Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Rezumat:

 Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, pentru perioada supusă controlului judecătoresc, este cel reglementat de Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi de Ordinul nr. 42/77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, tarif care a fost preluat practic de legile ulterioare de salarizare, care au reglementat asupra evoluţiei tuturor elementelor de salarizare care compun salariul brut al reclamanţilor.

Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază constituie practic un drept salarial, este o componentă a salariului brut de care beneficiază această categorie de personal plătit din fonduri publice.

Acest tarif orar pentru activitatea prevăzută în linia de gardă este un element al sistemului de salarizare, care face parte din salariul brut al părţii reclamante, acest drept salarial neputând fi privit izolat, rupt de ceea ce reprezintă practic noţiunea de salarizare, anume totalitatea drepturilor băneşti cuvenite pentru munca prestată, deci inclusiv drepturile băneşti reprezentând tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

(Decizia nr. 180 din 28 martie 2018, dosar nr. 525/40/2016 )

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia I Civilă la data de 03.03.2016 sub nr. 525/40/2015 reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să fie obligat pârâtul la plata diferenţelor salariate rezultate dintre contravaloarea gărzilor încasate (calculate prin raportare la salariul de încadrare 2009) şi contravaloarea gărzilor legal calculate prin raportare la salariul de bază individual, rezultat din C.I.M. şi actele adiţionale, din martie 2013 şi până la pronunţarea prezentei hotărâri;

- să fie obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate dintre contravaloarea sporului pentru condiţii deosebite de 15 % încasat (calculat prin raportare la salariul de încadrare 2009) şi contravaloarea acestui spor calculat legal prin raportare la salariul de bază individual, rezultat din C.I.M. şi actele adiţionale, din martie 2013 şi până la pronunţarea prezentei hotărâri;

- să fie obligat pârâtul la plata tuturor acestor drepturi salariale actualizate cu indicele de inflaţie si plata dobânzii legale aferente acestor sume la data plăţii efective;

- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, în fapt, este salariată a Spitalului Judeţean de Urgenţă B., Secţia Pediatrie, conform contractului individual de muncă, având funcţia de medic primar, specialitate radiologie.

Medicii, atât primari cât şi specialişti, efectuează gărzi atât în timpul săptămânii în afara orelor de program, precum şi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care potrivit dispoziţiilor legale nu se lucrează.

1. Organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar este reglementată de Ordinul Min. Sănătăţii nr. 870/1.07.2004 completat prin Ordinul 1067/2012, Ordinul 748/2007, Ordinul 1768/2011.

Astfel, conform art. 22 din Ordinul 870/2004 continuitatea asistenţei medicale se asigură prin serviciul de gardă. Numărul liniilor de gardă prin care se asigură continuitatea asistenţei medicale se determină pe tipuri de unităţi sanitare, iar repartiţia pe specialităţi clinice se face de conducerea fiecărei unităţi publice cu personalitate juridică.

Art. 42 din acelaşi ordin prevede că orele de gardă nu sunt considerate ore suplimentare şi nici cumul de funcţii, nu constituie vechime în muncă şi în specialitate însă orele de gardă efectuate în afara programului normal de muncă si conform prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare în funcţie de care se determină numărul de puncte realizat în fiecare lună, pe baza cărora se determină cuantumul pensiei.

Programul gărzilor la nivelul fiecărei unităţi sanitare se întocmeşte lunar de conducerea secţiilor şi se aprobă de conducerea unităţii sanitare (art. 44 din Ordinul 870/2004).

Plata orelor de gardă se face în funcţie de tariful orar determinat în baza salariului de bază individual corespunzător gradului profesional în care personalul este confirmat prin ordin al min. sănătăţii. Pentru medicii care beneficiază de salarii de merit tariful orar se va determina luându-se în calcul şi salariul de merit, întrucât face parte din salariul de bază. - art. 47 din Ordinul 870/2004.

Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 561/2000, gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit di poziţiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al funcţiei de bază. Procentul concret al sporului se aprobă de conducătorul unităţii - art. 47 din Ordinul 870/2004.

Toate aceste prevederi ce reglementează organizarea, efectuarea şi plata gărzilor se coroborează şi cu prevederile Legii 284/2010, capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistentă medico-socială si din unităţile de asistentă socială/servicii sociale:

- art. 3 Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază;

Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75 % din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 25 %;

Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 50%.

Aşa cum rezultă din toate aceste prevederi legale apreciază că în mod corect şi legal gărzile ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul de bază însă ele s-au calculat prin raportare la salariul de încadrare din 2009. A menţionat că acest mod de calcul se aplică la nivelul Spitalului Judeţean B., pentru toţi medicii, indiferent de specialitate, funcţie, gradaţie vechime etc. Astfel, modul de calcul aplicat este următorul: - calcul gărzi medic primar - pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. le calculează la salariul de încadrare de 2199 lei deşi în Actele adiţionale la C.I.M. acesta are salariul de bază individual diferit astfel cum a evoluat din martie 2013 şi până în prezent.

A precizat că la nivelul unităţii angajatoare gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de 75 %, iar gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de 100 %. Ambele sporuri ar fi trebuit să se aplice la salariul de bază individual, dar în realitate s-a aplicat la salariul de încadrare.

2. Cu privire la calculul sporului de 15 % ar fi trebuit să fie calculat prin raportare la salariul de bază însă el s-au calculat prin raportare la salariul de încadrare din 2009.

De remarcat că există o diferenţă substanţială între salariul de încadrare şi salariul de bază, iar în acest sens prevederile art. 13 din Legea 284/2010 care defineşte elementele sistemului de salarizare, sunt relevante şi imperative:

- alin. 1 - Salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se diferenţiază pe funcţii în raport cu criteriile prevăzute la art. 5 lit. c).

- alin. 2 - în cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază pe grade în cazul studiilor superioare şi studiilor superioare de scurtă durată şi pe trepte profesionale în cazul studiilor medii, respectiv pe grade profesionale în cazul funcţionarilor publici, astfel încât să se asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi cu experienţa acesteia în muncă.

Această diferenţiere rezultă în mod clar din Actele adiţionale la CIM pe perioada invocată, pentru că aici s-au detaliat toate drepturile noastre salariale, înscrisuri pe care pârâtul va trebui să le depună la dosar pentru că ele sunt înscrisuri doveditoare din care rezultă toate componentele salariale. Astfel, în concret elementele constitutive ale salariului de bază sunt salariul vechi de încadrare, sporul vechime. spor prevenţie, salariu de merit, prima de stabilitate şi separat sporurile de condiţii deosebite de muncă. Deci, acest salariu de bază cu componentele sale este cel la care trebuie raportat calculul gărzilor, pentru că acesta este ceea ce formează salariul de bază individual.

În concluzie calcularea gărzilor si a sporului pentru condiţii deosebite de muncă în mod greşit, a condus la apariţia de diferenţe de drepturi salariale restante astfel cum le-a solicitat prin prezenta acţiune.

Conform art. 38 Codul muncii salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. La aceasta se adaugă şi prev. art. 170 Codul muncii care reiterează aceiaşi inadmisibilitate a renunţării la drepturile salariale.

3. Cu privire la plata acestor drepturi salariale în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie si plata dobânzii legale aferente acestor sume prin întârzierea nejustificată la plata acestor diferenţe de salariu, a fost prejudiciată, pe de o parte, prin devalorizarea cu rata inflaţiei a sumei cuvenite, iar pe de altă parte, prin lipsa de folosinţă a banilor în scopul producerii de fructe civile, respectiv dobânzi.

Acordarea dobânzii legale penalizatoare până la data plăţii integrale alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia în concordanţă cu disp. art. 1531 din Codul civil.

În sensul celor de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunţată în dosarul nr. 21/ 2013 admiţând recursul in interesul legii declarat de Procurorul general.

Având în vedere şi acest aspect apreciază că are o speranţă legitimă de a obţine drepturile băneşti solicitate, neexistând vreo justificare obiectivă şi rezonabilă pentru o diferenţă de tratament în ceea ce o priveşte în raport de alte persoane aflate în situaţii similare, pentru că altfel s-ar crea o situaţie discriminatorie din perspectiva prev. art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la aceiaşi convenţie (cauza Bejan împotriva României).

În temeiul art. 139 NCPC, a solicitat conexarea prezentului dosar la dosarul nr. 483/40/2016 al Tribunalului Botoşani, în care ceilalţi colegi săi de pe secţia pediatrie a aceluiaşi spital, au solicitat aceleaşi drepturi salariale ca şi ea, în contradictoriu tot cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B.

În dovedire a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 38, art. 170, art. 159 al. 1, 2, art. 160, art. 166 al. 2, art. 166 al. 4, art. 268 lit. C, art. 269 Codul muncii, pe prevederile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011, OMS 870/2004, Ordinului M.S. nr. 1067/2012, OMS 1768/2011, OMS 547/2010, CCM la nivel de unitate 2013-2015.

La data de 15 aprilie 2016 reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre contravaloarea sporurilor de condiţii deosebite conform OMS 547/2010 încasate, şi contravaloarea sporurilor de 15 % (prevăzut de OMS 547/2010 Anexa 3 lit. B pct. 7- pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează cel puţin 75% din timp pe calculator) şi 20% (Anexa 6, litera A, pct. „c,, - pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii diferenţiat pe categorii de risc radiologie) la salariul de bază, care ar fi trebuit în mod legal să i se acorde şi pentru perioada martie 2013 - iulie 2014.

A mai arătat că şi în perioada martie 2013 - iulie 2014 ar fi trebuit să beneficieze de aceste sporuri pentru că a lucrat în aceleaşi condiţii ca şi acum: fiind medic radiolog, a desfăşurat activităţi cu surse de radiaţii şi şi-a desfăşurat activitatea cel puţin 75% din timp pe calculator.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Prin încheierea de şedinţă din 05.12.2016 a fost disjunsă judecarea capetelor de cerere din acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. privind plata diferenţelor salariale rezultate din c/v sporurilor pentru condiţii deosebite încasate (calculat prin raportare la salariul de încadrare 2009/salariul de bază OG 17/2008) şi c/v acestui spor calculat legal prin raportare la salariul de bază individual, rezultat din contractul individual de muncă şi actele adiţionale începând cu luna martie 2013, şi actualizarea şi plata dobânzii legale a acestor diferenţe salariale la data plăţii efective, cât şi cheltuieli de judecată, şi s-a dispus înfiinţarea unui nou dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1177 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Botoşani a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, excepţie invocată de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B.

  A obligat pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B. să plătească reclamantei diferenţele salariale rezultând din contravaloarea sumelor ce trebuiau plătite pentru orele de gardă efectuate în afara programului normal de muncă prin raportare la salariul de bază primit pentru fiecare lună din intervalul 03.03.2013-31.07.2016 şi sumele plătite cu acest titlu de către pârât în acest interval. A obligat pârâtul să plătească reclamantei şi actualizarea acestor sume de la data scadenţei la data plăţii efective. A obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală pentru aceste sume de la data introducerii acţiunii 03.03.2016 până la data plăţii efective. A obligat pârâtul să plătească reclamantei 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta din prezenta cauză nu a contestat vreun act administrativ de reîncadrare salarială cu privire la cuantumul drepturilor cuvenite pentru gărzile efectuate. Doar în situaţia în care aceasta ar fi indicat că înţelege să conteste un asemenea act ar fi fost aplicabile prevederile indicate de pârât privind necesitatea formulării contestaţiei într-un anumit termen. În plus a observat Tribunalul că Spitalul a menţionat că în luna iulie a anului 2014 a fost emis un act adiţional cu privire la drepturile salariale ale reclamantei. Înscrisul se află la fila 30 dosar şi din acesta rezultă că nu există nicio menţiune cu privire la drepturile salariale aferente orelor de gardă ce ar trebui efectuate. În aceste condiţii în baza art. 248 din Codul de procedură civilă instanţa a respins excepţia tardivităţii invocată de pârât.

