Inregistrare tardiva a nasterii

Data publicare portal: 02.04.2108

Prin sentinţa civila nr. 9663/04.11.2016, pronuntata de J S, s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată de instanță din oficiu.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de petenta R.E., ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul J S la data de 01.08.2016, sub nr….., petenta R.E. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înregistrarea tardivă a naşterii în registrul stării civile a minorului R.Ş, născut la data de 02.10.2005, conform certificatului medical constatator al născutului viu nr. 1226/04.10.2005, eliberat de Spitalul Județean I…., secția maternitate.

În fapt, petenta a arătat că la data de 02.10.2005 l-a născut pe minorul R.Ş, pe care însă nu l-a înregistrat deoarece a avut actul de identitate expirat, iar soțul său a avut cartea de identitate pierdută.

Prin sentința nr. ….. pronunțată de J.S. în dosarul nr. ….. s-a încuviințat ca minorul să poarte numele de familie al tatălui să .....

Cererea nu a fost motivată în drept.

Pentru dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A atașat la dosar înscrisuri (filele nr. 3-7).

Cererea a fost legal timbrată conform chitaneței de la fila nr. 14.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 02.10.2005, petenta R.E. l-a născut în Spitalul Judeţean I… pe R.Ş (conform certificatului medical constatator al născutului viu nr. 1226 – fila nr. 3), a cărui naștere nu a înregistrat-o până în prezent.

În drept, potrivit art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă ,,la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate”.

De asemenea, conform art. 132 din codul de procedură civilă ,,când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent, iar dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.

Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepție de procedură, absolută și peremptorie (în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă).

Conform art. 129 din codul de procedură civilă care reglementează excepţia de necompetenţă ,,necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura”.

Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii (art. 130 alin. 1 din codul de procedură civilă), iar atunci când se constată că îi revine unui organ fără activitate jurisdicțională competența de a soluționa cererea și instanța se declară necompetentă şi va respinge cererea ca inadmisibilă (art. 132 alin. 4 din codul de procedură civilă).

Naşterea unei persoane este un fapt material, susceptibil de a fi dovedit în mod direct şi prin orice mijloc de probă. De regulă, însă, cu ocazia înregistrării dovada naşterii se face prin certificatul medical constatator al naşterii eliberat de unitatea sanitară în care aceasta s-a produs.

Deoarece naşterea este un fapt generator de stare civilă, respectiv de filiaţie, ea se înregistrează prin întocmirea actului de naştere în registrul de stare civilă privitor la naşteri.

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului (art. 16 din legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă).

Declararea naşterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere (art. 141alin. 1 din legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă). Întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute la art. 16, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor (art. 141alin. 2 din legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă).

După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut la art. 141 alin. 1, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti. Înregistrarea naşterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării (art. 142alin. 1 din legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă introdus prin O.U.G. nr. 33/2016 publicată în Monitorul Oficial la data de 30 iunie 2016).

Conform art. III din O.U.G. nr. 33/2016 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 30 iunie 2016 cererile privind înregistrarea tardivă a nașterii, depuse la instanțele de judecată până la data intrării în vigoare a acestui act normativ se vor soluționa potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data depunerii acestora.

Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul oficial al României, partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară (art. 12 alin. 2 din legea nr. 24/2000 privind normele de tenică legislativă pentru elaborarea actelor normative).

În raport de aceste aspecte și având în vedere că cererea de chemare a fost înregistrată pe rolul J.S. la data de 01.08.2016, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 33/2016, instanța constată că cererea de înregistrare tardivă a nașterii formulată de petenta R.E. nu mai este de competența instanțelor de judecată ci este dată în competența unui organ fără activitate jurisdicțională (primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs nașterea copilului), motiv pentru care, în temeiul art. 132 alin. 4 din codul de procedură civilă, se va admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, cererea petentei urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare