Calitatea de reprezentant al uat

Art. 21 al.2 și 21 Legea nr. 215/2001

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 2 şi 21 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, care stau în judecată ca reprezentanţi legali, iar nu în nume personal, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 62 alin.  1 din lege, conform cărora primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.

Nu fac distincţie, sub aspectul abilitării de reprezentare a primarului în justiție, între calitatea de reclamant sau de pârât a unității administrativ-teritoriale şi nici nu impun cerinţa existenţei unui mandat anterior acordat primarului de către consiliul local.

Prin Sentinţa civilă nr. xxx, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al SCPA L., M., S.  & A. , în ceea ce priveşte promovarea în numele  Comunei T.  a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Titlului de proprietate nr. 8196, eliberat la data de 09.09.2006 Primăriei Comunei T.  pentru suprafaţa de teren de 41 ha şi 7300 mp, anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 11097, eliberat la data de 02.02.2007 Primăriei Comunei T.  pentru suprafaţa de teren de 84,5 ha din tarlaua 1, parcela PD24, anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 6194, eliberat la data de 12.10.2002 Primăriei Comunei L.  pentru suprafeţele de teren cuprinse în parcelele 43,44 şi 46 din UP 2 L.  şi obligarea pârâtelor de rând 1 şi 2 la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafeţele de teren cuprinse în parcelele 43,44 şi 46 din UP L. , situate pe raza Comunei T. , jud. Bistriţa-Năsăud, astfel că a respins pe considerentul menţionat acţiunea promovată în contradictoriu  cu  pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistriţa-Năsăud, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, Comuna L.  şi Comisia locală pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor L. , Comisia locală pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T.  şi R.N.  a P.  - R. , prin D.S.M. , precum şi cererea de intervenţie  formulată de Primarul Comunei T. .

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că prevederile art. 21 alin. 2 şi art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală fac vorbire de reprezentarea în instanţă a unităţii administrativ-teritoriale de către primar, însă nu şi de iniţiativa de a promova o acţiune în numele şi pe seama acesteia, rezultând din coroborarea prevederilor menţionate cu cele ale art. 36 din aceeaşi lege  că pentru exercitarea drepturilor procesuale și reprezentarea în justiție este necesar ca organul deliberativ, respectiv consiliul local, să-şi exercite drepturile procesuale în aceeaşi manieră în care îşi desfăşoară activitatea sa de autoritate publică locală, astfel că primarul avea nevoie de un mandat din partea acestuia pentru a se adresa instanţei, întrucât organul deliberativ este cel în măsură să aprecieze asupra oportunităţii promovării unei cereri de chemare în judecată.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reţine nici complinirea acestui neajuns pe parcursul judecăţii, deoarece prin Hotărârea nr. 13/24.03.2015, emisă de Consiliul local al Comunei T. , s-a decis mandatarea SCPA L., M.,  S.  & A.  doar pentru reprezentarea în cauză a comunei şi pentru redactarea cererii de intervenţie, fără a se fi ratificat un eventual mandat dat primarului pentru încheierea anterioară a contractului de asistenţă juridică.

Prin urmare, observând că acţiunea a fost promovată de Comuna T. , prin primar, reprezentată fiind de SCPA L., M., S.  & A.  fără ca la momentul la care primarul a încheiat contractul de asistenţă juridică în vederea redactării cererii acesta să fi avut mandat din partea consiliului local pentru a iniţia un astfel de demers, iar această lipsă nu a fost ratificată pe parcursul judecăţii, Tribunalul a concluzionat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a societăţii de avocatură, invocată în cauză de pârâta Comuna L. , împrejurare în raport de care nu au mai fost analizate celelalte excepţii şi s-a respins cererea de intervenţie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Comuna T.  şi Primarul Comunei T. , solicitând anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării fondului.

Prin intermediul memoriului de apel s-a susţinut că prima instanţă a procedat în mod greşit la admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a SCPA L., M.,  S.  & A.  pentru formularea cererii de chemare în judecată, întrucât din chiar dispoziţiile legale reţinute în motivarea soluţiei adoptate rezultă cât se poate de clar că unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiţie, după caz, de către primar sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.

S-a mai arătat că opinia judecătorului fondului este eronată şi din perspectiva faptului că a limitat reprezentarea în justiţie a unităţii administrativ-teritoriale doar la calitatea acesteia de pârâtă, ceea ce înseamnă că nu-i este permis primarului să aibă şi rol activ în numele unităţii administrativ-teritoriale, în sensul de a iniţia demersuri în fata instanţei de judecată ori de a formula cereri sau acţiuni decât în baza mandatului acordat de către consiliul local, deşi prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 stabilesc în mod expres că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiţie, fără să impună vreo altă condiţie suplimentară şi fără să facă referire la calitatea procesuală pe care o are în faţa instanţei de judecată, iar obligativitatea emiterii unei hotărâri de consiliu local în ceea ce priveşte promovarea cererii de chemare în judecată sau a vreunui alt demers în justiţie nu se regăseşte printre atribuţiile limitativ stabilite în sarcina acestuia prin dispoziţiile art. 36 din aceeaşi lege.

