului şi drept urmare se află şi într-o iminentă stare de pericol rezultă şi din comportamentul acesteia. Atât martora G. cât şi R. au remarcat starea de îngrijorare a martorei F. datorată dispariţiei persoanei vătămate. De asemenea, instanţa a constatat că martora F. nu a căutat-o în primul rând pe persoana vătămată la locuinţa acesteia, ci în locaţii apropiate de locul săvârşirii faptei. Or, dacă persoana vătămată ar fi dispărut pur şi simplu aşa cum a încercat martora să susţină în faţa instanţei, iar toţi ceilalţi membri ai grupului care se întâlnise în parcul „...” ar fi fost plecaţi acasă şi dat fiind ora înaintată, firesc ar fi fost ca persoana vătămată să fi plecat spre locuinţa acesteia. Or, din declaraţiile martorilor B, F. şi M. nu a rezultat că aceştia au făcut vreun demers rezonabil pentru a verifica dacă persoana vătămată a ajuns acasă sau pentru a încerca să ia legătura cu mama persoanei vătămate. De asemenea, deşi căutarea persoanei vătămate durează aproximativ 1 oră, iar martora F. era evident îngrijorată de situaţia persoanei vătămate, aceasta nu face nici un demers în vederea solicitării sprijinului adulţilor sau a organelor de poliţie, ceea ce denotă că martora F. cunoştea situaţia în care se găsea persoana vătămată, respectiv că se afla împreună cu inculpatul şi nu dorea ca acest fapt să fie deconspirat. De asemenea, susţinerea martorei F. în faţa instanţei că în noaptea respectivă a crezut că persoana vătămată s-a dus la bunicul său este în contradicţie cu declaraţia martorului M. din faza de urmărire penală care arată că martora F. i-a spus că probabil persoana vătămată se află la domiciliul său, motiv pentru care instanţa apreciază că şi această susţinere este nesinceră.

Dat fiind reţinerea de către instanţă a împrejurării că inculpatul şi persoana vătămată au rămas singuri împreună cel puţin la ora 2226, când martora F. apare ca fiind despărţită de aceştia (fila 165 d.u.p.), în apropierea locului indicat de persoana vătămată a săvârşirii faptei, instanţa apreciază că din probatoriu nu rezultă niciun motiv rezonabil pentru a înlătura susţinerile persoanei vătămate cu privire la împrejurarea că inculpatul este persoana care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani datorată consumului de alcool şi vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a îşi exprima voinţa în mod conştient, stare descrisă de persoana vătămată în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei.

Inculpatul a susţinut în cursul urmăririi penale că acuzaţia pe care i-a adus-o minora se datorează instigării acesteia de către mama sa, susţinere care este înlăturată de însăşi martora C. , mama persoanei vătămate, care în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei a susţinut că este în relaţie bună cu familia inculpatului şi că nu are pretenţii de la acesta pentru fapta care face obiectul cauzei.