Cu privire la fondul cauzei Tribunalul a constatat că reclamanta are calitatea de medic primar în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă B. şi şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei Pediatrie. Activitatea acesteia a fost guvernată în intervalul menţionat în acţiune de prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar

Conform art. 2 şi 4 din Ordinul nr. 870/2004 în forma în vigoare începând cu 01.03.2013 , dată indicată de reclamantă în acţiune, medicii încadraţi în unităţi publice din sectorul sanitar au program de 7 ore în medie pe zi. În unităţile sanitare publice cu paturi medicii care lucrează în secţiile sau compartimentele cu paturi asigură activitatea în cadrul timpului de muncă de 7 ore în medie pe zi, în program continuu sau divizat astfel:

 a) pentru spitale clinice, universitare, institute şi centre medicale clinice, spitale de urgenţă, spitale judeţene, spitale de monospecialitate, spitale municipale, spitale orăşeneşti, centre medicale:

 - activitate curentă de 6 ore în cursul dimineţii în zilele lucrătoare;

 - 20 de ore de gardă lunar;

 b) pentru spitale de boli cronice, spitale comunale şi sanatorii:

 - activitatea curentă de minimum 5 ore în cursul dimineţii în zilele lucrătoare;

 - 40 de ore de gardă lunar.

 (2) Pentru spitalele nominalizate la alin. (1) lit. a), consiliul de administraţie poate aproba organizarea contravizitei prin diminuarea corespunzătoare a activităţii curente de 6 ore în cursul dimineţii, fără ca activitatea curentă în cursul dimineţii în zilele lucrătoare să fie mai mică de 5 ore zilnic.

 (3) Contravizita se poate organiza la nivelul tuturor secţiilor şi compartimentelor cu paturi sau numai la unele secţii ori compartimente cu paturi, în funcţie de profilul medical al acestora.

 (4) Contravizita se organizează după-amiaza în zilele lucrătoare şi dimineaţa în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează.

 Potrivit art. 42 din Ordinul 870/2004

 (1) Orele de gardă nu sunt considerate ore suplimentare şi nici cumul de funcţii.

 (2) Orele de gardă nu constituie vechime în muncă şi în specialitate.

 (3) Orele de gardă efectuate în afara programului normal de lucru şi salarizate conform prevederilor prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare în funcţie de care se determină numărul de puncte realizat în fiecare lună, pe baza cărora se determină cuantumul pensiei.

 Din interpretarea acestor texte rezultă că reclamanta A. în calitate de medic al Spitalului Judeţean de Urgenţă B., unitate publică, avea obligaţia de a-şi desfăşura activitatea după un program continuu sau divizat, respectiv activitate curentă de 6 ore în cursul dimineţii în zilele lucrătoare şi respectiv 20 de ore de gardă pe lună. Această activitate intră în conceptul stabilit de Ordin ca fiind programul normal de muncă al reclamantei. Rezultă că pentru această activitate drepturile salariale sunt cele datorate pentru programul normal de activitate chiar dacă reclamanta a efectuat câte 20 ore de gardă lunar. Cât timp aceste 20 ore de gardă sunt efectuate în cadrul programului normal de muncă, salarizarea reclamantei pentru aceste ore nu presupune acordarea unor drepturi suplimentare faţă de salariile de bază şi sporurile ce i se cuveneau pentru realizarea programului complet de activitate. Deci pentru aceste 20 ore de gardă lunar susţinerile pârâtului cum că drepturile salariale ce i se cuveneau salariatei trebuiau raportate la legile anuale de salarizare care stabileau preluarea cuantumului din anul anterior, majorat sau nu după caz, este corectă. Cele 20 ore de gardă făceau parte din programul normal de activitate şi nu presupuneau acordarea unor drepturi suplimentare care să fie calculate altfel decât prin luarea în considerare a legilor anuale de salarizare astfel că pretenţiile reclamantei privind salarizarea orelor de gardă din cadrul programului normal de activitate nu sunt întemeiate.

 Însă, aşa cum este înscris în art. 42 alin. 3 din Ordinul 870/2004, reclamanta putea efectua ore de gardă în afara programului normal de activitate. Aceasta putea efectua ore de gardă în afara programului normal de muncă şi nu era obligatorie efectuarea unor asemenea gărzi întrucât angajatorul putea organiza linii de gardă şi în temeiul art. 33 din Ordinul 870/2004 prin includerea unor medici din afara unităţii. Astfel conform textului menţionat în echipa de gardă a unei unităţi sanitare cu paturi, în liniile de gardă organizate pe specialităţi, în afară de medicii încadraţi în unitatea respectivă, pot fi incluşi şi medici din afara unităţii care sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii în specialitatea stabilită pentru linia de gardă şi care îşi desfăşoară activitatea în unităţi sanitare în care nu sunt organizate linii de gardă în acea specialitate.

 (2) Includerea acestor medici în echipa de gardă a unităţii se face cu avizul şefului de secţie şi cu aprobarea conducătorului unităţii sanitare în care este organizată garda şi cu acordul unităţii sanitare unde are norma de bază.

 (3) Pot fi incluşi în linia de gardă şi medici care nu desfăşoară activitate în baza unui contract de muncă, dar care sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii în specialitatea în care este organizată linia de gardă, cu avizul şefului de secţie şi cu aprobarea conducătorului unităţii sanitare.

 Din statele individuale de plată ataşate la filele 57-61 dosar rezultă că reclamanta a efectuat ore de gardă în afara programului normal de activitate iar pârâtul a precizat că salarizarea acordată pentru aceste ore a avut în vedere salariul tarifar de încadrare din decembrie 2009 de 2199 lei. Angajatorul a făcut trimitere la prevederile Legii 285/2010 şi la legile ulterioare de salarizare anuală începând cu 2013 ca fiind temei de calculare a drepturilor prin raportare la valoarea de 2199 dar în niciunul din actele menţionate nu se vorbeşte despre modalitatea de stabilire a drepturilor pentru orele de gardă din afara programului normal de activitate.

 În Ordinul 42/77/2011 indicat de pârât există o menţiune cu privire la stabilirea drepturilor pentru orele de gardă din afara programului normal de muncă. Astfel la punctul 4 din acest act normativ s-a consemnat cu titlu de exemplu că pentru Medicul primar care efectuează gărzi în afara programului de la norma de bază acesta este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

 Tariful orar aferent salariului de bază în luna iunie 2010 a fost stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Ca urmare, în anul 2011 tariful orar se va stabili după cum urmează:

 Tarif orar iunie 2010 = 14,8 lei (2.199 : 21,25 : 7)

 Tarif orar iulie - decembrie 2010 = 14,8 * (1 - 25%) = 11,1 lei

 Tarif orar ianuarie 2011 = 11,1 * (1 + 15%) = 12,8 lei.

 Această sumă de 2199 lei a fost utilizată de pârât şi în continuare şi după data de 31.12.2011.

 OUG 1 /2010 în art. 5 conţinea dispoziţii cu privire la drepturile salariale ce ar trebui acordate după data de 01.01.2010. În aliniatul 7 al art. 5 , la care a făcut trimitere Ordinul 42/77/2011, era consemnat că „Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009.”

Cât timp această Ordonanţă de Urgenţă a fost în vigoare au fost aplicabile prevederile privind calcularea tarifului orar prin raportare la salariul determinat pentru luna decembrie 2009, adică suma de 2199 lei arătată de Spital.

 Însă Ordonanţă de Urgenţă nr. 1 din 2010 a fost respinsă de Parlament prin Legea 30 din 2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 180 din 20 Martie 2012.

 Conform art. 115 din Constituţie Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

 (5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

 (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

 (7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

Conform aliniatului 8 din acest articol, OUG 1/2010 şi-a produs efectele doar pe perioada de până la intrarea în vigoare a Legii de respingere a ei de către Parlament adică până la data de 22.03.2012. Începând cu data de 23.03.2012 au încetat efectele ei şi ale actului subsecvent adică punctul 4 din Ordinul 44/77/2011. Rezultă că tariful orar nu mai trebuia calculat prin raportare la suma de 2199 lei. Astfel voinţa legiuitorului privind încetarea efectelor prevederilor inclusiv privind tariful orar pentru orele de gardă din afara normei legale a fost în mod explicit exprimată prin Legea 30/2012 întrucât dacă s-ar fi dorit continuarea acordării unui asemenea tarif prin raportare la drepturile aferente lunii decembrie 2009 ar fi fost aprobată fie chiar şi numai prevederea art. 5 alin. 7 din OUG 1/2010.

  În aceste condiţii în luna decembrie 2012 nu mai exista norma legală de stabilire a tarifului orar prin raportare la salariul de încadrare din decembrie 2009 de 2199 lei. Totuşi Ordinul 840/2007 a rămas în vigoare astfel că pentru orele de gardă din afara programului normal de activitate ar fi trebuit stabilit un tarif orar.

 Conform art. 1 din OUG 84/2012 în anul 2013 trebuiau menţinute în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3 - 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012. Nici în OUG 84/2012 şi nici în OUG 19/2012 legiuitorul delegat nu a reglementat chestiunea tarifului orar aplicabil orelor de gardă efectuate în afara normei de bază. În OUG 103/2013 aplicabilă pentru drepturile aferente anului 2014 , OUG 83/2014 şi OUG 57/2015 aplicabile drepturilor aferente perioadei 01.01.2015-31.07.2016 nu există menţiuni cu privire la tariful orar aplicabil gărzilor efectuate în afara normei de bază. Abia începând cu data de 01.08.2016 modalitate de efectuare a acestor gărzi şi de acordare a drepturilor salariale cuvenite a fost reglementată în actul de salarizare anuală stabilindu-se că este necesară încheierea unui nou contract de muncă. Astfel conform art. 3 ind. 2 alin. 6 din OUG 20/2016 gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, se desfăşoară în baza unui contract de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi personalul va beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă. Cum Tribunalul nu a fost învestit cu cercetarea condiţiilor încheierii acestor noi contracte rezultă că analiza din prezenta cauză priveşte doar intervalul începând cu data arătată în acţiune şi până la data de 31.07.2016.

Precum s-a arătat mai sus după respingerea OUG 1/2010 nu a mai existat vreo prevedere legală în actele de stabilire a drepturilor salariale anuale care să reglementeze modalitatea de stabilire a tarifului orar. Totuşi voinţa legiuitorului delegat privind modificarea modului de calcul al drepturilor cuvenite pentru gărzile efectuate în afara normei de bază rezultă din alt act care nu reprezintă lege anuală de salarizare. Astfel prin OUG 91/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 886 din 27 decembrie 2012, care modifică Legea 95/2006 , punctul 23 s-a stabilit că „Activitatea desfăşurată de asistentul medical, de operatorul registrator de urgenţă şi dispecerul/radiotelefonistul, precum şi de şoferul autosanitarei/ ambulanţierul din cadrul serviciilor de ambulanţă, pentru asigurarea continuităţii în acordarea asistenţei medicale de urgenţă, în afara programului de la norma de bază, se asimilează cu activitatea personalului sanitar care efectuează gărzi şi beneficiază de drepturile prevăzute la cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în condiţiile în care nu beneficiază de timp liber corespunzător pentru activitatea desfăşurată peste durata normală a timpului de lucru."

 Practic prin acest act normativ s-a stabilit că personalul sanitar care efectuează gărzi în afara programului de la norma de bază beneficiază de drepturile prevăzute la cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 întrucât activitatea ambulanţierului, asistentului medical a fost asimilată activităţii personalului sanitar care efectuează gărzi în afara programului normal de activitate şi modului de salarizare a acestuia prin raportare la Legea 284/2010 şi nu la alt act normativ de stabilire a drepturilor salariale. În consecinţă prevederile cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 erau în vigoare la 31.12.2012 şi acestea reglementau modalitatea de stabilire a drepturilor personalului sanitar care efectua gărzi în afara programului de la norma de bază .

 Conform cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 (1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.

 (2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 25%.

 (3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 50%.

 (4) Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) şi (3) se aprobă trimestrial de comitetul director.

 (5) Medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă şi care la nivelul acestei unităţi desfăşoară activitate numai în linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar.

 (6) Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat în funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cât asigură garda la domiciliu.

Prevederile acestui articol sunt aplicabile şi dintr-un alt motiv. Astfel precum s-a arătat mai sus în Ordinul 840/2007 s-a stabilit că gărzile pot fi efectuate şi de alţi medici care nu au încheiate contracte de muncă cu unitatea spitalicească respectivă la care efectuează garda sau cu oricare altă unitate spitalicească. Pentru cei angajaţi după data respingerii Ordonanţei 1/2010 nu exista vreo reglementare care să stabilească modalitatea concretă de stabilire a drepturilor şi care să facă trimitere la salarizarea de dinainte de 01.01.2010. Pentru aceştia modalitatea de încadrare este cea stabilită de alin. 5 din art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010. Or atâta timp cât este aplicabil alin. 5 rezultă că articolul în cauză este în întregime aplicabil întrucât nu ar putea exista două tarife orare diferite pentru aceiaşi activitate, unul pentru medici angajaţi ai spitalului şi unul pentru cei ce lucrează doar în liniile de gardă cu contract de muncă cu timp parţial.

De altfel chiar Ministerul Sănătăţii a stabilit că tariful orar trebuie raportat la salariul de bază. Astfel conform art. 14 alin. 2 din Ordinul 422/2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014 s-a stabilit că „Personalul care desfăşoară activităţi medicale în cadrul programelor naţionale de sănătate publică poate fi remunerat în funcţie de tariful orar care corespunde salariului de bază aprobat pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare şi numărul de ore lucrate efectiv pe perioada unei luni calendaristice.”

În plus chiar legiuitorul a reiterat că tariful orar trebuie raportat la salariul de bază întrucât prin Legea 347/2015 s-a stabilit că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se aprobă plata orelor suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru categoriilor de personal care au fost implicate în acordarea asistenţei medicale şi de urgenţă pentru persoanele a căror stare de sănătate a fost grav afectată în urma evenimentului produs în Clubul Colectiv din municipiul Bucureşti, în data de 30 octombrie 2015.

 (7) Beneficiază de prevederile alin. (6) următoarele categorii de personal:

 a) personalul care a acordat îngrijire, asistenţă medicală, consiliere şi transport sanitar în cadrul unităţilor sanitare implicate;

 b) personalul care a însoţit pacienţii transferaţi pentru acordarea îngrijirilor medicale la clinici din afara graniţelor ţării.

 (8) Munca suplimentară efectuată potrivit alin. (1), începând cu data de 30 octombrie 2015, se salarizează în funcţie de tariful orar aferent salariului de bază avut, la care se adaugă un spor de 100% din tariful orar al salariului de bază.»". Deci legiuitorul a avut în vedere tariful orar prin raportare la salariul de bază şi nu tariful orar prin raportare la salariul de încadrare din decembrie 2009 iar la nivelul sistemului sanitar tariful orar este unic reglementat.

 În raport cu cele consemnate Tribunalul a stabilit că gărzile efectuate de reclamantă în afara programului normal de muncă trebuiau salarizate prin raportare la cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază avut la momentul efectuării acestor gărzi şi nu prin raportare la suma fixă de 2199 lei avută în vedere de Spital în baza unui act normativ respins de Parlament.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de următoarele:

OUG 1/2010 a fost abrogată expres la data de 01.01.2011 prin art. 39 din Legea 284/2010 având aplicabilitate numai pentru anul 2010, reţinerea instanţei de fond că OUG 1/2010 a produs efecte până la data de 22.03.2012 fiind nelegală.

De asemenea, Ordinul 44/77/2011 nu a fost emis în baza OUG 1/2010 şi implicit acest Ordin nu era act subsecvent la OUG 1/2010.

Rezultă că Ordinul 44/77/2011 emis în baza art. 17 al Legii 285/2010 nu a fost abrogat, iar raţionamentul instanţei de fond „....ca tariful orar nu mai trebuia calculat prin raportare la suma de 2199 lei" este eronat interpretat.

De altfel, Legea 285/2010 nu a fost abrogată nici până în prezent şi nici Ordinul 44/77/2011.

O altă interpretare greşită este faptul că instanţa de fond a reţinut că „Nici în OUG 84/2012 şi nici în OUG 19/2012 legiuitorul delegat nu a reglementat chestiunea tarifului orar aplicabil orelor de gardă efectuate în afara normei de baza .

După cum în mod clar se poate observa, OUG 19/2012 prevede la art. 1 alin 2 că „Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte,  potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

OUG 84/2012 precizează faptul că  „În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art 1 şi art 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".

Având în vedere că OUG 19/2012 face referire la elementele de salarizare care fac parte din salariul brut (din salariul brut pentru anul 2012 făcând parte şi cuantumul tarifului orar), pentru anul 2013, OUG 84/2012 precizează expres că se menţin în plată drepturile salariale acordate pentru luna decembrie 2012. Rezultă clar că pentru anul 2013 tariful orar aplicabil orelor de gardă era cel din anul 2012.

În realitate, legile anuale de salarizare nu s-au dovedit altceva decât norme de amânare a aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, prin care s-au menţinut drepturile salariale stabilite prin Legea-cadru nr. 330/2009.

In acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr.966/02.11.2016 în Dosarul nr. 483/40/2016

Asimilarea operatorului registrator de urgenţă, a dispecerului / radiotelefonistului, şi a şoferului autosanitarei / ambulanţierul din cadrul serviciilor de ambulanţă de către instanţa de fond cu activitatea personalului medical este un sofism impus de instanţa de fond din următoarele aspecte:

În primul rând, aşa cum menţionează OUG 91/2012, personalul de la ambulanţă se asimilează cu personalul sanitar şi nu invers.

În al doilea rând OUG 91/2012 nu prevede nici un tarif orar pentru calculul orelor de gardă, dimpotrivă îl asimilează la personalul sanitar.

În al treilea rând alin. 5 din art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 nu prevede un salariu de bază la care să se calculeze tariful orar.

Inclusiv în Ordinul 42/77/2011 la lit. G alin. 4 se precizează clar că „Pentru activitatea prevăzută în linia de gardă medicul este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din cap II al anexei nr. III la Legea-cadru 284/2010.

De asemenea, nu se poate calcula un salariu al unui medic care efectuează gărzi prin contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, la un medic care se încadrează în unitate cu contract cu timp parţial. Din contră, aşa cum prevăd legile subsecvente ale salarizării, pentru persoanele angajate într-o unitate bugetară salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat (art. 2 din Legea 283/2011 si următoarele legi).

În al patrulea rând OUG 91/2012, Legea 347/2015, Ordinul 422/2013 nu au fost invocate ca temei de drept de nici una dintre părţi dar nici de către instanţă din oficiu, nu au fost dezbătute în cercetarea fondului şi nu au fost puse în discuţia părţilor.

De altfel, Legea 347/2015 a fost emisă special pentru evenimentul de la Clubul Colectiv, iar în această lege se acordă ore suplimentare numai personalului medical care au acordat îngrijire persoanelor implicare în eveniment. Spitalul Judeţean B. nu a acordat îngrijire persoanelor implicate în evenimentul de la Clubul Colectiv.

Nici Ordinul 422/2013 nu este aplicabil în acest dosar, acesta referindu-se la personalul care desfăşoară activitate medicală în cadrul programelor naţionale de sănătate şi nu medicilor care efectuează gărzi.

Pe perioada efectuării gărzilor, medicii acordă îngrijiri medicale persoanelor internate pe secţiile pentru care efectuează garda şi nu desfăşoară activitate în cadrul programelor naţionale de sănătate publică.

Stabilirea de către instanţa de fond „...că gărzile efectuate de reclamanţi în afara programului normal de muncă trebuiau salarizate prin raportare la cap. II art. 3 din anexa III la Legea-cadru nr. 284/2010 respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază avut la momentul efectuării acestor gărzi şi nu prin raportare la suma fixă de 2199 lei avută în vedere de Spital în baza unui act normativ respins de Parlament", este o interpretare eronată, pentru aspectele arătate mai sus dar şi pentru următoarele motive:

 Ordinul 42/77/2011 nu a fost abrogat aşa cum a reţinut instanţa de fond; în Ordinul 42/77/2011 la lit. G alin. 4 se precizează clar că „Pentru activitatea prevăzută în linia de gardă medicul este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din cap II al anexei nr. III la Legea-cadru 284/2010 (ordin care instanţa de fond a apreciat că a fost aplicat corect prin calculul tarifului de gardă la salariul de bază din decembrie 2009); Nu este admisibil ca instanţa să aprecieze ca pentru perioada 01.01.2010 - decembrie 2012 Spitalul a aplicat corect legislaţia în vigoare, inclusiv prevederile art. 3 din cap II al anexei nr. III la Legea-cadru 284/2010, iar după decembrie 2012 tariful orar pentru orele de gardă să fie calculat la alt salariu de bază în condiţiile în care actele normative emise în baza art. 7 din Legea 284/2010 opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii 284/2010 (Decizia 32/2015 ÎCCJ) şi nici nu a fost stabilit printr-un act normativ aplicarea tarifului orar pentru orele de gardă la un alt salariu de bază; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 32/2015 precizează clar că se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale.

Prin modul de calcul al tarifului orar la gărzi pentru anul 2011 prin raportare la salariul de bază din decembrie 2009 stabilit prin Ordinul nr. 42/44/2011, legiuitorul şi-a exprimat expres voinţa pentru continuarea acordării acestui tarif şi după anul 2011, prin prevederile exprese din legile anuale de salarizare referitoare la acordarea drepturilor salariale la nivelul lunii decembrie din anul anterior (Legea nr. 283/2011, OUG nr. 19/2012, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014, OUG nr. 57/2015).

Aceste acte normative emise anual pentru a reglementa salarizarea personalului plătit din fonduri publice au impus modalitatea de calcul a sporurilor şi nivelul de referinţă al cuantumului salariului la care se raportează, respectiv decembrie 2009.

Acest aspect este clar recunoscut de legiuitor în preambulul OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative „ţinând cont de succesivele amânări ale aplicării în totalitate a Legii-cadru nr. 284/2010, cauzate de constrângeri financiare, ceea ce face ca în prezent salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice să se facă potrivit cadrului normativ în vigoare la nivelul anului 2009".

Având în vedere faptul că pretenţiile reclamantei din cererea de chemare în judecată au fost solicitate „până la pronunţare", consideră că menţiunile OUG nr. 20/2016 ar trebui reţinute de instanţa de judecată în soluţionarea cauzei.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 – 482 din Codul de procedură civilă.

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de apel, Curtea reţine următoarele:

Pretenţia concretă dedusă judecăţii este plata diferenţelor salariale rezultate din calculul orelor de gardă efectuate de reclamantă, nu prin raportare la salariul de încadrare din 2009, ci la salariul de bază individual rezultat din contractul individual de muncă şi din actele adiţionale pe care le-a încheiat.

Dispoziţiile din Codul muncii şi din actele normative care au reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice reglementează cadrul legal în ceea ce priveşte salarizarea acestei categorii de personal.

Potrivit prevederilor art. 162 alin. 3 din Codul muncii, sistemul de salarizare se stabileşte prin lege, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat.

Stabilirea salariilor prin acte normative pentru o categorie importantă de personal constituie o excepţie de la principiul negocierii, dar care, la rândul său, se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare. Aceasta se justifică, în cazul acestui personal, deoarece, în principiu, salariile se suportă din alocaţiile bugetare.

Raportat la aceste considerente instanţa urmează a analiza prevederile legale care au reglementat asupra modului de calcul al orelor de gardă.

 Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice - art. 1 alin. 2:

Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ordinul nr. 42/77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice - Anexa nr. 1, punctul G - stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale "sănătate":

Medicul primar de la pct. 3 efectuează gărzi în afara programului de la norma de bază.

Pentru activitatea prevăzută în linia de gardă medicul este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

Tariful orar aferent salariului de bază în luna iunie 2010 a fost stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Ca urmare, în anul 2011 tariful orar se va stabili după cum urmează:

Tarif orar iunie 2010 = 14,8 lei (2.199 : 21,25 : 7)

Tarif orar iulie - decembrie 2010 = 14,8 * (1 - 25%) = 11,1 lei

Tarif orar ianuarie 2011 = 11,1 * (1 + 15%) = 12,8 lei

OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea nr. 283/2011 - art. 1 alin. 2:

În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

OUG nr. 84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare - art. 1:

În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 - art. 1 alin. 1 şi 2:

Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. 1, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

OUG nr. 103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice - art. 1 alin. 2:

În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

OUG nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice - art. 1 alin. 2:

În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

OUG nr. 57/2015, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare - art. 1 alin. 2:

În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – art. 30 alin. 5 lit. a:

În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.

 Nota la anexa II/2 la Legea nr. 330/2009, anexă care se referă la unităţi sanitare de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, prevede că în coeficientul prevăzut în coloana "bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenţie şi cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea.

OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar – art. 5 alin. 7:

Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009.

Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - art. 7 alin. 1 şi 2; art. 8 din anexa nr. III:

Aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea organizaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.

Ordinul nr. 870/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar - art. 42 alin. 3:

Orele de gardă efectuate în afara programului normal de lucru şi salarizate conform prevederilor prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare în funcţie de care se determină numărul de puncte realizat în fiecare lună, pe baza cărora se determină cuantumul pensiei.

Apreciază instanţa de apel că tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, pentru perioada supusă controlului judecătoresc, este cel reglementat de Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi de Ordinul nr. 42/77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, tarif care a fost preluat practic de legile ulterioare de salarizare, care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin dispoziţii pe care mai sus le-am enunţat şi care au reglementat asupra evoluţiei tuturor elementelor de salarizare care compun salariul brut al reclamanţilor.

Această concluzie se desprinde, fără putinţă de tăgadă, din succesiunea de acte normative care, în timp, începând cu data de 1.01.2010, au reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice şi care, fără excepţie, au dispus asupra tuturor elementelor de salarizare care fac parte din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare.

Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază constituie practic un drept salarial, este o componentă a salariului brut de care beneficiază această categorie de personal plătit din fonduri publice.

Acest tariful orar pentru activitatea prevăzută în linia de gardă este un element al sistemului de salarizare, care face parte din salariul brut al părţii reclamante, acest drept salarial neputând fi privit izolat, rupt de ceea ce reprezintă practic noţiunea de salarizare, anume totalitatea drepturilor băneşti cuvenite pentru munca prestată, deci inclusiv drepturile băneşti reprezentând tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Chiar Ordinul nr. 870/2004 dispune la art. 42 alin. 3 în sensul că orele de gardă efectuate în afara programului normal de lucru şi salarizate conform prevederilor prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare.

Prin OUG nr. 1/2010 acest element al sistemului de salarizare a primit o reglementare specială, distinctă, art. 5 alin. 7 dispunând în mod expres că tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009.

Prin urmare această dispoziţie nu prevede că s-ar calcula tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar prin raportare la salariul de bază prevăzut de art. 30 alin. 5 lit. a din Legea nr. 330/2009, ci acesta se determină într-un cuantum care să nu depăşească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009.

Deci, noul salariu de bază stabilit prin Legea nr. 330/2009 nu constituie baza de calcul pentru alte drepturi care se acordă în raport de salariul de bază, respectiv gărzi, deoarece legiuitorul conform prevederii mai sus enunţate stabilește că acest drept salarial se acordă în același cuantum de la 31 decembrie 2009, de unde rezultă clar că salariul de bază de la 31 decembrie 2009 constituie baza de calcul pentru dreptul salarial menționat şi nu salariul de bază în compunerea reglementată de Legea nr. 330/2009.

Chiar dacă prin Legea nr. 284/2010, potrivit art. 39 lit.x, a fost abrogată OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, aceasta nu înseamnă că ulterior intrării în vigoarea a acestui act normativ, modul de calcul al tarifului orar pentru activitatea prevăzută în linia de gardă ar fi altul, în condiţiile în care, aşa cum mai jos vom exemplifica, acest drept salarial, aşa cum a fost el calculat pentru anul 2010 în baza OUG nr. 1/2010, a fost preluat de legile anuale ulterioare de salarizare, legi care au reglementat asupra cuantumului salariului brut al reclamantei, cuantum din care face parte şi acest tarif orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Însuşi actul normativ care a reglementat asupra salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea nr. 284/2010, dispune la art. 7 alin. 1 şi 2 în sensul că aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea nr. 285/2010 a reglementat asupra salarizării în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice iar în aplicarea acestui act normativ a fost emis Ordinul nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea nr. 285/2010, prin prevederile sale, pe care mai sus le-am enunţat, dispune asupra cuantumului tuturor elementelor sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut de care trebuie să beneficieze personalul plătit din fonduri publice în anul 2011, dispunând fără putinţă de tăgadă asupra ”celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare”, cuantumul acestor drepturi salariale astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, fiind majorat cu 15%.

Ordinul nr. 42/77/2011, în Anexa nr. 1, punctul G - stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale "sănătate", prevede şi exemplifică în mod clar şi neechivoc modul de calcul al dreptului salarial solicitat de părţile reclamante, stabilind că pentru activitatea prevăzută în linia de gardă medicul beneficiază de tariful orar aferent salariului de bază stabilit potrivit prevederilor art. 5 alin. 7 din OUG nr. 1/2010, în cuantumul de la nivelul lunii octombrie 2010, majorat cu 15%, în acord tocmai cu actul normativ cu putere superioară, respectiv cu Legea nr. 285/2010, în executarea căruia a fost emis şi cu respectarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cu care, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor.

Chiar dacă Ordinului nr. 42/77/2011 a fost dat în aplicare Legii nr. 285/2010, lege care a reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice, la nivelul anului 2011, aceste drepturi salariale au fost preluate de legile anuale ulterioare de salarizare.

Astfel, pentru anul 2012 – OUG nr. 80/2010; pentru anul 2013 - OUG nr. 84/2012 raportat la art. 1 din OUG nr. 19/2012; pentru anul 2014 - OUG nr. 103/2013; pentru anul 2015 - OUG nr. 83/2014; pentru anul 2016 - OUG nr. 57/2015 au dispus în mod expres, prin art. 1 alin.2, asupra evoluţiei cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor dar şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare.

Or, un asemenea element al salariului brut este, aşa cum mai sus am arătat, tocmai tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

Aceste acte normative, ale căror dispoziţii mai sus le-am enunţat, practic au preluat tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilit potrivit Legii nr. 285/2010 şi Ordinului nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice – prin raportare la tariful calculat în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 7 din OUG nr. 1/2010, reglementând asupra lui ca şi element, ca şi componentă a salariului brut al personalului plătit din fonduri publice.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa nu poate considera că, începând cu data de 1.01.2011, tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se determină în baza dispoziţiilor art. 46 alin. 1 din Ordinul nr. 870/2004, prin raportare la prevederile art. 30 alin. 5 lit. a şi Anexa II/2 din Legea nr. 330/2009 şi la dispoziţiile art. 3 alin. 1 din anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În primul rând Ordinul nr. 870/2004 nu a fost dat în interpretarea şi aplicarea Legii nr. 330/2009 şi nu avea cum să dispună asupra calculului tarifului orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, prin raportare la un salariu de bază reglementat de un act normativ cu putere superioară emis mulţi ani mai târziu.

Actul normativ care reglementa asupra salarizării reclamanţilor la data emiterii Ordinului nr. 870/2004, nu dispunea asupra salariului de bază al părţilor reclamante în compunerea care a fost stabilită abia începând cu data de 1.01.2010, data intrării în vigoare a legii nr. 330/2009, astfel încât acest Ordin nu putea să prevadă mai multe drepturi decât legea de salarizare de la data emiterii lui.

În al doilea rând, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Aceste prevederi au fost preluate şi pentru anii ulteriori, respectiv:

- în anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, potrivit art. 4 alin. 2 din OUG nr. 80/2010;

- pentru anul 2013 în baza OUG nr. 84/2012;

- pentru anul 2014 în baza OUG nr. 103/2013;

- pentru anul 2015 în baza OUG nr. 83/2014;

- pentru anul 2016 în baza OUG nr. 57/2015.

Chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reţinut în considerentele deciziei nr. 10/2017 că: ”Toate actele normative anuale de salarizare, fără excepţie din 2010 şi până în prezent, nu au făcut decât să reia dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.

Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit acestei legi, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuându-se starea de tranziţie. Aşadar, s-a procedat doar la o "reîncadrare scriptică" a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a "realizat faptic" la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

Aşadar, este de reţinut faptul că, deşi personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimiţând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, menţineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori.”

În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi prin decizia nr. 32/2015.

De asemenea, art. 8 din anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea organizaţiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, un asemenea regulament nefiind elaborat.

În al treilea rând, aşa cum pe larg am expus în cuprinsul acestor considerente, acte normative cu putere superioară Ordinului nr. 870/2004 au reglementat, începând cu data de 1.01.2010, asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice, dispunând inclusiv asupra tarifului orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, ca şi element al salariului brut, astfel încât nu putem considera că acest drept salarial nu şi-ar fi găsit reglementare în cuprinsul acestor acte normative.

Vorbim practic de acte normative care au impus cu forţa legii modalitatea de calcul a dreptului salarial solicitat de reclamanţi şi nivelul de referinţă la care se raportează cuantumul acestuia, anume nivelul lunii decembrie 2009.

Astfel, evoluţia tarifului orar a fost reglementată practic prin legile anuale de salarizare, ca şi element al sistemului de salarizare care face parte, potrivit legii, din salariul brut, începând cu ianuarie 2012 fiind menţinut nivelul acestuia prin legile anuale de salarizare, în raport cu tariful orar stabilit prin art. 5 alin. 7 din OUG nr. 1/2010, astfel cum acest tarif a fost majorat prin Legea nr. 285/2010 şi prin Ordinul nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011.

OUG nr. 91/2012 și Legea nr. 347/2015 nu au nicio relevanţă în speţa de faţă, în condiţiile în care aceste acte normative se aplică categoriilor de personal la care se referă în mod expres.

Faţă de cele reţinute, întrucât prima instanţă a interpretat greșit actele normative incidente în cauză, în temeiul art. 480 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată, apreciind că tariful orar pentru orele de gardă a fost corect calculat de pârâtul apelant.

Domenii speta

Spete similare