Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005. Principiul „ne bis in idem” (art. 6 Cod procedură penală). Inaplicabilitate.

Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005. Principiul „ne bis in idem” (art. 6 Cod procedură penală). Inaplicabilitate.

Potrivit art. 6 Cod procedură penală, nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Pentru a se putea reţine existenţa autorităţii de lucru judecat se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei hotărâri definitive; noul proces penal să se îndrepte în contra aceleiaşi persoane (eadem personae) şi să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi (eadem factum).

Efectuarea unei inspecţii fiscale cu privire la activitatea unei societăţi comerciale, ce vizează modul de respectare a dispoziţiilor legale privind Impozitul pe profit şi T.V.A., urmată de emiterea unei Decizii de impunere, nu poate fi asimilată unei „acuzaţii în materie penală”, ţinând cont de specificul acestor proceduri dar şi de finalitatea lor. În plus, obligaţiile de plată stabilite în cuprinsul deciziei de impunere (şi care au fost îndeplinite prin plata sumelor de bani) vizează societatea comercială verificată şi nu persoana inculpatului (administratorul acelei societăţi).

Extras hotărâre:

Trecând la soluţionarea cauzei, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, precum şi din dosarul de urmărire penală nr. 454/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi în baza dispoziţiilor legale aplicabile speţei, instanţa a reţinut următoarele:

Dosarul a fost înregistrat la instanţă sub dosar cu număr de mai sus, la data de ZZ.LL.2016.

În procedura de cameră preliminară, rechizitoriul a fost comunicat inculpaţilor la adresele de domiciliu, precum şi persoanei vătămate (A.N.A.F. Bucureşti prin A.J.F.P. Satu Mare). Totodată, în vederea asigurării asistenţei juridice a inculpaţilor a fost desemnat câte un apărător din oficiu, pentru fiecare inculpat, conform delegaţiilor aflate la fila 6 şi 13, dosar …/83/2016/a1.

Inculpaţii A şi B nu au formulat cereri şi excepţii în procedura de cameră preliminară nici personal şi nici prin apărătorii desemnaţi din oficiu.

Prin adresa înregistrată la dosar la data de ZZ.LL.2016, persoana vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea administratorului S.C. X S.R.L. şi a acestei societăţi, în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat (fila 11, dosar …/83/2016/a1).

Prin încheierea camerei de consiliu din data de ZZ.LL.2016, dată în temeiul art. 345 alin. 3 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. …/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în sensul neidentificării şi neindicării tuturor părţilor ce urmează a fi citate în cauză (parte civilă, parte responsabilă civilmente). Totodată a dispus comunicarea acelei încheieri cu procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru ca acesta să remedieze neregularităţile în termen de 5 zile de comunicare, conform art. 345 alin. 3 teza finală.

Prin Ordonanţa procurorului din data de ZZ.LL.2016, înregistrată la dosar la aceeaşi dată s-a dispus remedierea neregularităţilor rechizitoriului nr. …/P/2014. Conform acestei Ordonanţe, rechizitoriul va fi completat cu următoarele menţiuni:

„La capitolul 1.b) – Expunerea detaliată a situaţiei de fapt, astfel cum rezultă din mijloacele de probă, ultimul alineat va avea următorul conţinut: „Pe parcursul urmăririi penale, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul A prin înregistrarea în contabilitatea SC. X SRL. …, a 28 facturi fiscale cu conţinut fictiv, provenite de la SC.Y SRL. … şi SC. Z SRL. …, a fost recuperat astfel: suma de … lei reprezentând T.V.A. prin autocompensare iar suma de … lei reprezentând impozit pe profit cu O.P. nr. …/ZZ.LL.2015, motiv pentru care persoana vătămată A.N.A.F. - AJ.F.P. Satu Mare nu se constituie parte civilă."

Înainte de dispozitivul rechizitoriului, temeiul trimiterii în judecată a inculpatului A va fi completat de temeiul disjungerii respectiv art. 63 C.pr.pen, cu referire la art. 46 C. pr.pen.

La dispozitivul rechizitoriului, după pct. I va fi introdus pct.2 cu următorul conţinut: „Disjungerea cauzei vizând sesizarea penală nr. …/ZZ.LL.2015 a A.N.A.F. - A.J.F.P. Satu Mare şi continuarea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în modalitatea prev. de art.9 al.1, lit.c din L.241/2005, cu referire la relaţiile comerciale derulate de S.C. X S.R.L. … cu S.C. Q SRL şi S.C. W SRL."

Prezentul act de remediere a neregularităţilor rechizitoriului va fi trimis de îndată judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare la dosarul nr. …/83/2016/al cu precizarea că ne menţinem dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor A şi B.”

Alăturat Ordonanţei, au fost înaintate instanţei şi următoarele înscrisuri: adresa ANAF-DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare nr. …/ZZ.LL.2016 şi adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de  ZZ.LL.2016.

Prin Încheierea penală nr. …/ZZ.LL.2016 dată în procedura de cameră preliminară, conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, privind pe inculpaţii A şi B., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organul de urmărire penală. Totodată s-a dispus începerea judecăţii cauzei. Această încheiere a rămas definitivă prin necontestare.

Pe tot parcursul judecăţii în primă instanţă (după închiderea camerei preliminare), asistenţa juridică a celor doi inculpaţi a fost asigurată prin apărători din oficiu, respectiv apărător ales pentru inculpatul A (conform împuternicirilor avocaţiale aflate la filele12-13 şi 36).

La termenul de judecată din data de ZZ.LL.2017, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile legale privind judecata în baza recunoaşterii învinuirii, A a solicitat ca judecata cauzei să aibă loc în procedura recunoaşterii învinuirii, arătând în acest sens, prin declaraţia dată şi care se află la filele 78-79, că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi solicită ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

După ce instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege – art. 374 alin. 4 Cod procedură penală a dispus, prin încheierea şedinţei publice din aceeaşi dată, ZZ.LL.2017, judecarea cauzei pe baza recunoaşterii învinuirii, în ce îl priveşte pe inculpatul A, conform prevederilor art. 375 Cod procedură penală.

Prin încheierea şedinţei publice din data de ZZ.LL.2017, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul B şi continuarea judecăţii faţă de acesta într-un alt dosar, în care a fost fixat termen de judecată la data de ZZ.LL.2017, termen la care s-a dispus amânarea cauzei pentru continuarea judecăţii la termenul din data de ZZ.LL.2017.

Din ansamblul probelor administrate în cauză (în faza de urmărire penală) şi din declaraţia inculpatului A dată în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, instanţa reţine următoare stare de fapt:

S.C. „X” S.R.L. … a luat fiinţă în anul 2005 din iniţiativa inculpatului A  care a devenit şi administrator, societatea având ca obiect de activitate lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat.

În intervalul 2010 - 2014, S.C. „X” S.R.L. … a avut o cifră de afaceri în creştere, de la … lei în 2010 la … lei în 2014.

Calcularea obligaţiilor fiscale prin raportare la aceste venituri încasate, ar fi obligat societatea la plata implicită a unor taxe mult mai mari, motiv pentru care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, administratorul S.C. „X” S.R.L. …, respectiv inculpatul A a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 28 facturi fiscale de la un număr de două societăţi comerciale, ambele administrate de inculpatul B.

Astfel, în intervalul 01.06.2012 – 30.06.2013, inculpatul A a dispus înregistrarea în contabilitatea S.C. „X” S.R.L. …, a unui număr de 10 facturi fiscale, puse la dispoziţie de către inculpatul B – administrator la S.C. „Y” S.R.L. …, amândoi având cunoştinţă că facturile reprezintă operaţiuni fictive de prestări servicii (închirieri utilaje) în sumă totală de … lei + … lei TVA.

De asemenea în intervalul 01.02.2011 – 31.12.2011, inculpatul A a dispus înregistrarea în contabilitatea S.C. „X” S.R.L. …, a unui număr de 18 facturi fiscale, puse la dispoziţie de către inculpatul B în calitate de administrator la S.C. „Z” S.R.L. …, amândoi cunoscând că facturile reprezintă în realitate operaţiuni fictive de prestări servicii (închirieri utilaje), valoarea acestora fiind de … lei + … lei TVA.

Prin înregistrarea celor 28 de facturi fiscale în valoare totală de … lei în contabilitatea S.C. „X” S.R.L. …, inculpatul A a sustras societatea de la plata către bugetul de stat a sumei totale de … lei (… lei – TVA şi … lei – impozit pe profit).

Inculpatul A a recunoscut, încă de la început (de la momentul oferirii de explicaţii către organele de control fiscal în cuprinsul „notei explicative”), caracterul fictiv al operaţiunilor cuprinse în aceste facturi fiscale şi implicit a recunoscut comiterea faptei.

Fictivitatea relaţiilor comerciale avute cu S.C. „X” S.R.L. …, a fost recunoscută şi de inculpatul B (cu ocazia audierilor în calitate de martor şi apoi de inculpat, audieri desfăşurate într-un alt dosar penal, cu nr. …/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor). Se impune precizarea că în acest dosar, inculpatul B nu a fost audiat, lipsind nejustificat la chemările organelor judiciare, nefiind de găsit nici de către organele de poliţie (nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul judecăţii).

Prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti (filele 78-79), inculpatul A recunoaşte că, în calitate de unic asociat şi administrator al S.C. „X” S.R.L. ... a dispus înregistrarea în evindeţele contabile ale societăţii a unui numnăr de 28 facturi fiscale provenind de la S.C. „Y” S.R.L. ... şi S.C. „Z” S.R.L. ..., societăţi controlate de inculpatul B, facturi ce conţineau prestarea unor servicii, care în realitate nu au avut loc. Motivând fapta sa, inculpatul a arătat că societatea sa a traversat o perioadă mai grea din punct de vedere financiar, prin neîncasarea serviciilor prestate către doi beneficiari în cuantum aproximativ egal cu cel reţinut ca prejudiciu în prezentul dosar.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A a recuperat întreg prejudiciul adus bugetului de stat.

În drept, instanţa reţine că, fapta inculpatului A, administrator de drept şi de fapt la S.C. „X” S.R.L. …, care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în intervalul 01.02.2011 – 30.06.2013, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui nr. de 28 facturi fiscale provenind de la două societăţi comerciale, în valoare totală de … lei, reprezentând contravaloarea unor prestări servicii fictive, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a sumei totale de … lei (… lei-TVA şi … lei-impozit pe profit) întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (28 de acte materiale).

Prin urmare, pe baza celor mai sus arătate, instanţa reţine că probele legal administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii sunt suficiente pentru a reţine, dincolo de orice îndoială, că fapta reţinută în sarcina inculpatului A şi care a fost comisă de acesta în modalitatea mai sus descrisă, întrunesc elemnetele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prevăzute de art. 16 alin. 2 lit. a Cod penal, în mod nejustifcat şi este imputabilă acestuia, motiv pentru care se va dispune, conform dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului.

Este nefondată apărarea inculpatului A prin care solicită încetarea procesului penal prin aplicarea principiului „ne bis in idem”, respectiv a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. i Cod procedură penală.

Astfel, potrivit art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. e-j, se dispune încetarea procesului penal. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 lit. i  Cod procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă există autoritate de lucru judecat. În fine, potrivit art. 6 Cod procedură penală, nicio persoană nu poate fi urmăriră sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Potrivit literaturii de specialitate, pentru a se putea reţine existenţa autorităţii de lucru judecat se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei hotărâri definitive; noul proces penal să se îndrepte în contra aceleiaşi persoane (eadem personae) şi să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi (eadem factum) (M. Udroiu – coordonator, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 43).

În cauză, urmează a se reţine că nu este incident principiul ne bis in idem, nefiind îndeplinite condiţiile pentru reţinerea autorităţii de lucru judecat.

Astfel, împotriva inculpatului A nu a mai adusă o acuzaţie în materie penală similară cu cea dedusă judecăţii în prezenta cauză; În acest sens, instanţa reţine că efectuarea unei inspecţii fiscale cu privire la activitatea S.C. „X” S.R.L., ce vizează modul de respectare a dispoziţiilor legale privind Impozitul pe profit şi T.V.A., în intervalul 2010-2014 (conform R.I.F. F-SM …/ZZ.LL.2015 – filele 234-250, vol. I., d.u.p.), urmată de emiterea unei Decizii de impunere (filele 251-254, vol. I., d.u.p.), nu poate fi asimilată unei acuzaţii în materie penală, ţinând cont de specificul acestor proceduri dar şi de finalitatea lor. În plus, obligaţiile de plată stabilite în cuprinsul deciziei de impunere (şi care au fost îndeplinite prin plata sumelor de bani) vizează societatea comercială verificată şi nu persoana inculpatului.

Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, instanţa constată că de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent a intrat în vigoare noul Cod penal şi odată cu acesta şi Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (prin care au fost aduse modificări şi dispoziţiilor Legii nr. 241/2005).

Modificările intervenite în cursul judecării cauzei, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 Cod penal a pronunţat Decizia nr. 265 din data de 06 mai 2014, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din data de 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparaţie, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii „in concreto”.

Din analiza comparativă a dispoziţiilor cuprinse în legile penale succesive se poate trage concluzia că, în această cauză privind pe inculpatul A, legea penală veche este legea mai favorabilă, în ansamblul său.

Astfel, prin aplicarea dispoziţiilor din legea penală nouă privind regimul sancţionator al infracţiunii continuate s-ar putea ajunge la aplicarea unei pedepse mai mari decât maximul pedepsei ce ar putea fi aplicat prin aplicarea aceloraşi dispoziţii din legea veche. De asemenea, cauzele de reducere a pedepsei prevăzute de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 sunt mai favorabile inculpatului, în modalitatea aflată în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 255/2013 (în vigoare din 01.02.2014).

În aceste condiţii, se va reţine că, în aplicarea art. 5 Cod penal şi a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, legea penală mai favorabilă în cauza de faţă, privind pe inculpatul A, este legea veche.

 La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa are în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, şi anume, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal cu privire la sancţionarea infracţiunii continuate, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cauzele de reducere a pedepsei prevăzute de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită în această modalitate se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, „în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.

În cauză, prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpat, este în cuantum de … lei (… lei - TVA şi … lei -impozit pe profit), respectiv este sub 100.000 euro (echivalent în lei a sumei de aproximativ 425.000 lei, conform cursului mediu anual din 2011 pentru euro).

Conform adresei nr. …/ZZ.LL.2016 a A.J.F.P. Satu Mare (fila 22, dosar …/83/2016/a1), partea civilă nu îşi mai menţine constituirea de parte civilă, cât timp prejudiciul reprezentând taxa pe valoare adăugată şi impozit pe profit suplimentar, s-a stins în totalitate.

În ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, instanţa reţine că acesta este unul relativ redus în raport de modul simplist de concepere şi punere în executare a activităţii infracţionale de către inculpat. În plus, după descoperirea faptei, inculpatul a recuperat în întregime prejudiciul. De asemenea, societatea administrată de către inculpat, S.C. „X” S.R.L. (un bun contribuabil, cu un cuantum apreciabil al impozitelor achitate către bugetul de stat, ce depăşeşte 7.000.000 lei, conform înscrisurilor depuse de inculpat, filele 83-92, cu mulţi angajaţi, conform adresei I.T.M. aflată la filele 154-157, vol. I., d.u.p.), nu are în prezent datorii în ce priveşte plata taxelor şi impozitelor datorate statului (filele 80-82).

În ce priveşte persoana inculpatului A, instanţa reţine că acesta era în vârstă de … de ani la data săvârşirii faptelor, căsătorit, cu un nivel superior al instrucţiei şcolare, şi se află la primul contact cu legea penală. Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul instrumentării cauzei, de asumare a responsabilităţii faptei comise. A depus eforturi pentru recuperarea în întregime a prejudiciului cauzat (atât a debitului principal cât şi a majorărilor şi a penalităţilor de întârziere).

În raport cu criteriile mai sus arătate, instanţa reţine că prin aplicarea unei amenzi penale inculpatului se realizează scopul pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art. 52 Cod penal din 1969. În ce priveşte limitele de aplicare a amenzii penale, instanţa reţine că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 63 alin. 3 teza finală Cod penal din 1969, potrivit cărora, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an minimul special este de 500 lei şi maximul special de 30.000 lei.

Totodată vor fi avute în vedere şi prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, potrivit cărora când judecata s-a desfăşurat în procedura recunoaşterii învinuirii, limitele de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Fără a reţine alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală, instanţa va aplica inculpatului A pedeapsa de 5.000 lei amendă penală.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, urmează a se constata că prejudiciul în cuantum de … lei a fost recuperat în cursul urmăririi penale.

Conform dispoziţiilor art. 274 Cod procedură penală, inculpatul A va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia judecăţii pe fond a cauzei, pe care le stabileşte în cuantum de 1.300 lei.

Domenii speta

Spete similare