Daune morale suferite în urma accidentului rutier

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr.

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.04.2016 reclamanţii .....  au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei ......,  la plata sumei cu titlu de despăgubiri cuvenite acestora pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei, mamei şi surorii acestora, numita ......., după cum urmează:

1. 500.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......, în calitate de mamă;

2. 500.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......., în calitate de tată;

3. 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiică;

4. 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiu;

5. 500.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de frate;

6. 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiu;

7. 1.000.000  lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiică;

8. 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiu;

9. 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiu;

10. 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru ......,, în calitate de fiu;

11. la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi întârziere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a sumei potrivit art. 36 şi 37 din Ordinul CSA 14/2011 şi art. 37 şi 38 din Normal nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule în vigoare la data avizării dosarului.

Reclamanţii au mai solicitat citarea intervenientului forţat ......,, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare ......,.

În ceea ce priveşte competenţa  au menţionat că Tribunalul este competent material şi teritorial, iar cu privire la timbraj, arată că cererea e scutită de plata taxei de timbru.

Cu privire la prescripţie au apreciat că termenul de prescripţie extinctivă este de 5 ani, care începe să curgă de la data la care s-a stabilit definitiv vinovăţia celui care a produs prejudiciul, respectiv din 11.11.2014, data când s-a pronunţat Decizia nr. ......, în dosarul nr. ......,.

În fapt reclamanţii au arătat că la data de 25.08.2012 s-a produs accidentul auto în urma căruia a rezultat decesul numite ......,, care traversa strada în calitate de pieton. Accidentul s-a produs ca urmare a faptului că numitul ......,, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare ......,, pe fondul vitezei peste limita legală a surprins şi accidentat defuncta.

În ceea ce priveşte vinovăţia autorului accidentului auto, la 11.11.2014 a fost pronunţată Decizia nr. ......, în dosarul nr. ......, la Judecătoria Craiova, prin care s-a constatat definitiv vinovăţia autorului faptei. Au mai menţionat reclamanţii că nu s-au constituit părţi civile în acel dosar.

În motivare, reclamanţii au arătat că decesul defunctei a avut ca şi consecinţă o rupere a echilibrului familiei, în condiţiile în care moartea unei persoane care face parte din familie generează consecinţe negative, atât psihice, cât şi emoţionale, a căror comensurare este practic imposibilă.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care în persoana asiguratului pârâtei sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită de a provoca accidentul prin încălcarea regulilor de circulaţie, vinovăţia sub forma culpei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, acesta din urmă constând leziunile cauzate prin accident, reclamanţii au dreptul de a sesiza instanţa civilă cu o acţiune în recuperarea prejudiciului produs prin infracţiunea sau fapta ilicită, putând folosi puterea de lucru judecat a hotărârii din dosarul penal, deoarece hotărârea judecătorească are efecte erga omnes.

Conform art. 2199 din Codul Civil "prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta din urmă se obligă ca în cazul producerii riscului asigurat să platească o indemnizaţie, după caz asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit,,. La art. 2208 se prevede că "În cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul trebuie să platească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute in contract", iar art. 2124 din Codul Civil prevede ca asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiei ce ii revin acestuia din contractul de asigurare.

In temeiul art. 35 din ordinul 14/2011 a CSA si art. 49 din L.136/1995 ,,asigurătorul acordă despăguhiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule" iar în art. 50. din acelaşi act normativ se arată că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Nu in ultimul rând, potrivit Deciziei nr. 29/2009 a ICCJ- Secţiile Unite, care lămureşte Decizia 1/2005, instanţa supremă a statuat faptul că:

"In materia asigurării de răspundere civilă auto, răspunderea asigurătorului faţî de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este deci o răspundere directă, decurgând din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului. De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terţul victimă a accidentului de circulaţie, asiguratorul nu face o plata pentru făptuitor şi nici alături de acesta, ci îşi îndeplineşte obligaţia proprie, asumată în contractul de asigurare, el suportând in mod efectiv si definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului său."

În privinţa daunelor morale, reclamanţii au precizat că le-a fost cauzat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferinţa psihică generată de deces, fiind necesară o compensaţia prin acordarea unor daune morale ce reprezintă pretium doloris.

Reclamanţii au solicitat pârâtei în data de 08.03.2016 şi in data de 05.04.2016, prin intermediul mandatarului Centrul European de Despăgubiri, acoperirea prejudiciului suferit, dar nu au primit nicio ofertă din partea pârâtei.

Reclamanţii au mai arătat că potrivit dispoziţiilor 37 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, pârâta datorează penalităţi de întârziere pentru toată perioada cuprinsă între data la care ar fi trebuit să raspundă /să plateasca şi data achitării efective a despăgubirilor către reclamanţi.

În probaţiune reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri, efectuarea unei adrese la asigurator în vederea comunicării dosarului de daună, efectuarea unei adrese către Judecătoria Craiova în vederea ataşării dosarului penal nr. ......,, efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea ataşării dosarului penal nr. ......, precum şi proba testimonială cu martorul ......,.

În scop probatoriu reclamanţii au depus în copie la dosar: împuternicire avocaţială, împuterniciri notariale, notificare asigurator, Decizia nr. ......, din data de 11.11.2014 în dosar nr. ......, pronunţată de Judecătoria Craiova, Secţia Penală, certificatul de deces nr. ......, din data de ......, privind pe ......,, certificatul medical constatator al decesului nr. ......, din data de ......, privind pe ......,, certificat de căsătorie ......,, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie al reclamantei ......,, certificatele de naştere ale reclamanţilor ......, precum şi cărţile de identitate ale reclamanţilor.

În drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 192 Cod pr. civilă, art. 49 din Lg. 136/1996, Codul de procedură penală, art. 1382, 1383, 1390, 1391, 1392, 1394 Cod civil, Lg. Nr. 136/1996, Ordinul CSA 14/2011.

Prin întâmpinarea formulată la data de 10.06.2016 pârâta ......, a solicitat admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamanţi, reducerea sumei reprezentând daune morale şi respingerea cererii de plată a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%.

În motivare pârâta a lăsat la aprecierea instanţei reducerea sumei datorate ca urmare a daunelor morale, raportat la practica judiciară cât şi la suferinţa fizică şi psihică a reclamanţilor, arătând că aceştia nu s-au constituit părţi civile în dosarul penal nr. 3674/215/2014.

Stabilirea cuantumului daunelor cuvenite părţii civile este o problemă deosebit de delicată având în vedere jurisprudenţa în materie, elementele adiactente faptei culpabile, caracterul rezonabil al sumelor de bani solicitate cu titlu de despăgubiri cât şi faptul că în dreptul penal român nu există criterii de stabilire a prejudiciului moral sau grile de cuantificare a acestuia.

De asemenea, stabilirea daunelor morale se acordă în legătură directă cu prejudiciul produs efectiv, aşa cum e apreciat de instanţa de judecată în conformitate cu jurisprudenţa naţională în materie precum şi cu "Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale" emis în anul 2012 de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi nu raportat la capacitatea de plată a societăţii de asigurare ce figurează în calitate de asigurator de răspundere civilă sau plafonul maxim de despăgubire prevăzut de Ordinul CSA 5/2010.

Cu privire la solicitarea de plată a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%, pârâta arată că nu a fost avizată de daună precum şi de faptul că la momentul producerii accidentului rutier se fac aplicabile prevederile Ordinului CSA 5/2010 şi nu ordinul ale Ordinului CSA 14/2011 în baza căreia a fost motivată cererea de chemare în judecată.

În drept, pârâta şi-a întemeiat susţinerile pe legea 136/1995, Codul de procedură penală şi Ordinul CSA 5/2010.

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.06.2016, intervenientul forţat ......,  a invocat atât lipsa calităţii sale procesuale pasive susţinând că raportul juridic s-a creat direct între asigurator şi persoana păgubită în urma accidentului de circulaţie precum şi excepţia anulării cererii ca netimbrată, susţinând că cererea nu a provenit dintr-o cauză penală, iar reclamanţii nu au fost părţi în dosarul ......,.

Pe fond intervenientul a arătat că sumele solicitate sunt exorbitante, iar în cadrul dosarului nr ......, s-a pronunţat hotărârea nr. ......, rămasă definitivă prin care pârâta ......, a fost obligată la plata unei sume de 100.000 lei daune morae către soţ (......,) iar către copii Minori ......,, pârâta a fost obligată la o prestaţie periodică de 50 de lei lunar şi la plata daunelor morale în suma de 1250 lei fiecare.

În drept întervenientul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 215 şi următoarele Cod procedură civilă.

În probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv sentinţa penală nr. ......, pronunţată în dosarul nr. ......,.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare la data de 24.06.2016, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente :

La data de 25.08.2012 a avut loc accidentul rutier , în localitatea Craiova , str. Brestei urmare a căruia a avut loc decesul victimei ......,.

Cercetările penale s-au finalizat prin condamnarea conducătorului auto ......,  , conform sentinţei penale nr. ......, pronunțată de Judecătoria Craiova în cauza penală nr. ......,, definitivă prin decizia penală a Curţii de Apel Craiova dată sub nr. ......, – fila 34.

Prin aceeaşi sentinţă acţiunea civilă a părţii vătămate ......,, având ca obiect despăgubiri şi formulată în cadrul dosarului penal, a fost disjunsă spre a fi judecată separat.

Conform actelor şi lucrărilor dosarului reclamanții , soţul şi rude de diferite grade , au solicitat la data de 08.03.2016 cât şi la data la 05.04.2016 societăţii de asigurare ......,  plata despăgubirilor la care este obligată contractual conform raporturilor de asigurare de tip RCA – fila 23-42 dosar.

Potrivit contractului de asigurare RCA asigurătorul are obligația de plăti daunele morale pentru prejudiciul cauzat de asigurat , conducătorul auto fiind asigurat RCA prin contractul încheiat cu societatea pârâtă ......, – fila 106 dosar penal, la data de 28.03.2012.

Conform dispozițiilor art. 2199  Cod civil : ”(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. (2) Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare.”

Art. 2.208 Civil dispune : ” Plata indemnizaţiei de asigurare -În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de către instanţa judecătorească.”

Dispozițiile art. 49 – 50 din Legea nr.136/1995 statuează – în forma în vigoare la data producerii accidentului 25.08.2013  : ”Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;

Art. 50  : „ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (2) În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

(3) Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

(4) Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.”

Cât priveşte gradul de rudenie al reclamanţilor , şi implicit îndreptăţirea aceastppra de a solictat asigurătorului acoperirea prejudiciului moral , se reţin următoarele : reclamanta ......,  este mama victimei , ......, este tatăl acesteia , ......, sunt fii decedatei iar ......,, fratele acesteia fiind aşadar în discuţie raporturi familiale , apropiate , de natură afectivă.

Se mai reşine că victima ......, a avut la data accidentului vârsta de 42 ani , coordona şi întreţinea întreaga familie – depoziţie martor , absenţa acesteia fiind de natură a afecta negativ întreaga familie , impactul dispariţiei sale fiind resimtit atât la nivel familial cât şi afectiv.

Legislativ cuantificarea prejudiciului moral (daunele morale) nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa (precedentul judiciar), în sistemul nostru juridic, nu este izvor de drept, cu excepţia deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a hotărârilor CEDO, jurisprudenţa în materie fiind de altfel neunitară.

În absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţa de judecată în raport cu consecinţele negative  suferite de victima accidentului auto, importanţa valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură victimei fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Literatura juridică  a definit prejudiciul moral ca fiind : dauna morală ce constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică şi psihică a omului, la sănătate și integritate corporală,  la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social şi profesional, precum şi a altor valori .

În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecinţele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicită şi culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalităţii fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial presupune o evaluare mai degrabă personală , subiectivă raportată la criterii obiective , instanta urmând să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanţa valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială.

Criteriile indicate de apelanta pârâtă respectiv condițiile socio-economice ale reclamantelor cât şi venitul mediu la nivel naţional pot fi avute în vedere la stabilirea daunelor materiale contând în acordarea unei pensii de invaliditate , a unor prestații periodice cu privire la întreținerea uzuală şi nicidecum la evaluarea prejudiciului moral.

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs,  referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat faptul că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una pur subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate.

Prin urmare, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă  prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale , dar nici să nu fie derizorii.

Raportat la circumstanțele concrete ale cauzei , la consecinţele pe care decesul victimei le-a avut asupra fiecăruia din membrii familiei cât ş în ceea ce priveşte ansamblul raporturilor familiale a căror coeziune este asigurata prin intermediul victimei ......,, se constată că acţiunea în despăgubire este întemeiată.

De altfel chiar asigurătorul prin întâmpinarea formulată recunoaște îndreptăţirea reclamanților la acoperirea prejudiciul moral , în schimb contestă cuantumul daunelor apreciindu-l ca fiind disproporționat  - fila 15 dosar Tribunal.

Prin urmare , cuantumul lei daune moale pentru fiecare dintre reclamante este apreciat , ca fiind disporporţionat raportat la circumstanțele concrete ale accidentului , motiv pentru care se impune micşorarea acestuia după cum urmează : pentru reclamanta ......, suma de 100.000 lei daune morale, pentru reclamantul ......, la 100.000 lei daune morale , pentru reclamantul ......, suma de 200.000 lei daune morale , pentru reclamantul ......, suma de 200.000 lei daune morale, pentru reclamantul ......, prin reprezentant ......, la suma de 200.000 lei daune morale, pentru reclamantul ......, suma de 200.000 lei daune morale , pentru reclamantul ......, suma de 200.000 lei daune morale , pentru reclamantul ......, suma de 200.000 lei daune morale , pentru reclamantul ......, suma 200.000 lei daune morale , pentru reclamantul ......, suma de100.000 lei daune morale.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse precum şi dispoziţiile 456 – 482 Cod procedură civilă se constată că apelul promovat de pârâtă este nefondat , apelul promovat de reclamante este fondat , motiv pentru care urmează a fi admis iar sentinţa primei instanţe va fi schimbată în parte.

 Pârâta va fi obligată să plătească reclamanţilor penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 27.04.2016 până la data plăţii efective.

Art. 1.523 Cod civil dispune  : ” Întârzierea de drept în executarea obligaţiei. De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când: d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi; e) obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.”

În materie comercială , în raporturile dintre foştii comercianţi actualii profesionişti , şi terţe persoane , debitorii obligaţiei la plata unei sume de bani sunt de drept în întârziere în cazul obligaţiilor care se nasc în legătură cu exerciţiul activiţii profesionistului.

Fiind de drept în întârziere cu privire la obligaţiile de plată a daunelor morale, pârâta nu poate invoca sub aspectul penalităţilor de întârziere beneficiul recunoaşterii parţiale a pretenţiilor deduse judecăţii şi nici cel decurgând din lipsa unei puneri întârziere conforme cu dispoziţiile art. 1523 Cod civil.

În consecinţă , apărările pârâtei cu privire la neacordarea penalităților nu pot primi eficienţă.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse se constată că acțiunea promovată de reclamanți este întemeiată urmând a fi admisă după cum urmează :

Va fi obligată pârâta la plata următoarelor sume către reclamanţi :

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 100.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 100.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, prin reprezentant ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 200.000 lei daune morale;

- la plata către reclamantul ......, a sumei de 100.000 lei daune morale.

Precum şi la plata către fiecare reclamant, corespunzător daunelor morale acordate fiecăruia, a penalităţilor în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 27.04.2016 până la data plăţii efective.

Faţă de dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă urmează ca pârâta să fie obligată la plata către reclamanţi a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată , constând în onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare