Acţiunea în constatarea vechimii în muncă pentru activitatea desfăşurată de administratorul unei societăţi aflate în lichidare.

Rezumat :

Perioada în care administratorul unei societăţi a participat la efectuarea expertizei şi a celorlalte proceduri specifice procesului de lichidare a societăţii nu constituie vechime în muncă.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 27.06.2016 astfel cum a fost completată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Casa Judeţeană de Pensii B. şi Inspectoratul Teritorial de Muncă B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reconstituirea vechimii în muncă a perioadei 01.11.1999 - 01.10.2008, perioadă lucrată la C., societate lichidată şi radiată în prezent.

În fapt, arată reclamantul că la data de 01.11.1999 a fost angajat la C. pe postul de director general, iar la data de 01.10.2008 au încetat raporturile de muncă cu societatea întrucât aceasta a fost lichidată şi radiată prin sentinţa nr. 310 din 20.05.2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 1159 din 01.10.2008 a Curţii de Apel Suceava.

Practic, arată că nu i se recunoaşte perioada lucrată la C. sens în care carnetul de muncă a rămas deschis şi nu a putut să se reangajeze.

Astfel, faptul că a fost angajat în perioada de mai sus rezultă din înscrisurile depuse, din faptul că pe perioada cât societatea a fost în faliment s-a ocupat de administrare, întocmire rapoarte, documente către instanţă si lichidator, din recunoaşterea făcută de D. în cadrul unui dosar anterior, din depoziţiile martorilor ce urmează a fi audiaţi.

Învederează reclamantul că anterior promovării acestei acţiuni a mai avut formulată o acţiune ce a format obiectul dosarului nr. 1428285/2011 al Tribunalului Suceava, acţiune respinsă iniţial prin sentinţa nr. 2648 din 15.12.2011 a Tribunalului Suceava, iar în urma promovării recursului, prin decizia nr. 1260 din 2.05.2012 a Curții de Apel Suceava, recursul este admis, cauza trimisă spre rejudecare cu motivarea că instanţa de fond nu a analizat susţinerile sale şi nu a admis proba cu martori.

Prin sentinţa nr. 879 din 22.04.2014 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă, acţiunea s-a constatat a fi perimată, sens în care a înţeles să promoveze o nouă acţiune.

Conform art. 279 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 modificata prin OUG 148/2008, vechimea în munca stabilita pâna la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de munca.

În art. 279 alin. (2) din Codul muncii se prevede ca, după data abrogării Decretului nr. 92/1996 privind vechimea in munca, cu modificările ulterioare, vechimea în munca stabilita până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de munca, de către instanţa judecătoreasca competenta sa soluţioneze conflictele de munca pe baza înscrisurilor ori a altor probe din care sa rezulte ca există raporturi de muncă.

Învederează reclamantul incidenţa în cauză a Deciziei nr. 2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 278, 279 din Codul muncii, art. 95 Cod procedură civilă, Decizia nr. 2/2016 a ICCJ.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii B., prin întâmpinarea depusă la data 27.06.2016 (f. 43) a solicitat ataşarea dosarului 1428/285/2011,(declinat de la Judecătoria Rădăuţi), în care Curtea de Apel Suceava - Secţia I Civilă a pronunţat Decizia nr. 1260 din 02.05.2012; introducerea în cauză a Inspectoratului Teritorial de Muncă; admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii B. şi respingerea contestaţiei ca nefondată.

Referitor la ataşarea dosarului 1428/285/2011 arată că în acest dosar reclamantul a solicitat înscrierea în carnetul de muncă a perioadei 01.11.1999 - 01.10.2008, lucrate la C., iar ITM B. a furnizat informaţii conform cărora, pentru perioada 01.11.1999 - 01.10.2008, fostul angajator nu a depus state de plată şi nici alte documente privind executarea, modificarea ori suspendarea contractului de muncă al reclamantului.

Referitor la solicitarea de introducere în cauză a Inspectoratului Teritorial de Muncă B. se arată că în raport de faptul că fostul angajator avea obligaţia de a înregistra contractul de muncă al reclamantului la ITM B., precum şi orice modificare sau încetare a acestuia, şi de a depune statele de plată şi viramentele pentru perioada în discuţie, (care atestă plata salariilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale), este util a fi introdus în cauză Inspectoratul Teritorial de Muncă B., pentru a se verifica dacă pentru perioada în discuţie, 01.11.1999 -01.10.2008, reclamantul a desfăşurat activitate cu contract de muncă.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii B. se arată că din cererea de chemare în judecată, rezultă că acesta solicită recunoaşterea vechimii în muncă cu privire la perioada 01.11.1999 - 01.10.2008, lucrată la C. Pentru această perioadă, reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu Casa Judeţeană de Pensii B..

Aşa cum susţine şi reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, societatea C., a fost lichidată, iar arhivele fostei societăţi, se află în posesia lichidatorului judiciar desemnat sau a deţinătorului de arhivă a societăţii lichidate. Având în vedere această situaţie, apreciază pârâta că în cauză are calitate procesuală pasivă lichidatorul judiciar desemnat sau deţinătorul de arhivă a societăţii lichidate, în cazul în care lichidatorul a predat arhiva fostei societăţi, unui deţinător de arhivă autorizat.

Pe fondul cauzei arată că reconstituirea vechimii în muncă este reglementată prin dispoziţiile art. 279 din Legea nr. 53/2003,republicată, modificată şi actualizată.

Din înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul are carnet de muncă, motiv pentru care apreciază că nu se impune reconstituirea vechimii în muncă.

Pe de altă parte, din adeverinţa nr. 10.016/19.07.2016, eliberată de către Casa Judeţeană de Pensii B., prin verificarea bazei de date, rezultă că reclamantul a desfăşurat activitate cu contract de muncă, numai în perioada 08.2012 -05.2016.

Învederează pârâta incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Astfel, din adeverinţa nr. 10.016/19.07.2016,rezultă că în perioada pentru care reclamantul solicită reconstituirea vechimii în muncă, acesta nu a lucrat cu contract de muncă, şi pe cale de consecinţă, nu au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale.

Totodată, societatea angajatoare, avea obligaţia de a înregistra contractul de muncă al reclamantului la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., iar acesta din urmă ar fi trebuit să opereze toate modificările survenite, inclusiv încetarea acestuia. Mai mult de atât, statele de plată şi viramentele depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., pentru perioada în discuţie, atestă plata salariilor pentru persoanele angajate şi plata contribuţiilor de asigurări sociale. În lipsa acestor elemente, rezultă că în perioada pentru care s-a solicitat reconstituirea vechimii în muncă, reclamantul nu a lucrat cu contract de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 279 din Legea nr. 53/2003; Legea nr.263/2010; art. 205 alin. (2), art. 201 alin. (1), art. 411 alin.(1) pct. 2 Cod procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 16.09.2016 (f. 50), reclamantul A. a arătat că este de acord cu ataşarea dosarului nr. 1428/285/2011* al Tribunalul Suceava şi că este de acord cu introducerea în cauză a Inspectoratului Teritorial de Muncă B. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive solicită respingerea acesteia ca nefondată faţă de prevederile Deciziei nr. 2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din data de 18.10.2016 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Inspectoratului Teritorial de Muncă B..

Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., prin întâmpinarea depusă la data de 07.11.2016 (f. 58 dosar) a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că prin Decizia nr. 2/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, întrucât acestea sunt singurele entităţi abilitate de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte vechimea în muncă fiind un astfel de document.

Chiar dacă nu este debitor în raportul juridic de drept substanţial, întrucât nu este parte în raportul juridic de muncă şi nu are, printre atribuţiile stabilite în sarcina sa prin art. 139 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe cea a recunoaşterii vechimii în muncă, Casa Judeţeană de Pensii B. reprezintă singura entitate chemată să valorifice aspectele ce ţin de vechimea în muncă în procesul de stabilire a drepturilor de pensie ale reclamantului.

În cauză, având în vedere că angajatorul C. a dispărut, din punct de vedere juridic, fiind radiat, Casa Judeţeană de Pensii B. este singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de reclamant, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie, şi, în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că fostul angajator al reclamantului a depus la ITM B. ultimul stat de plată aferent lunii aprilie 1999, anterior angajării reclamantului. Pentru perioada specificată de reclamant 01.11.1999 - 01.10.2008 angajatorul nu a depus state de plată şi nici alte documente privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă al acestuia.

Ori, în condiţiile în care angajatorul C. nu a depus la ITM B. state de plată, acte adiţionale, decizii, adeverinţe privind executarea sau modificarea elementelor contractului de muncă (ex: salariu) şi decizia de încetare a raporturilor de muncă pentru reclamantul în cauză, ITM B. este în imposibilitatea de a confirma pretenţiile acestuia, în evidenţele instituţiei neexistând nicio dovadă că numitul A. a fost salariatul lui C. întreaga perioadă solicitată.

Prin sentinţa nr. 154 din 7 februarie 2017 Tribunalul Suceava a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă  B. invocată de acest pârât, a respins cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă B. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii B. invocată de această pârâtă, a admis cererea având ca obiect „reconstituire vechime” formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii B., a dispus reconstituirea vechimii în muncă a reclamantului pentru perioada 01.11.1999 – 01.10.2008  în care  a desfăşurat activitate la C. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesual pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă invocată de acesta prin întâmpinare (fila 58-61), instanţa a reţinut că aceasta este dată în cauză întrucât societatea la care reclamantul a fost angajat este în prezent radiată, iar singura care are calitate procesual pasivă în cauză este Casa Judeţeană de Pensii.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Casei Judeţene de Pensii B. invocată de aceasta prin întâmpinare (fila 43), instanţa a reţinut că aceasta nu este întemeiată faţă de  Decizia nr. 2/2016 a ÎCCJ, care a statuat că atunci când angajatorul nu mai există din punct din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare. În acest caz, casele teritoriale de pensii sunt singurele entităţi abilitate de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte vechimea în muncă, fiind un astfel de document.

Pe fondul cauzei a reţinut prima instanţă că, prin prezenta cerere, reclamantul B.V. solicită reconstituirea vechimii în muncă, pentru perioada 01.11.1999-01.10.2008.

Pentru soluţionarea prezentei cauze, instanţa a avut în vedere că potrivit art.160 alin. 1 din Legea nr. 263/2010-certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare.

În aceste condiţii, instanţa a audiat doi martori, primul fiind martora E., care a arătat că şi ea  a lucrat în acea societate, anterior perioadei în care reclamantul a fost director general şi apoi administratorul societăţii. De asemenea, ştie că acesta a lucrat împreună cu lichidatorul judiciar, până la lichidarea societăţii. Martorul F., arată că a fost asociat al firmei, iar reclamantul a condus acea firmă până la lichidare.

Declaraţiile celor doi martori, coroborate cu celelalte documente din dosar şi datele înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, sunt suficiente pentru a convinge instanţa că în perioada 01.11.1999-01.10.2008 a lucrat la C., vechime ce trebuie reconstituită şi recunoscută.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii B.

În motivarea apelului arată pârâta că, în mod eronat instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii B., raportat la înscrisurile existente şi la obiectul dedus judecăţii. Din cererea de chemare în judecată a reclamantului,rezultă că acesta solicită recunoaşterea vechimii în muncă pentru perioada 01.11.1999 - 01.10.2008, lucrată la C. Pentru această perioadă, reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu Casa Judeţeană de Pensii B.

Aşa cum susţine şi reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, societatea C., a fost lichidată, iar arhivele fostei societăţi, se află în posesia lichidatorului judiciar desemnat sau a deţinătorului de arhivă a societăţii lichidate. Aşadar, faţă de această situaţie, apreciază că în cauză este dată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii B., calitate procesuală pasivă având lichidatorul judiciar desemnat sau deţinătorul de arhivă a societăţii lichidate,în cazul în care lichidatorul a predat arhiva societăţii C., unui deţinător de arhivă autorizat.

Apreciază că instanţa de fond a dispus reconstituirea vechimii în munca, pentru perioada 01.11.1999-01.10.2008,fără a analiza înscrisurile depuse, prin prisma dispoziţiilor art. 7, respectiv 10 din Legea nr.263/2010 şi ale dispoziţiilor art.279 din Legea nr.53/2003, republicată, modificată şi actualizată.

Sub un prim aspect, apreciază că instanţa de fond nu a analizat corect dispoziţiile art.279 din Legea nr.53/2003.

Reconstituirea vechimii în muncă este reglementată prin dispoziţiile art.279 din Legea nr.53/2003,republicată, modificată şi actualizată.

Conform prevederilor art.279 din Legea nr.53/2003, „(1) Vechimea în muncă stabilita până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.

(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ". În cazul reclamantului, există carnet de muncă, o copie a acestuia fiind anexată cererii de reconstituire a vechimii. Din analiza carnetului de muncă se constată că perioada 01.11.1999 - 01.10.2008 nu apare înscrisă în carnetul de muncă, rezultând aşadar că în această perioadă, nu a desfăşurat reclamantul activitate în baza unui contract de muncă. Faptul că în perioada pentru care a solicitat reconstituirea vechimii în muncă, în speţă 01.11.1999- 01.10.2008, reclamantul nu a desfăşurat activitate cu contract de muncă, este susţinut si de către Inspectoratul Teritorial de Muncă B., care prin întâmpinarea depusă, precizează faptul că fostul angajator al reclamantului a depus la ITM B. ultimul stat de plată, în luna aprilie 1999, anterior angajării reclamantului, iar pentru perioada 01.11.1999-01.10.2008, angajatorul nu a depus state de plată si nici alte documente, privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă al acestuia.

Societatea angajatoare a reclamantului, avea obligaţia de a înregistra contractul de muncă al reclamantului la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., iar acesta din urmă ar fi trebuit să opereze toate modificările survenite, inclusiv încetarea acestuia. Mai mult de atât, statele de plată şi viramentele depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., pentru perioada în discuţie, atestă plata salariilor pentru persoanele angajate şi plata contribuţiilor de asigurări' sociale. În lipsa acestor elemente, rezultă că în perioada pentru care s-a solicitat reconstituirea vechimii în muncă, reclamantul nu a lucrat cu contract de muncă.

Sub un alt aspect, apreciază că instanţa de fond nu a avut în vedere atunci când a dispus reconstituirea vechimii în muncă, dispoziţiile art. 7, respectiv art. 10 din Legea nr. 263/2010, şi nu a analizat adeverinţa nr. 10016/19.07.2016, prin prisma dispoziţiilor legale anterior precizate.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior precizate şi raportat la adeverinţa nr. 10.016/19.07.2016,rezultă că în perioada pentru care reclamantul solicită reconstituirea vechimii în muncă, acesta nu a lucrat cu contract de muncă, si pe cale de consecinţă, nu au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale.

Faţă de considerentele mai sus expuse, prin raportare la cadrul legislativ mai sus invocat, solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii B. şi a respingerii cererii având ca obiect „reconstituire vechime" formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat având în vedere cele statuate de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2/2016 referitor la calitatea procesuală pasivă a caselor de pensii în litigiile privind reconstituirea vechimii în muncă în situaţia în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic. Pe fondul cauzei susţine intimatul că sentinţa atacată este legală şi temeinică, din înscrisurile şi depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultând că a fost angajat la C. în perioada 1.11.1999 – 1.10.2008.

Prin decizia civilă nr. 622 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava s-a admis  admite apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii B. şi s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 154 din 7 februarie 2017 a Tribunalului Suceava în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus reconstituirea vechimii în muncă  a reclamantului doar pentru perioada 1.11.1999-13.02.2001 în care şi-a desfăşurat activitatea la SC C.

Analizând apelul sub aspectul motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, prin decizia nr. 2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a statuat că „justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, întrucât acestea sunt singurele entităţi abilitate de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte vechimea în muncă fiind un astfel de document.

Chiar dacă nu este debitor în raportul juridic de drept substanţial, întrucât nu este parte în raportul juridic de muncă şi nu are, printre atribuţiile stabilite în sarcina sa prin art. 139 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe cea a recunoaşterii vechimii în muncă, casa teritorială de pensii reprezintă singura entitate chemată să valorifice aspectele ce ţin de vechimea în muncă în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.

Ca atare, în cazul dispariţiei, din punct de vedere juridic, a angajatorului(cum este cazul în speţă), este şi singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie, şi, în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi.”

Prin urmare, criticile apelantei ce vizează greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt nefondate. Reclamantul, deşi deţine un carnet de muncă, acesta nu a fost completat cu menţiuni pentru perioada în discuţie, iar în lipsa documentelor primare, acţiunea în reconstituirea vechimii în muncă este admisibilă, având în vedere şi dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul muncii.

Curtea apreciază însă ca întemeiate criticile ce vizează fondul cauzei, pentru cele ce urmează:

 În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. „a” şi „c” din Legea nr. 263/2010: Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:

a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;

c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;”

Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, în vigoare până la data de 1 aprilie 2001: „Vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.”

După data de 1.04.2001, pentru luarea în considerare a unei perioade ca şi stagiu de cotizare era necesar ca persoana respectivă să fi fost asigurată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 19/2000. Potrivit art. 5 alin. 1 pct. I din Legea nr. 19/2000, în sistemul public de pensii erau asigurate obligatoriu persoanele care desfăşurau activităţi pe bază de contract individual de muncă.

În speţă, din menţiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta a fost angajat prin transfer la SC C. la data de 1.11.1999, pe postul de director general, iar din interogatoriul luat în instanţă reclamantului a rezultat că în această calitate se ocupa de aprovizionare şi vânzare, societatea având ca domeniu de activitate producţie – comerţ. Însă, din acelaşi  interogatoriu rezultă că societatea a desfăşurat activitate doar până la deschiderea procedurii falimentului, respectiv până la data de 13.02.2001. Prin urmare, în mod firesc, şi reclamantul a încetat să-şi desfăşoare activitatea de director general la aceeaşi dată, atribuţiile sale fiind intrinsec legate de desfăşurarea activităţii de către  societatea angajatoare. O dovadă  în plus în acest sens o constituie şi faptul că ultimul stat de plată pentru  foştii salariaţi ai SC C. datează din luna februarie 2001(fila 229 dosar 8826/2000) şi faptul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu s-a depus la apelantă nici o declaraţie privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat în privinţa reclamantului.

Participarea reclamantului la efectuarea expertizelor şi a celorlalte proceduri specifice procesului de lichidare a societăţii nu s-a realizat în calitatea sa de director general(care, aşa cum declara chiar reclamantul, implica activităţi de aprovizionare şi vânzare), ci în calitatea sa de asociat şi administrator al societăţii, ţinut de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 72 şi 73 din Legea nr. 31/1990.

În mod greşit a reţinut aşadar  prima instanţă că reclamantul a desfăşurat activitate în baza contractului de muncă şi în perioada 13.02.2001 – 1.10.2008, apelul pârâtei fiind întemeiat sub acesta aspect.

Domenii speta

Spete similare