Cerere de valoare redusă -litigii cu profesioniştii

Decizie 759/LP/2017 -A din 02.10.2017


1. Tip document: Decizie

2. Număr document: 759/LP/2017 -A

3. Data elaborării documentului: 02 octombrie 2017

4. Obiect: cerere de valoare redusă.

5. Domeniu asociat: litigii cu profesioniştii

Conţinut speţă

Potrivit dispoziţiilor art. 1026 alin. (1) C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei si nu face parte dintre cererile exceptate procedurii potrivit alin. (2) şi (3) ale art. 1026 C.pr.civ. [...]”.

In conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art 8 din OG nr. 85/2004, ,,Dacă părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa”.

Fiind vorba de un contract de credit încheiat la distanţă, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acest contract nu a fost semnat de pârât conform legii, şi că acesta nu a creat obligaţii contractuale în sarcina pârâtului. Dimpotrivă, instanţa de apel reţine că acest contract a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art 8 din OG nr.85/2004, pârâtul a fost de acord să împrumute suma solicitată, acesta a primit confirmarea cererii sale prin virarea sumei solicitate în contul său. Ca atare, intimatul pârât şi-a asumat toate consecinţele ce decurg din contractul de credit, inclusiv cu privire la dobânda penalizatoare.

Dosar nr. …2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A II-A CIVILA 

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 759/LP/2017 -A

Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2017

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE:

JUDECĂTOR:

GREFIER:

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta O… SA, CUI .., J../2015, cu sediul în B. , sector ..2, în contradictoriu cu intimatul O. C., CNP  , cu domiciliul în  O. , str., jud. B. împotriva Sentinţei civile nr.  735/20.03.2017 pronunţată de Judecătoria  O.  având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 18.09.2017 mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, instanţa având nevoie de timp pentru a delibera.

T R I B U N A L U L

D E L I B E R Â N D:

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 735/20.03.2017 pronunţată de Judecătoria  O. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta O.. IFN SA în contradictoriu cu pârâtul O. C. şi, în consecinţă: A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 250 de lei cu titlu de debit restant. Au fost respinse, celelalte capete de  cerere. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că  reclamanta a susţinut că între părţi s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. APPL6459/23.09.2016. Acest contract nu poartă semnătura olografă a niciunei părţi contractante, iar la finalul contractului există menţiunea că acest contract a fost încheiat la distanţă, fiind semnat electronic de părţi. Cu toate acestea, nu există dovada acestei semnături electronice, în sensul Legii nr. 455/2001, neexistând un certificat calificat, conform art. 4 pct. 13 din actul normativ menţionat.

Prin urmare, instanţa a constatat că acest contract indicat de reclamantă nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi calificat drept înscris sub semnătură privată, tocmai pentru că nu este semnat de părţi. În caz contrar, cererea ar fi fost lipsită de interes, întrucât, conform art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, contractul de credit constituie titlu executoriu.

Pe de altă parte însă, la dosar există dovada că la data de 23.09.2016, reclamanta a virat în contul pârâtului suma de 250 de lei, conform OP nr. 8209/23-Sep-16.

Potrivit art. 1026 alin. (1) C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei si nu face parte dintre cererile exceptate procedurii potrivit alin. (2) şi (3) ale art. 1026 C.pr.civ., astfel că instanţa constată că prezenta cerere poate fi soluţionată potrivit prevederilor Titlului X care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă.

Instanţa a retinut că, în speţă, reclamanta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pentru următoarele considerente:

Dovada plăţii sumei de 250 de lei de către reclamantă pârâtului s-a făcut cu OP nr. 8209/23-Sep-16. Având în vedere calitatea de profesionist a reclamantei, există prezumţia că aceasta a virat suma de bani în exerciţiul întreprinderii, deci nu cu titlu gratuit. Prin urmare, în patrimoniul pârâtului s-a născut obligaţia corelativă de restituire a acestei sume de bani. Prin urmare, creanţa este certă şi lichidă. Referitor la exigibilitate, deşi nu poate lua în considerare dispoziţiile contractului de credit pe care îşi întemeiază reclamanta pretenţiile, instanţa a făcut aplicarea art. 1522 C.civ., constatând că reclamanta a notificat pârâtul să facă plata, cu somaţia din 12.12.2016, acordând acestuia un termen de plată.

 Pârâtul nu şi-a exprimat poziţia procesuală în cauză şi nu a făcut dovada plăţii sumei de 250 de lei, astfel că instanţa a admis capătul principal de cerere, obligând pârâtul la plata acestei sume. Totodată, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii penalizatoare şi a comisionului de administrare, prevăzute în contractul de credit pentru nevoi personale nr. APPL6459/23.09.2016, întrucât s-a reţinut că acesta nu a fost semnat de pârât conform legii, deci acesta nu a creat obligaţii contractuale în sarcina acestuia.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere soluţia cu privire la fondul cauzei, instanţa a obligat pârâtul şi la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta O.. IFN S.A., solicitând admiterea apelului schimbarea în parte a sentinţei apelate în privinţa dispoziţiilor de respingere a cererilor reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 135 de lei reprezentând dobândă penalizatoare, calculată pe perioada 13.10.2016 - 22.11.2016, precum şi la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 1.5% pe zi de întârziere la creditul restant, în continuare de la data de 23.11.2016 până la achitarea integrală a creditului restant.

Cu obligarea intimatului-pârât la cheltuielile de judecată în apel, respectiv taxa de timbru în valoare de 25 de lei.

În motivarea apelului, în esenţă apelanta arată că, prin cererea de chemare în judecată, subscrisa a solicitat obligarea intimatului-pârât O. C. la plata sumei de 385 lei, din care 250 de lei reprezintă credit acordat pârâtului, conform contractului de credit încheiat online cu subscrisa sub nr. APPL16459 din 23.09.2016, creditul fiind virat în contul acestuia cu OP nr. 8209/23.09.2016, iar 135 de lei reprezintă dobânda penalizatoare datorată de pârât conform art. 1.9 şi art. 6.1 din contract, în cuantum de 1,5% pe zi de întârziere, calculată la valoarea creditului acordat, între data scadenţei creditului (13.10.2016) şi data de 22.11.2016, dată menţionată în somaţia prin care pârâtul a fost notificat să restituie creditul şi să achite dobânda penalizatoare aferentă perioadei de întârziere în restituirea acestuia.

De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtului la achitarea în continuare a dobânzii penalizatoare în cuantum de 1,5% pe zi de întârziere, calculată la valoarea creditului restant, conform contractului, de la data de 23.11.2016 (conform pct. 3.3.1 din cererea de chemare în judecată). Toate înscrisurile mai sus menţionate au fost depuse la dosar.

S-a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 735/2017 din data de 20.03.2017, Judecătoria  O.  a admis doar în parte cererea noastră şi a obligat pârâtul la restituirea creditului de 250 de lei şi a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru în cuantum de 50 de lei. Instanţa de a fond a respins cererile noastre de obligare a pârâtului la dobânzii penalizatoare de 135 lei, datorată de pârât conform art. 1.9 şi art. 6.1 din contract, calculată la valoarea creditului acordat, între data scadenţei creditului (13.10.2016) şi data de 22.11.2016, precum şi cererea de obligare a pârâtului la plata în continuare a dobânzii de 1,5% pe zi de întârziere, la valoarea creditului restant, de la data de 23.11.2016 până la achitarea integrală a creditului, reţinând în esenţă că: între părţi s-a încheiat în mod valabil un contract de împrumut pentru suma de 250 de lei, pentru că la dosar există ordinul de plată care face această probă;

S-a mai reţinut că instanţa nu poate acorda dobânzile penalizatoare solicitate de subscrisa, întrucât contractul de credit APPL16459/23.09.2016 nu poate face dovada existenţei unui raport juridic obligaţional între părţi, pentru că nu este semnat olograf de către pârât şi nici nu poartă semnătură electronică în conformitate cu legea nr. 455/2001.

Apelanta susţine că, sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în privinţa respingerii cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzii penalizatoare, întrucât Contractul de credit APPL16459/23.09.2016, care ca fişier PDF are numărul CC6289, după cum s-a specificat în somaţia trimisă pârâtului, a fost însuşit în integralitatea lui de către pârât.

În acest sens apelanta arată că  există la dosar suficiente înscrisuri din care să rezulte că intimatul-pârât şi-a însuşit contractul de credit APPL16459/23.09.2016, procedura prin care acest contract s-a semnat de către intimat fiind descrisă în cadrul documentului intitulat: „Procedura de obţinere a unui împrumut O..", care este anexă la cererea de chemare în judecată şi la care instanţa de fond nu face nicio referire, ceea ce ne face să credem că nu a observat existenţa sa în dosar.

Această procedură presupune transmiterea unei copii a cărţii de identitate de către client şi exprimarea acordului pentru încheierea (semnarea) contractului, care se realizează prin introducerea de către client a unui cod transmis de apelantă pe SMS, la rubrica destinată semnării contractului de către client, înainte de semnare, în forma arătată, clientul are la dispoziţie contractul, în format electronic.

De asemenea s-a arătat că la dosar se află cartea de identitate a intimatului-pârât O. C., seria .. nr. .., eliberată de SPCLEP  O. , ale cărei date au fost completate de acesta şi în contractul de credit încheiat online, pe site-ul  apelantei www.o.........ro. De asemeni, în contract sunt trecute date de identificare ale intimatului-pârât, cum ar fi adresa de e-mail c……@vahoo.com, nr. de telefon mobil 07……., pe care apelanta nu avea de unde să le cunoască, dacă intimatul-pârât nu le-ar fi introdus personal în baza sa de date.

Ca dovezi suplimentare în sprijinul celor arătate mai sus, apelanta ataşează prezentului capturi de ecran din baza de date a apelantei, care dovedesc introducerea de către intimat a codului pentru semnarea contractului în câmpul special destinat acestui scop, introducerea datelor personale ale intimatului în baza de date a apelantei şi faptul că acesta are un cont de client activ în baza sa de date, contractul său fiind în derulare şi accesibil oricând intimatului, în format PDF, respectiv. Totodată depune Capturi de ecran din contul de utilizator al intimatului O. C., deschis pe website-ul apelantei, www.O.....ro, cu pagina 1 şi pagina 2 ale cererii de credit cu datele personale completate de către intimatul-pârât, în vederea acordării creditului; Captură de ecran cu codul numeric introdus de către intimatul-pârât în sistemul apelantei, în câmpul special de semnare a contractului de credit, acest cod fiind: 72911493, cod ce i-a fost transmis pârâtului prin SMS la numărul de telefon completat de acesta în contract: 07….. Acelaşi număr de telefon se regăseşte şi în cererea de credit cu datele personale ale pârâtului, menţionată mai sus;

Captură de ecran din contul de utilizator al intimatului-pârât, deschis pe site-ul subscrisei, din care rezultă că creditul acestuia este activ. în contul de utilizator, fişierul PDF al contractului de credit figurează cu indicativul CC6289/23.09.2016 (contract de credit CC6289 din 23.09.2016), la deschiderea documentului în format PDF, aşa cum a fost depus la dosarul cauzei, acesta având nr. APPL16459/23.09.2016. Acest aspect este menţionat şi în somaţia transmisă intimatului prin executor la data de 12.12.2016, pe care acesta nu ridicat-o deoarece nu a fost găsit la adresă, împrejurare consemnată pe notificarea nr. 146/29.11.2016, emisă de Poşta Română. Atât somaţia indicată, cât şi notificarea, se află la dosarul cauzei.

În opinia apelantei, contractul a fost însuşit de client, care este intimatul-pârât din prezenta cauză, acesta îndeplinind condiţiile legale pentru a fi considerat un contract încheiat la distanţă, având în vedere prevederile art. 3 din OG nr. 85/2004, privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, care arată că este: „ contract la distanţă - contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţa sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă;».

OP nr. 8209/23.09.2016 (emis prin serviciul internet banking al L.... şi valabil fără semnătura plătitorului, conform menţiunilor din cuprinsul său) şi extrasul de cont eliberat de L.... apelantei, depuse amândouă la dosar, fac dovada că în contul intimatului, acelaşi cu cel menţionat de acesta în contractul de credit, respectiv RO26……, s-a transferat suma de 250 de lei, reprezentând CC6289 (contract de credit 6289).

S-a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1240 alin. 2 Cod civil pentru însuşirea contractului de credit de către pârât, având în vedere că acest text de lege arată că: „Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare."

Faţă de cele arătate mai sus, nu poate fi primită reţinerea instanţei de fond, că pârâtul  nu şi-ar fi însuşit întregul contract de credit, care conţine evident şi clauza penală, având în vedere că din toate înscrisurile dosarului rezultă că aceasta a cunoscut ce contract îşi însuşeşte.

Apelanta mai arată că, faţă de împrejurarea că pârâtul nici măcar nu a depus întâmpinare şi nu a combătut sub nicio formă pretenţiile sale, instanţa de judecată a trecut peste prevederile Codului de procedură civilă, care dau anumite efecte juridice rămânerii în pasivitate a pârâtului.

Faţă de toate considerentele mai sus prezentate, apelanta solicită admiterea apelului aşa

În drept: apelanta îşi întemeiază prezentul apel pe prevederile art. 1033 Cod procedură civilă, precum şi pe toate textele legale invocate în cadrul său.

În dovedirea apelului, înţelege să se folosim de toate înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum şi de înscrisurile anexate la prezentul apel şi prezentate în conţinutul său.

Deşi legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul apreciază că apelul este fondat, şi îl va admite ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin demersul procesual demarat, reclamanta O.. IFN SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O. C., obligarea acestuia la plata sumei de 385 lei (250 lei reprezentând credit de nevoi personale prin virament bancar cu OP nr. 8209/23-Sep-16 si 135 lei reprezentând dobânda penalizatoare cf. pct. 1.9 si pct. 6.1. din contract de 1.5 % la creditul acordat pentru perioada 13-oct-16-data scadenţei, pana la 22-Nov-16 si 0 lei, reprezentând comision de administrare, cf. pct. 1.10.2 si 7.1.2 din contract) cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

Critica adusă sentinţei apelate cu privire la modul în care instanţa de fond a soluţionat capetele de cerere privind dobânda penalizatoare, este întemeiată.

Astfel, reclamanta O.. IFN SA este o instituţie Financiară Nebancară, fiind supusă reglementărilor din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, activitatea acesteia de creditare este prevăzută la art 14 din acest act normativ.

Astfel, Contractul credit de nevoi personale APPL16459 din 23.09.2016 în baza căruia reclamanta acordat pârâtului un credit în suma de 250 lei, a fost încheiat în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare.

Conform art 8 din OG nr. 85/2004, ,,Daca părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa”.

Din actele de la dosar reiese că, Contractul credit de nevoi personale APPL16459 din 23.09.2016, a fost încheiat în conformitate cu dispoziţiile OG nr.85/2004 ca urmare a comenzii date de intimatul O. C., prin care a solicitat apelantei un credit de 250 lei.

În urma completării datelor prevăzute în procedura de acordare a creditului, apelanta a comunicat intimatului mesajul de confirmare a aprobării creditului solicitat, iar suma împrumutată a  fost virată în contul intimatului deschis la R… la data de 23.09.2016, după cum reiese din documentul de plata anexat prezentei, fila 20 dosar, creditul fiind rambursabil pe o perioada de 20 de zile de la acordare.

Cu toate că suma a fost încasată de către intimat, şi scadenţa s-a împlinit la data de 13.10.2016, intimatul nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, respectiv să restituie creditul la termenul şi în condiţiile agreate în cadrul documentului intitulat ,,Procedura de obţinere a unui împrumut O..” asumat de către intimat prin introducerea online a datelor solicitate de către apelantă pe adresa accesată de către intimat deschis pe website-ul apelantei, www.O.....ro, cu pagina 1 şi pagina 2 ale cererii de credit cu datele personale completate de către intimatul-pârât, în vederea acordării creditului.

Fiind vorba de un contract de credit încheiat la distanţă, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acest contract nu a fost semnat de pârât conform legii, şi că acesta nu a creat obligaţii contractuale în sarcina pârâtului. Dimpotrivă, instanţa de apel reţine că acest contract a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art 8 din OG nr.85/2004, pârâtul a a fost de acord să împrumute suma solicitată, acesta a primit confirmarea cererii sale prin virarea sumei solicitate în contul său. Ca atare, intimatul pârât şi-a asumat toate consecinţele ce decurg din contractul de credit, inclusiv cu privire la dobânda penalizatoare.

În lumina considerentelor expuse, în temeiul art 408 NCPC, instanţa va admite apelul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 735/20.03.2017 pronunţată de Judecătoria  O.  având ca obiect cerere de valoare redusă, pe care o schimbă în parte, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite ca fondat apelul introdus de apelanta O.. IFN SA, CUI .., J../2015, cu sediul în B. , sector ….., în contradictoriu cu intimatul O. C., CNP  , cu domiciliul în  O. , str. …, jud. B. împotriva Sentinţei civile nr.  735/20.03.2017 pronunţată de Judecătoria  O.  având ca obiect cerere de valoare redusă, pe care schimbă în parte, în sensul că:

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 135 lei reprezentând dobânda penalizatoare de 1,5% pe zi de întârziere pe perioada 13.10.2016-22.11.2016, şi în continuare până la plata efectivă a debitului principal.

Menţine celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 25 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru primă instanţă şi apel.

Definitivă

Pronunţată în şedinţa publică azi 02.10.2017 .

 

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER