Obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe pentru stabilirea pensiei de serviciu a magistratului prin raportare la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 445 lei. Înțelesul noțiunii de in

Cuprins pe materii

Art. 82 din Legea nr. 303/2004; art. 13 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005; Decizia nr. 23 din 29.06.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție.

Rezumat:

În conformitate cu art. 82 din Legea nr. 303/2004, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Potrivit art. 13 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă adeverinţa tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, întocmită de ultima unitate angajatoare, care cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcţiile de judecător şi de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării şi venitul brut realizat la data pensionării, text corespunzător art. 82 din Legea nr. 303/2004 anterior modificării prin OUG nr. 100/2007, în vigoare din 8.10.2007.

Atât timp cât în lunile august și septembrie 2016, de referință pentru stabilirea pensiilor reclamantelor, indemnizația lunară brută a reclamantelor nu se calcula în raport de o valoare de referință sectorială de 445 lei nici în temeiul Ordinelor Ministerului Justiției prin care s-a stabilit salarizarea judecătorilor și nici printr-o hotărâre judecătorească, pretențiile acestora ca Tribunalul D. și Curtea de Apel D. să emită adeverințe în acest sens nu sunt întemeiate.

 În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 71/2015 care se referă la salarizarea personalului bugetar pentru anul 2015 și pe cale de consecință nici Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea acesteia, invocate de reclamante. Instanța nu trebuie să stabilească dacă indemnizația de încadrare brută a reclamantelor a fost eronat stabilită începând cu data de 9.04.2015, acesta nefiind obiectul cererii de chemare în judecată. În prezenta cauză instanța poate să stabilească doar dacă angajatorul a eliberat o adeverință care să ateste corect indemnizația brută plătită în ultima lună de activitate, raportat doar la datele existente în evidența acestuia.

 (Decizia civilă nr. 166 din 22 martie 2018, dosar nr. 8199/99/2016).

Hotărâre–extras

Prin sentinţa civilă nr. 1197 din 14 iunie 2017 Tribunalul D. a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantele A. şi B. , a obligat pârâţii să elibereze reclamantelor o adeverinţa pentru stabilirea pensei de serviciu prin raportare la o indemnizație de încadrare bruta lunara stabilita la o valoare de referința sectoriala de 445 lei, a respins, ca fiind rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamanta C.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantele A, B. şi C., prin precizările formulate în termen la cererea iniţial formulată, au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel D., respectiv a Tribunalului D., la emiterea adeverinţei pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor si procurorilor, conform Legii nr. 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care să includă valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 445 (405 lei + 10% ).

Această valoare de referinţă sectorială a rezultat ca urmare a aplicării creşterilor salariale de 18%, recunoscute prin sentinţa civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curţii de Apel D.) prin care s-au recunoscut reclamantelor drepturi băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, precum şi a creşterilor salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive, în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care s-au bucurat până la data de 01.01.2017, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător se pot pensiona la cerere şi pot beneficia de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, conform dispoziţiilor art. 82 (1) din Legea 303/2004.

Prin urmare, conţinutul adeverinţei-tip ce trebuie depusă la dosarul de pensionare conform art. 13, alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005, trebuie să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută şi sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv drepturile băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti.

Dacă drepturile băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti nu s-ar lua în calcul la stabilirea indemnizaţiei de încadrare brute şi a sporurilor pe baza cărora se stabileşte pensia de serviciu, efectele hotărârilor judecătoreşti de acordare a respectivelor drepturi nu ar fi depline, deoarece s-ar recunoaşte doar dreptul la plata lor dar nu şi celelalte beneficii care rezultă din plată, cum este în speţă dreptul de a beneficia de o pensie corespunzătoare contribuţiei la bugetul de asigurări sociale, potrivit principiului contributivităţii. Chiar dacă unele dintre sume au fost acordate ca şi despăgubiri, aceasta s-a făcut tocmai în virtutea faptului că ar fi trebuit acordate anterior cu titlu de drepturi salariale, iar la plata lor s-a achitat şi contribuţia la bugete.

Atunci când instanţa a dispus plata drepturilor respective, a făcut-o în considerarea faptului că ele se cuveneau anterior, ca şi cum drepturile ar fi fost plătite regulat, prin urmare, ca şi când încă de la acel moment s-ar fi plătit contribuţia la asigurări, reclamantei neputându-se imputa vreo culpă pentru neplata la timp a contribuţiilor.

