Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie măsură lichidator judiciar. Excepţia lipsei calităţii de administrator special al debitoarei pe considerentul că Hotărârea adunării asociaţilor nu a fost înregistrată în registrul comerţului. Netemeinicie

Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie măsură lichidator judiciar. Excepţia lipsei calităţii de administrator special al debitoarei pe considerentul că Hotărârea adunării asociaţilor nu a fost înregistrată în registrul comerţului. Netemeinicie

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 343 din 9 noiembrie 2017

- art. 131 alineat 4 din Legea nr. 31/1990

- art. 52 - 56 din Legea nr. 85/2014

Prin Sentinţa nr. 688 din 20.06.2017, Tribunalul (...) a admis contestaţia formulată de contestatorul (...), domiciliat în (...), (…), judeţul (...), în calitate de administrator special al debitoarei SC (...) SRL cu sediul în (...), (…), jud. (...), CUI (…), înregistrată în Registrului Comerţului sub nr. J(...)/1995, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar (...) IPURL, cu sediul în (...), (…), judeţul (...) şi intimata SC (A1) SRL, cu sediul în (...), (...), judeţul (...), împotriva raportului lunar nr. (...).2017, publicat în B.P.I sub nr. (...) din (...).2017, şi în consecinţă:

A constatat nelegalitatea măsurii de valorificare a bunurilor imobile ale societăţii debitore adoptate prin raportul menţionat mai sus.

A anulat procesul verbal de licitaţie organizat în data de 14.03.2017 prin care s-a licitat imobilul situat în (...), (…) şi a actelor subsecvente încheiate cu privire la acest bun ulterior acestei licitaţii.

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenienta (A2) SA (…).

A obligat intimata SC (A1) SRL să plătească contestatorului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr. 1256/F/2014 pronunţată de Tribunalul (...) la data de 14.08.2014 s-a admis cererea debitoarei SC (...) SRL cu sediul în (...) şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva acesteia, fiind desemnat lichidator judiciar (...) IPURL, cu sediul în (...), căruia i s-au stabilit atribuţiile prev. de art. 73 din Legea insolvenţei.

Prin hotărârea AGA din 28.08.2014, a societăţii debitoare SC (...) SRL cu sediul în (...), a fost desemnat administrator special al acestei societăţi administratorul şi unicul asociat(...) - fila 13 dosar.

În cadrul adunării creditorilor din data de 16.04.2015 creditorii debitoarei au aprobat ca modalitate de vânzare a bunurilor debitoarei la licitaţie publică deschisă cu strigare pornind de la preţul de 325.000 euro - fila 16 dosar.

Deşi în cadrul adunării generale a creditorilor din data de 17.12.2014 s-a supus la vot aprobarea Regulamentului de vânzare a bunurilor debitoarei, acest regulament nu a fost votat –fila 24 dosar.

Prin Regulamentul de vânzare a bunurilor debitoarei s-a prevăzut că "valorificarea se efectuează prin licitaţie publică, deschisă cu strigare, fără preselecţie (…)" (pct. I, Cap. II) (…)  ,,la oricare din termenele de licitaţie, imobilele vor putea fi vândute la 85% din preţul de strigare, chiar dacă se prezintă o singura persoană ..." (pct.10 Cap. III) – filele 25-28 dosar.

Prin raportul lunar nr. (...).2017, publicat în extras în B.P.I sub nr. (...) din (...).2017, lichidatorul judiciar (...) IPURL arată următoarele:

1. La data de 08.02.2017 creditorul garantat (A2) SA comunică lichidatorului prin Adresa nr. 198 faptul că există interes în achiziţionarea imobilului aflat în patrimoniul debitoarei - teren şi două construcţii situat în (...), (...) la preţul de 210.000 Euro +TVA din partea societăţii S.C. (A1) Srl din (...).

2. Lichidatorul judiciar supune aprobării oferta în Adunarea creditorilor din data de 28.02.2017, oferta fiind aprobată cu un procent de 94,03% din creanţele prezente sau considerate prezente, la preţul de începere al licitaţiei cu privire la bunurile imobile descrise mai sus de la 210.000 euro + TVA.

3. La şedinţa de licitaţie organizată pentru data de 14.03.2017 în vederea achiziţionării bunului imobil constând în - Teren în suprafaţă de 694 mp cu două construcţii în suprafaţă de 129 mp şi respectiv 121 mp, în natură sediu de societate şi salon de înfrumuseţare, înscrise în CF nr. (...) (...), situate în (...), (...), a fost depusă o singură ofertă de cumpărare de către intimata SC (A1) Srl, plata preţului urmând a fi făcută până în data de 14.04.2017- fila 55 dosar.

În cauză instanţa a apreciat că ceea ce se contestă de către contestator, vizează doar măsurile dispuse de către lichidatorul judiciar privind procedura de valorificare a bunurilor debitoarei, întrucât, din această perspectivă contestatorul nu ar justifica vreo calitate de a contesta hotărârile adunării creditorilor.

În conformitate cu art. 59 alin.(5) din Legea 85/2014: „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.", iar conform art. 56 alin.2 din aceeaşi lege: „După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor." În calitate asociat unic, contestatorul este interesat şi justifică un interes ca întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitoarei să se realizeze în conformitate cu legea.

Or, potrivit art.156 alin. (2 şi 3) din Legea 85/2014: „în cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică, aceasta se va putea efectua şi potrivit Codului de procedură civilă, în cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă.

În cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar, va supune aprobării adunării creditorilor şi regulamentul de vânzare"

În speţă, lichidatorul judiciar, ulterior respingerii cererii de aprobare a Regulamentului de vânzare a bunurilor prin Hotărârea adunării creditorilor din data de 17.12.2014, nu a solicitat judecătorului sindic, şi nu i s-a aprobat vânzarea bunurilor la licitaţie publică, conform textului de lege menţionat mai sus.

Mai mult, deşi a existat o ofertă de cumpărare a bunurilor debitoarei, aşa cum s-a menţionat în raportul contestat, lichidatorul judiciar nu a mai pus în discuţia creditorilor şi aprobarea regulamentului de vânzare, regulament din care reiese că vânzarea bunurilor prin această procedură prin negociere directă, nu putea fi realizată sub procentul de 85% din valoarea bunurilor. Ori, bunul a fost valorificat sub această valoare.

Susţinerea lichidatorului judiciar că raportul de evaluare nu a fost contestat, nu are relevanţă în cauză, întrucât raportul nu a fost aprobat de către creditorii societăţii. Procedându-se la valorificarea bunului sub preţul menţionat în regulament de 85% din valoarea bunului şi cu încălcarea dispoziţiilor art.156 alin. (2 şi 3) din Legea 85/2014, s-a cauzat un prejudiciu atât creditorilor societăţii cât şi contestatorului.

Nu a fost reţinută nici susţinerea că vânzarea s-a realizat în cadrul unei licitaţii publice, în condiţiile în care după respingerea regulamentului de vânzare lichidatorul nu a solicitat aprobarea judecătorului sindic de valorificare a bunurilor în această formă.

Faţă de cele reţinute, instanţa a admis contestaţia formulată de contestator conform dispozitivului sentinţei.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 Noul Cod de procedură civilă, instanţa a obligat intimata SC (A1) SRL să plătească contestatorului suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel (...) IPURL lichidator judiciar al debitoarei SC (...) SRL, SC (A1) SRL şi (A2) SA.

(...) IPURL lichidator judiciar al debitoarei SC (...) SRL, prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia şi desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa anulării procesului-verbal de licitaţie din 14.03.2017 prin care s-a licitat imobilul situat în (...), (...), înscris în CF (...), nr. topo (...) şi a actelor subsecvente.

În primul rând, prin cererea de apel, lichidatorul judiciar a reiterat o serie de excepţii, precum excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei, cu motivarea că aceasta a fost depusă peste termenul legal de 7 zile, excepţia lipsei calităţii de administrator special a contestatorului (...), cu motivarea că nu au fost respectate dispoziţiile art. 131 alin. 41 din Legea nr. 31/1990, respectiv calitatea sa de administrator special nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului cu privire la contestarea hotărârii adunării creditorilor, raportat la art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014 şi la faptul că raportul de activitate nu face decât să pună în aplicare hotărârea adunării generale a creditorilor din 28.02.2017, astfel că nu este vorba despre o măsură a lichidatorului judiciar.

