Societăţi comerciale Societate cu răspundere limitată. Excluderea asociaţilor. Art.222 din l 31/1990.

Decizie 450A din 02.03.2017


Domeniu: Societăţi comerciale

Societate cu răspundere limitată. Excluderea asociaţilor. Art.222 din L 31/1990.

Art. 222 din L 31/1990 prevede în mod limitativ motivele de excludere a asociaţilor. Pasivitatea asociatului şi lipsa acestuia de implicare în activitatea societăţii nu se încadrează în motivele de excludere prevăzute de lege.

(Decizia civilă nr.450A/02.03.2017, Dosar 25607/3/2015)

Prin sentința civilă 2305/13.04.2016 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SRBA – B A R SRL în contradictoriu cu pârâtul C.O.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 07.07.2015 reclamanta SRBA – B A R SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  C.O. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună excluderea asociatului C.O. din societatea SRBA – B A R SRL, și stabilirea structurii participării la capitalul social al reclamantei al celorlalți  asociați rămași în societate.

În motivarea cererii s-a arătat că  pârâtul deține în cadrul societății reclamante o parte socială în valoare de 10 lei, reprezentând o cotă de 0,007% din capitalul social în condițiile în care de-a lungul anilor s-au efectuat mai multe majorări de capital la care pârâtul nu  a participat. 

S-a susținut de către reclamantă că pârâtul a fost convocat în vederea participării la Adunările Generale în scopul luării unor hotărâri în vederea desfășurării în bune condiții a activității, însă nu a primit nici un răspuns, convocările fiind restituite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 222 și 223 din Legea nr. 31/1990 rep.

Tribunalul a evocat prevederile art. 222 și 223 din legea nr. 31/1990  și a constatat că normele legale incidente prevăd o enumerare limitativă a cazurilor de excludere, nefiind posibilă asimilarea altor condiții care să atragă excluderea asociaților din societate, în afara celor prevăzute de lege și că în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție..

Tribunalul  a reținut că lipsa de implicare a asociatului nu poate fundamenta măsura excluderii iar temeiul juridic  invocat de reclamantă, art. 223 din  lege nu este suficient, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SRBA – B A R SR L solicitând admiterea apelului, schimbarea sentințe apelate și rejudecând pe fond, să se dispună excluderea asociatului C.O. din societatea reclamantă și stabilirea structurii participării la capitalul social al reclamantei a celorlalți asociați rămași în societate.

În motivarea apelului se expune situația de fapt privind societatea și asociatul intimat C.O., faptul că de peste 5 ani acesta nu s-a prezentat la nici o convocare a adunărilor generale ce au avut loc .Apelanta susține că hotărârea primei instanțe este netemeinică deoarece intimatul nu s-a implicat în nici un fel în desfășurarea activității societății, iar prezența acestuia în societate nu face decât să îngreuneze bunul mers al societății.

Consideră apelanta că atitudinea pasiva  a intimatului îndreptățește excluderea acestuia din societate.

Curtea a pus în vedere, din oficiu, ambelor părți, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 2 C.pr.civ. și art. 255 și 258 C.pr.civ. completarea probatorului cu informații referitoare la domiciliul actual al intimatului C.O.

Au fost depuse la dosar cererile adresate de părți Direcției Generale de Evidența Populației, solicitarea de informații către Poliția de Frontieră Română, și răspunsurile primite de la aceste autorități.

Analizând sentința atacată în raport de criticile invocate și în baza probelor aflate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente :

Prima instanță a fost sesizată de către reclamanta SRBA – B A R SRL cu o cerere de excludere a  asociatului C.O. în temeiul dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art.  222 din Legea nr. 31/1990, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;

d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

În motivarea apelului prin care se critică ca nelegală și netemeinică soluția de respingere a cererii se susține ca motiv de excludere pasivitatea intimatului C.O., lipsa de implicare în activitatea societății și neprezentarea sa la nici o adunare generală la care a fost convocat într-o perioadă de 5 ani de zile.

Curtea constată că, în fapt, nu se invocă ca motiv de excludere a asociatului C.O. din societatea reclamantă nici una din faptele sau actele prevăzute în mod limitativ  de art. 222 lit. a-d din Legea nr. 31/1990.

Din analiza actului constitutiv actualizat al SC SRBA  B A R SRL (f.60-65 dosar fond) rezultă că la art. 14 se prevede că excluderea și retragerea asociaților se poate face în cazurile și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Exista posibilitatea legală ca în temeiul autonomiei de voință asociații să prevadă  în actul constitutiv al societății care este contractul de societate extinderea  cazurilor de excludere, însă, în speță, cazurile de excludere sunt exact cele prevăzute de lege.

Întrucât motivul invocat de apelanta reclamantă nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de lege și nici în contractul de societate nu s-a prevăzut acest motiv de excludere, Curtea constată că în mod just a considerat instanța de fond că cererea de excludere a pârâtului este neîntemeiată.

În considerarea celor reținute anterior, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ. apelul a fost respins ca nefondat.