În faţa instanţei tatăl inculpatului, respectiv persoana responsabilă civilmente D. a arătat că îl bănuieşte pe martorul M. cu privire la săvârşirea faptei, care ar fi recunoscut în prezenţa sa că i-ar fi dat o ţigară persoanei vătămate după plecarea acesteia din parcul „...”, precum şi datorită faptului că acesta a ajuns târziu la domiciliu în acea noapte, respectiv după ora 0130. Raportat la această susţinere instanţa are în vedere că persoana vătămată îl cunoştea pe inculpat anterior săvârşirii faptei, împrejurare relatată atât de aceasta, cât şi de martora B., chiar dacă nu se aflau în relaţii apropiate. În declaraţiile date persoana vătămată a arătat că este capabilă să indice corect persoanele prezente în parcul „...” rezultând că aceasta face corect distincţia dintre inculpat şi martorul M., pe care în declaraţia dată în faţa instanţei îl denumeşte după numele de poreclă „A...”, iar în cea dată în faza de urmărire penală îl indică ca fiind „tânărul al cărui nume nu îl cunosc”. Referitor la acesta persoana vătămată arată că şi martorul M. ar fi fost prezent în parcul-loc de joacă, anterior săvârşirii faptei de către inculpat, precum şi că acest martor împreună cu inculpatul i-a dat să consume alcool în ziua săvârşirii faptei. A susţinut însă că acest martor a plecat înainte ca inculpatul să săvârşească fapta şi l-a indicat încă de pe data de 26.11.2016 în contexte diferite pe inculpatul A. ca fiind autorul violului, susţinere pe care şi-a menţinut-o şi în faţa instanţei.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că timpul săvârşirii faptei cuprinde momentul despre care martora F. a declarat în faza de urmărire penală că a auzit-o dinspre locul săvârşirii faptei, pe persoana vătămată strigând după ajutor şi ţipând (fila 132 d.u.p.), respectiv după ce martora F. a arătat că a plecat în căutarea inculpatului şi persoanei vătămate împreună cu martora B.. De asemenea, şi potrivit declaraţiei martorei B. din 27.11.2015 (fila 135), în acelaşi context aceasta a susţinut că în momentul în care a ajuns în zona din spatele blocului unde se află magazinul „C...” a auzit-o pe persoana vătămată râzând apoi strigând de 2 ori ajutor. Acest moment se încadrează în intervalul de timp care începe în preajma orei 2256, când cele 2 martore se deplasează deja pe str. ... spre str. ... potrivit planşei foto de la fila 166 d.u.p. în căutarea inculpatului şi persoanei vătămate şi se încheie înainte de ora ajungerii la locuinţa sa a martorei B., indicată de martoră ca fiind 2350. Ori în acest interval de timp din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că martorele G. şi F. s-au întâlnit cu martorul M., însoţit de martorul K., într-un loc diferit de cel al săvârşirii faptei indicat ca fiind monumentul ... şi parcurg împreună o parte din traseul efectuat în căutarea celor 2. Cum această perioadă de timp, coincide cu timpul săvârşirii faptei reclamate împotriva inculpatului A. , instanţa urmează a exclude susţinerea că martorul M. este autorul faptei reclamate şi nu inculpatul. De asemenea, faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa apreciază că în acest interval de timp martorul şi persoana vătămată s-au aflat împreună singuri.

Din aceleaşi considerente instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului prin avocat de la ultimul termen de judecată în sensul că acesta nu poate fi autorul faptei care face obiectul cauzei deoarece la momentul săvârşirii acesteia, inculpatul se afla la locuinţa sa. Astfel, martorul J. , fratele inculpatului a declarat că inculpatul a ajuns acasă la ora 2345, împrejurare care de asemenea, faţă de intervalul de timp mai sus indicat nu exclude susţinerea persoanei vătămate că inculpatul este autorul faptei reclamate.

Fiind audiate de către instanţă martora G. a încercat să convingă instanţa că în declaraţia dată anterior în faza de urmărire penală s-ar fi consemnat în mod necorespunzător celor declarate de aceasta de către organul de urmărire penală împrejurarea că martora ar fi auzit ţipete, împrejurare care nu poate fi primită atâta timp cât declaraţia apare ca fiind semnată atât de martoră cât şi de reprezentantul său legal, iar proba nu a fost înlăturată sub aspectul legalităţii sale. În schimb, martora G. a declarat şi în faţa instanţei că martora F. i-a spus că a auzit-o pe persoana vătămată strigând după ajutor, probă care contravine susţinerii martorei F. care în mod nesincer a încercat sa convingă instanţa că doar i s-a părut că aude strigăte în seara respectivă şi că în realitate nu a auzit. Nesinceritatea martorelor cu privire la această susţinere, care a fost considerată o probă importantă de către organul de urmărire penală, rezultă şi din declaraţia martorei P. care a arătat că martora F. i-a spus că în timp ce o căuta pe B. au auzit râsete dinspre blocurile de pe str.... şi apoi ţipete şi deoarece le-a fost frică au revenit la domiciliu.

Fiind audiată martora F. în faza de judecată şi fiind întrebată dacă fiica sa F. a declarat organelor de poliţie aspecte contradictorii faţă de cele pe care i le-a spus ei anterior, aceasta a declarat că fiica sa a declarat organelor de poliţie tot ceea ce i-a spus şi ei. Şi martorul M. a declarat în cursul urmăririi penale că martora F. i-a spus că a auzit râsete. În consecinţă, instanţa va înlătura susţinerile martorelor mai sus indicate din declaraţiile date în faţa instanţei cu privire la împrejurarea că cele declarate în faza de urmărire penală cu privire la faptul că au auzit strigătele de ajutor la persoanei vătămate nu ar corespunde realităţii. De asemenea, strigătele de ajutor ale persoanei vătămate auzite de cele 2 martore confirmă şi susţinerea persoanei vătămate că raportul sexual avut de aceasta cu inculpatul A. a fost întreţinut prin violenţă.

De asemenea, instanţa de fond nu a putut reţine nici susţinerea inculpatului prin apărător, potrivit căreia fapta nu există, întrucât minora s-a rănit în timpul escaladării gardului care înconjoară locul săvârşirii faptei, deoarece nu este susţinută de înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei. Concluziile expertizei genetice efectuată în cauză, care nu au evidenţiat în urma expertizării probelor biologice recoltate, urme biologice provenind de la o altă persoană decât persoana vătămată nu demonstrează că fapta nu există, existând posibilitatea ca inculpatul să fi evitat lăsarea unor astfel de urme biologice în corpul victimei.

Indicarea greşită de către persoana vătămată a intervalului orar în care s-a săvârşit fapta este explicabilă având în vedere starea psihică în care se găsea minora mai sus descrisă şi nu impune înlăturarea declaraţiei persoanei vătămate.

În consecinţă, faţă de modalitatea în care se coroborează materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că prezumţia de nevinovăţie de care se bucura inculpatul a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului A. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care în noaptea de 25/26.11.2015, în jurul orelor 23.00, pe fondul consumului de alcool, profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani, B., datorată consumului de alcool şi vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a îşi exprima voinţa în mod conştient, a întreţinut un raport sexual prin violenţă, în parcul de joacă din str. .., oraş X întruneşte elementele constitutive ale tentativei de ‚viol” prev. şi ped. de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.77 alin.1 lit.e C.pen.

Instanţa de fond a reţinut că fapta a fost comisă cu intenţie directă.

La individualizarea măsurii educate aplicate inculpatului A. , instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 N.C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Pentru a stabili în concret măsura educativă aplicată, instanţa de fond a avut în vedere cele reţinute în Referatul de Evaluare al minorului dar şi alte aspecte.

În privinţa împrejurărilor comiterii infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că gradul de pericol social al inculpatului este ridicat întrucât a comis fapta pe timp de noapte, profitând de starea de vulnerabilitate evidentă a victimei, minoră de 11 ani şi aflată în stare de ebrietate. De asemenea, instanţa reţine atitudinea nesinceră a inculpatului, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că, inculpatul este minor, iar la data săvârşirii faptei nu avea antecedente penale, este încă la rândul său la vârsta copilăriei şi s-a aflat la rândul său în contextul săvârşirii prezumtivei fapte lipsit de supravegherea adulţilor. De asemenea, fapta a fost săvârşită de inculpat pe fondul consumului de alcool, fără a exista date că inculpatul şi-ar fi provocat starea de ebrietate în mod intenţionat în vederea săvârşirii faptei. De asemenea, martora P. a arătat în declaraţia că persoana vătămată a avut în ziua respectivă un comportament provocator faţă de inculpat, în sensul că fiind în stare avansată de ebrietate a început la un moment dat să danseze provocator în faţa inculpatului, l-a cuprins pe acesta, s-a aşezat în braţele sale. Martora F. a declarat de asemenea instanţei că persoana vătămată îl săruta pe inculpat deşi acesta nu voia. Aceste aspecte sunt în aprecierea instanţei împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că  instanţa de fond a reţinut că în concluziile şi recomandările referatului de evaluare s-a arătat că suportul familial şi responsabilităţile familiale ale inculpatului pot constitui o resursă de sprijin în reintegrarea acestuia prin oferirea de suport. De asemenea, implicarea constată în activităţi lucrative contribuie la o organizare constructivă a timpului. Cu toate acestea, o modelare a mediului în funcţie de propriul ego, indiferent de realitatea obiectivă, demonstrează că minorul se află în incapacitatea de a profita de elementele obiective care se constituie în oportunităţi. În aceste condiţii s-a concluzionat că o măsură educativă privativă de libertate poate constitui cadrul care să permită dezvoltarea individuală propice.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond în temeiul art. 124 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin.2 lit. b C.pen. i-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.

În baza art. 127 C.pen. rap. la art. 72 C.pen. s-a dedus din durata măsurii educative aplicate, durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 03.12.2015 până la data de 29.06.2016 inclusiv.

S-a constatat că persoana vătămată B. prin reprezentant legal C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.399 alin.1 C.p.p. instanţa a menţinut măsura controlului judiciar sub care se află inculpatul A. constatând că faţă de gravitatea faptei imputate inculpatului, modului de săvârşire a acesteia şi contextului în care inculpatul a ajuns în situaţia de a fi acuzat de săvârşirea acesteia se impune în continuare ca libertatea inculpatului să fie subordonată unor garanţii procesuale, cu impunerea respectării obligaţiilor corelative apreciate a fi necesare. S-a apreciat de către instanţă că măsura preventivă luată faţă de inculpat în acest moment procesual asigură astfel un just echilibru între ingerinţa în dreptul acestuia la libertate şi scopul urmărit, acela de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal în care este implicat şi necesitatea prevenirii pe durata procesului penal a unor situaţii faptice similare ca cele în care s-a găsit inculpatul în contextul săvârşirii faptei care face obiectul cauzei.

În baza art. 274 alin. (3) C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente D. şi E. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Potrivit art. 274 alin.1 teza a II-a N.C.p.p. rap. la art.272 alin. 2 N.C.p.p., s-a hotătât ca onorariul apărătorului din oficiu din faza de judecată în cuantum de 195 lei pentru persoana vătămată să rămână în sarcina statului şi să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului şi inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a criticat sentinţa cu privire la măsura educativă aplicată inculpatului de instanţa de fond, context în care a apreciat că, în raport de gravitatea faptei comise, se impune aplicarea unei măsuri mai restrictive de libertate, respectiv internarea acestuia într-un centru de detenţie.

Un secund motiv de apel se referă la obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, deşi partea civilă - prin reprezentant legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul apelant A. a solicitat admiterea apelului declarat în cauză, iar în principal, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 lit. a C.p.p.

În susţinerea apelului, a solicitat a se avea în vedere probatoriul administrat de instanţa de fond, respectiv expertiza medico legală şi cercetarea locală efectuată în cauză, care, în opinia sa, nu demonstrează vinovăţia inculpatului. Totodată, a arătat că situaţia de fapt coroborată cu probatoriul scriptic administrat în faţa instanţei de fond, demonstrează faptul că respectivul loc de joacă, la ora 10:00, anterior sosirii persoanei vătămate în acel perimetru, era închis, aceeaşi fiind situaţia şi la momentul în care aceasta a părăsit locul de joacă. Deosebit de acestea, a arătat că în cauză există certitudinea că persoana vătămată a intrat în locul de joacă prin escaladare, context în care a apreciat că, raportat şi la starea acesteia de ebrietate, leziunile exterioare şi ruptura pantalonului din dreptul genunchiului victimei, au fost probabil comise în timpul escaladării.

În subsidiar, în raport de probatoriul administrat în cauză, a arătat că se poate da eficienţă circumstanţelor atenuante. Astfel, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 114 C.pen., respectiv instituirea în sarcina inculpatului a unei măsuri neprivative de libertate prev. de art. 115 alin. 1 C.pen.

În faza de cercetare judecătorească, în faţa instanţei de control judiciar, au fost audiaţi martorii F. (f.94-95 şi f.98 ds. apel ), G. (f.96-97 ds. apel), K. (f.109 ds. apel), P. (f.145 ds. apel), N. (f.146 ds. apel), M. (f.147 - 148 ds. apel), L. (f.184-185 ds. apel ), H. (f.185 şi f. 244 ds. apel), V. (f.205 ds. apel) şi O. (f.245 ds. apel).

A fost audiată persoana vătămată B. (f.203-204 ds. apel) şi reprezentantul legal al persoanei vătămate C. (f.229-230 ds. apel).

În data de 13.06.2017 s-a realizat o cercetare la faţa locului pentru stabilirea traseului infracţional, cele constatate fiind consemnate în procesul verbal încheiat la acea dată (f.224 ds. apel).

Inculpatul apelant A. a fost audiat în cauză la data de 25.11.2016 (f.34 ds.136).

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 C.p.p., Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul A. , pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti (acesta nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, prin declaraţiile date).

Nu va mai fi reluată argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, întrucât Curtea şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei).

Într-adevăr, din mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale rezultă, în fapt, în esență, că inculpatul A. în noaptea de 25/26.11.2015, în jurul orelor 23.00, pe fondul consumului de alcool, profitând de starea de vulnerabilitate vădită în care se afla minora de 11 ani, B., datorată consumului de alcool şi vârstei, stare de natură a o pune în imposibilitate de a îşi exprima voinţa în mod conştient, a întreţinut un raport sexual prin violenţă, în parcul de joacă din str.... oraş X.

 Raportat la starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului A. , în mod legal prima instanţă a stabilit că fapta săvârşită de către acesta se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de viol prev. şi ped. de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. şi art.77 alin.1 lit.e C.pen.

Totuşi, contrar punctului de vedere al primei instanţe, Curtea apreciază că în cauză nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art.75 alin.1 lit.a C.pen.

Curtea reţine că pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii: infracţiunea să fi fost comisă sub influenţa unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violenţă ori, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Aşadar, provocarea trebuie să fie determinată prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Săvârşirea unui act de provocare, chiar dacă este de o anumită gravitate, nu este suficientă pentru existenţa provocării, ci mai trebuie ca acesta să fi determinat o puternică tulburare sau emoţie făptuitorului. Activitatea de provocare trebuie să influenţeze factorii subiectivi (volitiv şi intelectiv) în sensul scurtării procesului psihic ce precede în mod obişnuit comiterea unei fapte şi al pierderii parţiale a controlului activităţii.

Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reţine circumstanţa atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă un comportament explicit sexual; pentru incidenţa art. 75 alin.1 lit. a C.pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni.

 Or, faptul că o parte din martorii din cauză au relatat că în timp ce consuma băuturi alcoolice în parc, persoana vătămată l-a îmbrăţişat şi sărutat pe inculpatul A. nu poate fi considerat ca reprezentând o conduită care să fie de natură a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. întrucât provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, iar pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat anterior, provocarea trebuie să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, cerinţe ce nu sunt întrunite în speţă.

Curtea reţine că nu orice conduită care în accepţiunea publică poate a avea conotaţii provocatoare poate să conducă la reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. În viziunea legiuitorului se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării doar când infracţiunea este săvârşită de autor ca urmare a faptei persoanei vătămate care este violentă, aduce o atingere gravă demnităţii umane sau are o conduită ilicită gravă. Or, fapta de a îmbrăţişa pe cineva şi a încerca să săruţi, pe fondul consumului excesiv de alcool, nu poate fi în nicio împrejurare interpretat ca fiind o provocare în sensul legii penale.

 În aceste condiţii, Curtea constată că se impune înlăturarea din încadrarea juridică dată de prima instanţă faptelor incidenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

Instanţa de control judiciar nu va reţine susţinerea inculpatului apelant A. , prin apărător, în sensul că nu există probe care să demonstreze că acesta se face vinovat de infractiunea reţinută în sarcina sa şi că se impune achitarea sa pe motiv că fapta nu există.

Fără a mai relua analiza detaliată a probatoriului care susţine vinovăţia inculpatului, acest lucru fiind deja făcut de către prima instanţă, şi a fost deja însuşită de către Curte, se vor indica principalele probe din care rezultă vinovăţia inculpatului A. în prezenta cauză.

Astfel, Curtea reţine că din concluziile raportului de constatare medico-legală nr.286-SV/A1 din 26.11.2015 rezultă că minora B. prezintă echimoze, excoriații şi eroziuni tegumentare ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente, zgâriere şi posibil prin cădere şi o deflorare recentă (f.35 d.u.p.) iar din raportul de evaluare psihologică din data de 15.01.2016 rezultă că persoana vătămată pe fondul violenţelor la care a fost supusă manifestă un grad crescut de anxietate căreia cu greu îi face faţă, lipsă de concentrare, pierderea încrederii în sine, stimă de sine redusă, abuzul la care a fost supusă are consecinţe grave pe termen lung (f.40-41 d.u.p.).

Totodată, în mod constant, atât în faza de urmărire penală, în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de control judiciar, persoana vătămată a relatat că a fost violată în noaptea de 25/26.11.2015 iar martorii H. (f.185 şi f. 244 ds. apel) şi O. (f.245 ds. apel) precum şi reprezentantul legal al persoanei vătămate C. (f.229-230 ds. apel) au relatat faptul că în noaptea respectivă victima a venit la domiciliu speriată, fără să fie în stare să relateze cu exactitate ce s-a întâmplat.

Or, având în vedere modul în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil că persoana vătămată B. a fost în noaptea de 25/26.11.2015 victima unui viol şi, în consecinţă, nu se poate reţine că fapta nu există, aşa cum a solicitat inculpatul.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului în sensul că nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată întrucât el a plecat spre domiciliul său nu poate fi reţinută de către Curte ca fiind reală.

Astfel, Curtea reţine că din declaraţiile martorei F. (f.131-134 d.u.p., f.126-129 vol. I ds. primă instanţă şi f.94-95 şi 98 ds. apel) rezultă că inculpatul a rămas cu persoana vătămată în faţa blocului său cât timp ea a urcat până în casă iar când s-a întors nu i-a mai găsit motiv pentru care i-a solicitat martorei G. să o însoţească să o caute pe B..

Susţinerile acestei martore sunt confirmate de martora G. care a arătat că martora F. a venit la ea şi i-a cerut să o însoţească să-i caute pe S... (inculpatul) şi pe B. (persoana vătămată) pentru că aceştia nu mai sunt afară (f.135 d.u.p., f f. 80 – 83 vol. I ds. primă instanţă şi f. 96 – 97 ds. curte ).

Tot martora F. a indicat în faza de urmărire penală faptul că i-a căutat pe inculpat şi pe persoana vătămată în noaptea de 25/26.11.2015 împreună cu fratele inculpatului, martorul K. şi cu un băiat numit „A...”, aspect ce infirmă susţinerile inculpatului A. din faţa primei instanţe în sensul că a fost ajutat de acest frate să ajungă acasă din parcul unde a consumat băuturi alcoolice.

 Or, dacă martorul K. l-ar fi ajutat pe inculpat să ajungă acasă din parcul unde s-au consumat băuturi alcoolice anterior orei la care s-a săvârşit violului asupra minorei B. nu avea niciun motiv să le spună martorelor F. şi G. că le ajută să-i caute pe inculpat şi pe persoana vătămată ci pur şi simplu ar fi comunicat că fratele său se află deja acasă.

Martorele F. şi G. au afirmat totodată, în faza de urmărire penală, faptul că în timp ce îi căutau pe cei doi minori au auzit strigătele de ajutor ale persoanei vătămate, aspect ce confirmă faptul că B. era agresată în acel moment.

Curtea reţine că nu există nicio justificare plauzibilă, alta decât încercarea de exonerare a inculpatului de răspunderea penală, pentru revenirea martorelor menţionate anterior asupra aspectului referitor la ţipetele auzite în timp ce o căutau pe persoana vătămată şi, în consecinţă, în mod legal şi temeinic apreciază că prima instanţă a înlăturat susţinerile nesincere ale acestor martore.

Totodată, persoana vătămată B. a declarat că a plecat din parcul unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul A. şi cu martora F. iar când au ajuns în faţa blocului în care locuia martora aceasta a urcat la apartamentul său iar ea a adormit. S-a trezit în parcul de joacă, era cu un băiat care trăgea de ea şi încerca să întreţină raporturi sexuale cu ea şi s-a opus, a simţit ceva şi a leşinat (f.25-26 d.u.p., f.138-141 vol. I ds. primă instanţă şi f.203-204 ds. apel).

Mai mult, Curtea reţine că martora H., cu prilejul reaudierii sale de către instanţa de control judiciar, a arătat că a asistat la momentul în care minora B. a dat prima declaraţie în faţa organelor de poliţie şi că aceasta, fără să i se sugereze sau să fie forţată, a povestit că a fost violată şi l-a indicat pe inculpatul A. ca fiind autorul(f.244 ds. apel).

Curtea apreciază că din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile date de persoana vătămată, declaraţiile reprezentantului legal ai persoanei vătămate, declaraţiile martorilor martorii F. , G., K., P., N., M., L. , H., V. şi O. precum şi raportului de constatare medico-legală nr.286-SV/A1 din 26.11.2015 şi raportul de evaluare psihologică al minorei B. din data de 15.01.2016 rezultă că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, pentru care în mod legal şi temeinic i s-a aplicat o măsură educativă de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte natura măsurii educative stabilite faţă de inculpatul A. de către prima instanţă, Curtea apreciază că în mod nelegal şi netemeinic s-a apreciat că raportat la natura infracţiunii săvârşite de către acest inculpat se impune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.

Curtea constată, astfel, că natura măsurii educative aplicate nu a fost judicios individualizată prin raportare la gravitatea faptei.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că acestea nu au fost judicios individualizate în raport de prevederile art. 74 C.pen., raportat la art. 115 alin. 2 C.pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabileşte şi întinderea acestora, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menţionate la lit. a-g ale aceluiaşi text de lege, anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal (inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei); nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, nefiind în măsură să asigure realizarea concretă a scopului măsurii educative, astfel că se justifică aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă mai mare de timp având în vedere şi înlăturarea circumstanţei atenuante reţinută în mod nelegal de către instanţa de fond în sensul solicitat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.

În concluzie, Curtea apreciază că avertismentul dat inculpatului A., prin soluţia de aplicare a unei măsuri educative a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 3 ani, este de natură să îl facă pe acesta să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată în mod corespunzător şi că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care ar l-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca şi în cazul de faţă.

Prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că executarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 3 (trei) ani, este necesară, dar totodată şi suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului la normele de conduită acceptate de societate şi prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea, constată că aceasta nu a fost criticată prin apelurile formulate în cauză şi nici nu a indetificat vreun caz de nulitate absolută care să poată fi invocat din oficiu de către instanţa de control judiciar.

Totodată, Curtea reţine că şi cea de-a doua critică formulată de către Ministerul Public referitor la greşita obligare a inculpatului A. în solidar cu părţilor responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare este întemeiat.

Potrivit art.274 alin.3 C.p.p. partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

 Aşadar, cât timp în cauză nu există o constituire de parte civilă, pretenţiile civile formulate în cauză au fost respinse în totalitate sau a fost obligat la despăgubi doar inculpatul partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu inculpatul şi se impune a fi remediat acest aspect din sentinţa apelată.

În consecinţă, faţă de aspectele menţionate anterior, apreciind că nu există niciun element pentru a reduce durata măsurii educative dispuse în cauză faţă de inculpatul apelant, Curtea urmează ca, în baza art.421 pct.1 lit. b C.p.p., respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr.308 din 07.10.2016 a Judecătoriei Gura Humorului, ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a inculpatului apelant, în temeiul art.275 alin.2 C.p.p., îl va obliga să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Faţă de cele expuse anterior, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a C.p.p., va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului împotriva sentinţei nr.308 din 07.10.2016 a Judecătoriei Gura Humorului, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală sus menţionată şi în rejudecare:

Va înlătura din sentinţa atacată dispoziţiile privind aplicarea măsurii educative a internării într-un centru educativ prevăzută de art.124 C.pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art.218 alin.3 lit.c C.pen. cu aplicarea art.113 alin.2 C.pen. şi art.75 alin.2 lit.b C.pen. şi de obligare a inculpatului A. , în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către stat a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.114 alin.2 lit. b C.pen. rap. la art. 125 alin.1 şi 2 C.pen. va aplica inculpatului A., măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 3(trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol calificată prevăzută şi sancţionată de art. 218 alin.3 lit. C.pen. cu aplicarea art. 113 alin.2 C.pen. şi a art.77 alin.1 lit.e C.pen.

În baza art.274 alin.1 C.pen. îl va obliga inculpatul A. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din primă instanţă.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră intimată B. (av. .. - delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr.2638/26.10.2017), în cuantum de 195 lei, va rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Domenii speta

Spete similare