Plangere contraventionala

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caracal sub nr. ...../207/2018, petenta C. N.„P. R.” S.A. a solicitat instanţei ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu  intimatul Inspectoratul de Politie Judeţean Olt, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria POTY nr. 015815 încheiat la data de 12.04.2018 de IPJ Olt – Poliţia mun. Caracal, fiind nelegal şi netemeinic.

În motivarea cererii, arată petenta că,  a fost amendată contravenţional cu suma de 5.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzuta la art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012 şi sancţionată de art. 4 alin. 1 pct. b din H.G. nr. 301/2012,  considerent pentru care solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată şi constatarea nulităţii  absolută a procesului verbal  menţionat motivat de inexistenţa caracterului contravenţional al faptei imputată şi exonerarea de la plata amenzii aplicate.

În subsidiar, în ipoteza reţinerii elementelor constitutive ale unei contravenţii săvârşită, petenta solicită să se dispună în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a şi alin. 5, art. 7 şi art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării, înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului

Petenta invocă prematuritatea aplicării amenzii raportat la termenul de 01.07.2018 acordat prin HG NR.437/2017, privind prorogarea termenului prev. la art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Lg. nr. 333/2003 conform prev. art. 7 al. 1 modificată prin Hotărârea nr. 1002/23.12.2015.

Consideră petenta că, termenul de 1.07.2018, prev. la art. 7 din HG nr. 301/2012, modificat prin Hotărârea nr. 437/2017 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unităţile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.

Legiuitorul a stabilit un termen  (art. 7 din HG nr. 301/201, modificat prin Hotărârea nr. 137/2017) în funcţie de volumul şi natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru intrarea în egalitate a unităţilor, pentru că aceste condiţii pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziţie (de cumpărare, de achiziţie a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziţiei de mijloace de pază), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul - verbal, unităţile să fie sancţionate în cazul neîndeplinirii  obligaţiilor de securitate impuse de lege.

Petenta  înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii C. N. P. R. S.A. de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din OG. nr.2/2001, precum şi excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie în temeiul art.16 al. 7 din OG nr.2/2001, având în vedere faptul că nu s-a adus la cunoştinţă contravenientului dreptul de formula obiecţiuni.

Susţine petenta că, agentul constatator nu şi-a respectat obligaţia de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a formula obiecţiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator în procesul verbal, considerent pentru care solicită să se constate nulitatea procesului verbal de contravenţie având în vedere încălcarea dispoziţiilor exprese şi imperative ale art.16 al. 7 din OG nr.2/2001.

Petenta invocă excepţia nulităţii procesului verbal de contravenţie seria POTY nr. 015815 /12.04.2018 prin raportare la prev. art. 19 al.1 din OG nr.2/2001 privind lipsa datelor de identificare ale martorului.

Conform art. 19 al. 1 din OG nr.2/2001 „procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal ca cuprinde şi datele personale din actul de identitate ale martorului şi semnătura acestuia.

Menţionează petenta că, la rubrica privind martorul asistent, nu sunt menţionate datele de identificare ale acestui şi nici semnătura.

Petenta în fapt arată că , în data de 12.04.2018 organul de poliţie a reţinut, în mod eronat, în sarcina CN P. R. S.A., ca abatere contravenţionala, fapta prevăzuta la art. 3 pct. 1 din HG nr. 301/2012,  respectiv: "s-a constatat că sistemul de alarmă antiefracţie nu este conectat la un dispecerat al unei firme de monitorizare a alarmelor şi intervenţie.

Conform prevederilor art. 13, anexa I din H.G. 301/2012: "(1) Măsurile de securitate destinate unităţilor poştale trebuie să fie conforme cu prezentele cerinţe minimale de securitate"., iar aceeaşi H.G. 301/2012, prevede la art. 7, modificat prin H.G. 877/2014, H.G. 1002/2015 si HG. 437/2017: " Termenul prevăzut la art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor, valorilor şl protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 335 din 1 7 mai 2012, cu modificările ulterioare, privind obligaţia elaborării analizei de  risc la securitatea fizică  de către unităţile prevăzute la art. 2 al. 1 din  Legea nr. 333/2003 privind paza, obiectivelor,bunurilor,valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, înfiinţate până la data de 16 iunie 2012, se proroga până la data de 1 iulie 2018".

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu Anexa 1, art. 13, din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, dispun configuraţia sistemelor tehnice de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei, care se stabileşte în funcţie de importanţa valorilor umane şi materiale şi a nivelului de risc evaluat, cu îndeplinirea cerinţelor minime de securitate.

Prin urmare, considerând că şi în cazul răspunderii contravenţionale se aplică prezumţia de nevinovăţie, clar şi principiul in dubiu pro se solicită a se observa că nemenţionarea valorii monetare manipulate zilnic şi implicit individualizarea sancţiunii aplicate conduce automat la anularea sancţiunii, atâta timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înţeles să clasifice gravitatea acestora.

Potrivit legislaţiei în vigoare, aceste măsuri de pază a obiectivelor se iau în funcţie de valorile monetare manipulate zilnic prin oficiu.

Prin întocmirea procesului verbal de contravenţie seria POTY nr. 015815/12.04.2018 ce face obiectul litigiului pendinte, faţă de fapta reţinută, în constatarea abaterii contravenţionale, organul de poliţie a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii.

Prin urmare, în considerarea tuturor motivelor menţionate, consideră petenta că: - fapta a fost aplicată prematur fără respectarea termenului acordat de legiuitor (01 iulie 2018); fapta nu a fost individualizată în funcţie de importanţa valorilor umane şi materiale şi a nivelului de risc evaluat; amenda a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de art. 50 din Legea nr. 333/2003 ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie

Pentru aceste considerente, în cauză nefiind întrunite elementele răspunderii contravenţionale se, solicită anularea procesului-verbal de contravenţie seria 015815/12.04.2018 şi admiterea plângerii contravenţionale aşa cum a fost formulată.

 In situaţia în care se constată pe baza probatoriului administrat că măsura dispusă de agentul constatator este legală, se solicită înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor cu modificări şi completări, ale H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, H.G. nr. 877/2014, H.G. 1002/2015 , H.G. 437/2017, respectiv ale O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările ulterioare, dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În sprijinul cererii sale, petenta înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

În temeiul art. 223 coroborat cu art. 411 alin. 2 C. proc. civ. se solicită judecarea în lipsă.

Au fost anexate în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Procesul-verbal de contravenţie seria POTY nr. 015815/12.04.2018; Dovada achitării taxei judiciare de timbru, Hotărârea nr.33/2.04.2018.

În data de 31.05.2018, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Olt, a depus la dosar întâmpinare la plângerea contravenţională formulată de petenta C. N. P. R. S.A., solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În fapt, la data de 14.04.2018, petenta a fost sancţionată contravenţional conform art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012 şi sancţionat de art. 4 alin. 1 lit. b), constând în aceea că în urma controlului din data de 14.03.2018, efectuat la O. P. C., s-a constatat că în sistemul de alarmă de la această unitate nu este conectat la un dispecerat al unei firme de monitorizare a alarmelor şi intervenţie.

Art 3 art. 1 din H.G. nr. 301/2012 prevede: „ nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. (2) din anexă 1.

Art. 4 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 301/2012 prevede: „ cu amendă de Ia 2.000 lei la 5.000 ei. cele prevăzute ia pct. 1.5. 7. 8. 9, 10, 18. 21. 22. 23. 26. 27 şi 28".

Sancţiunea este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina petentului.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, „Paza si protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea".

Referitor la susţinerile privind faptul că petentul nu ar fi putut avea calitate de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa, vă rugăm să aveţi în vedere dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, potrivit cărora sancţiunile cu amendă contravenţională prevăzute la art. 59 alin. (1) pot fi aplicate şi persoanei juridice.

In ceea ce priveşte pretinsele motive de nulitate întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (7) şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001. vă rugăm să aveţi în vedere Decizia nr. XXII din 19.03.2007 cu privire aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr.2/2001, decizie pronunţată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul legii, prin care s-a reţinut faptul că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmii de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea

 Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate urnele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta  săvârşită,  data  comiterii  acesteia  şi  semnătura  agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situaţiei le rapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. 22/23.03.2007 pronunţată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reţinut: „In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului - verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").

Petenta, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care 1-a calificat ca netemeinic, nu a propus nici un mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că: procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

Având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege", cât şi prevederile art. 70 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul. în condiţiile legii / procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumţia de veridicitate şi temeinicie cu privire la cele constatate şi consemnate la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă sul  înscrisul respectiv.

Totodată, din analiza dispoziţiilor an. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească. în afară de cazurile anume prevăzute de lege/ rezultă neîndoielnic faptul ca petentul are obligaţia să dovedească cele sesizate în plângerea contravenţională adresată instanţei de judecată.

În drept, au fost invocate disp. art. 411 al. 1 pct. 2 cpc.

În dovedire, înscrisuri, procesul verbal de contravenţie şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

S-a anexat procesul verbal de contravenţie a cărui anulare se solicită, cu confirmare de primire,  adresa nr. 400296 din 26.09.2017, proces verbal nr. 458 din 3.04.2017, raportul din data de 5.05.2018.

În data de 11.06.2018, petenta C. N."P. R." în termen legal şi în conformitate cu art. 201, alin, 2 din C. Pr, Civ. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând excepţiile invocate în cererea de chemare în judecată, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În temeiul disp. art. 223 corob. cu art. 411 al. 2 cpc, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

 Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarea situaţie de fapt

Prin procesul verbal de contravenţie seria POTY nr. 01581 încheiat la data de 12.04.2018 de IPJ Olt, petenta a fost sancţionata cu amendă contravenţională în cuantum de 5000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 3 pct. 1 din HG nr. 301/2012 şi sancţionată de art. 4 al.1 pct. b din HG nr. 301/2012, reţinându-se în sarcina sa faptul că la data menţionată s-a constata de către intimat că sistemul de alarmă antiefracţie nu este conectat la un dispecerat al unei firme de monitorizare a alarmelor şi intevenţie.

În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 modificată şi completată, instanţa verifică din oficiu, legalitatea şi temeinicia procesului verbal precum şi sancţiunea aplicată.

Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanţa constată că au fost respecte condiţiile formale prevăzute de OG nr. 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauză de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Apărarea petentei în sensul că nu s-a adus la cunoştinţa petentei faptul că are dreptul de a formula obiecţiuni, nu poate fi reţinută de către instanţă, pentru că procesul verbal de contravenţie contestat a fost încheiat în lipsă, astfel că nu a existat pentru agentul constatator posibilitatea de a aduce la cunoştinţa petentei faptul că are dreptul de a formula obiecţiuni.

Dar, acest drept al petentei nu a fost încălcat, deoarece pe calea plângerii contravenţionale  petenta are posibilitatea să menţioneze obiecţiunile pe care le-ar fi consemnat în procesul verbal de contravenţie, dacă acesta ar fi fost încheiat în prezenţa petentei.

De asemenea, nici apărarea petentei în sensul că procesul verbal de contravenţie este nul deoarece fiind încheiat în lipsa contravenientului, trebuia să fie semnat de un martor, nu poate fi reţinută de către instanţă. Aceasta deoarece, nesemnarea procesului verbal de contravenţie de către un martor – în cazul în care aceasta a fost încheiat în lipsă – nu se sancţionează cu nulitatea absolută ci cu nulitatea relativă, nulitatea care intervine doar dacă petenta face dovada că prin nesemnarea procesului verbal de un martor i se produce o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Cum petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, instanţa nu poate reţine nulitatea relativă a procesului verbal de contravenţie contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenţie, instanţa apreciază că, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenţie este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci doar dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor şi a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia se utilizează orice mijloc de probă şi se invocă orice argument pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile satului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionată contravenţional.

Mai reţine instanţa că în lumina jurisprudenţei CEDO (cauza Anghel contra României) procedura contravenţională este asimilată celei penale, iar contravenientul beneficiază de prezumţia de nevinovăţiei, care nu este o prezumţie absolută, după cum nu este absolută nici prezumţia legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie.

În apărare, atât petentei, cât şi intimatului le-a fost încuviinţată de către instanţă proba cu acte.

Raportat la fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei, instanţa are în vedere următoarele dispoziţii legale:

Conform art. 3 al. 1 din H.G. nr. 301/2012* pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor  constituie contravenţie încălcarea prevederilor din normele metodologice, respectiv: nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. (2) din anexă; 

De asemenea, conform art. 2 din anexa la aceeaşi hotarare, în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, unităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Lege, denumite în continuare unităţi indiferent de natura capitalului social, forma de organizare ori asociere, modul de deţinere a bunurilor ori valorilor, trebuie să adopte măsuri de securitate în formele prevăzute de Lege, completate cu măsuri procedurale.

Potrivit art. 13 din anexa 1 a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor: măsurile de securitate destinate unităţilor poştale trebuie să fie conforme cu prezentele cerinţe minimale de securitate. În situaţia în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie. 

Cu privire la termenul din data de 1.07.2018, la care face referire petenta, instanţa reţine că:

Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012 "începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcţionare a unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăţilor specializate de pază şi protecţie şi a celor care desfăşoară activităţi de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, licenţiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum şi a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înfiinţate până la aceeaşi dată, trebuie să fie potrivit cerinţelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre", iar prin H.G. nr. 437/2017 termenul a fost prelungit până la 1 iulie 2018. 

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 prevede că "ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora". 

De asemenea, art. 2 alin. (2) din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 333/2003 aflat în anexa la H.G. nr. 301/2012 prevede că cerinţele minimale de securitate, pe zone funcţionale şi categorii de unităţi, sunt prevăzute în anexa nr. 1 al acestui Regulament, iar în art. 3 din această anexă sunt prevăzute condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de alarmare la efracţie şi sistemul de televiziune cu circuit închis. 

Din reglementările legale menţionate anterior, instanţa reţine că prin H.G. nr. 437/2017 s-a prelungit până la data de 1 iulie 2018 termenul de îndeplinire a cerinţelor minimale de securitate, pe zone funcţionale şi categorii de unităţi - prevăzute în anexa nr. 1 a Regulamentului de aplicare al Legii nr. 333/2003, motiv pentru care nu se poate reţine săvârşirea faptei contravenţionale ce constă în încălcarea acestora până la expirarea termenului acordat pentru îndeplinirea lor. 

Faţă de motivele prezentate anterior, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat nu este legal şi temeinic, astfel că urmează să admită plângerea contravenţională, să anuleze procesul-verbal de contravenţie seria POTY nr. 015815/ 12.04.2018 încheiat de IPJ Olt – Poliţia mun. Caracal, ca netemeinic şi nelegal şi să dispună exonerarea petentei contraveniente de plata amenzii aplicate prin procesul verbal mai sus menţionat.

Postat 26.09.2018

Domenii speta

Spete similare