De asemenea, apelanţii au precizat că tocmai pentru a exclude orice dubiu, Consiliul Local al Comunei T.  a adoptat Hotărârea nr. 13 din 24.03.2015, prin care a apreciat exact în sensul celor reţinute în motivarea hotărârii atacate, respectiv asupra oportunităţii formulării cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, însă şi sub acest aspect raţionamentul primei instanţe este unul restrictiv şi fără suport în dispoziţiile legale incidente, fiind cât se poate de evident că mandatul dat societăţii de avocaţi pentru reprezentarea comunei în prezenta cauză este o ratificare (dacă se considera neapărat necesar) a mandatului acordat în baza contractului de asistenţă juridică încheiat cu primarul, neputându-se menţiona că este „pentru promovarea cererii de chemare în judecată” întrucât aceasta era deja formulată, însă din lecturarea respectivei hotărâri rezultă fără echivoc voinţa Consiliului Local al Comunei T. , în calitate de organ deliberativ, de susţinere a acestui demers în fata instanţelor de judecată.

Pe de altă parte, au mai susţinut apelanţii, în situaţia în care primarul ar acţiona în detrimentul comunei sau în lipsa mandatului din partea consiliului local, atunci când un asemenea mandat ar fi necesar, există mijloacele prevăzute de Legea nr. 215/2001, prin care acesta poate fi tras la răspundere, însă o atare chestiune excede învestirii instanţei din litigiul de faţă, aceasta nefiind chemată să analizeze legalitatea raporturilor dintre primar şi consiliul local, care poate forma, eventual, obiectul controlului în fata instanţelor de contencios administrativ.

În apel au formulat întâmpinare pârâtele-intimate Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş şi R.N.  a P.  - R. , prin D.S.M. , ambele solicitând respingerea căii de atac şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală, apreciind că aceasta a interpretat în mod corect prevederile art.  21, art. 36 şi art. 62 din Legea nr. 215/2001, în sensul că primarul avea nevoie de mandat din partea consiliului local pentru promovarea acţiunii în justiţie, o asemenea cerinţă fiind impusă şi de prevederile art. I alin. 1 şi 2 lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Acţiunea dedusă judecăţii în primă instanţă a fost formulată de reclamanta Comuna T. , prin primar, reprezentată de SCPA L., M., S.  & A. , prin avocat D.A.L. , conform împuternicirii avocaţiale nr. CJ 758302 din data de 22.01.2015, potrivit căreia aceasta a fost împuternicită de către clientul Comuna T. , prin primar, pentru redactarea şi susţinerea cererii de chemare în judecată, respectiv pentru asistare şi reprezentare în faţa instanţei de judecată, împuternicirea avocaţială fiind emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr. CJ735333/2004 (filele 2, 6 dosar fond Judecătoria Bistriţa).

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 2 şi 21 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, care stau în judecată ca reprezentanţi legali, iar nu în nume personal, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 62 alin.  1 din lege, conform cărora primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.

Prin urmare, după cum în mod corect au sesizat apelanţii, prevederile legale invocate chiar de către prima instanţă în argumentarea soluţiei adoptate nu fac distincţie, sub aspectul abilitării de reprezentare a primarului în justiție, între calitatea de reclamant sau de pârât a unității administrativ-teritoriale şi nici nu impun cerinţa existenţei unui mandat anterior acordat primarului de către consiliul local, cum greşit a apreciat Tribunalul.

Singura prevedere din cuprinsul Legii nr. 215/2001 care pretinde emiterea unei hotărâri de consiliu local în caz de reprezentare este cea de la art. 37 din lege şi se referă la desemnarea persoanelor împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăţi comerciale, regii autonome de interes local, A.  de dezvoltare intercomunitară şi alte organisme de cooperare sau parteneriat, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu.

De asemenea, nici împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este autoritate deliberativă a administrației publice locale, iar primarul autoritate executivă, nu este de natură a conduce la concluzia potrivit căreia pentru declanşarea unui demers în justiţie de către primar, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, este necesară preexistenţa unui mandat din partea consiliului local, o atare atribuţie neregăsindu-se printre cele expres prevăzute de art. 36 alin. 2 din aceeaşi lege.

În ceea ce priveşte invocarea de către intimata-pârâtă Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş a prevederilor art. I alin. 1 şi 2 lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare, se constată că acestea nu prezintă relevanţă sub aspectul supus analizei instanţei de apel, întrucât reglementează procedura achiziţionării de servicii juridice de consultanţă, asistenţă şi/sau reprezentare de către autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, or, excepţia lipsei calităţii de reprezentant în discuţie nu a fost argumentată din această perspectivă.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că Tribunalul a soluţionat în mod greşit procesul prin admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a societăţii de avocatură care a redactat cererea de chemare în judecată, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă, a admis apelul declarat, în sensul că a anulat hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, urmând ca în funcţie de rezolvarea dată celorlalte excepţii invocate, aceasta să procedeze la evocarea pe fond a acţiunii principale şi a cererii de intervenţie, observând, totodată, ataşarea la prezenta cauză a dosarului nr. 1986/102/2017, în care a fost admisă excepţia de litispendenţă prin Încheierea din 9 noiembrie 2017.

Domenii speta

Spete similare