Despăgubiri. Daune morale

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:xxx

DOSAR NR. XXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA AV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. xxx

Şedinţa publică de la data xxx

Tribunalul constituit din :

Preşedinte: xxx

Judecător: xxx

Grefier: xxx

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant xxx împotriva sentinţei civile nr. xxx/xxx pronunţată de Judecătoria Sectorului xxx Bucureşti în dosarul nr. xxx, în contradictoriu cu intimatul-pârât xxx , având ca obiect „Legea 10-2001 - despăgubiri”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei obiectul dosarului, stadiul procesual şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Tribunalul, reţinând că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată şi reţine apelul în vederea soluţionării.

TRIB UNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului xxx la data de xxx, reclamantul xxx în contradictoriu cu pârâtul xxx, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale datorate pentru prejudiciul moral produs ca urmare a nesoluţionării notificării nr. xxx / xxx, în termenul legal la data solicitării exprese, respectiv data de 11.03.2008, prin emiterea unei dispoziţii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Bucureşti, xxx, evaluat la suma de xxx; precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

Prin sentinţa civilă nr. xxx / xxx Judecătoria sectorului xxx a respins cererea formulată de reclamantul xxx , în contradictoriu cu pârâtul xxx, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Prin notificarea transmisă prin executor judecătoresc sub nr. xxx / xxx şi înregistrată la xxx sub nr. xxx, formulată în baza Legii 10/2001, numita xxx a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, xxx , preluat în mod abuziv de către stat. Demersurile administrative şi judiciare au fost preluate în 2006 de către reclamant în temeiul contractului de cesiune autentificat sub nr. xxx/xxx la BNP xxx, încheiat de acesta în calitate de cesionar, cu notificatoarea în calitate de cedentă, cu efectul subrogării petentului în toate drepturile notificatoarei asupra imobilului mai sus identificat.

Prin acţiunea introductivă ce formează obiectul cauzei de faţă, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumei de xxx lei în temeiul răspunderii civile delictuale.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane, instanţa reţine că potrivit prevederilor art.998-999 din vechiul C.civ., ale cărui dispoziţii au fost preluate de art. 1349 din Noul Cciv., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Verificând îndeplinirea condiţiilor mai sus enunţate în raport de situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada, aşa cum prevede art. 249 Cprciv, că reclamantului i s-ar fi cauzat prejudiciul pretins, pentru repararea căruia solicită acordarea sumei de xxx lei sau că pârâtul ar fi săvârşit vreo faptă ilicită în raport de aceasta.

Astfel, aşa cum s-a arătat şi mai sus, reclamantul s-a subrogat în dreptul notificatorului pentru a pretinde măsuri reparatorii fundamentate pe Legea nr. 10/2001 în temeiul contractului de cesiune încheiat cu persoana menţionată.

Sunt aşadar neîntemeiate susţinerile părţii în sensul că i s-ar fi cauzat un prejudiciu ce constă în starea de disconfort psihic şi moral provocat de întârzierea în emiterea dispoziţiei solicitate, aprecierile urmând a fi făcute prin prisma manierei de dobândire a dreptului la măsuri reparatorii, şi anume în baza unui contract de cesiune ce avea ca obiect drepturi ce nu fuseseră încă recunoscute în mod efectiv cedentei, ceea ce presupune o asumare implicită a riscurilor inerente unei astfel de tranzacţii, mai ales în condiţiile în care era deja cunoscut faptul că procedurile derulate în baza Legii nr. 10/2001 erau deosebit de greoaie şi lipsite de perspective imediate, unul dintre motive fiind numărul extrem de mare de notificări supuse analizei.

De asemenea, mai trebuie precizat că nu poate fi considerată împrejurarea mai sus evidenţiată ca fiind străină reclamantului cesionar, multitudinea de litigii cu obiecte similare derulate de petent cel puţin pe rolul acestei instanţe relevând faptul că actul juridic încheiat cu notificatoarea xxx nu a fost un contract izolat, singular, ci dimpotrivă a reprezentat o tranzacţie efectuată în cunoştinţă de cauză raportat la contextul legislativ şi administrativ criticat în toată perioada de referinţă.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratului.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul-reclamant xxx , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul T.B.-Secţia a xxx -a Civilă sub nr.