Totodată, lichidatorul judiciar invocă şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei raportului lunar din 14.03.2017, cu motivarea că administratorul special nu are calitatea necesară pentru a invoca o pretinsă încălcare a intereselor creditorilor, aceştia având propria cale de acţiune împotriva Hotărârii Adunării creditorilor privind modalitatea de vânzare.

În al doilea rând, pe fondul cauzei a apreciat că hotărârea judecătorului sindic prin care a constatat nelegalitatea vânzării imobilului este netemeinică, având în vedere că imobilul a fost vândut peste valoarea de evaluare, deci fără vătămarea intereselor creditorilor şi debitoarei. Mai mult, arată că licitaţia nu s-a ţinut conform Codului de procedură civilă cu reduceri succesive, ci a fost deschisă cu strigare, în baza Legii nr. 85/2014, cum a fost stabilit prin Hotărârea adunării creditorilor din 16.04.2017, publicată în BPI.

Licitaţia a fost anunţată în ziarele (...) şi (…), publicaţia vânzării fiind afişată şi la sediul Primăriei (...), la sediul creditoarei (A2) SA – Sucursala (...) şi la sediul societăţii debitoarei, precum şi pe site-ul de vânzări (...). Mai mult, se arată că publicaţia de vânzare a fost comunicată şi contestatorului la data de 02.03.2017, iar la cererea sa şi condiţiile de participare la licitaţie la data de 13.03.2017, care după comunicarea în presă a licitaţiei, s-a prezentat lichidatorului judiciar a depus oferta de preţ, nefiind un licitator preselectat.

Pe de altă parte, apelantul critică şi faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că nu are relevanţă că raportul de evaluare nu a fost contestat, în condiţiile în care raportul nu a fost aprobat de creditorii societăţii iar în final, susţine că procesul-verbal de licitaţie conţine toate elementele obligatorii prevăzute de Cod de procedură civilă, efectuate în baza Hotărârii Adunării creditorilor din 28.02.2017, sens în care invocă dispoziţiile art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014.

Concluzionând, solicită admiterea apelului şi respingerea contestaţiei formulate, cu consecinţa menţinerii în totalitate a procesului-verbal de licitaţie organizat la data de 14.03.2017.

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 85/2014 şi Cod de procedură civilă.

Prin apelul formulat, apelanta SC (A1) SRL a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii contestaţiei formulate în cauză, de contestatorul (...), ca nefondată, criticând faptul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

În primul rând, apelanta susţine că reţinerea instanţei de fond că lichidatorul nu a cerut iar judecătorul sindic nu a aprobat vânzarea bunurilor prin licitaţie publică este greşită, având în vedere că prin raportul de activitate aferent perioadei 4.11.2014 – 20.01.2015, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să ia act de stabilirea modalităţii de valorificare a bunurilor, hotărâtă în cadrul adunării generale din 17.12.2014, respectiv licitaţie publică cu strigare. Raportul a fost prezentat instanţei la termenul din 20.01.2015, iar judecătorul sindic a luat act de hotărârea adunării creditorilor din 17.12.2014.

În al doilea rând, apelantul critică şi cea de-a doua susţinere a primei instanţe, respectiv faptul că în cadrul vânzării prin negociere directă este necesară aprobarea unui regulament de vânzare potrivit art. 156 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, apreciind că în cauză nu a avut loc o vânzare prin negociere directă, ci o vânzare prin licitaţie publică, astfel, în urma adunării generale a creditorilor din data de 28.02.2017, lichidatorul judiciar a pus în practică această hotărâre şi a procedat la expunerea pe piaţă a bunurilor şi a organizat şedinţa de licitaţie pentru data de 14.03.2017. Faptul că doar firma adjudecatară a participat la licitaţie nu este de natură să schimbe vânzarea din licitaţie publică în negociere directă, având în vedere publicitatea vânzării şi asigurării posibilităţii participării oricăror persoane interesate.

În drept, apelul a fost întemeiat pe art. 43 din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 466 şi următoarele Cod de procedură civilă.

Apelanta (A2) SA, prin apelul formulat, a solicitat admiterea lipsei calităţii procesuale active şi lipsa de interes a administratorului special (...), faţă de dispoziţiile art. 59 alin. 5, 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014 şi de faptul că prin raportul din 28.03.2017, lichidatorul nu a dispus nicio măsură, doar a adus la cunoştinţa judecătorului sindic şi creditorilor, punerea în aplicare a hotărârii adunării creditorilor din 28.02.2017 şi activităţile desfăşurate.

