Anulare act administrativ – decizie de impunere + raport de inspecţie fiscală. Practica cjue privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

Titlu: anulare act administrativ – decizie de impunere + raport de inspecţie fiscală. Practica CJUE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

Tip: sentinţă civilă

Nr. speţă: 107

Dată speţă: 02.02.2017

Domeniu asociat: impozite şi taxe

Instituţie: Tribunalul Călăraşi – Secţia Civilă

Conţinut speţă:Pe rol se află judecarea cauzei Contencios administrativ privind pe reclamanta S.C. M... S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE P. şi  ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ dec.491/09.09.2015, rap. inspecţie nr.F - CL 525/14.11.2014 şi dec.F-CL 556/14.11.2014.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26.01.2017 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în vederea depunerii de concluzii scrise, la solicitarea avocatului reclamantei, a amânat pronunţarea la 2.02.2017.

INSTANŢA

Asupra acţiunii contencios administrativ:

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 16.03.2016 şi înregistrată sub nr. 364/116/2016, reclamanta SC M... SRL, a chemat în judecată pe pârâtele A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice P. şi  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice C., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei 491/09.09.2015 de soluţionare a contestaţiei formulate de către reclamantă şi emisă de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice P., a actelor fiscale reprezentate de raportul de  inspecţie fiscală înregistrat sub nr. F – CL  525/14.11.201, precum şi a deciziei nr. F – CL 556/14.11.2016.

În motivarea în fapt a cererii se arată de reclamantă că solicită să se dispună anularea parţială a actelor de control contestate numai în ceea ce priveşte reţinerile privitoare la relaţia comercială cu SC  M.... SRL şi SC A.... A... SRL, atât în privinţa T.V.A cât şi a impozitului pe profit, cu accesoriile  aferente acestor două categorii de sume, în  sensul de a se reţine că în mod nejustificat nu s-au luat în considerare tranzacţiile şi nu s-a acordat dreptul de deducere pentru T.V.A şi impozit aferent tranzacţiilor încheiate cu partenerii de afaceri S.C M.... S.R.L. şi S.C. A.... A... S.R.L., , întrucât  s-au imputat aspecte care nu ţin de comportamentul său fiscal, ci în mod exclusiv de cel al partenerilor săi de afaceri, nu sunt aspecte previzibile sau care să se afle sub controlul reclamantei, aceasta neavând nicio legătură şi nicio culpă cu faptul ulterior Încheierii tranzacţiilor, al nedepunerii declaraţiilor fiscale sau nedeclarării acestor tranzacţii de către cei doi parteneri de afaceri, iar textele de lege invocate nu au legătura cu imputările care s-au făcut.

A mai arătat că înţelege să indice faptul că obiectul contestaţiei  îl constituie, în ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar, suma de 2178 lei pentru cheltuieli nedeductibile stabilite suplimentar în sumă de 13.612 lei aferente achiziţiilor de mărfuri de la furnizorul S.C. M.... S.R.L. în anul 2011, suma de 10.800 lei pentru cheltuieli suma de nedeductibile stabilite suplimentar în sumă de 67.500 lei aferente achiziţiilor de servicii din luna decembrie 2012 de la furnizorul S.C. A... A... S.R.L. iar in privinţa T.V.A contestă actele fiscale pentru suma de 19.467 lei compusă din suma de 3267 lei T.V.A. dedus în februarie 2011 din factura de achiziţii pietriş de la S.C M... S.R.L şi suma de 16.200 lei T.V.A dedus în luna decembrie 2012 din factura de prestări servicii 20/12.12.2012 emisă de către S.C A... A... S.R.L. Călăraşi.

Referitor la tranzacţiile încheiate între SC M.... SRL şi partenerul SC M.... SRL, în Raportul de inspecţie fiscala nr. F-CL 525/14.11.2014 se menţionează „Deoarece furnizorul M..... SRL nu îşi declară materia impozabila prin nedepunerea declaraţiilor fiscale,organul de inspecţie fiscală stabileşte suma de 13.612 lei ca fiind cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit în conformitate cu următoarele prevederi:..." si urmează o înşiruire de articole din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal care nu au nici o reglementare, pentru ca ea nu există, legat de motivul invocat mai sus.

Consideră că în mod greşit s-a dispus în sensul excluderii de la deducere pentru această sumă, întrucât articolele de lege invocate nu au legătură cu nedepunerea de către SC M.... SRL a declaraţiilor fiscale şi sunt în mod evident neargumentate în condiţiile în care organul de inspecţie fiscală nu aduce dovezi edificatoare în susţinerea lor. De altfel, este de reţinut ca organul fiscal nesocoteşte aspectul predictibilităţii care trebuie sa fie una din trăsăturile actului administrativ fiscal, deci nu putea  să  prevadă comportamentul partenerului de afaceri de nedeclarare ulterioară a documentului de achiziţie pentru  anul 2011 şi nici faptul că acesta ar fi radiat în 2012, aspect care, oricum, nu are legătură cu situaţia dedusă judecaţii.

S-a invocat art. 11alin.(l) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal :

(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate  ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.

Analiza scopului economic al unei tranzacţii are alt sens si legiuitorul spune mai departe ce se întâmplă cu aceste tranzacţii  şi anume ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Sunt vizate tranzacţii ale firmelor multinaţionale, grupuri de firme cu capital străin pentru că face trimitere la convenţiile de evitare a dublei impuneri.

În analiza acestui aspect se recunoaşte tranzacţia dar se contestă scopul economic şi spre înţelegere se dă exemplu: vânzarea sub preţul de achiziţie şi sunt suficiente exemple.

Mai departe urmărind definiţia din lege a tranzacţiilor artificiale reiese că trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile şi anume „...care nu au conţinut economic, de care s-a făcut vorbire,  care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite...."

Se prevalează in continuare de art.21, alin.4 litera f) referitor la documentul justificativ.

Articolul invocat din lege indica astfel:

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

Iar normele de aplicare stabilesc că:

44. Înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare.

Dovada efectuării operaţiunii care a generat cheltuieli ca si document justificativ este in cazul reclamantei Bonul de consum.

Ori in Raportul de inspecţie fiscala nu se face nici o menţiune sau trimitere la aceste bonuri de consum.

Subliniază că nu exista articol de lege privind reconsiderarea situaţiei fiscale a unui contribuabil funcţie de comportamentul inadecvat fiscal al unui partener de afaceri cu excepţia inactivităţii.

Din aceasta perspectiva, urmează să se retina ca singura obligaţie legală pe care o avea

 era de a verifica situaţia ca partenerul de afaceri sa fie activ pe site-ul A.N.A.F., obligaţie îndeplinita, întrucât aceştia erau activi la data efectuării tranzacţiilor.

Referitor la tranzacţiile intre SC M... SRL si partenerul SC A...... SRL arată că în Raportul de inspecţie fiscala nr.F-CL 525/14.11.2014 se menţionează „Deoarece furnizorul A.... SRL nu îşi declara materia impozabila prin nedepunerea declaraţiilor fiscale, organul de inspecţie fiscala stabileşte suma de 67.500lei ca fiind cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit in conformitate cu următoarele prevederi..." si urmează o înşiruire de articole din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal care nu au nicio reglementare, pentru ca ea nu exista, legat de motivul invocat mai sus.

Urmează o înşiruire de articole de lege la fel ca in cazul SC M.... SRL total neadecvate situaţiei de fapt. Mai mult decât atât exista anexa la FF.nr.20/ 12.12.2012 devizul de lucrări si plata efectuata prin transfer bancar.

Societatea, ulterior a refacturat aceste lucrări către Primaria C...... In consecinţă, apreciază că si in aceasta situaţie, similar celei învederate anterior, nu s-a luat in considerare tranzacţia si s-a exclus de la deducere in mod eronat aceasta tranzacţie, întrucât nu exista nici un text de lege care să considere culpabilă reclamanta de conduita ulterioara a unui partener de afaceri, care nu si-a declarat tranzacţiile si nu a respectat dispoziţiile legale in materie, spre deosebire de reclamantă care a procedat in mod legal si le-a declarat, aspect reţinut si de către organul de control.

De reţinut este si aspectul ca organul fiscal retine deplina concordanta cu realitatea si faptul ca tranzacţia comerciala s-a încheiat, nu a fost una fictiva, însa apreciază in mod nelegal ca simplul fapt ca partenerul nu si-a declarat aceasta tranzacţie culpabilizează si pe reclamantă, apreciere care nu arce suport legal si este neîntemeiată, urmând ca sa fie supusa Controlului si cenzurat ca atare.

Referitor la tranzacţiile intre SC M... SRL si partenerul SC M.... SRL arată că:suma de 3.267, reprezinta TVA dedusa in luna februarie 2011 din facturile de achiziţii (pietriş).

În Raportul de inspecţie fiscala nr.F-CL 525/14.11.2014 se menţionează „organul de inspecţie fiscala nu ia în considerare tranzacţiile efectuate intre SC M....SRL si SC M.... SRL, având în vedere faptul ca partenerul acestuia nu îşi declara materia impozabila la organul fiscal teritorial.”

Sunt invocate aceleaşi articole de lege care nu au nici o legătură cu motivaţia in fapt.

Referitor la tranzacţiile intre SC M.... SRL si partenerul SC A..... SRL arată că: suma de 16.200 lei, reprezintă TVA dedusa in luna decembrie 2012 din factura de prestări servicii nr.20/12.12.20l2

O prima observaţie se referă la faptul că factura nu este de prestării servicii, ci lucrări de construcţii conform devizului de execuţie pe care societatea îl deţine, iar aceste lucrări au fost refacturate la Primăria C.

În Raportul de inspecţia fiscala nr.F-CL 525/14.11.2014 se menţionează „organul de inspecţie fiscala nu ia in considerare tranzacţiile efectuate intre SC M....SRL si SC A...., având in vedere faptul ca partenerul acestuia nu îşi declara materia  impozabila la organul fiscal teritorial.”

Sunt invocate aceleaşi articole de lege care nu au nicio legatură cu motivaţia în fapt.

Faptul ca furnizorii in cauza nu si-au îndeplinit obligaţiile declarative referitoare la deconturile de TVA si declaraţiile informative cod 394 nu poate fi imputat reclamantei si nu exista prevedere legala, ca in baza acestei situaţii sa nu fie acordata nedeductibilitatea beneficiarului.

Societatea SC M.... SRL a declarat tranzacţiile la timp si întocmai organul fiscal se putea sesiza si verifica aceste societăţi. Lipsa de inspectori fiscali si neluarea in seama in timp optim a neconcordantelor a condus la situaţii de genul acesta: adică sa fie executat cel care este incă activ si care a fost cumpărătorul de buna-credinţă cum e si cazul societăţii verificate si de aceea consideră inadmisibila o asemenea practica.

Totodată, arată ca Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată susţine sarcina probei in cazul existentei unor nereguli la nivelul furnizorului; mai mult înţelege sa se prevaleze de exemple si anume :

Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 iunie 2012, Mahageben si David C 80/11 si C-142/11 din 6 decembrie 2012, Bonik, C-285/11, si din 6 septembrie 2012, Gabor

Toth.C-324/11. In aceste cauze recente, Curtea a hotărât ca administraţia fiscala a unui stat membru nu poate refuza unei persoane impozabile dreptul de a deduce TVA datorata sau achitata pentru bunuri si servicii care i-au fost furnizate pentru motivul ca furnizorul a săvârşit anumite nereguli fără sa se dovedească in mod obiectiv faptul ca persoana impozabila respectiva cunoştea/trebuia sa cunoască-aşa-numitul knowledge test - ca furnizorul sau o alta persoana impozabila care a intervenit anterior in lanţul de operaţiuni era implicat intr-o frauda. Ori, din această perspectiva, este evident ca reclamanta nu ar fi putut anticipa la momentul tranzacţiei comportamentul ulterior al partenerului de afaceri care nu a declarat aceste tranzacţii.

În aceste spete, cu titlu de exemplu, in urma unor controale ale autorităţilor s-a constatat fie ca Furnizorul nu putea face dovada dobândirii bunurilor livrate, fie ca nu exista dovezi privind efectuarea livrărilor intre furnizor si cumpărător, fie ca furnizorului i s-a retras autorizaţia de funcţionare.

In pofida constatării acestor nereguli la nivelul furnizorului, conform interpretării date de Curte a dreptului Uniunii in materie de TVA, obligaţia ii revine organului de control fiscal să dovedească eventuala implicare a clienţilor in operaţiunile frauduloase realizate de furnizorii lor, iar in lipsa dovezilor in acest sens, administraţia fiscala nu poate refuza clienţilor dreptul de deducere al TVA-ului facturat de furnizori in astfel de condiţii.

Astfel, nu le revine nicio sarcina clienţilor sa se asigure ca emiterea facturilor aferente bunurilor si serviciilor pentru care se solicita exercitarea dreptului de deducere nu desfăşoară eventual operaţiuni frauduloase care ar putea afecta propriul drept de deducere al TVA-ului.

Arată că a urmat procedura necontencioasa, a formulat contestaţia prevăzută de dispoziţiile legale împotriva actelor fiscale arătate, condiţii in care s-a emis decizia 491/09.09.2015 prin care aceasta a fost soluţionata in mod nefavorabil, prin respingerea acesteia, cu aceleaşi motivări ca si cele cuprinse in conţinutul actelor fiscale atacate si contestate, motiv pentru care a înţeles sa conteste sub aspectele invocate anterior toate actele fiscale enunţate in capătul de cerere principal al prezentei acţiuni.

În considerarea celor expuse, reclamanta solicită admiterea  acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 17 şi urm. Din Legea 554/2004.

În dovedirea acţiunii a depus înscrisuri în copie.

Pârâta A.J.F.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca legale şi temeinice a actelor administrativ fiscale.

Se arată de pârâtă că prin raportul de inspecţie fiscală nr. F – CL 525/14.11.2014 întocmit la SC M.... SRL s-au stabilit următoarele:

În anul 2011, în raportul generat de aplicaţia 394 există diferenţe între achiziţiile declarate de SC M... SRL şi livrările declarate de partenerul SC M...SRL astfel:

-în semestrul  I  2011  societatea declară achiziţii în sumă de 13.612 lei cu TVA în sumă de 3 267 lei iar partenerul nu declară livrări către SC M.... SRL.

În urma verificării furnizorului SC M... SRL în baza de date ANAF şi ONRC au rezultat următoarele:

-plătitor de TVA în perioada 01.03.2002 - 20.04.2012;

-inactiv din data de 20.04.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative;

-faliment cu data de 28.09.2012;

-stare curentă: dizolvare cu lichidare din data de 27.11.2012;

-societatea nu depune declaraţii fiscale în anul 2011, respectiv deconturi de T.V.A –

declaraţia 300, declaraţii trimestriale 100 pentru impozitul pe profit şi declaraţia anuala 101 privind impozitul pe profit;

-conform situaţilor financiare anuale la 31.12.2011 aceştia declară venituri totale în sumă de „0” lei.

 Deoarece furnizorul SC M..... SRL nu îşi declară materia impozabilă prin nedepunerea declaraţiilor fiscale, organul de inspecţie fiscală stabileşte suma de 13 612 lei ca fiind cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit în conformitate cu următoarele prevederi:

Art. l alin.(l),art.21, alin.(4), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal[..], art.7 alin (2) art.64 art.94,alin.(l). (2) lit. a) şi b), alin.(3), din OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, republicat [...].

Astfel,  pentru anul fiscal 2011 organul de inspecţie fiscală stabileşte un impozit pe profit suplimentar în suma de 2178 lei.

În anul  2012,  în raportul generat de aplicaţia 394 există diferenţe între achiziţiile declarate de SC M.... SRL şi livrările declarate de partenerul SC A..... SRL astfel:

-în decembrie 2012 societatea declară achiziţii în sumă de 67.500 lei cu T.V.A în sumă de 16.200 lei, iar partenerul nu declară livrări către SC M.... SRL.

In urma verificării furnizorului SC A... Călăraşi SRL în baza de date A.N.A.F şi O.N.RC au rezultat următoarele:

-plătitor de TVA în perioada 27.03.2012 - 01.05.2013;

- inactiv în perioada 22.03.2012- 11.05.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative;

-societatea nu depune declaraţii fiscale pentru luna decembrie 2012, respectiv decontul de T.V.A declaraţia trimestrială 100 pentru Impozitul pe profit şi declaraţia anuală 101 privind impozitul pe profit;

-conform situaţiilor financiare anuale la 31.12.2012 acesta declară profit brut în sumă de 115.759 lei şi profit net în sumă de 91.395 lei, diferenţa în sumă de 24.397 lei reprezintă impozit pe profit care nu a fost declarat la organul fiscal teritorial. Pentru anul 2012 societatea nu declară impozit pe profit.

Deoarece furnizorul SC A... SRL nu îşi declară materia impozabilă prin nedepunerea declaraţiilor fiscale, organul de inspecţie fiscală stabileşte suma de 67.500 lei ca fiind cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit în conformitate cu următoarele prevederi: Art. l, alin.(l), art.21, alin.(4), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal[..], art.7 alin (2) art.64, art.94 alin.(l). (2) lit. a) şi b), alin.(3)  din OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, republicat [...].

În concluzie, pentru anul fiscal 2012 organul de inspecţie fiscală stabileşte un impozit pe profit suplimentar în sumă de 10.800 lei. [...].

Pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar, organul de inspecţie fiscală a calculat dobânzi de întârziere în sumă de 3.642 lei [...].

Pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar, organul de inspecţie fiscală a calculat penalităţi de întârziere în sumă de 2.28 lei [...].

În urma verificării efectuate asupra documentelor justificative pentru perioada supusă inspecţiei fiscale organul de inspecţie fiscală a exclus de la deducere suma de 19.467 lei după cum urmează:

-Suma de 3.267 lei, reprezintă T.V.A dedus în luna februarie 2011 din facturi de achiziţii mărfuri (pietriş) emise de SC M... SRL, după cum urmează:

-factura nr 124/15.02.2011, bază impozabilă în sumă de 3.362,00 lei şi T.V.A în sumă de 806,88 lei;

-factura nr. 125/18.02.2011, bază impozabilă în sumă de 3.405,20 lei şi T.V.A în sumă de 817,24 lei;

Conform raportului generat de aplicaţia 394 există diferenţe între achiziţiile declarate de

societate de la partenerul S.C M... SRL la nivelul semestrului  I  2011, societatea declarând achiziţii în sumă de 12.612 lei bază impozabilă cu T.V.A aferentă în sumă de 3.267 lei, iar partenerul nu declară livrări către societate. [..,]

Organul de inspecţie fiscală nu ia în considerare tranzacţiile efectuate între S.C. M... SRL şi SC M.... SRL, având în vedere faptul că partenerul nu îşi declară materia impozabilă la organul fiscal teritorial.

Suma de 16.200 lei, reprezintă T.V.A dedusă în luna decembrie 2012  dinfactura de prestării servicii nr:20/12.12.2012 având o bază impozabilă de 67.500 lei baza impozabilă cu T.V.A aferentă  în sumă de 16.200 lei, iar partenerul nu declară livrări către societate.

În urma verificării furnizorului în baza de date A.N.A.F au rezultat următoarele:

-conform vectorului fiscal societatea este plătitoare de TVA în perioada 27.03.2012- 01.05.2013;

-contribuabil inactiv în perioada 22.03.2012- 11.05.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative;

-începând cu data de 22.10.2014, societatea este declarată inactivă:

-pentru perioada desfăşurării tranzacţiei, respectiv luna decembrie 2012 societatea nu depune decontul de TVA, deci nu declară TVA colectată aferentă livrărilor către SC M... SRL.

Organul de inspecţie fiscală nu ia în considerare tranzacţiile efectuate între SC M.... S.R.L şi SC A... SRL având în vedere faptul că acesta nu îşi declară materia impozabilă la organul fiscal teritorial.

Pentru TVA stabilită suplimentar, organul de inspecţie fiscală a calculat dobânzi de întârziere în sumă de 5.462 lei.

Pentru TVA stabilită suplimentar, organul de inspecţie fiscală a calculat penalităţi de întârziere în sumă de 2 917 lei.

Raportul de inspecţie fiscală nr. F-CL 525/14.11.2014 încheiat de organele de inspecţie fiscală din cadrul AJ.F.P. Călăraşi a avut ca obiectiv verificarea modului de stabilire, calculare, înregistrare, declarare şi virare a obligaţiilor privind impozitul pe profit aferent perioadei 01.01.2011 -30.06.2014, a taxei pe valoarea adăugată şi impozitului pe dividende pentru perioada ianuarie 2011 - august 2014.

În urma verificării efectuate, organele de inspecţie fiscală au stabilit suplimentar de plată impozit pe profit în sumă de 28.465 lei, T.V.A de plată în sumă de 19.448 lei şi impozit pe dividende în sumă de 32.294 lei, precum şi accesorii aferente în sumă totala de 19.078 lei (5.923 lei + 8.379 lei + 4.776 lei).

Din total obligaţii fiscale stabilite suplimentar de plată, societatea contestă doar impozit pe profit în sumă de 12.978 lei şi TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 19.467 lei, precum şi accesoriile aferente în sumă totală de 11.079 lei (2.700 lei + 8.379 lei).

Referitor la suma contestată se retine că, în urma verificărilor efectuate, organele de inspecţie fiscala au stabilit suplimentar de plata impozit pe profit în suma de 12.978 lei şi T.V.A de plata în sumă de 19.467 lei, ca urmare a înregistrării în evidenţa contabilă a cheltuielilor cu achiziţii de mărfuri şi servicii de la furnizori care nu şi-au declarat materia impozabilă la organul fiscal teritorial.

În perioada verificată, organele de inspecţie fiscală au constatat că,societatea comercială a declarat în plus faţă de furnizori prin declaraţia D 394 achiziţii în valoare totală de 81.112 lei, din care 61.645 lei valoare fără T.V.A şi 19.448 lei T.V.A, stabilind diferenţe suplimentare la impozitul pe profit în sumă de 12.978 lei şi la T.V.A de plată în sumă de 19.448 lei, prin neacordarea deductibilităţii cheltuielilor şi a dreptului de deducere a TVA.

Contestatoarea a înregistrat in evidenţa contabilă cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal aferente achiziţiilor de mărfuri (pietriş) şi servicii de la S.C. M..... S.R.L. şi S.C. A....S.R.L., societăţi comerciale care nu îşi declară materia impozabilă prin nedepunerea declaraţiilor fiscale: astfel:

-în semestrul I 2011, societatea declară achiziţii în sumă de 13.612 lei cu TVA în sumă de 3.287 lei, iar partenerul S.C. M... S.R.L, nu declară livrări către S.C. M.... S.R.L. prin declaraţia informativă 394;

-în decembrie 2012 societatea declară achiziţii în sumă de 67.500 lei cu T.V.A în sumă de 16.200 lei, iar partenerul SC A.... Călăraşi SRL nu declară livrări către SC  M... SRL prin declaraţia informativă 394.

Referitor la furnizorii susmenţionaţi, din consultarea bazei de date a A.N.A.F. şi O.N.R.C, au fost constatate următoarele:

Faţă de prevederile Legii nr.82/1991 a contabilităţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, faptul că societatea contestatoare nu a înţeles sau nu a cunoscut aceste prevederi, echivalează cu asumarea riscului, ceea ce presupune suportarea consecinţelor integrale ale acestuia, răspunderea pentru întocmirea documentelor justificative fiind solidară, incluzând atât furnizorul cât şi cumpărătorul.

La determinarea nedeductibilităţii cheltuielilor cu bunurile şi serviciile şi la anularea T.V.A deductibilă aferentă achiziţiilor efectuate de societatea comercială contestatară în relaţia cu cei 2 furnizori, organele de inspecţie fiscală au avut în vedere şi prevederile art. 6 şi art.105 alin. (l) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de cele expuse, pârâta solicită respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 19.05.2016 reclamanta a depus la dosar obiectivele pentru raportul de expertiză contabilă solicitat a fi încuviinţat şi a fi administrat în cauză ca probatoriu, obiective care au fost comunicate pârâtei pentru a formula un punct de vedere. Reclamanta a formulat un număr de 5 obiective, respectiv:

1. Consideraţi constatările organelor de inspecţie fiscala privind diferenţele din declaraţia 394  inactivitatea post-tranzacţii a unui partener de afaceri precum si alte informaţii din sistemul ANAF probe relevante pentru a nu accepta deducerea TVA si respectiv a cheltuielilor, având in vedere si jurisprudenţa C.J.U.E în materie ?

2. Să se stabilească existenţa în legislaţie a definirii noţiunii de comportament fiscal - şi în ce condiţii se poate conchide că este inadecvat, a obligativităţii documentarii precum şi mijloacele legale de care dispun contribuabilii în acest sens?  În caz afirmativ, să se specifice şi baza legală, care sunt obligaţiile de documentare, precum şi dacă sunt prevăzute sancţiuni pentru nedocumentare.

3. Invocarea în Raportul de inspecţie fiscală a art.11 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare este adecvata? A procedat corect organul fiscal când a dispus reîncadrarea tranzacţiilor derulate şi supuse inspecţiei fiscale?

4. Să se stabilească dacă documentele aferente achiziţiilor, livrărilor precum şi modalitatea de decontare a sumelor rezultate din tranzacţii au fost realizate în mod corespunzător şi au calitatea de documente legale privind justificarea deducerii TVA şi cheltuielilor precum si a recunoaşterii veniturilor rezultate din tranzacţiile derulate ?

5. Să se stabilească dacă S.C. M.... S.R.L. datorează sau nu bugetului consolidat al Statului vreo sumă dintre cele contestate în acţiune.

Prin cererea depusă la dosar la data de 06.03.2016 pârâta a solicitat instanţei respingerea probei cu expertiza fiscal contabilă  ca fiind neconcludentă şi neutilă cauzei întrucât din raportul de inspecţie fiscală reiese în mod clar motivele pentru care  au fost excluse de la deducere sumele solicitate.

La solicitarea instanţei, pârâta a depus la dosar şi documentaţia care a stat la baza emiterii deciziilor atacate.

Apreciind utilă, concludentă şi pertinentă cauzei proba cu expertiza contabilă, tribunalul a încuviinţat  proba solicitată de reclamantă. În raport de obiectivele expertizei, aşa cum au fost propuse de reclamantă, instanţa a apreciat că numai obiectivele 4 şi 5 urmează să facă obiectul expertizei, celelalte obiective fiind probleme de interpretare. Prin urmare, instanţa a stabilit ca obiective ale expertizei: 

-Să se stabilească dacă documentele aferente achiziţiilor, livrărilor, precum şi modalitatea de decontare a sumelor rezultate din tranzacţii au fost realizate în mod corespunzător şi au calitatea de documente legale privind justificarea deducerii TVA şi cheltuielilor, precum şi a recunoaşterii veniturilor rezultate din tranzacţiile derulate;

-Să se stabilească dacă SC M... SRL datorează sau nu bugetului consolidat al Statului vreo sumă dintre cele contestate în prezenta acţiune.

A desemnat expert de pe lista întocmită de Biroul de Expertize  pe doamna expert contabil  A. V. şi expert parte ales de reclamantă pe doamna expert B. E.  O.

Prin raportul de expertiză tehnică-contabilă s-a concluzionat că  M. SRL a achiziţionat de la M. SRL,  conform facturilor emise în luna februarie 2011, pietriş sort 4/8 în valoare de 13612.40 lei cu T.V.A aferentă de 3266.96 lei. Facturile sunt însoţite de avize de însoţire a mărfii şi dovada plaţii, respectiv chitanţe şi ordin de compensare. Pietrişul a fost utilizat în procesul de producţie a betonului la staţia de betoane închiriată de la C..... SA conform Contract de închiriere nr. 65/13.01.2010.

Documentele aferente achiziţiilor, livrărilor, precum şi modalitatea de decontare a sumelor rezultate din tranzacţii au fost realizate în mod corespunzător şi au calitatea de documente legale privind justificarea deducerii T.V.A şi cheltuielilor, precum şi a recunoaşterii veniturilor rezultate din tranzacţiile derulate cu M.... SRL în luna februarie 2011.

M... SRL a achiziţionat de la A. A... SRL,  conform facturii emise în luna decembrie 2012, lucrări de construcţii in valoare de 67500 lei cu T.V.A aferentă de 16200 lei. Factura este însoţită de situaţie de lucrări şi dovada plaţii, respectiv ordine de plată. Lucrările de construcţii au fost achiziţionate pentru îndeplinirea Contractului de lucrări nr. 6088/22.11.2012 încheiat cu Primăria C...

Documentele aferente achiziţiilor, livrărilor, precum şi modalitatea de decontare a sumelor rezultate din tranzacţii au fost realizate în mod corespunzător şi au calitatea de documente legale privind justificarea deducerii T.V.A şi cheltuielilor, precum şi a recunoaşterii veniturilor rezultate din tranzacţiile derulate cu A... A... SRL în luna decembrie 2012.

Organul de inspecţie fiscala a stabilit în mod eronat impozit pe profit suplimentar în suma de 2178 lei şi a exclus în mod eronat de la deducere, T.V.A în sumă de 3267 lei, aferente unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 13612 lei reprezentând cheltuieli cu achiziţiile de „pietriş sort 4/8" de la furnizorul M... SRL, relaţia comercială fiind argumentată prin documentele contabile justificative întocmite conform legislaţiei in vigoare.

Organul de inspecţie fiscala a stabilit in mod eronat impozit pe profit suplimentar în sumă de 10800 lei şi a exclus în mod eronat de la deducere, T.V.A în sumă de 16200 lei, aferente unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 67500 lei reprezentând cheltuieli cu achiziţiile de servicii de la furnizorul A... A... SRL, relaţia comercială fiind argumentată prin documentele contabile justificative întocmite conform legislaţiei in vigoare.

M... SRL nu datorează bugetului consolidat al statului vreo sumă din cele contestate în prezenta acţiune.

La raportul de expertiză tehnică  contabilă pârâtele  au formulat obiecţiuni:

Referitor la obiectivul nr. 1 pârâtele au arătat că M... SRL a achiziţionat de la M.... SRL în luna februarie 2011, pietriş sort 4/8 in valoare de 13612,4 lei, cu T.V.A aferentă de 3267 lei, pe bază de facturi însoţite de avize de însoţire a mărfii; decontarea acestora s-a efectuat prin ordin de compensare sau plăţi cu numerar în limita  sumei de 5.000 lei;  se  menţionează că şi valoarea facturilor întocmite a fost în limita valorii de 5.000 lei.

Conform bazei de date A.N.A.F  pentru SC M... SRL au rezultat următoarele:

-sediul social in Călăraşi, .....

-obiect principal de activitate „comerţ cu ridicata nespecializat;

-  plătitor de TVA in perioada 01.03.2002-20.04.2012;

-  inactiv din data de 20.04.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative;

-  stare curenta: dizolvare cu lichidare (radiere) din data de 27.11.2012;

- societatea nu declara la organul fiscal teritorial livrările efectuate către SC M.... SRL, respectiv nu depune declaraţii fiscale in anul 2011, deconturi de T.V.A- declaraţia 300, declaraţii trimestriale 100 pentru impozitul pe profit si declaraţia anuala 101 privind impozitul pe profit;

- conform situaţiilor financiare anuale la 31.12.2011 acesta declara venituri totale in suma de 0 lei.

 M.... SRL a înregistrat prestări de servicii de la A...SRL în luna decembrie 2012, reprezentând lucrări de construcţii în valoare de 67500 lei, cu T.V.A aferentă de 16200 lei, pe bază de factură, însoţită  de situaţie de lucrări; decontarea acesteia s-a efectuat prin banca, pe bază de ordin de plata.

Conform bazei de date A.N.A.F, pentru SC A...  SRL au rezultat următoarele:

-sediul social în Călăraşi, ........;

-  obiect principal de activitate „comerţ cu amănuntul de piese şi accesorii ptr. autovehicule";

-  plătitor de T.V.A în perioada 27.03.2012 - 01.05.2013;

- inactiv în perioada 22.03.2012 - 11.05.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative;

-  administrator şi asociat unic A.... D....;

- societatea nu declară la organul fiscal teritorial livrările efectuate către SC M.... SRL, respectiv nu depune declaraţii fiscale pentru luna decembrie 2012, respectiv decontul de TVA (declaraţia 300), declaraţia trimestrială 100 pentru impozitul pe profit şi declaraţia anuala 101 privind impozitul pe profit;

- pentru anul 2012 societatea nu declară impozit pe profit.

Deoarece furnizorii M.... SRL şi A..... SRL nu îşi declară baza impozabilă prin nedepunerea declaraţiilor fiscale la organele fiscale teritoriale, majoritatea facturilor au valori până în limita sumei de 5000 lei, iar achitarea acestora s-a efectuat pe bază de chitanţe în limita  aceleaşi sume, organul de inspecţie fiscală are suspiciuni în ceea ce priveşte realitatea tranzacţiilor efectuate cu societăţile menţionate mai sus şi stabileşte următoarele:

-sumele de 13612 lei, respectiv 67.500 lei, ca fiind cheltuieli nedeductibile la calculul

impozitului pe profit în conformitate cu următoarele prevederi: art. 11 alin.(l), art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 7 alin.(2), art. 64, art.94, alin. (l), (2), lit. a) şi b) alin. (3), din OG 92/2003 privind Codul de Procedura fiscală, republicat;

-sumele de 3267 lei, respectiv 16200 lei, ca fiind TVA exclusa de la deducere în conformitate cu următoarele prevederi: art. 11 alin.(l), art. 146 alin.(l).lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, art. 7 alin.(2), art. 64, art.94 alin.(l), (2), lit. a) şi b) alin. (3), din OG 92/2003 privind Codul de Procedura fiscala, republicat.

Organul de inspecţie fiscală precizează că în conformitate cu prevederile art. 6 si art. 105 alin. (l) din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, facturile emise de furnizorii menţionaţi în raportul de inspecţie fiscală, nu sunt documente justificative de înregistrare în evidenţa contabilă.

Din punct de vedere fiscal nu este suficient prezentarea facturilor de achiziţie emise de diverşi furnizori completate cu datele obligatorii prevăzute de lege şi verificarea unor informaţii în legătură cu starea partenerilor de afaceri, ci trebuie verificate şi informaţiile legate de comportamentul fiscal al acestora, deoarece răspunderea aparţine deopotrivă furnizorului şi beneficiarului pentru înregistrarea contabilă a operaţiunilor contabile.

Referitor la obiectivul nr.2, SC M.... SRL datorează bugetului consolidat al statului următoarele :

a) impozit pe profit în sumă de 12.978 lei format din :

- 2178 lei reprezintă impozit pe profit aferent achiziţiilor din suma de 13612 lei de la M.... SRL;

- 10800 lei reprezintă impozit pe profit aferent achiziţiilor in suma de 67500 lei de la A..... SRL;

b) T.V.A în sumă de 19467 lei formata din :

-  3267 lei reprezintă T.V.A aferentă  achiziţiilor din sumă de 13612 lei de la M.... SRL;

- 16200 lei reprezintă T.V.A aferentă achiziţiilor în sumă de 67500 lei de la A.... SRL.

Cu adresa nr. 1549/01.06.2016 au fost transmise către Serviciul Juridic din cadrul A.J.F.P Călăraşi copii ale documentelor care au stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F - CL 556/ 14.11.2014 la SC M.....SRL.

Faţă de cele expuse, pârâta solicită admiterea obiecţiunilor şi comunicarea acestora expertului judiciar în vederea refacerii în tot a raportului de expertiză.

Cu privire la obiecțiunile formulate de pârâtă  la raportul de expertiză tehnică contabilă, tribunalul  a constatat că nu sunt reale obiecțiuni la raport, ci prin cererea depusă la dosar pârâtă își exprimă un punct de vedere cu privire la motivele de nelegalitate învederate de partea reclamantă în cuprinsul cererii și îndeosebi își exprimă opinia cu privire la documentele legale privind justificarea deducerii T.V.A și cheltuielilor.

Reclamanta a solicitat amânarea pronunțării soluției pentru a depune note scrise, solicitare căreia s-a conformat.

Analizând actele dosarului, tribunalul constată întemeiată acțiunea  reclamantei, urmând a fi admisă ca atare, pentru următoarele considerente:

La data de 14.11.2014 organele  de inspecție fiscală din cadrul A.J.F.P  au încheiat raportul de inspecție fiscală nr. F - CL 525 în urma verificării modului de stabilire, calculare, înregistrare, declarare și virare a obligațiilor privind impozitul pe profit aferent perioadei 01.01.2011  -  30.06.2016, a T.V.A și impozitului pe dividende pentru perioada ianuarie 2011  -  august 2014.

În baza raportului de inspecție fiscală, organele de inspecție fiscală au emis decizia de impunere nr. F - CL 556/14.11.2014 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei M.... SRL  obligații fiscale suplimentare de plată, reprezentând: impozit pe profit în sumă de 28.465 lei, T.V.A de plată în sumă de 19.448 lei și impozit pe dividende în sumă de 32.294 lei, precum și accesorii aferente în sumă totală de 19.078 lei (5.923 lei + 8.379 lei + 4.776 lei).

Din totalul obligațiilor fiscale stabilite suplimentar de plată, societatea reclamantă a contestat doar impozitul pe profit în sumă de 12.978 lei și T.V.A stabilită suplimentar de plată în sumă de 19.467 lei, precum și accesoriile aferente în sumă totală de 11.079 lei (2.700 lei + 8.379 lei).

Sumele contestate de societatea reclamantă M.... SRL au fost reținute de organele de inspecție fiscală ca urmare a înregistrării în evidența contabilă a cheltuielilor  cu achiziții de mărfuri  și servicii de la furnizori care  nu și-au declarat  materia impozabilă la organul fiscal teritorial.

În perioada verificată, organele de inspecţie fiscală au constatat că,societatea comercială a declarat în plus faţă de furnizori prin declaraţia D 394 achiziţiiîn valoare totală de 81.112 lei, din care 61.645 lei valoare fără T.V.A şi 19.448 lei T.V.A, stabilind diferenţe suplimentare la impozitul pe profit în sumă de 12.978 lei şi la T.V.A de plată în sumă de 19.448 lei, prin neacordarea deductibilităţii cheltuielilor şi a dreptului de deducere a T.V.A.

Reclamanta a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal aferente achiziţiilor de mărfuri (pietriş) şi servicii de la S.C. M.... S.R.L. şi S.C. A.... S.R.L., societăţi comerciale care nu îşi declară materia impozabilă prin nedepunerea declaraţiilor fiscale: astfel:

-în semestrul I 2011, societatea M.... SRL declară achiziţii în sumă de 13.612 lei cu TVA în sumă de 3.287 lei, iar partenerul S.C. M.... S.R.L, nu declară livrări către S.C. M..... S.R.L. prin declaraţia informativă 394;

-în decembrie 2012 societatea M.... SRL declară achiziţii în sumă de 67.500 lei cu TVA în

sumă de 16.200 lei, iar partenerul S.C. A... Călăraşi S.R.L. nu declară livrări către S.C. M....n S.R.L. prin declaraţia informativă 394;

Referitor la furnizorii susmenționați, din consultarea bazei de date a A.N.A.F. şi O.N.R.C, au fost constatate următoarele:

În cazul furnizorului M...... SRL s-a constatat că societatea este inactivă din data de 20.04.2012 și în faliment  din data de 28.09.2011, societatea nu depune declarații  fiscale în anul 2011, respectiv deconturi de T.V.A / declarația 300, declarații trimestriale 100 pentru impozitul pe profit și declarația anuală 101 privind impozitul pe profit;

În cazul furnizorului SC A..... Călărași SRL s-a constatat că societatea  a fost inactivă în perioada 22.03.2012 – 11.05.2012 și nu a depus declarații trimestriale 100 pentru impozitul pe profit și declarația anuală 101 privind impozitul pe profit.

Prin contestația administrativă formulată, societatea reclamantă a solicitat anularea în parte a obligaţiilor fiscale stabilite la control pentru suma de 43.524 lei cu motivarea că nu există articol de lege pentru reconsiderarea situaţiei  fiscale a unui contribuabil în funcţie de comportamentul  fiscal inadecvat al unui partener  de afaceri cu excepţia inactivităţii şi  că organul fiscal apreciază în mod nelegal că simplul fapt că partenerii SC M.... SRL  şi SC A.... SRL Călăraşi nu şi-au declarat tranzacţia culpabilizează societatea reclamantă.

Societatea reclamantă s-a prevalat şi de hotărârile  CJUE, conform cărora  în materie de T.V.A, obligaţia îi revine organului de control  fiscal să dovedească eventuala implicare a clienţilor în operaţiunile  frauduloase realizate de furnizorii lor, iar în lipsa dovezilor  în acest sens, administraţia fiscală nu poate refuza clienţilor dreptul de deducere al T.V.A – ului facturat de furnizor.

De asemenea, societatea reclamantă a susţinut că nu le revine nicio sarcină clienţilor  să se asigure că emitenţii facturilor  aferente bunurilor  şi serviciilor  pentru care se solicită exercitarea  dreptului de deducere nu desfăşoară eventual operaţiuni  frauduloase care ar putea afecta propriul drept de deducere al T.V.A – ului.

Prin decizia nr. 481/09.09.2015 pârâta  D.G.R.F.P.  Ploieşti a respins contestaţia formulată de societatea reclamantă ca neîntemeiată, pentru suma totală de 43.524 lei din care 12.978 lei impozit de profit suplimentar, 2.700 lei accesorii aferente impozitului pe profit suplimentar, 19.467 lei taxă pe valoare adăugată de plată stabilită suplimentar de plată, 8.379 lei accesorii aferente T.V.A de plată.

Sub acest aspect, decizia emisă de pârâtă este nelegală întrucât facturile de achiziţie înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii reclamante SC M.... SRL de la furnizorii SC M.... SRL şi SC A.... SRL, care nu au declarat tranzacţiile cu societatea reclamantă prin declaraţia informativă 394, constituie documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate.

În acest sens a concluzionat şi raportul de expertiză  tehnică contabilă efectuat în cauză.

Se reţine de tribunal că societatea reclamantă M.... SRL a achiziţionat de la M.... SRL conform facturilor emise în luna februarie 2011, pietriş sort 4/8 în valoare de 13612.40 lei cu TVA aferentă de 3266.96 lei şi că facturile sunt însoţite de avize de însoţire a mărfii şi dovada plaţii, respectiv chitanţe şi ordin de compensare. Pietrişul a fost utilizat în procesul de producţie a betonului la staţia de betoane închiriată de la C.... SA conform Contract de închiriere nr. 65/13.01.2010.

De asemenea, societatea reclamantă M..... SRL a achiziţionat de la A..... SRL conform facturii emise în luna decembrie 2012, lucrări de construcţii in valoare de 67.500 lei cu T.V.A aferentă de 16200 lei şi că factura este însoţită de situaţie de lucrări si dovada plaţii, respectiv ordine de plata. Lucrările de construcţii au fost achiziţionate pentru îndeplinirea Contractului de lucrări nr. 6088/22.11.2012 încheiat cu Primăria C....

Conform raportului de expertiză, documentele aferente achiziţiilor, livrărilor, precum si modalitatea de decontare a sumelor rezultate din tranzacţii au fost realizate in mod corespunzător si au calitatea de documente legale privind justificarea deducerii T.V.A şi cheltuielilor, precum si a recunoaşterii veniturilor rezultate din tranzacţiile derulate cu A..... SRL în luna decembrie 2012 şi SC M.... SRL în luna februarie 2011.

Faţă de cele ce preced, tribunalul constată  că în mod nelegal organele de inspecţie fiscală au stabilit că facturile de achiziţie de la furnizorii susmenţionaţi nu pot fi  considerate documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate având în vedere  comportamentul fiscal inadecvat al celor doi furnizori.

Prin urmare, organele de inspecţie fiscală au stabilit in mod eronat impozit pe profit suplimentar în sumă de 2.178 lei şi au exclus în mod eronat de la deducere, T.V.A în sumă de 3.267 lei, aferente unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 13.612 lei reprezentând cheltuieli cu achiziţiile de "pietriş sort 4/8" de la furnizorul M.... SRL, întrucât relaţia comercială a fost argumentată prin documentele contabile justificative întocmite conform legislaţiei in vigoare.

De asemenea, organul de inspecţie fiscală a stabilit în mod eronat impozit pe profit suplimentar în sumă de 10.800 lei si a exclus în mod eronat de la deducere, T.V.A în suma de 16200 lei, aferente unei baze impozabile stabilită suplimentar în suma de 67.500 lei reprezentând cheltuieli cu achiziţiile de servicii de la furnizorul A....SRL, deoarece relaţia comercială a fost argumentată prin documentele contabile justificative întocmite conform legislaţiei în vigoare.

A mai susţinut pârâta că din punct de vedere fiscal nu este suficientă prezentarea facturilor  de achiziţie de bunuri şi servicii emise de diverşi furnizori completate cu datele  obligatorii prevăzute de legiuitor (aspect de formă), ci trebuie demonstrată realitatea operaţiunilor înscrise în aceste facturi (aspect de formă) şi că societatea reclamantă nu este absolvită de răspundere pentru înregistrarea  în evidenţa contabilă a facturilor emise de furnizori, deoarece art. 6 alin. 2 din Legea 82/1991,  republicată, impune cumpărătorului necesitatea de a se informa în legătură cu starea şi comportamentul  fiscal al furnizorilor săi, cât şi în legătură cu provenienţa documentelor înregistrate în contabilitate.

Susţinerile pârâtei nu sunt fondate, întrucât clienţilor nu le revine nici o sarcină să se asigure că emitenţii facturilor aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere nu desfăşoară operaţiuni frauduloase care ar putea afecta  propriul drept de deducere. Dimpotrivă, în materie de T.V.A, această obligaţie îi revine organului de control fiscal, iar în lipsa unor dovezi în acest sens, de implicare a clienţilor în operaţiunile frauduloase realizate de furnizorii lor, organul fiscal nu poate refuza clienţilor  dreptul de deducere al T.V.A – ului facturat de furnizori.

Aceste aspecte au fost clarificate şi reglementate de C.J.U.E în cauzele  Mahageben şi David, Bonik şi Gabor Toth.

S-a statuat în repetate rânduri de CJUE, că dreptul de a deduce TVA plătită unei persoane impozabile nu poate fi afectat de faptul că în lanţul din care tranzacţia face parte o altă tranzacţie anterioară sau subsecventă este viciată de fraudă în materie de TVA, fără ca persoana impozabilă să ştie sau să aibă vreun mijloc să afle despre aceasta. CJUE prin deciziile pronunţate acordă drept de deducere a TVA chiar şi persoanei impozabile implicate în tranzacţii frauduloase, în condiţiile în care persoana de bună credinţă nu putea sau nu avea cunoştinţă de acest lucru.

Prin urmare, nu se poate anula dreptul de deducere a TVA unei persoane care a făcut dovada legală a dreptului de deducere cu documente justificative, respectiv facturi.

Conform Codului Fiscal, justificarea deducerii taxei se face cu exemplarul original al documentelor prevăzute de art. 146 alin. 1, art. 145 alin. 2 şi art. 155 alin. 5 şi dovada plăţii.

În art. 21 Cod Fiscal, care defineşte cheltuielile nedeductibile nu este precizat ca motiv de nedeductibilitate, nedeclararea facturilor de către ambii parteneri.

În cazul în speţă, achiziţiile de la M.... SRL şi SC A.... SRL s-au făcut în baza unor facturi care au dus la înregistrarea acestor bunuri şi lucrări în contabilitate, iar organul fiscal a certificat existenţa la dosarele contabile ale societăţii reclamante a acestor documente.

Organul fiscal nu a menţionat vreun document sau factură care ar fi trebuit înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii reclamante şi care nu a fost înregistrată. Organul de control a stabilit TVA pornind de la neconcordanţe între declaraţiile informative cod 394, apreciind că achiziţiile nu au scop economic, însă nu a făcut această dovadă. 

Cum societatea reclamantă  SC M.... SRL nu datorează bugetului consolidat al statului vreo sumă din cele contestate prin prezenta  acţiune, tribunalul în baza art. 218 Cod procedură fiscală urmează a  admite acţiunea formulată de reclamanta SC M.... SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P şi A.J.F.P, a dispune anularea Deciziei nr. 491/9.09.2015 emisă de pârâta D.G.R.F.P şi  anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-CL 556/14.11.2014 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală înregistrat sub nr. F- CL 525/14.11.2014, ambele emise de pârâta A.F.J.P, numai în ce priveşte reţinerile privitoare la T.V.A şi impozitul pe profit, cu accesoriile aferente acestor două categorii de sume, referitoare la relaţia comercială cu SC M... SRL şi SC A.... SRL pentru suma totală de 43 524 lei compusă din: 12.978 lei - impozit pe profit suplimentar, 2 700 lei – accesorii aferente impozitului pe profit suplimentar, 19.467 lei TVA stabilită suplimentar de plată şi 8 379 lei – accesorii aferente T.V.A de plată.

Având în vedere că pârâta se află în culpă procesuală, tribunalul în baza art. 453 Cod procedură civilă urmează a obliga pârâtele către reclamantă la 2 .550 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta SC M.... SRL în contradictoriu cu pârâtele DGRFP şi AJFP.

Dispune anularea Deciziei nr. 491/9.09.2015 emisă de pârâta DGRFP.

Dispune anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-CL 556/14.11.2014 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală înregistrat sub nr. F- CL 525/14.11.2014, ambele emise de pârâta AFJP numai în ce priveşte reţinerile privitoare la TVA şi impozitul pe profit, cu accesoriile aferente acestor două categorii de sume, referitoare la relaţia comercială cu SC M.... SRL şi SC A..... SRL pentru suma totală de 43 524 lei compusă din: 12 978 lei - impozit pe profit suplimentar, 2 700 lei – accesorii aferente impozitului pe profit suplimentar, 19 467 lei TVA stabilită suplimentar de plată şi 8 379 lei – accesorii aferente TVA de plată.

Obligă pârâtele către reclamantă la 2 550 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Februarie 2017.

Domenii speta

Spete similare