Contestatie raport fonduri si plan distribuire

Pe rol fiind solutionarea contestatiilor formulate de către contestator SC R SA şi SC F D SA S I cu privire la raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire nr. 409 SFL din 9.04.2014 intocmite in procedura falimentului debitoarei SC F S L SRL de catre lichidatorul judiciar LD E G IPURL.

1. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 17.04.2014, contestatoarea SC F D SRL a formulat contestaţie cu privire la raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 întocmite în procedura falimentului debitoarei SC F S L SRL de către lichidatorul judiciar LD E G IPURL H.

În esenţă a arătat contestatoarea că această distribuţie se realizează în contradictie cu dispoziţiile art. 121 şi 122 din Legea 85/2006, susţinând că ar trebui să i se distribuie cel putin suma de 250 869 lei, având în vedere garanţia constituită în favaorea sa de către debitoare, cu această sumă fiind înscrişi şi în tabelul definitiv.

Mai susţine că în tabelul definitiv de creanţe la rubrica creditorilor garantaţi, toţi creditorii din această categorie au fost înscrisi fără vreo menţiune cu privire la un rang de preferinţă a garanţiei, astfel că toţi trebuie să participe în mod egal la distribuire.

Referitor la C B SA, cel de-al doilea creditor garantat, arată că acesta a fost înscris în tabelul definitiv cu suma de 597 804 lei, iar prin sentinţa civilă 410/13.03.2013 a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei. Susţine că în această situaţie devin incidente dispoziţiile art 102 al 1 din lege, care stabileşte că toate creanţele creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. Susţine că potrivit acestui plan, C B era înregistrată cu o creanţă de 597 804 lei, iar F D SRL cu o creanţă totală de 863 203,99 lei, sume ce ar fi trebuit achitate de debitoare potrivit planului său de reorganizare. Că, urmare a eşuării planului şi a trecerii debitoarei la procedura falimentului era necesar a fi întocmit tabelul definitiv consolidat, cu respectarea dispoziţiilor art. 110 şi 102 din lege.

Mai arată contestatoarea că lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea raportului asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 pentru sumele încasate din vânzarea fondului de comert – autorizaţia de funcţionare a farmaciei debitoare, respectiv suma de 333 980,27lei cu TVA, a unui imobil şi a bunurilor mobile ale debitoarei- suma de 956 332,64 lei cu TVA, la care se adaugă 5000 lei taxa participare licitaţie, 1500 lei caiet sarcini şi 3 837,15 lei – încasată de la CAS I.

Că lichidatorul judiciar a avut în vedere împrejurarea că imobilul a fost afectat de garanţie în favoarea C B SA, astfel că a distribuit întâi către C B suma garantată înscrisă în tabelul de creanţe din cea obţinută din vânzarea imobilului- respectiv suma de 956 332,64 lei cu TVA, iar restul sumelor – 333 980,27 lei s-a distribuit proporţional către ambii creditori garantati. Susţine contestatoarea că rationamentul este eronat, întrucât niciunul dintre creditorii garantaţi nu are vreo preferinţă înscrisă în tabelul de creanţe.

A mai criticat contestatoarea si distribuirea suplimentară a sumei de 235 924,34 lei cu titlu dobânzi restante şi a sumei de 4735,05 lei reprezentând accesorii către C B SA, susţinând că trebuie respectate dispoziţiile art 41 al 2 din lege cu privire la momentul până la care curg dobânzile, precum şi că suma cu care bunul a fost valorificat – 578 778 lei este inferior valorii creanţei cu care C B sa s-a înscris în tabelul definitiv – 597 804 lei.

O altă critică a actelor procedurale menţionate se referă la suma propusă cu titlu cheltuieli , în valoare de 65 229,67 lei., reprezentând prrocentul de 5% dimn suma recuperată. Susţine că această sumă a fost greşit calculată, întrucât prin procesul verbal al adunării creditorilor nr. 87/14.02.2012 s-a aprobat un onorariu de 1 500 lei fără TVA/lunar şi 3% din vânzări active şi recuperări creanţe. Că ulterior, la 31.03.2014, creditorii au aprobat un onorariu de 1 500 lei lunar şi 5% din din vânzări active şi recuperări creanţe.

Susţine că bunurile au fost vândute anterior datei la care s-a stabilit procentul de 5%, astfel că trebuie avut în vedere procentul de 3%.

În drept s-au invocat disp. art 102, 108, 41 al 2, 110, 121, 122 din Legea 85/2006.

Contestaţia a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei.

La data de 28.04.2014 a fost înregistrată pe rol şi contestaţia formulată de creditoarea SC R SA B cu privire la raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 întocmite în procedura falimentului debitoarei SC F S L SRL de către lichidatorul judiciar LD E G IPURL H.

la rândul său, această creditoare a invocat întocmirea prematură a raportului asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014, susţinând că nu au fost întocmite în cauză înainte de aceste acte procedurale, a tabelului suplimentar de creanţe şi a tabelului definitiv consolidat.

Susţine că distruirea sumei către C B SA este nelegală, întrucât acest creditor are o garanţie doar asupra stocurilor de marfă şi a soldului creditor al conturilor debitoarei deschise la C B SA, însă nu are o garanţie reală asupra fondului de comerţ sau asupra imobilului debitoarei. Susţine că din vânzarea stocului de marfă s-a obţinut suma de 13 320,78 lei şi devin incidente dispoziţiile art 121 pct 2 şi 7 din lege, potrivit cărora, dacă sumele rezultate din vânzarea bunurilor supuse garanţiei nu sunt suficiente pentru plata integrală a creanţelor garantate, creditorii vor avea pentru diferenţă creanţe chirografare. Ca atare ar fi trebuit să se distribuie către C B suma de 13 320,78 lei, iar restul creanţei acestei creditoare ar fi trebuit să devină chirografară.

Susţine şi faptul că acestui creditor i s-a distribuit o sumă mai mare – 790 389, 37 lei decât cea din tabelul definitiv – 507 804 lei. Susţine că nu poate fi primită aprecierea lichidatorului judiicar cu privire la aplicarea disp. art 41 al 2 din lege în acest caz, întrucât valoarea activelor asupra cărora poartă garanţia nu s-a făcut la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.

Referitor la distribuirea propusă către SC F D SA, a arătat că se impun a fi făcute aceleasi critici, în condiţiile în care acest creditor deţine o garanţie reală doar asupra stocului de marfă.

În drept s-a invocat art122 al 3 LPI.

Contestaţia a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei.

În cauză s-a formulat întâmpinare de către creditoarea contestată C B SA, prin care a arătat că deţine o garanţie reală imobiliară (ipotecă de rang I şi II) si cu privire la imobilul spaţiu comercial al debitoarei valorificat la 11.03.2014, care alături de stocul de marfă şi gajul pe conturi întregesc garanţiile băncii.

Susţine că a solicitat iniţial, înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu o creanţă de 549 738,98 lei (credit r, dobânzi şi accesorii) la data de 01.06.2011, însă, cum această creanţă era una garantată, potrivit art 41 al 2 din lege, accesoriile creanţei au curs în continuare. Astfel că la data valorificării bunurilor depusese la instanţă o cerere precizatoare a cuantumului creanţelor la data deschiderii procedurii de faliment ca fiind de 790 389, 37 lei. Susţine că în aceste condiţii, suma totală de 769 839 lei fără TVA, obţinută din valorificarea bunurilor debitoarei, trebuie distribuită în conformitate cu dispoziţiile art. 121 din lege.

O altă precizare referitoare la creanţa F D SA se referă la prioritatea rangului garanţiei băncii. Astfel, arată C B SA că F D SA deţine o creanţă garantată doar cu stocurile de bunuri ale debitoarei, astfel că doar în ceea ce priveste distribuirea sumei obţinute din vânzarea stocurilor se poate pune problema concursului între doi creditori garantaţi.

Că, într-o atare situaţie se impune a fi îndestulat cu prioritate creditorul cu garanţie de rang I şi abia apoi cel cu rang II. Susţine că şi asupra stocurilor de mărfuri are prioritate la distribuire, întrucât garanţia sa este înscrisă la AEGRM în anul 2008, iar cea a creditoarei F D SA a fost înscris în anul 2009.

La rândul său, lichidatorul judiciar a depus concluzii scrise.

Analizând cauza de faţă, instanţa reţine următoarele:

Pentru lămurirea problemelor de drept ridicate de cele două contestaţii se impune prezentarea stadiilor procedurii insolvenţei la care este supusă debitoarea.

Astfel, prin sent. civ. 1700/S/14.12.2011 a acestei instanţe s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC F S L,n cu sediul în I, str. S L, nr. 2, bl. M K, parter, nr. O.R.C. J.

Prin sent. civ. nr. 410/S/13.03.2013 s-a dispus confirmarea planului de reorganizare al activitatii propus de catre debitoarea SC F S L SRL I, cu sediul social în mun. I, str. S L, nr. 2, bl. M K, parter, jud. I cu privire la reorganizarea activitatii sale.

Prin sent. civ. nr. 430/S/05.03.2014 s-a dispus începerea procedurii generale a falimentului debitorului SC F S L, cu sediul în I, str. S L, nr. 2, bl. M K, parter, nr. O.R.C. J.

În cadrul procedurii au fost valorificate bunurile debitoarei, după cum urmează:

-activul imobil situat în I, str. S L, nr. 2, bl. M K, jud. I, la preţul de 771 263 lei fără TVA (preţ total 956 332,64 lei)

- fond comercial (autorizaţie de funcţionare farmacie şi stoc de marfă), la preţul de 60 000 euro fără TVA(preţ total 74 400 euro);

- bunurile mobile la preţul de 1 874 lei fără TVA (preţ total 2 290,28 lei)

La data de 10.04.2014 s-a depus de către lichidatorul judiciar LD E G IPURL H la dosarul cauzei raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 , contestate de cei doi creditori SC F D SRL şi R SA.

O primă problemă care se impune a fi dezlegată în cauza de faţă se referă la tabelul de creanţe la care trebuie să fie raportat planul de distribuire întocmit în cauză.

Astfel, din precizările lichidatorului judiciar rezultă că acesta s-a raportat la tabelul definitiv întocmit în cauză înainte de aprobarea planului de reorganizare al debitoarei de către creditori şi de confirmarea acestuia de către instanţă, tabel faţă de care, în cazul creditoarei C B SA – creditoare garantată, a făcut aplicarea art 41 alin 2 din lege, referitor la curgerea accesoriilor în cazul creanţelor garantate.

Constată judecătorul sindic că o atare raportare este eronată. Astfel, faţă de stadiul procedurii în care are loc distribuirea sumelor de bani, având în vedere şi împrejurarea că debitoarea a trecut prin mai multe etape ale procedurii insolvenţei – perioadă de observaţie, reorganizare şi faliment, se impune ca distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei să se efectueze doar după întocmirea tabelului definitiv consolidat.

Ţinând cont că în procedura de faţă se află pe rolul judecătorului sindic şi o contestaţie cu privire la tabelul suplimentar al creanţelor, nu vor fi analizate în acest cadrul procesual criticile referitoare la modalitatea de calculare a eventualelor accesorii pentru creditorii garantaţi sau cele referitoare la reducerea valorii creanţelor din tabelul definitiv ca urmare a confirmării planului de reorganizare şi a programului de plăţi, toate aceste aspecte urmând a fi soluţionate în contestaţia ce priveşte tabelul suplimentar de creanţe.

Chiar dacă planul de distribuire urmează a fi refăcut după întocmirea tabelului consolidat de creanţe, se impune însă a fi analizate criticile creditoarelor contestatoare referitoare la distribuirea sumelor de bani către creditorii garantaţi şi la concursul de creditori garantati, precum şi cea referitoare la onorariul lichidatorului judiciar.

În ceea ce priveşte creditorii garantaţi, se observă că în tabelul definitiv al creanţelor au fost înscrişi doi creditori garantaţi:

-C B SA, creditor garantat cu o creanţă garantată de 597 804 lei, deţinând două categorii de garanţii: ipotecă asupra imobilului din I, str. S L, nr. 2, bl M K în baza contractului de garanţie imobiliară nr. /2008 şi contract de garanţie reală imobiliară nr. /08.10.2008, ambele înscrise la OCPI, şi garanţie real mobiliară asupra stocului de marfă (fond comercial), înscrisă la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 08.10.2008 şi prelungită la 27.09.2013

-F D SRL, creditor garantat cu o creanţă garantată de 250 869 lei, garantată cu garanţie reală mobiliară asupra stocului de marfă (fond de comert), conform înscrierii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare din 23.12.2009.

În acest context, pe de o parte nu poate fi primită critica contestatoarei R SA care arată că C B SA poate beneficia de privilegiul creditorului garantat doar cu privire la sumele obţinute din vânzarea stocului de marfă, acest creditori deţinând garanţii reale şi asupra imobilului debitoarei.

Astfel în ambele cazuri, distribuirea sumelor urmează a se face în conformitate cu dispoziţiile art 121 din Lege, valoarea creanţei acestei creditoare- C B SA urmând a fi stabilită în cadrul contestaţiei privind tabelul suplimentar.

În ceea ce priveşte concursul de creditori garantati, în primul rând trebuie arătat că problema concursului de garanţii între cei doi creditori garantati poartă doar asupra stocului de marfă, astfel că doar în ceea ce priveşte valoarea obţinută din valorificarea acestuia pot fi analizate criticile creditoarei F D SA.

 Este real că legea insolvenţei nu conţine dispoziţii exprese pentru un astfel de caz, însă, pe de altă parte aceasta se completează cu dispoziţiile dreptului comun. Recurgând la regulile dreptului comun în cazul concursului de garanţii reale mobiliare, rezultă că înscrierea prioritară ca moment a garanţiei mobiliare a creditorului C B SA îi conferă acestui creditor un rang prioritar faţă de cel de-al doilea creditor care şi-a constituit ulterior, o garanţie asupra aceluiaşi bun.

Nu poate fi primita susţinerea creditoarei SC F D SRL privind lipsa unei menţiuni în acest sens în tabelul de creanţe, întrucât, pe de o parte înscrierea garanţiei la AGERM conferă opozabilitate garanţiei faţă de toţi terţii interesaţi, iar în ceea ce priveşte posibilitatea de contestare, judecătorul sindic a analizat în cadrul acestei proceduri apărările sale, nefiind lipsit de posibilitatea criticării rangului garanţiei.

În consecinţă, distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor afectate de garanţii reale urmează a se face cu respectarea dispoziţiilor art 121 din Legea 85/2006 şi cu respectarea rangului creanţelor mobiliare, asa cum am arătat mai sus, sub aceste aspecte contestaţiile fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte ultima critica referitoare la modalitatea de calcul a onorariului lichidatorului judiciar, cu referire expresă la procentul ce urmează a se aplica sumelor obţinute din vânzarea bunurilor, judecătorul sindic reţine că vânzarea bunurilor a avut loc în perioada falimentului debitoarei, perioadă pentru care onorariul practicianului a fost stabilit de către creditori la un prpcent de 5% din aceste sume.

Împrejurarea că adunarea creditorilor prin care s-a stabilit valoarea procentului este ulterioară momentului vânzării este lipsită de relevanţă, întrucât din momentul trecerii debitoarei la procedura falimentului, prin sent. civ. nr. 430/S/05.03.2014 şi-a încetat valabilitatea hotărârea adunării creditorilor privind onorariul administratorului judiciar.

Prin sentinţa arătată s-a menţionat referitor la remunerarea lichidatorului judiciar „în lipsa unei convenţii încheiate cu creditorii, urmează a fi remunerat în baza deconturilor aprobate de judecătorul-sindic”. O atare convenţie este cea consemnată în hotărârea adunării creditorilor din 31.03.2014, care se aplică cu privire la întreaga perioadă a falimentului.

Faţă de cele ce preced, urmează a fi admise contestaţiile şi vor fi desfiinţate raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 întocmite în procedura falimentului debitoarei SC F S L SRL de către lichidatorul judiciar LD E G IPURL H, acestea urmând a fi refăcute, potrivit celor mai sus expuse, după întocmirea tabelului consolidat al creaneţlor şi prin raportare la conţinutul acestui tabel.

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite contestaţiile formulate de creditorii SC F D SRL şi SC R SA cu privire la raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 întocmite în procedura falimentului debitoarei SC F S L SRL de către lichidatorul judiciar LD E G IPURL H.

Desfiinţează raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire nr. 409/SFL/09.04.2014 întocmite în procedura falimentului debitoarei SC F S L SRL de către lichidatorul judiciar LD E G IPURL H

Executorie .

Domenii speta

Spete similare