Pe fondul cauzei se arată că valorificarea imobilului a avut loc prin licitaţie publică şi nu prin negociere directă, respectându-se preţul de pornire fiind de 210.000 euro + TVA, astfel cum a fost votat în proporţie de 94,03 % din creanţele prezente sau considerate prezente, în adunarea creditorilor din 28.02.2017, precum şi publicitatea licitaţiei.

Privitor la lipsa solicitării lichidatorului privind vânzarea la licitaţie publică a imobilului se arată că adunarea creditorilor din 17.12.2014 a stabilit că modalitatea de vânzare a bunurilor va fi licitaţie publică cu strigare, hotărâre care a fost aprobată de 63,7%, iar ulterior, prin raportul de activitate pentru perioada de 04.11.2014 – 20.01.2015, judecătorul sindic a fost înştiinţat de faptul că modalitatea de vânzare încă de la termenul din 20.01.2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 şi art. 466 şi următoarele Cod de procedură civilă.

Prin notele scrise, intimatul (...) a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

În privinţa excepţiilor invocate, solicită respingerea acestora, având în vedere că au fost respectate dispoziţiile legale, contestaţia a fost înregistrată în termenul legal, iar administratorul special avea interes în promovarea contestaţiei, raportat la art. 33 şi 34 Cod de procedură civilă, acesta nefiind un terţ pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile privind opozabilitatea înregistrării sau nu a hotărârilor la O.N.R.C.

Mai mult, aplicându-se cu prioritate dispoziţiile Legii nr. 85/2014, intimatul apreciază că justifică un interes legitim şi serios ca întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitoarei să se realizeze în conformitate cu legea.

În privinţa cererii de intervenţie accesorie formulată de (A2) SA, se apreciază că instituţia bancară nu justifică un interes propriu pentru a participa la judecarea cauzei, în nume propriu şi în interesul lichidatorului judiciar, iar pe fondul cauzei invocă faptul că lichidatorul nu avea un regulament de valorificare votat şi aprobat, nici în şedinţa din 17.12.2014 şi nici în cea din 16.04.2015, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

Pe de altă parte se arată că raportat la modul în care a fost depusă oferta, cu datele de identificare ale ofertantului, preţul oferit şi ordinea de zi din 28.02.2017, se maschează o negociere directă între creditoarea (A2) şi adjudecatarul (...), iar publicitatea transparenţa licitaţiei, invocată de apelanţi, este combătută de către intimat, care arată că tocmai preţul de 210.000 euro + TVA nu a fost afişat în niciuna dintre publicaţii.

Prin urmare, constatând nelegalitatea măsurii de valorificare a bunurilor imobile ale societăţii debitoare, intimatul solicită respingerea apelurilor formulate.

Curtea de apel, analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă şi art. 43 din Legea nr. 85/2014, să dispună respingerea lor pentru următoarele considerente:

După deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei falite, practicianul în insolvenţă (...) IPURL a procedat la stabilirea masei active şi pasive a societăţii debitoare, precum şi la luarea măsurilor prevăzute de lege pentru valorificarea activelor debitoarei în scopul acoperirii creanţelor înscrise la masa credală.

Prin raportul de activitate nr.(...).2017, publicat în extras în B.P.I nr. (...) /(...).2017, lichidatorul judiciar al debitoarei falite a arătat că în data de 08.02.2017 creditorul garantat (A2) SA i-a comunicat că există interes din partea societăţii S.C. (A1) Srl pentru achiziţionarea imobilului debitoarei compus din teren şi două construcţii situat în (...), (...) la preţul de 210.000 Euro +TVA, sens în care a supus aprobării oferta societăţii interesate în cadrul adunării creditorilor din data de 28.02.2017. Oferta a fost aprobată cu un procent de 94,03% din creanţele prezente sau considerate prezente, creditorii aprobând şi ca preţul de începere al licitaţiei să pornească de la suma 210.000 euro+TVA. Lichidatorul a mai arătat că la şedinţa de licitaţie organizată pentru data de 14.03.2017, în vederea valorificării bunului imobil, a fost depusă o singură ofertă de cumpărare de către SC (A1) Srl la preţul de 210.000 euro+TVA, sens în care s-a declarat câştigător ofertantul, plata preţului urmând a fi făcută până în data de 14.04.2017.