XXX.

Apelantul consideră că în mod greşit instanţa a apreciat că reclamantul nu are calitatea de notificator şi cea de cesionari, ceea ce nu înseamnă că pârâta ar trebui să aibă o atitudine diferită faţă de acesta, subrogându-se în toate drepturile notificatorilor, iar dispreţul, atitudinea umilitoare şi sfidătoare a pârâtei, faptul că a înţeles să aplice legea după liberul său arbitru, desconsiderandu-1 ca şi cetăţean, i-a produs un prejudiciu moral ca şi oricărui notificator. Soluţionarea în termen a unei cereri şi tratarea cu respect a unui cetăţean trebuie să se aplice indiferent de calitatea acestuia, iar prin contractul de cesiune de drepturi, nu se asumă şi riscul tratării cu dispreţ şi sfidarea autorităţilor publice. Ca orice cetăţean are dreptul să fie respectat, să i se soluţioneze o cerere într-un termen rezonabil sau în cel prevăzut de lege, indiferent de modul de dobândire a drepturilor.

De asemenea, consideră că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să se facă de bună voie şi în termenul legal, de către cel căzut în pretenţii, indiferent dacă reclamantul este notificator sau cesionar. Faptul că din 22.06.2015, până în prezent, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în titlul executoriu, i-a creat un prejudiciu moral, ce se poate şi prezuma tocmai din perioada lungă de timp pentru nepunere în executare a unei hotărâri judecătoreşti.

Judecătoria sectorului 6 nu a avut în vedere practica înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie-Secţia Civilă, precum şi pe cea a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a reţinut că în situaţia refuzului nejustificat de soluţionare a notificării, persoana îndreptăţită la măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, înregistrează un prejudiciu moral, care constă în starea de disconfort provocat nu doar de timpul îndelungat de aşteptare a unei soluţii din partea autorităţilor statului, dar şi de nemulţumirea şi revolta cauzate de conduita pârâtului, care practic nesocoteşte orice dispoziţie legala imperativă, tratând aceste dispoziţii legale după liberul sau arbitru.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reţinut constant că administraţia publică constituie un element de baza al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţa, dacă refuză sau omite să execute o obligaţie legală sau întârzie in mod total nejustificat executarea unei hotărâri judecătoreşti, garanţiile art. 6 de care a beneficiat

justiţiabilul în fata instanţelor judecătoreşti pierd orice raţiune de a fi (Cauza Sandor c.României, pct. 24).

In situaţia în care există o violare a art.6§l al Convenţiei şi a art.l din Protocolul nr.l al Convenţiei, deoarece autorităţile nu au dat un răspuns prompt cererilor petenţilor, în raport de natura violărilor constatate, Curtea Europeană a constatat existenţa unui prejudiciu material şi moral {Hotărârea pilot Maria Atanasiu şi alţii c. România pct. 250 şi 254, Cornelia Eufrosina Radu c.României pct. 42).

In cauza Viasu c.României, p.87, Curtea Europeană enumeră printre elementele luate în considerare, atunci când statuează în materie, pe de o parte prejudiciul material, respectiv pierderile suferite efectiv ca urmare directă a încălcării pretinse, cât şi prejudiciul moral, respectiv dezdăunarea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor ce rezultă din această încălcare, precum şi alte daune nepatrimoniale, considerând că „atunci când diferitele elemente care constituie prejudiciul nu pot face obiectul unui calcul exact sau atunci când distincţia dintre daunele materiale şi daunele morale se dovedeşte a fi dificilă, Curtea poate fi determinată să le analizeze de o manieră globală (a se vedea şi cauza Strein c.României p.77,78, cauza Andreescu Murăreţ şi alţii c.României p.28-30, cauza Comingersoll împotriva Portugaliei p.29).

In ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, aşa cum s-a statuat inclusiv în practica naţională, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele române deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să determine un astfel de prejudiciu, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Referitor la evaluarea daunelor morale practica naţională împărtăşeşte criteriul general evocat de instanţa europeană, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora (Tolstoy Miloslovsky vs. Regatul Unit), prejudiciul nefiind necesar a fi dovedit sub aspect valoric.

De asemenea, in cauza Ernestina Zullo c. Italia, instanţa de la Strasbourg, constatând violarea art. 6 din Convenţie cu privire la durata procedurii judiciare interne (9 ani), în hotărârea pronunţată a indicat câteva criterii de stabilire a daunelor morale. Astfel, s-a apreciat că o bază de calcul între 1000-1500 de Euro pentru fiecare an de întârziere este o sumă rezonabilă, fără să conteze rezultatul favorabil sau nu al procesului. Suma globală va fi ridicată cu 2000 de Euro dacă litigiul are o importanţă specială pentru reclamant - în materia dreptului muncii, a capacităţii persoanei, pensiei, etc. Suma de bază va fi redusă în funcţie de numărul instanţelor care s-au pronunţat asupra acţiunii, în raport de importanţa litigiului la nivelul de viaţă a statului respectiv. O reducere poate interveni şi dacă există o culpă a reclamantului în producerea întârzierii.

Drept criteriu obiectiv, într-o soluţie de speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a xxx a civilă, prin decizia nr.xxx, ca element de comparaţie pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, s-a raportat la cea mai recentă decizie din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la cauza Chis contra României (2011) prin care s-au acordat 4.800 euro daune morale.

Cu titlu exemplificativ, menţionează practica Curţii Europene dată în echitate, care a acordat, în cauza Străin şi alţii c.României suma de 5.000 Euro, în cauza Eufrosina Radu c.României suma de 7.000 Euro daune morale, în cauza Sandor c.României suma de 6.500 Euro, cauza Aurel Popa c.României 5.000 Euro, iar în cauza Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia c. România judecată la 25.09.2012, s-au acordat 15.000 euro daune morale.

In concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei civile nr. xxx / xxx , pronunţata de Judecătoria sector xxx, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligării xxx la plata de despăgubiri, cu titlu de daune morale ca urmare a nesoluţionării notificării nr. xxx , în termenul de lege la data solicitării exprese, prin emiterea unei dispoziţii de restituire în natură sau echivalent pentru imobilul din Bucureşti, xxx , evaluat la suma de 20.000 lei, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

In drept, art. 466 şi următoarele din N.C.P.C.

Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, apelantul-reclamant solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru repararea prejudiciului afirmat ca fiindu-i cauzat ca urmare a nesoluţionării în termen a notificării nr. xxx formulată de petenta xxx pentru imobilul situat în Bucureşti, xxx reclamantul dobândind drepturile aferente acesteia prin încheierea contractului de cesiune cu notificatoarea, autentificat sub nr. xxx/xxx.

Tribunalul pleacă de la premisa enunţată de art. 999 c.civ. (aplicabil ratione materiae) că, pentru atragerii răspunderii delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor patru condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, crearea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între cele două şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

împrejurarea susţinută de apelantul reclamant în sensul că i s-ar fi cauzat un prejudiciu de ordin moral, nu îl exonerează de sarcina probei îndeplinirii cumulative a celor patru condiţii enunţate, specificitatea constând doar în modalitatea de evaluare a întinderii acestuia.

Astfel, fapta ilicită atribuită de către reclamant pârâtului constă, pe de-o parte în soluţionarea cu întârziere a notificării nr. xxx , prin emiterea unei dispoziţii de restituire în natură sau echivalent pentru imobilul susmenţionat, notificare soluţionată în cele din urmă prin sentinţa civilă nr. xxx/xxx a Tribunalului Bucureşti Secţia a xxx a Civilă, astfel cum a fost parţial modificată în recurs.

Pe de altă parte, apelantul a mai invocat atitudinea umilitoare pe care intimatul a adoptat-o faţă de acesta, nu în mod necesar în calitate de cesionar, ci ca persoană care încearcă să-şi valorifice drepturile acordate de legiuitor, în dispreţ faţă de aplicarea legii şi în lipsa de reacţie la solicitările acestuia, care duce la o obstrucţionare a dobândirii drepturilor recunoscute de lege.

Cele două faţete ale faptei ilicite atribuite pârâtului trebuie însă examinate în interdependenţă, având în vedere că soluţionarea cu întârziere a notificării, respectiv nesoluţionarea acesteia de către autoritatea competentă, fapt ce l-a determinat pe reclamant să apeleze la justiţie, nu constituie, în sine, un fapt generator de suferinţe psihice sau morale, ci poate eventual antrena răspunderea pârâtului în alte paliere juridice.

Cât priveşte atitudinea umilitoare pe care pârâtul a adoptat-o faţă de reclamant ca şi persoană care încearcă să-şi valorifice drepturile acordate de legiuitor, în dispreţ faţă de aplicarea legii şi în lipsa de reacţie la solicitările acestuia, Tribunalul reţine, chiar făcând abstracţie de calitatea reclamantului de cesionar al unui drept obţinut de la persoana îndreptăţită, în cunoştinţă de cauză şi cu asumarea tuturor dificultăţilor de ordin juridic ce le implica valorificarea efectivă a dreptului astfel dobândit, că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi adoptat vreo atitudine „umilitoare” faţă de reclamant, iar împrejurarea că pârâtul nu a respectat termenul legal de soluţionare pe cale administrativă a notificării poate constitui, aşa cum s-a arătat o faptă ilicită, de nerespectare a prevederilor legale, dar nu de umilire a persoanei reclamantului.

în ceea ce priveşte producerea unui prejudiciu, art. 998-999 Cod civil nu fac distincţie cu privire la tipul prejudiciului susceptibil de reparaţie, utilizând cuvântul „prejudiciu” şi, respectiv, sintagma „toate prejudiciile cauzate”, ceea ce înseamnă că nu exclude posibilitatea producerii unui prejudiciu moral şi, implicit, repararea acestuia. Mai mult, art. 1381 Cod Civil, prevede în alin. 1 că orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, ceea ce înseamnă că este supus reparaţiei şi prejudiciul moral (de altfel, chiar în lipsa unei codificări, această posibilitate era reţinută în doctrina juridică şi practica judecătorească anterioară noului cod civil).

în speţă, reclamantul a pretins că i s-a produs un prejudiciu moral, evaluat la suma de 20.000 lei, constând în starea de disconfort psihic şi moral provocat de lunga perioadă de aşteptare, de atitudinea umilitoare şi sfidătoare pe care a adoptat-o pârâtul faţă de el, prin desconsiderarea la care a fost supus ca cetăţean, nemulţumirea şi revolta pe care i le cauzează conduita pârâtului, prin nesocotirea prevederilor legale, înţelegând să invoce o prezumţie de existenţă a prejudiciului moral dedusă pe baza unei premise, respectiv săvârşirea faptei ilicite, ceea ce l-ar scuti de sarcina probării acestuia.

Susţinerile apelantului reclamant în sensul că prejudiciul în ceea ce priveşte persoana sa nu ar trebui dovedit, nu pot fi însă acceptate, tocmai pentru că se invocă un prejudiciu moral, strâns legat de propria persoană (nu numai în calitate de cesionar), neputându-se, aşadar, pune semnul egalităţii între dovedirea existenţei prejudiciului şi dovedirea întinderii acestuia, numai acest din urmă element nepresupunând recurgerea la mijloace directe de probă, ci numai indirecte, prin mecanismul prezumţiilor simple.

Astfel, numai în urma dovedirii vătămării printr-o faptă ilicită de către autor a unuia/unora dintre componentele drepturilor nepatrimoniale, adică a consecinţelor negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, instanţa are a aprecia asupra cuantumului despăgubirii băneşti, întrucât, problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde, ci presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Apelantul nu a demonstrat însă prejudiciul (dimensiunea suferinţelor sale şi modul de evaluare a acestora, prin care s-a ajuns la suma de 20. 000 lei) astfel să justifice suma pretinsă, ca reparaţie, cu acest titlu. Probele administrate nu au relevat împrejurări legate de implicaţiile morale, de implicaţiile pe plan afectiv legate de nerespectarea termenului legal de soluţionare a notificării, cu atât mai mult cu cât reclamantul a identificat şi valorificat cu succes pârghiile legale necesare pentru a obţine finalitatea urmărită (apelând la justiţie pentru a determina ieşirea din pasivitate a autorităţii).

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că apelantul a preluat prin contract de cesiune drepturile decurgând din formularea notificării de către persoana îndreptatita, xxx, in baza legii nr. 10/2001, la data de xxx , iar asa cum s-a retinut in sentinta civila nr. xxx / xxx a Tribunalului Bucuresti-sectia a xxx-a civila, temeinicia cererii formulata de reclamant in calitate de cesionar al persoanei indreptatite a fost analizata in persoana celei care a formulat notificarea, in speţa xxx. Acest aspect, corect punctat de prima instanţă, este relevant in ce priveşte analiza prejudiciului moral pretins de reclamant in prezenta cauza, prejudiciu care, fiind un drept personal nepatrimonial, netransmisibil potrivit art. 58 din codul civil, putea fi solicitat doar de către persoana îndreptatita, iar nu de către reclamantul in cauza.

Astfel, cu privire la prejudiciul moral invocat de reclamant, in componentele aratate de acesta, respectiv suferinţele de ordin psihic cauzate de atitudinea umilitoare pe care a adoptat-o paratul faţă de persoana care încearcă să-şi valorifice drepturile acordate de legiuitor, Tribunalul constată că prin fapta ilicită a pârâtului, în formele reţinute anterior, o eventuala stare de disconfort psihic, de nemulţumire, o stare de angoasă determinată de timpul lung de aşteptare a soluţionării notificării, dar şi de incertitudinea finalizării procedurii administrative putea fi invocata de persoana îndreptăţită la masuri reparatorii potrivit legii speciale, in speţa xxx, iar nu de către reclamant, in calitate de cesionar de drepturi, care nu a dovedit nicio vătămare morala in speţă.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că apelantul reclamant a cesionat astfel de drepturi valorificabile în procedura legilor reparatorii de la numeroşi notificatori, formulând mai multe cereri cu obiect similar acţiunii de faţă, ceea ce conturează, pe de-o parte, poziţia subiectivă a reclamantului la încheierea respectivelor contracte, în sensul că şi-a asumat în cunoştinţă de cauză riscul tranzacţiilor, inclusiv dificultăţile pe care putea să le întâmpine şi prelungirea duratei necesare valorificării acestor drepturi (numărul solicitărilor adresate intimatului şi de complexitatea gestionării acestora fiind un aspect notoriu) şi pe de altă parte, atitudinea reclamantului care tinde a transforma pretinse suferinţe de ordin moral în sursă de îmbogăţire fară justă cauză, neputându-se accepta în mod rezonabil că, prin soluţionarea cu întârziere a fiecărui dosar, reclamantul a avut de îndurat tot atâtea suferinţe morale, privite şi evaluabile în mod distinct, în condiţiile în care, într-o astfel de ipoteză, prejudiciul moral nu poate fi decât unul singur, decurgând din afectarea, în mod global, a calităţii vieţii celui în cauză.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 c.pr.civ., Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant xxx , CNP xxx, cu domiciliul ales la sediul xxx din xxx, str. xxx, împotriva sentinţei civile nr. xxx / xxx pronunţată de Judecătoria Sectorului xxx Bucureşti în dosarul nr. xxx, în contradictoriu cu intimatul-pârât xxx cu sediul în xxx, ca nefondat.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xxx.

PREŞEDINTEJUDECĂTORGREFIER

XXXXXXXXX

Red. xxx Tehn. xxx /4 ex. JS 6 - JUD. xxx

Domenii speta

Spete similare