Prin hotărârea judecătorească invocată de către reclamante s-a constatat că au fost lipsite de o parte din sporurile pe care le-ar fi avut în ultima luna de activitate, astfel încât, au dobândit "un bun" în înțelesul doctrinei C.E.D.O. care se prezintă în acest caz atât sub forma unor diferenţe salariale ce le sunt datorate, precum şi a unor diferențe de pensie ce trebuie recalculate şi plătite, pentru a se bucura de acest "bun" recunoscut prin hotărâri judecătoreşti irevocabile. A interpreta altfel ar însemna ca un drept recunoscut prin hotărâri judecătoreşti să nu poată fi executat şi să devină o "obligaţie vidă de conţinut" şi să se reducă la un "nudum jus”. Necesitatea de a respecta principiul protecţiei încrederii în Stat cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de ele. (hotărârea Broniowski - Polonia, nr. 31443/1996 din 22.VI.2004).

Prin refuzul menţionării în adeverinţă a drepturilor ce le-au fost recunoscute reclamantelor prin hotărâri judecătoreşti s-ar încălca art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenţei CEDO „Dreptul la o instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi. Executarea unei hotărâri judecătoreşti, de la orice instanţă ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul articolului 6" (Burdov vs. Rusia, Cauza 33509/04, Hotărârea din 15 ianuarie 2009).

Prin neeliberarea adeverinţei-tip cu drepturile statuate prin hotărârile judecătoreşti, reclamantele ar fi lipsite de acest bun câştigat, dat fiind faptul că drepturile de pensie nu pot fi recalculate fără acest act.

Prin decizia nr. 23 din data de 29.06.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 797 din 27 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit în soluţionarea unei cereri de dezlegare a unei chestiuni de drept, că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de „indemnizaţie avută” şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor”.

Potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial (27.10.2015).

Art. 18 alin. 2 din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005 prevede că: „Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate”.

De asemenea, tribunalul are în vedere şi dispozițiile art. 1^1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 83 din 12 decembrie 2014, actualizată, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, in virtutea cărora: „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", capitolul II - Unităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Învăţământ", anexa nr. IV - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Cultură", anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Diplomaţie", anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", anexa nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională" şi anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.”

Pentru aceste considerente, instanţa a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantele A. şi B. şi a obligat pârâţii să elibereze reclamantelor adeverinţe pentru stabilirea pensei de serviciu prin raportare la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 445 lei.

În ceea ce o priveşte pe reclamanta C., cererea acesteia, aşa cum a fost precizată, a rămas fără obiect, întrucât, ulterior înregistrării prezentei acţiuni, aşa cum rezultă din înscrisul depus în copie la fila 68 dosar, i s-a eliberat deja o adeverinţă, nr. 1092/A/13.03.2017 în baza Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 al Ministrului Justiţiei care, la art. 1 prevede că „începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 lei, majorată cu 10%...”.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Curtea de Apel D. şi Tribunalul D., apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel D. sub nr. 8199/99/2016 la data de 24.08.2017.

În motivarea apelului său Curtea de Apel D. a arătat că sentinţa civilă nr. 1197/14.06.2017 a Tribunalului D. este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte admiterea acţiunii formulate şi precizate de reclamantele A. şi B., pentru următoarele considerente:

Reclamantele au solicitat obligarea Curţii de Apel D. (pentru C. şi A.) şi a Tribunalului D. (pentru B.) la emiterea adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 303/2004, republicară, cu modificările şi completările ulterioare, care să includă în indemnizaţia de bază majorările de 2%, 5% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Ulterior, prin precizările scrise depuse pentru termenul din 05.04.2017, reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care să includă valoarea de referinţă sectorială, de 445 lei (405 lei + 10%).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea de Apel D. a arătat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ''Compartimentul resurse umane funcţionează în cadrul departamentului economico-financiar şi administrativ, care îşi desfăşoară activitatea la curţile de apel şi la tribunale, şi are următoarele atribuţii: (...) j) efectuează lucrările necesare privind dosarele de pensie. (...) (3) Atribuţiile prevăzute la alin. (I) lit. j), l) şi n) pentru personalul propriu al curţii de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate şi judecătoriilor revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de preşedintele tribunalului. "

Din dispoziţiile legale menţionate reiese faptul că efectuarea lucrărilor necesare privind dosarele de pensie (inclusiv emiterea adeverinţelor pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale judecătorilor pensionari) pentru personalul propriu al curţii de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate şi judecătoriilor (cum este cazul reclamantei B.) revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de preşedintele tribunalului.

Ca atare, în ceea ce priveşte pe reclamanta B., în situaţia în care ar fi constatat temeinicia acţiunii, instanţa de fond nu putea dispune. obligarea Curţii de Apel D. la emiterea adeverinţei pentru stabilirea pensiei de serviciu a acesteia.

În motivarea soluţiei pronunţate cu privire la reclamantele A. şi B., prima instanţă a reţinut faptul că valoarea de referinţă sectorială de 405 lei a rezultat ca urmare a aplicării creşterilor salariate de 18%, recunoscute prin sentinţa civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curţii de Apel D.) prin care s-au recunoscut reclamantelor drepturi băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariate de 5% începând cu data de 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, precum şi a creşterilor salariate de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive, în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care s-au bucurat până la data de 01.01.2017, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin neeliberarea adeverinţei-tip cu drepturile statuate prin hotărârile judecătoreşti, reclamantele ar fi lipsite de acest bun câştigat, dat fiind faptul că drepturile de pensie nu pot fi recalculate fără acest act.

Or, reclamantele au prezentat doar sentinţa civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curţii de Apel D.), prin care le-au fost acordate drepturi băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007.

Nu au prezentat, însă, o hotărâre judecătorească prin care să le fi fost acordate creşterile salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% şi 11%, chiar prima instanţă reţinând faptul că aceste creşteri salariale au fost acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive doar pentru o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ca atare, motivarea primei instanţe potrivit cu care "conţinutul adeverinţei-tip ce trebuie depusă la dosarul de pensionare conform art. 13, alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005, trebuie să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută şi sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv drepturile băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti" este, parţial, neîntemeiată.

În precizările depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel D. a arătat următoarele aspecte: Potrivit art. 2 alin. (I) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, începând cu data de 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţii judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 lei, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aliat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit art. 2 alin. (2) din acest ordin, valoarea de referinţă prevăzută la alin. (1) include toate majorările/creşterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. După cum rezultă din preambulul acestui ordin, valoarea de referinţă sectorială de 381,823 lei include şi creşterile salariale de 5%, 2% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017, începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 Iei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referinţă sectorială de 445,5 lei).

Pe cale de consecinţă, solicitarea reclamantelor de emitere a adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care să includă valoarea de referinţă sectorială de 445 lei (405 lei + 10%) trebuie analizată cu luarea în considerare a datelor de la care judecătorii aflaţi în activitate au beneficiat de creşterile salariale sus-menţionate şi a situaţiei particulare a fiecărei reclamante.

În ceea ce priveşte pe reclamanta A., aceasta a formulat cerere pentru întocmirea dosarului de pensie la dala de 05.09.2016. Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel D. a eliberat adeverinţa nr. 4918/A/05.10.2016, cuprinzând la rubrica indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, venitul din luna septembrie 2016(14561 lei).

Ulterior, în condiţiile în care reclamanta şi-a continuat activitatea, prin cererea nr. 201 l/A/20.03.2017, aceasta a solicitat eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte venitul din luna octombrie 2016, stabilit conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 219/C/0L02.2017.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentata de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. "

Potrivit art. 85 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de ta data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie."

Raportat la aceste dispoziţii legale, la data la care reclamanta a depus la Casa Judeţeană de Pensii D. dosarul pentru pensionare - 05.10.2016 şi la faptul că data pensionării nu este data eliberării deciziei de pensionare de către Casa Judeţeană de Pensii D., ci data eliberării din funcţie, Curtea de Apel D. a eliberat reclamantei adeverinţa nr. 2011/A/l 0.04.2017, cuprinzând la rubrica indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, venitul din luna septembrie 2016 (17309 lei).

La stabilirea acestui venit a fost avut în vedere Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, fiind utilizată, aşadar, valoarea de referinţă sectorială de 381,823 lei, care include şi creşterile salariate de 5%, 2% şi 11%. Totodată decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinută de prima instanţă, priveşte doar creşterile salariale de 18% fiind, astfel, aplicată în ceea ce priveşte pe reclamanta A.

În condiţiile în care reclamanta a depus la Casa Judeţeană de Pensii D. dosarul pentru pensionare la data de 05.10.2016, adeverinţa a cuprins indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării - septembrie 2016, când, potrivit Ordinului ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor era recalculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 lei (începând cu data de 1 august 2016).

Nu a putut fi luată în considerare valoarea de referinţă sectorială de 405 lei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referinţă sectorială de 445,5 lei), conform Ordinului ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017, în condiţiile în care această creştere salarială s-a aplicat începând cu data de 1 octombrie 2016.

În consecinţă, reclamanta nu poate beneficia de o nouă stabilire a pensiei de serviciu, fiind deja emisă, cu respectarea prevederilor legale, adeverinţa nr. 201 l/A/10.04.2017 şi nici de actualizarea pensiei de serviciu, în condiţiile în care se află în activitate, iar, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actualizarea priveşte pensiile de serviciu aflate în plată ale judecătorilor pensionaţi ("Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate. În condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. ")

La data pensionării efective a reclamantei (la momentul eliberării din funcţie) va fi emisă o adeverinţă de recalculare a pensiei de serviciu cuprinzând, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, aşadar inclusiv creşterile salariate stabilite de Ordinul ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017.

În concluzie, solicitarea reclamantei A. din prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin precizările scrise depuse pentru termenul din 05.04.2017, a rămas parţial fără obiect (emiterea adeverinţei pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor care să includă creşterile salariate de 18%), fiind neîntemeiată în ceea ce priveşte eliberarea adeverinţei cu includerea valorii de referinţă sectorială de 405 lei, majorată cu 10%. În mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond nu a analizat aceste apărări formulate de Curtea de Apel D.

În ceea ce priveşte pe reclamanta B., pensionată la data de 01.09.2016, Tribunalul D. a emis adeverinţa nr. 1281/A/20.02.2017, în care a fost cuprinsă indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării în luna august 2016, luna anterioară stabilirii pensiei de serviciu.

La emiterea acestei adeverinţe a fost avut în vedere Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, fiind utilizată, aşadar, valoarea de referinţă sectorială de 381,823 lei, care include şi creşterile salariale de 5%, 2% şi 11%.

Urmare adresei Ministerului Justiţiei nr. 5/27950/08.05.2017, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor la datele de 1 august 2016 şi 1 octombrie 2016, Tribunalul D. a emis reclamantei B. adeverinţa de actualizare a pensiei de serviciu nr. 4081 /A/02.06.2017, în care indemnizaţia de încadrare brută lunară realizată de un judecător, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, la data de 1 august 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 lei (cu includerea creşterilor salariale de 18%, suma fiind aceeaşi ca şi în adeverinţa nr. 1281/A/20.02.2017 - 16754 lei), iar de la data de 1 octombrie 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445 lei - 19550 lei.

Ca atare, solicitarea reclamantei B. din prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin precizările scrise depuse la dosar, a rămas fără obiect.

 Un alt aspect reţinut în mod greşit de către prima instanţă este cel privind incidenţa art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 1275/2005.

Este, însă, de reţinut faptul că dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi cele ale art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 reglementează două modalităţi diferite de actualizare a pensiilor de serviciu şi ale pensiilor de urmaş.

Acest aspect prezintă importanţă pentru următoarele considerente:

În forma iniţială, art. 85 din Legea nr. 303/2004 avea următorul conţinut: „(1) Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale se suportă din bugetul de stat.

Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate.

Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi judecătorilor sau procurorilor pensionari, precum şi persoanelor care beneficiază de pensia de urmaş prevăzută la art. 84. "

Urmare modificărilor aduse de O.U.G. nr. 100/2007, art. 85 din Legea nr. 303/2004 are, în prezent, următorul conţinut: „(1) Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public, pensia prevăzută de art. 82 alin. (2), art. 83  şi art. 84 alin. (3), precum şi pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiţia de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată.

Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României caftind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie. "

Pe de altă parte, încă de la momentul apariţiei, art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani are următorul conţinut: „(I) în aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) şi (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabileşte următoarea procedură:

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curii de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Departamentului Naţional Anticorupţie şi Ministerului Justiţiei listele cu titularii pensiilor de serviciu aflaţi în plată în luna decembrie a fiecărui an; instituţiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverinţele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4-6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.

(2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii şi procurorii în activitate. "

Aşadar, dacă iniţial art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 reglementau aceeaşi modalitate de actualizare a pensiilor de serviciu şi de urmaş (prin raportare la cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate), ulterior modificării Legii nr. 303/2004, acest act normativ reglementează actualizarea pensiilor de serviciu şi de urmaş ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime.

Art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 nu a fost, la rândul său, modificat în sensul sus-arătat, deşi constituie norma metodologică de punere în aplicare a prevederilor art. 85 din Legea nr. 303/2004, act normativ cu forţă juridică mai mare decât o hotărâre de guvern. Aşadar, modalitatea de actualizare a pensiilor de serviciu şi de urmaş prevăzută de art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 nu mai poate fi utilizată, raportat la dispoziţiile exprese ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În drept: C.proc.civ., Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea apelului său Tribunalul D. a arătat că reclamantele au solicitat obligarea Curţii de Apel D. (pentru C. şi A.) şi a Tribunalului D. (pentru B.) la emiterea adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care să includă în indemnizaţia de bază majorările de 2%, 5% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Ulterior, prin precizările scrise depuse pentru termenul din 05.04.2017, reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care să includă valoarea de referinţă sectorială de 445 lei (405 lei + 10%).

În conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "Compartimentul resurse umane funcţionează în cadrul departamentului economico-financiar şi administrativ, care îşi desfăşoară activitatea la curţile de apei şi la tribunale, şi are următoarele atribuţii: (...) j) efectuează lucrările necesare privind dosarele de pensie. (...) (3) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) lit. j), l) şi n) pentru personalul propriu al curţii de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate şi judecătoriilor revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de preşedintele tribunalului."

Din dispoziţiile legale menţionate reiese faptul că efectuarea lucrărilor necesare privind dosarele de pensie (inclusiv emiterea adeverinţelor pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale judecătorilor pensionari) pentru personalul propriu al curţii de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate şi judecătoriilor revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de preşedintele tribunalului.

Ca atare, în ceea ce priveşte pe reclamanta A., în situaţia în care ar fi constatat temeinicia acţiunii, instanţa de fond. nu putea dispune obligarea Tribunalului D. la emiterea adeverinţei pentru stabilirea pensiei de serviciu a acesteia.

În motivarea soluţiei pronunţate cu privire la reclamantele A. şi B., prima instanţă a reţinut faptul că valoarea de referinţă sectorială de 405 lei a rezultat ca urmare a aplicării creşterilor salariale de 18%, recunoscute prin sentinţa civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conform deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curţii de Apel D.) prin care s-au recunoscut reclamantelor drepturi băneştii rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, precum şi a creşterilor salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive, în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care s-au bucurat până la data de 01.01.2017, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin neeliberarea adeverinţei-tip cu drepturile statuate prin hotărârile judecătoreşti, reclamantele ar fi lipsite de acest bun câştigat, dat fiind faptul că drepturile de pensie nu pot fi recalculate fără acest act.

Or, reclamantele au prezentat doar sentinţa civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curţii de Apel D.), prin care le-au fost acordate drepturi băneşti rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007.

Nu au prezentat, însă, o hotărâre judecătorească prin care să le fi fost acordate creşterile salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% şi 11%, chiar prima instanţă reţinând faptul că aceste creşteri salariale au fost acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive doar pentru o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ca atare, motivarea primei instanţe potrivit cu care "conţinutul adeverinţei-tip ce trebuie depusă la dosarul de pensionare conform art. 13, alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005, trebuie să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută şi sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv drepturile băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti" este, parţial, neîntemeiată.

În precizările depuse la dosarul cauzei, Tribunalul D. a arătat următoarele aspecte:

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, începând cu data de 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţii judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 lei, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit art. 2 alin. (2) din acest ordin, valoarea de referinţă prevăzută la alin. (1) include toate majorările/creşterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. După cum rezultă din preambulul acestui ordin, valoarea de referinţă sectorială de 381,823 lei include şi creşterile salariale de 5%, 2% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017, începând ''cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 lei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referinţă sectorială de 445,5 lei).

Pe cale de consecinţă, solicitarea reclamantelor de emitere a adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care, să includă valoarea de referinţă sectorială de 445 lei (405 lei + 10%) trebuie analizată cu luarea în considerare a datelor de la care judecătorii aflaţi în activitate au beneficiat de creşterile salariale sus-menționate şi a situaţiei particulare a fiecărei reclamante.

În ceea ce priveşte pe reclamanta B., pensionată la data de 01.09.2016, Tribunalul D. a emis, iniţial, adeverinţa nr. 6892/A/10.10.2016, în care a fost cuprinsă indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării în luna august 2016, luna anterioară stabilirii pensiei de serviciu.

Ulterior, Tribunalul D. a emis adeverinţa nr. 1281 /A/20.02.2017, în care a fost cuprinsă indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării în luna august 2016, luna anterioară stabilirii pensiei de serviciu.

La emiterea acestei adeverinţe a fost avut în vedere Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, fiind utilizată, aşadar, valoarea de referinţă sectorială de 381,823 lei, care include şi creşterile salariale de 5%, 2% şi 11% (acordate judecătorilor în activitate începând cu 01.08.2016).

Totodată, la emiterea adeverinţei nr. 1281/A/20.02.2017, nu a putut fi avut în vedere Ordinul ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017, în condiţiile în care, potrivit acestuia, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 lei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referinţă sectorială de 445,5 lei), începând cu data de 1 octombrie 2016.

Urmare adresei Ministerului Justiţiei nr. 5/27950/08.05.2017, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor la datele de 1 august 2016 şi 1 octombrie 2016, Tribunalul D. a emis reclamantei B. adeverinţa de actualizare a pensiei de serviciu nr. 4081/A/02.06.2017, în care indemnizaţia de încadrare brută lunară realizată de un judecător, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, la data de 1 august 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 lei (cu includerea creşterilor salariale de 18%, suma fiind aceeaşi ca şi în adeverinţa nr. 1281/A/20.02.2017 - 16754 lei), iar de la data de 1 octombrie 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445 lei - 19550 lei.

Ca atare, solicitarea reclamantei B. din prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin precizările scrise depuse la dosar, a rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte pe reclamanta A., aceasta nu poate beneficia de o nouă stabilire a pensiei de serviciu, fiind deja emisă, cu respectarea prevederilor legale, adeverinţa nr. 2011/A/10.04.2017 de către Curtea de Apel D. şi nici de actualizarea pensiei de serviciu, în condiţiile în care se află în activitate, iar, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actualizarea priveşte pensiile de serviciu aflate în plată ale judecătorilor pensionaţi.

În drept: C.proc.civ., Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Reclamantele-intimate nu au depus întâmpinare la dosar.

Prin încheierea nr. 180 din 23 ianuarie 2018 Înalta Curtea de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel D. la Curtea de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acesteia instanțe la data de 14.02.2018.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

În conformitate cu art. 82 din Legea nr. 303/2004, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Potrivit art. 13 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă adeverinţa tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, întocmită de ultima unitate angajatoare, care cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcţiile de judecător şi de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării şi venitul brut realizat la data pensionării, text corespunzător art. 82 din Legea nr. 303/2004 anterior modificării prin OUG nr. 100/2007, în vigoare din 8.10.2007.

În speță reclamanta B. s-a pensionat începând cu data de 26.09.2016 (decizia de pensionare fila 14 ds. fd.) ultima unitate angajatoare fiind Tribunalul D. iar reclamanta A. s-a pensionat începând cu data de 5.10.2016 (decizie de pensionare fila 19 ds. fd), ultima unitate angajatoare fiind Curtea de Apel D., ambele având funcția de judecător. Prin urmare, în cazul reclamantei B. pensia trebuia calculată în funcție de indemnizația de încadrare brută și sporurile avute în luna august 2016 iar pentru reclamanta A. din luna septembrie 2016.

Textele citate se referă la indemnizația de încadrare și sporurile avute în ultima lună de încadrare.

 Prin Decizia nr. 23 din 29.06.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, decizia fiind obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În considerente Înalta Curte a arătat între altele:

Art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la indemnizaţia avută de magistrat în ultima lună de activitate, or din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată şi confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizaţia avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate. De altfel, în activitatea de legiferare, este vizată întotdeauna o stare de drept, iar nu una de fapt.

....în momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare, magistraţii din prezenta cauză aveau în patrimoniu dreptul la creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dobândit pe cale judecătorească.

 Această interpretare corespunde întru totul noţiunii de "bun" în accepţiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii.”

În esență Înalta Curte a stabilit că noțiunea de ”indemnizație avută” prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004 are în vedere nu doar drepturile salariale efectiv plătite în ultima lună de activitate dar și cele recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive.

 În speță, inițial reclamantele au solicitat obligarea foștilor angajatori să emită adeverințe care să includă în indemnizația de bază din luna anterioară ieșirii la pensie majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești, depunând ca probă hotărârile judecătorești prin care aceste drepturi salariale le-au fost recunoscute.

De reținut este faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 s-a stabilit ca indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor să fie calculată începând cu 1 august 2016 în raport de o valoare de referință sectoriale de 381,823 lei cu motivarea că include majorările de 5%, 2% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești și creșterea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015 începând din luna decembrie 2015 (fila 62 ds. fond). Prin urmare în adeverințele eliberate de angajatori s-a menționat o indemnizație de încadrare ce includea aceste majorări salariale.

Ulterior reclamantele și-au modificat acțiunea solicitând obligarea foștilor angajatori să emită o adeverință pentru stabilirea pensiei de serviciu care să includă o valoare de referință sectorială de 445 lei (405 lei + 10%). S-a motivat că această valoare de referință sectorială rezultă din aplicarea creșterilor salariale de 18% ce le-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești (5+2+11%), și a creșterilor salariale de 7% acordate începând cu luna martie 2014 prin hotărâri judecătorești pentru o parte din procurori, judecători și magistrați asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca dovadă s-a depus sentința civilă nr. 48/13.01.2017 a Curții de Apel București prin care a fost obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 lei, începând cu data de 9.04.2015, reclamanților, judecători și procurori detașați în cadrul C.S.M. și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. Nu s-a depus o hotărâre judecătorească prin care reclamantelor din prezenta cauză să le fi recunoscut că indemnizația de încadrare brută lunară se calculează în raport de o valoare de referință sectorială de 445 lei în luna anterioară pensionării. De menționat este și faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 219/C din 1.02.2017 (fila 63 ds. fd.) s-a recunoscut dreptul judecătorilor de a beneficia de o indemnizație lunară brută calculată la o valoare de referință sectorială de 405 lei majorată cu 10% începând din luna octombrie 2016.

În concluzie, atât timp cât în lunile august și septembrie 2016, de referință pentru stabilirea pensiilor reclamantelor, indemnizația lunară brută a reclamantelor nu se calcula în raport de o valoare de referință sectorială de 445 lei nici în temeiul Ordinelor Ministerului Justiției prin care s-a stabilit salarizarea judecătorilor și nici printr-o hotărâre judecătorească, pretențiile acestora ca Tribunalul D. și Curtea de Apel D. să emită adeverințe în acest sens nu sunt întemeiate.

Reclamantele au invocat în cererea de modificare a cererii de chemare în judecată dispozițiile Legii nr. 71/2015, decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și faptul că ar fi fost discriminate față de alți judecători care ar fi avut în plată, la data de 9 aprilie 2015 indemnizația de încadrare calculată în raport de această valoare de referință sectorială. Curtea apreciază însă că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 71/2015 care se referă la salarizarea personalului bugetar pentru anul 2015 și pe cale de consecință nici Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea acesteia. În speță instanța nu trebuie să stabilească dacă indemnizația de încadrare brută a reclamantelor a fost eronat stabilită începând cu data de 9.04.2015, acesta nefiind obiectul cererii de chemare în judecată. În prezenta cauză instanța poate să stabilească doar dacă angajatorul a eliberat o adeverință care să ateste corect indemnizația brută plătită în ultima lună de activitate, raportat doar la datele existente în evidența acestuia. În plus, conform deciziei nr. 23/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se au în vedere și drepturile salariale stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă dată într-un litigiu dintre reclamante și angajator, chiar dacă acestea nu au fost efectiv plătite de angajator.

Curtea precizează, față de criticile apelantelor, că obiectul cererii de chemare în judecată nu a vizat emiterea unei adeverințe pentru actualizarea pensiilor ci doar pentru stabilirea acestora, astfel că instanța de apel nu are a statua cu privire la aceste aspecte.

Față de considerentele arătate, apreciind că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în cauză, raportat la situația de fapt stabilită, în temeiul art. 480 alin.1, 2 C.proc.civ., Curtea va admite apelurile, va schimba în parte sentința civilă nr. 1197/14.06.2017 a Tribunalului D., în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel D. și va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul D.

Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii (privind respingerea acțiunii reclamantei C.).

Domenii speta

Spete similare