Recalculare a pensiei sale prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în loc de cel utilizat de 30 de ani, conform Deciziei nr. 11/2015 pronunțată de îccj

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constată că apelul declarat de reclamantul X este nefondat.

Așa cum corect a reținut și prima instanță, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Curtea reține că apelantul este pensionar pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare pentru activitatea desfăşurata in grupa 1 de munca in sistemul public de pensii începând cu data de 30.11.1998 prin emiterea Deciziei nr.182667/25.11.1998 in baza Legii 3/1977.

Acesta a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute legiuitor prin intermediul art. 14 alin. 2 lit. a) din Legea 3/1977, vârsta acestuia la data pensionarii fiind de 50 ani, in timp ce vârsta standard de pensionare era de 62 ani.

Ulterior, având in vedere faptul că pensiile s-au transformat in puncte, apelantul primit un punctaj de 1,83741 puncte.

In dosarul nr. XX66/99/2010 al Tribunalului Iași, apelantul a formulat o acțiune având acelaşi obiect, respectiv determinarea cuantumului pensiei sale raportat la un stagiu de cotizare de 20 ani. Prin Sentința nr. 1724/08.09.2010 instanța de fond a admis acțiunea, însă Curtea de Apel Iași prin Decizia nr.1105/10.12.2010 a admis calea de atac iar in rejudecare a respins acțiunea ca fiind nefondata.

Curtea de Apel Iași a reținut în decizia menționată, printre altele, că ”Drepturile de pensie ale intimatului X, s-au deschis la data de 07.10.1998, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. În cadrul procesului de recalculare prevăzut de OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei intimatului, provenită din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a făcut cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.”

Or, prin prezenta cerere adresată instanței de judecată, contestatorul X a solicitat in contradictoriu cu intimata Casa Județeana de Pensii Iași exact același lucru, respectiv obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei sale prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în loc de cel utilizat de 30 de ani, conform Deciziei nr. 11/2015 pronunțată de ÎCCJ și acordarea drepturilor de pensie recalculate prin obligarea intimatei la plata diferențelor între pensia cuvenită și pensia încasată, începând cu data introducerii acțiunii.

In motivare arata contestatorul ca a fost pensionat prin Decizia nr. 182667/25.11.1998 și drepturile sale de pensie au fost determinate prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani, așa cum ar fi fost corect dacă se avea în vedere grupa specială de muncă.

Arata ca a solicitat recalcularea pensiei și intimata i-a răspuns prin Adresa nr. 42157/25.05.2016 că decizia ÎCCJ invocată nu presupune obligația caselor de pensii de a recalcula drepturile de pensii.

Potrivit disp. art. 431 Noul Cod de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, in aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. În consecință, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele două cereri să fie între aceleaşi părți şi în aceeaşi calitate,să aibă acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Or, cum corect a reținut ți prima instanță între prezenta cauză și cea din dosarul XX66/99/2010 exisă identitate de părți, de obiect şi cauză.

Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii nu constituie în sine temeiuri juridice creatoare de drepturi, ci interpretări obligatorii, direcții de aplicare pentru normele examinate în respectivele decizii. Prin urmare, faptul că ulterior pronunțării soluției în dosarul XX66/99/2010 a apărut o decizie dată de ÎCCJ ce reflectă o altă interpretare a normelor examinate decât cea dată în acest dosar, nu are semnificația apariției unui nou act normativ care să constituie o altă cauză juridică.

Nu pot fi primite, astfel, susținerile apelantului că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, soluția fondului de admitere a excepției fiind una legală și temeinică.

Hotărârea judecătorească depusă la dosar are autoritate de lucru judecat în soluționarea cererii: hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur). Principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată într-un alt proces (Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 496/1975).

În cauză sunt aplicabile, în acest sens, dispozițiile art. 6 al.1 CEDO (cauza Forna c. României (cererea nr. 34999/03, hotărârea din 05.05.2009 - Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție; a arătat că autoritățile naționale au obligația de a lua toate măsurile pentru a evita existența unor hotărâri contradictorii sau cel puțin sa ia măsuri pentru a rezolva situațiile astfel create (a se vedea Popescu şi Daşoveanu c. României, nr. 24681/03, § 36).

În jurisprudența instanței supreme s-a decis că dacă - statuând asupra obiectului unei cereri - judecătorul ar putea contrazice cele statornicite într-o hotărâre anterioară, afirmând un drept negat sau negând un drept afirmat, există identitate de obiect. Esențial este să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară; ceea ce trebuie să se verifice este dacă prin noua acțiune nu se urmăreşte acelaşi scop, ca în primul proces.

O asemenea soluție se impune, în opinia instanței şi prin prisma respectării principiului securității actelor juridice, în condițiile înțelegerilor voluntare ale acestora, înțelegeri ce respectă dispozițiile legale .

În acest sens, instanța are în vedere opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată şi în cauza Stere şi alții contra României, 23 februarie 2006, unde a statuat că : „preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...) Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, şi mai ales a deciziilor judecătoreşti devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale şi executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei şi o nouă decizie.”.

În acelaşi sens, este jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată şi în cauza RAICU contra României, 19 octombrie 2006, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale şi imperioase o solicită (aşa cum de altfel s-a mai pronunțat Curtea şi în cauza Riabykh c. Rusia, no 52854/99, § 52, CEDH 2003 IX).

În consecință, existența sentinței civile nr. 1724/08.09.2010 pronunțată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. XX66/99/2010, devenită irevocabilă prin Decizia nr.1105/10.12.2010 a Curții de Apel Iași, face operantă excepția autorității de lucru judecat prevăzută de 431 Cod de procedură civilă şi imposibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată.

Ca atare, găsind neîntemeiate criticile formulate prin cererea de apel, Curtea, fără a mai păși la analiza fondului în condițiile în care soluția pe excepție primează, în baza disp. art.480 al.1 Cod proc. civ., respinge apelul și păstrează sentința apelată.

Materia – Asigurări sociale, obligația de a face

Comentariu: excepția autorității de lucru judecat.

Temei de drept: art. 431 Cod de procedură civilă

Domenii speta

Spete similare