Acest raport de activitate a fost contestat de către intimatul (...), în calitate de administrator special al debitoarei, solicitându-se instanţei neaprobarea parţială a Raportului şi constatarea nelegalităţii măsurii de valorificare a bunurilor imobile a societăţii debitoare, anularea procesului verbal de licitaţie organizate în data de 14.03.2017 prin care s-a licitat imobilul, precum şi a actelor subsecvente încheiate cu privire la imobil ulterior licitaţiei.

Contestaţia formulată a fost admisă de către judecătorul sindic prin sentinţa atacată în prezenta cauză, hotărârea pronunţată fiind apelată de către practicianul în insolvenţă, societatea câştigătoare a licitaţiei şi de către creditorul intervenient (A2) SA, atât sub aspectul modului de soluţionare a contestaţiei, cât şi în ce priveşte respingerea excepţiilor invocate de către aceştia în faţa judecătorului sindic.

Sub un prim aspect, apelantul (...) IPURL lichidator judiciar al debitoarei, reiterează în cadrul apelul declarat excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei formulate de către administratorul special al debitoarei, aceasta fiind depusă după expirarea termenului de 7 zile prevăzut de lege.

Analizând modul de soluţionare a acestei excepţii de către judecătorul sindic, curtea a constatat că aceasta a fost corect respinsă ca neîntemeiată, în condiţiile în care termenul de contestare de 7 zile prevăzut la art. 59 alin.6 din Legea nr.85/2014 s-a împlinit la data de 06.04.2017, dată la care contestatorul a depus la poştă contestaţia formulată, astfel cum rezultă din plicul aflat la fila 32 în dosar. Este adevărat că contestaţia a fost înregistrată la instanţă la data de 07.04.2017, cum invocă şi apelantul, însă potrivit prevederilor art. 183 Cod procedură civilă, actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal este socotit a fi făcut în termen.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii de administrator special al contestatorului invocată de către apelantul lichidator judiciar, curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită doar pe considerentul că hotărârea adunării asociaţilor debitoarei nu a fost înregistrată în registrul comerţului.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Legea nr.31/1990, invocate de către lichidator, stipulează că pentru a fi opozabile terţilor hotărârile adoptate de către adunarea asociaţilor unei societăţi trebuiesc a fi menţionate în registrul comerţului şi publicate în Monitorul oficial, însă aceste dispoziţii legale cu caracter general au fost stipulate de către legiuitor doar cu scopul de a proteja interesele persoanelor terţe de societate care interferează cu aceasta şi cu organele ei de conducere, hotărârile adoptate producându-şi efectele faţă de societate şi asociaţii ei şi fără înregistrarea lor în registrul comerţului şi publicarea acestora.

În situaţia în care o societate intră în procedura insolvenţei, au prevalenţă în aplicare dispoziţiile legale stipulate în Codul insolvenţei, care prevăd o categorie nouă de reprezentant al societăţii sau al asociaţilor, respectiv pe cea a administratorului special, categorie cu mod de desemnare şi atribuţii distincte faţă de cele ale administratorului statutar prevăzut de legea societăţilor comerciale.

Din analiza prevederilor art. 52-56 din Legea nr.85/2014 care reglementează instituţia administratorului special nu rezultă că legiuitorul ar fi prevăzut pentru valabila desemnare a acestuia necesitatea înregistrării în registrul comerţului a hotărârii prin care se desemnează administratorul special al debitoarei, hotărârea adoptată producând efecte în cadrul procedurii faţă de participanţii la procedură şi fără înregistrarea ei la registrul comerţului. În aceste condiţii, participanţii la procedură nu pot invoca nelegalitatea desemnării administratorului special în cadrul procedurii insolvenţei doar pe considerentul neînregistrării la registrul comerţului a hotărârii asociaţilor, înregistrare ca are rol doar de opozabilitate a hotărârii şi nu constituie o condiţie de valabilitate a acesteia.

Drept urmare, în cauză nu se poate reţine lipsa calităţii de administrator special al contestatorului invocată de către lichidator câtă vreme acesta a fost desemnat în această calitate prin hotărârea AGA din 28.08.2014, care nu a fost desfiinţată şi care este opozabilă tuturor participanţilor la procedură.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual active a administratorului special de a contesta raportul de activitate ce face obiectul cauzei, invocată de către lichidatorul judiciar şi creditorul apelant, curtea a constatat că aceasta a fost corect respinsă de către judecătorul sindic câtă vreme prin prevederile art. 59 alin. 5 din Legea 85/2014 legiuitorul îi conferă acestuia dreptul şi calitatea procesuală de a contesta măsurile întreprinse de către practicianul în insolvenţă în carul procedurii descrise în raportul de activitate lunar pe care acesta are obligaţia să-l întocmească.

Potrivit acestor prevederi legale, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Ori, câtă vreme legiuitorul i-a conferit expres calitate procesual activă de a contesta măsurile luate de către practicianul în insolvenţă nu se poate susţine cu drept temei că administratorul special nu ar putea contesta măsurile luate de practician pe care le consideră ca fiind nelegale. În speţă, ceea ce se contestă de către contestatorul administrator special vizează măsurile dispuse de către lichidatorul judiciar privind procedura de valorificare a bunurilor debitoarei, astfel cum în mod corect a reţinut şi judecătorul sindic.

Nu se poate reţine că raportul contestat nu conţine nici o măsura care să poată fi contestată, astfel cum invocă apelanţii, câtă vreme din acesta rezultă cu claritate că lichidatorul a procedat la efectuarea demersurilor necesare valorificării unui bun a debitoarei, sens în care a luat măsuri de organizare a licitaţiei şi a procedat la vânzarea efectivă bunului respectiv. Faptul că aceste demersuri au avut la bază hotărâri ale adunării creditorilor nu duce la inexistenţa dreptului contestatorului de a ataca măsurile adoptate ulterior de către practician pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor respective ori pentru îndeplinirea atribuţiilor pe care legiuitorul i le-a conferit în acest sens.

De asemenea, necontestarea hotărârilor adunării creditorilor care au aprobat modalitatea de vânzare a bunului şi preţul de licitaţie a acestuia de către contestator şi ori lipsa calităţii procesual active a acestuia de a contesta hotărârile respective nu duce la lipsirea dreptului contestatorului de a ataca măsurile luate de practician în cadrul procedurii de lichidare, măsuri referitoare la valorificarea bunurilor debitoarei prin prisma prevederilor legale incidente câtă vreme legiuitorul i-a conferit expres calitate procesuală de a contesta orice măsuri pe care le apreciază ca fiind nelegale cuprinse în raportul lunar de activitate.

În aceste condiţii, curtea a constatat că nu prezintă relevanţă factuală dacă administratorul special are sau nu calitate procesual activă de a contesta hotărârile adunărilor creditorilor câtă vreme obiect al cauzei nu îl reprezintă analiza legalităţii vreunei hotărâri a creditorilor, ci a măsurilor adoptate de către practicianul în insolvenţă, motiv pentru care excepţia invocată de apelanţi cu privire la acest aspect este superflu a mai fi analizată.

Nu se poate reţine nici lipsa interesului administratorului special de a contesta măsurile adoptate de către practician în vederea valorificării bunurilor debitoarei câtă vreme există posibilitatea ca la finalul lichidării şi în urma îndestulării creditorilor să mai rămână bunuri ori sume de bani care să le revină şi asociaţilor societăţii. Ori, în aceste condiţii este evident că administratorul special care le reprezintă interesele, justifică interes în urmărirea valorificării conform prevederilor legale a bunurilor debitoarei şi în contestarea măsurilor luate care ar putea să prejudicieze interesele asociaţilor.

În îndeplinirea atribuţiilor stabilite de către lege şi de către judecătorul sindic, practicianul în insolvenţă are obligaţia de a respecta prevederile stipulate de către legiuitor în desfăşurarea procedurii, neavând obligaţia doar de a pune în aplicare hotărârile adoptate de către creditori.

Prin urmare, chiar dacă adunarea creditorilor adoptă anumite hotărâri în ce priveşte modalitatea în care se vor valorifica bunurile debitoarei, practicianul în insolvenţă are obligaţia de a proceda la valorificarea bunurilor debitoarei în condiţiile stipulate de lege, nefiind suficientă existenţa doar a unor hotărâri ale creditorilor cu privire la anumite aspecte sau etape ale procedurii.

În ce priveşte fondul cauzei deduse judecăţii şi motivele de apel invocate sub acest aspect, curtea a constatat că criticile aduse hotărârii apelate sunt nefondate, în mod corect şi legal dispunând judecătorul sindic admiterea contestaţiei formulate.

Astfel, curtea a constatat că obiect al analizei instanţei îl reprezintă măsurile adoptate de către practician în vederea valorificării unui bun imobil al debitoarei, imobil vândut societăţii apelate SC (A1) Srl.

În vederea lichidării bunurilor debitoarei, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul prevederilor art. 154 - 158 din Legea nr.85/2014 o serie de reguli şi condiţii, a căror nerespectare duce la nevalabilitatea operaţiunilor întreprinse.

Potrivit acestor prevederi legale, lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii şi depunerii raportului de evaluare, bunurile putând fi vândute în bloc sau individual.

La art. 154 alin. 2 din lege, s-a stipulat că tipul de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar.

În acest sens, practicianul în insolvenţă va proceda la convocarea adunării creditorilor şi va supune votului acestora aprobarea tipul de vânzare a bunurilor, precum şi a regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care se optează.

În situaţia în care creditorii nu aprobă un regulament de vânzare potrivit art. 154 alin. 2 din lege, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă.

De asemenea, în cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică, aceasta se va putea efectua şi potrivit Codului de procedură civilă, iar în cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării creditorilor şi regulamentul de vânzare.

Din analiza şi interpretarea acestor prevederi legale rezultă că valorificarea bunurilor debitoarei poate avea loc în două variante distincte, respectiv cea în care creditorii adoptă o modalitate de valorificare a bunurilor, din cele prevăzute de lege, însoţită de un regulament aferent modalităţii alese ori cea în care nu există un asemenea regulament aferent modalităţii adoptate, situaţie în care este necesară aprobarea judecătorului sindic.

Nu pot fi reţinute alegaţiile practicianului în insolvenţă în sensul că există posibilitatea de valorificare a bunurilor potrivit Legii nr.85/2014 doar prin stabilirea de către creditori a unei modalităţi de vânzare, fără a mai fi necesară aprobarea unui regulament aferent modalităţii alese, câtă vreme legiuitorul a prevăzut expres necesitatea aprobării unui asemenea regulament separat de aprobarea tipului de vânzare, sau în caz contrar, necesitatea aprobării judecătorului sindic.

În speţă, practicianul în insolvenţă a convocat adunarea creditorilor debitoarei pentru data de 17.12.2014, şedinţă în carul căreia a procedat la prezentarea rapoartelor de evaluare a bunurilor şi a supus la vot stabilirea modalităţii de vânzare a bunurilor şi regulamentul de valorificare a acestora. Propunerea practicianului a fost de valorificare prin metoda licitaţiei publice deschise cu strigare, sens în care a procedat la elaborarea regulamentului aferent pe care l-a prezentat creditorilor. Din procesul verbal de şedinţă al adunării creditorilor rezultă că creditorii au aprobat propunerea de valorificare a bunurilor prin licitaţie publică deschisă cu strigare, însă nu au aprobat regulamentul de vânzare propus de către lichidator pentru această modalitate de valorificare a bunurilor.

Ulterior, acestei adunări a creditorilor, la data de 16.04.2015, este supus din nou votului creditorilor regulamentul de valorificare a bunurilor debitoarei, însă nici de această dată nu este aprobat regulamentul, creditorii având obiecţii în privinţa acestuia, fiind aprobat doar preţul de pornire a licitaţiei publice deschise cu strigare, adoptată ca modalitate de vânzare a bunurilor, respectiv suma de 325.000 euro.

Nu s-a făcut dovada că s-ar mai fi supus votului creditorilor aprobarea altui regulament de vânzare a bunurilor sau a celui propus iniţial modificat în urma obiecţiilor formulate separat de creditori ori vreo altă modalitate de vânzare cu un regulament aferent acesteia. În cadrul adunării creditorilor din data de 28.02.2017, creditorii au aprobat doar scăderea preţului de pornire a licitaţiei bunului la suma de 210.000 euro plus TVA, sumă ofertată de către apelantul cumpărător.

În aceste condiţii, s-a constatat că în cauză creditorii debitoarei au aprobat modalitatea de valorificare a bunurilor propusă de către practician, respectiv tipul de vânzare, dar nu au aprobat regulamentul de vânzare propus pentru această modalitate de valorificare a bunurilor. În consecinţă, nu se poate reţine că au fost respectate cele două condiţii cumulative impuse de legiuitor pentru legala valorificare a bunurilor, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui regulament de vânzare aprobat de către creditori pentru tipul de vânzare ales şi aprobat.

Pentru a se evita intervenirea unui impas în cadrul procedurii de valorificare datorită votului majoritar negativ al creditorilor ori a lipsei de interes a acestora pentru participarea în mod activ la desfăşurarea procedurii, legiuitorul a prevăzut expres că vânzarea bunurilor va putea fi efectuată prin licitaţie publică, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, însă doar cu aprobarea judecătorului sindic, la cererea lichidatorului judiciar.

În speţă, astfel cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă, lichidatorul judiciar al debitoarei nu a solicitat judecătorului sindic aprobarea vânzării bunurilor la licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă şi nici nu există vreo aprobare în acest sens.

Nu poate fi reţinută favorabil susţinerea apelantului cumpărător în sensul că o asemenea aprobare s-ar fi dat în şedinţa publică din data de 20.01.2015 câtă vreme acest fapt nu rezultă din încheierea de şedinţă respectivă, instanţa luând doar act de hotărârea adunării creditorilor din data de 17.12.2014 prin care s-a confirmat lichidatorul judiciar şi i s-a aprobat onorariul. De altfel, nici nu s-a făcut dovada că practicianul în insolvenţă s-ar fi adresat în mod expres cu o asemenea cerere la judecătorul sindic, acesta susţinând, inclusiv prin apelul declarat, că a procedat la valorificarea bunului din litigiu în condiţiile aprobate de către adunarea creditorilor.

Or, în aceste condiţii, nu se poate reţine că au fost respectate prevederile legale în procedura de valorificare a bunurilor câtă vreme nu există aprobare de la judecătorul sindic pentru valorificarea bunurilor prin licitaţie publică în lipsa unui regulament de vânzare a bunurilor aprobat de către creditori.

Pe de altă parte, curtea a apreciat că nu prezintă relevanţă factuală evaluarea bunului efectuată de către practician ori dacă aceasta trebuia sau nu aprobată de către creditori şi nici motivele ce au determinat scăderea preţului de pornire a licitaţiei publice ori dacă publicaţiile de vânzare poartă sau nu toate menţiunile prevăzute de lege câtă vreme procedura parcursă de la începutul ei este viciată în lipsa unui regulament de vânzare ori a unei aprobări date de către judecătorul sindic, vânzarea efectuată fiind una nelegală ca urmare a nerespectării prevederilor legale pentru organizarea şi ţinerea licitaţiei.

Cât priveşte reţinerile judecătorului sindic referitoare la modalitatea de vânzare a bunului prin metoda negocierii directe, s-a constatat că acestea au la bază menţiunile cuprinse în procesul verbal de şedinţă al adunării creditorilor din data de 28.02.2017, din care rezultă că aceştia aprobă o ofertă de cumpărare a bunului pe care practicianul în insolvenţă le-a prezentat-o tot pentru preţul la care s-a aprobat reducerea preţului de strigare. În raport de aceste menţiuni s-a arătat că nu s-a aprobat ca şi tip de vânzare a bunului valorificarea prin negociere directă şi nici un regulament aferent acestei modalităţi.

Concluzionând considerentele mai sus expuse, curtea a reţinut că în cauză nu au fost respectate prevederile legale care stipulează în ce condiţii se poate proceda la valorificarea bunului imobil obiect al cauzei, în mod judicios dispunând judecătorul sindic admiterea contestaţiei formulate de către intimatul contestator, iar ca efect al constatării nelegalităţii măsurii de valorificare a bunului, anularea procesului verbal de licitaţie şi a actelor subsecvente acestuia, motivele de apel invocate fiind nefondate. Dată fiind soluţia pronunţată asupra contestaţiei la raport, cererea de intervenţie accesorie formulată de către apelanta intervenientă prin care se tindea la menţinerea măsurilor adoptate de către practicianul în insolvenţă, a fost de asemenea corect respinsă ca neîntemeiată.

În consecinţă, curtea a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate în cauză şi menţinerea în tot a sentinţei apelate, fără acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către apelanta intervenientă căzută în pretenţii în apelul declarat, restul părţilor nesolicitând acordarea de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare