Favorizare a infractorului - mărturie mincinoasă

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 24 ianuarie 2014, emis în dosarul nr. 1032/P/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub numărul 244/102/2014 din data de 24 ianuarie 2014, s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpatului T C V, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de omor – prevăzută şi pedepsită de art. 174 din Vechiul Cod penal.

II. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. H M, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- favorizarea infractorului – prevăzută şi pedepsită de art. 264 din Vechiul Cod penal;

- mărturie mincinoasă – prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. 1 din Vechiul Cod penal,

ambele cu aplicarea art. 33 litera a din Vechiul Cod penal.

2. F I, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- favorizarea infractorului – prevăzută şi pedepsită de art. 264 din Vechiul Cod penal;

- mărturie mincinoasă – prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. 1 din Vechiul Cod penal,

ambele cu aplicarea art. 33 litera a din Vechiul Cod penal.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul T C V, la data de 11 octombrie 2013, i-a aplicat victimei F I C, cu intenţia de a-i suprima viaţa, o lovitură cu briceagul în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i decesul.

Referitor la inculpata H M s-a reţinut că aceasta i-a sugerat inculpatului T V C să se ascundă, după comiterea faptei menţionate mai sus. Aceeaşi inculpată a primit de la inculpatul T V C briceagul – corp delict, cu care autorul a lovit victima. De asemenea, inculpata l-a ascuns pe martorul F C, îngreunând astfel ancheta organelor de urmărire penală.

S-a reţinut, de asemenea, că inculpata H M a dat declaraţii mincinoase la data de 11 octombrie 2013, arătând că nu ştie cine este autorul infracţiunii de omor.

Referitor la inculpatul F I s-a reţinut că acesta i-a sugerat inculpatului T V C să se ascundă după comiterea faptei şi l-a ascuns pe martorul F C, îngreunând astfel ancheta organelor de urmărire penală.

S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul F I a dat declaraţii mincinoase la data de 11 octombrie 2013, arătând că nu ştie cine este autorul infracţiunii de omor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 iulie 2014, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii H M şi F I, fiind constituit prezentul dosar.

Prin sentinţa penală nr. 200 din data de 11 iulie 2014, pronunţată în dosarul nr. 244/102/2014, inculpatul T C V a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de omor.

Din analiza lucrărilor şi materialului dosarului (în limitele arătate mai sus) instanţa reţine următoarele cu privire la starea de fapt:

La data de 11 octombrie 2013, pe o păşune din apropierea satului Toaca, comuna Hodac, jud. Mureş, a fost găsită o persoană de sex masculin, prezentând o plagă înjunghiată la nivelul hemitoracic, partea stângă.

Victima a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg-Mureş, unde a decedat datorită şocului homoragic, consecinţa unei plăgi înjunghiate penetrante cu ieşire cardiacă şi pulmonară.

Potrivit concluziilor medicului legist, leziunile traumatice au avut legătură directă, necondiţionată cu decesul victimei, fiind vorba de o singură lovitură din poziţia agresor – victimă faţă în faţă.

În urma cercetării locului în care a fost identificată victima, s-a stabilit că aceasta se afla în apropierea unei stâne de oi.

În urma verificărilor efectuate s-a reuşit identificarea victimei în persoana numitului F I C, îngrijitor la oile de la stâna aparţinând inculpaţilor F I şi H M.

 Tot în urma activităţilor desfăşurate s-a reuşit identificarea autorului faptei în persoana inculpatului T C V, îngrijitor de animale la aceeaşi stână, care, aşa cum s-a arătat anterior, fiind judecat în dosarul iniţial format (din care a fost disjuns prezentul), potrivit procedurii simplificate (pe baza recunoaşterii sale necondiţionate a învinuirii) a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Referitor la inculpaţii H M şi F I în rechizitoriu s-a reţinut că, aceştia, încă din faza iniţială a cercetărilor, au ascuns adevărul privind autorul infracţiunii de omor, precum şi modul de derulare al evenimentului din data de 11 octombrie 2013, îngreunând astfel ancheta organelor de urmărire penală.

În sprijinul acuzaţiilor de favorizare a infractorului şi de mărturie mincinoasă au fost aduse declaraţiile martorilor F C şi F I V, declaraţiile inculpatului T C V şi listingul convorbirilor telefonice comunicat de către operatorul de telefonice mobilă.

Ca activităţi concrete s-a reţinut că cei doi inculpaţi l-au avertizat telefonic pe inculpatul T C V să se ascundă. Această activitate a reieşit din declaraţia inculpatului T C V, care a arătat că, în ziua în care l-a înjunghiat pe F I C, a primit două telefoane de la inculpata H M, un prim telefon în care aceasta i-a transmis un mesaj codificat gen „Ve, bagă-te la umbră, că afară-i cald”, inculpatul înţelegând din acesta că inculpata i-a sugerat să se ascundă, şi un al doilea telefon, în care inculpatul F I i-a spus „Vali, în momentul acesta să-ţi închizi telefonul”.

În urma verificării listei apelurilor telefonice efectuate/recepţionate de pe telefonul aparţinând inculpatei H M s-a constatat că la data de 11 octombrie 2013, aceasta l-a apelat pe inculpatul T C V la orele 16:16:13, 17:51:07, 18:57:27, iar inculpatul F I l-a apelat pe acelaşi inculpat T C V la ora 16:17:05.

În privinţa inculpatei H M s-a reţinut că ar fi primit de la inculpatul T C V briceagul cu care acesta a înjunghiat victima infracţiunii de omor. Această activitate ar fi reieşit din declaraţia inculpatului T C V şi din comportamentul simulat al inculpatei, care, fiind audiată, a negat că la data de 11 octombrie 2013 s-ar fi întâlnit cu inculpatul T C V pe păşunea din apropierea stânii de oi sau că, la întoarcerea de la stână, s-ar fi oprit la saivanul de vaci şi ar fi discutat cu inculpatul T C V. De asemenea, cu ocazia confruntării, inculpata a negat că l-ar fi sunat vreodată la telefon pe inculpatul T C V.

Tot în privinţa inculpatei H M s-a reţinut că aceasta ar fi ascuns locaţia martorului F C, iar prin aceasta ancheta organelor de urmărire penală a fost mult îngreunată. Această activitate ar reieşi din faptul că, deşi în seara zilei de 11 octombrie 2013, organele de urmărire penală i-au adus la cunoştinţă că urmează să fie audiaţi martorii M A şi F C, inculpata l-a dus pe martorul F C la domiciliul inculpatului F I din comuna Ibăneşti Pădure, iar a doua zi la sediu benzinăriei Autodomus din Reghin, unde l-a ţinut ascuns într-o încăpere. De asemenea, din faptul că, în cursul audierilor din data de 12 octombrie 2013, inculpata a sunat o persoană pe nume „T”, pe care l-a întrebat dacă are cunoştinţă unde s-ar putea afla martorul F C. Numitul „T” i-a cerut un răgaz de timp pentru a se interesa, iar după circa 10 minute a sunat-o pe inculpată şi i-a spus că F C se afla în faţa benzinăriei Autodomus. În fine, activitatea ar reieşi şi din declaraţia martorului F C, din procesul verbal încheiat de un ofiţer de poliţie cu privire la identificarea martorului în faţa benzinăriei, precum şi din declaraţia martorei M A, care a arătat că a fost determinată de inculpată să nu spună organelor de urmărire penală că F C a fost transportat de la Ibăneşti Pădure la Reghin. 

Referitor la inculpatul F I, în sprijinul acuzelor au fost invocate declaraţiile martorului F C şi ale inculpatului T C V.

De asemenea faptul că inculpatul a declarat că, la data de 11 octombrie 2013, în jurul orelor 15:30 – 16:00, ar fi fost apelat de victima F I C, care i-ar fi spus „şefule, hai la deal, că mă doare rău burta, stomacul...ioi nu mai pot”, după care telefonul s-ar fi închis, afirmaţie infirmată de listingul apelurilor obţinut de la operatorul de telefonie mobilă, din care nu reiese acea convorbire.

Tot referitor la inculpatul F I s-a reţinut că acesta a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală, susţinând că în urmă cu două luni ar fi existat un conflict între ciobanii de la stâna sa şi ciobanii de la o altă stână.

În fine, s-a reţinut că, deşi inculpatul F I a fost cel care a anunţat poliţia cu privire la identificarea şi prinderea inculpatului T C V, acest fapt s-a întâmplat într-un moment ulterior, când serviciile inculpatului legate de paza şi protecţia animalelor nu-i mai erau de folos, fiind asigurate de alte persoane. 

În privinţa săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă de către inculpaţii H M şi F I s-au avut în vedere declaraţiile acestora, care, fiind întrebaţi de procuror dacă la data de 11 octombrie 2013 martorul F C le-a spus cine era autorul infracţiunii de omor, cei doi au negat, prezentând în mod  nereal desfăşurarea evenimentelor din acea dată.

Procurorul a apreciat că cei doi inculpaţi au cunoscut încă din data de 11 octombrie 2013 cine era autorul infracţiunii de omor săvârşită asupra victimei F I C, întrucât, în momentul în care au intrat în satul Toaca, martorul F I V (cel care a transportat victima cu ATV-ul de la locul comiterii faptei până la ambulanţă) le-a spus inculpaţilor că autorul faptei era T C V. Mai mult, în drum către stâna de oi, martorul F C a fost întrebat de către inculpatul F I ce s-a întâmplat, iar martorul i-a relatat că „V C” era cel care l-a înjunghiat pe F I C, de faţă fiind şi martorul F I V, care a confirmat.

S-a mai reţinut că declaraţia martorului F C se coroborează cu declaraţia inculpatului T C V din data de 28 noiembrie 2013 în ceea ce priveşte întâlnirea dintre inculpaţii H M şi F I cu inculpatul T C V la „cobărul” în care acesta din urmă dormea.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, la data de 12 octombrie 2013, în prima fază în calitate de martor (filele 52-53, dos. u.p.), inculpata H M a arătat că, la data de 11 octombrie 2013, în timp ce se afla la ferma de la Voivodeni, jud. Mureş, a fost sunată la telefon de două sau de trei ori de către victima F I C, care i-a spus că „este căzut” şi că „îl doare stomacul”. După al treilea telefon, şi pentru că nu înţelegea ce spunea victima, s-a alarmat, motiv pentru care i-a dat telefonul inculpatului F I să vorbească cu victima. Ulterior, împreună cu inculpatul F I, la solicitarea acestuia, s-au deplasat spre localitatea Toaca (pe raza căreia se afla stâna la care lucra victima), pentru a vedea ce s-a întâmplat. Pe drum, inculpatul F I l-a sunat pe cumnatul său, numitul „I” (martorul F I V), să meargă să vadă ce s-a întâmplat la stână. Ajunşi în Toaca, inculpaţii s-au întâlnit cu numitul „I”, care le-a spus că F I C era galben la faţă şi nu putea să vorbească, precum şi că el l-a transportat cu ATV-ul de la stână până la saivanul de vaci. În continuare s-au deplasat la saivanul de oi din Toaca, unde au găsit-o pe martora M A, concubina lui F I C. A întrebat-o pe aceasta unde-i era concubinul, iar marota i-a spus că la stâna de oi. Martora s-a şi îndreptat spre acel loc, motiv pentru care a urmat-o. Inculpatul F I şi numitul „I” o luaseră pe alt drum. Ajunsă la stână, acolo se afla deja şi un echipaj de poliţie. A auzit discuţia dintre martorii M A şi F C, prima întrebându-l pe cel de-al doilea ce s-a întâmplat. Martorul F C a răspuns că a fost sunat de F I C, care i-a spus că era căzut, după care, într-adevăr, l-a găsit căzut, l-a transportat pe braţe până la stână şi de acolo l-a preluat numitul „I” cu ATV-ul. Deşi poliţiştii sosiţi la faţa locului au intenţionat să-i ducă pe F C şi pe M A la Postul de poliţie Hodac pentru a-i audia, ea s-a opus, sub pretextul că-i era frică să rămână singură la stână, fiind de acord să fie dus doar unul din martori. După orele 23:30 la stână a apărut un cioban al cărui nume nu-l ştia, însoţit de inculpatul F I, care a rămas să aibă grijă de oi peste noapte. Ulterior, împreună cu inculpatului F I, cu fiul acestuia F Ionuţ, sosit şi el între timp la stână, şi cu F C au coborât la saivanul unde se afla maşina, după care toţi s-au deplasat la locuinţa inculpatului F I din satul Ibăneşti Pădure. Nu i-a spus inculpatului F I că poliţiştii urmau să-l ia şi pe F C. Dimineaţa au plecat de la locuinţa inculpatului F I. Mai întâi au ajuns la saivanul din Toaca, unde l-a lăsat pe inculpatul F I, şi de acolo a luat-o pe M A. Intenţiona să-l ducă pe F C la ferma din Voivodeni pentru că acesta nu avea locuinţă. Între timp, fiind sunată de inculpatul F I, care i-a comunicat că a fost sunat de un poliţist şi invitat să meargă la Tg-Mureş, l-a lăsat pe F C în faţa benzinăriei Autodomus din Reghin şi a intenţionat să se deplaseze la Tg-Mureş.

În completare, la data de 16 octombrie 2013 (filele 54-55, dos. u.p.), inculpata a arătat că, în ziua de 11 octombrie 2013, nu s-a întâlnit cu „V C”, adică inculpatul T C V, şi nu a vorbit cu acesta. De asemenea că, în ziua de 11 octombrie 2013, martorul F C nu i-a spus că ar fi aflat de la victimă că a fost înjunghiată de „V C”. A mai arătat că, în ziua de 11 octombrie 2013, când a ajuns la stâna de oi, acolo se afla deja F C, „undeva mai în partea dreaptă a stânii, mai la deal” şi M A, care ajunsese înaintea sa.

La data de 23 octombrie 2013, fiindu-i adusă la cunoştinţă învinuirea (fila 123, dos. u.p.), în prima fază inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere. 

Ulterior, la data de 1 noiembrie 2013 (fila 125, dos. u.p.), a arătat că a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii de omor de către inculpatul T C V doar la data de 13 octombrie 2013, aflând acest lucru de la inculpatul F I. De la F I a aflat că acesta, în data de 13 octombrie 2013, s-a întâlnit cu T C V undeva pe drum, între Toaca şi Reghin, şi acesta din urmă ar fi recunoscut că el l-a înjunghiat pe F I C,  intenţionând să se predea poliţiei. Tot de la F I a aflat că acesta l-a şi predat pe T C V poliţiei. Referitor la acuza de favorizare a infractorului a arătat că inculpatul T C V nu i-a predat cuţitul cu care înjunghiase victima. De altfel, pe acesta îl văzuse o singură dată, în urma cu circa două săptămâni raportat la data evenimentului. La telefon a vorbit cu acesta tot o singură dată, discutând despre una din junincile care se aflau în grija inculpatului. În ziua comiterii omorului nu s-a întâlnit cu inculpatul T C V. A indicat  persoanele în preajma cărora a stat toată ziua de 11 octombrie 2013 şi care pot confirma că nu s-a întâlnit cu T C V.

Fiind confruntată cu inculpatul T C V (filele 160-162, dos. u.p.), inculpata H M a negat în continuare că în data de 11 octombrie 2013 s-ar fi întâlnit cu inculpatul T C V şi că ar fi primit de la acesta briceagul cu care fusese înjunghiată victima.

În cursul judecăţii (filele 16-21), inculpata H M a arătat relativ aceleaşi aspecte ca şi în cursul urmăririi penale, cu unele nuanţe, după cum urmează.

Dacă la urmărirea penală a declarat că prima care a ajuns la stână a fost M A şi a auzit discuţia dintre aceasta şi martorul F C, în cursul judecăţii a declarat că ea l-a întrebat pe F C ce s-a întâmplat şi acesta i-a relatat aceleaşi aspecte pe care le-a menţionat ca fiind relatate martorei M A, tot fără ca din relatările martorului F C să reiasă cine ar fi fost autorul infracţiunii de omor. A negat încă o dată că în 11 octombrie 2013 s-ar fi întâlnit cu inculpatul T C V, că i-ar fi sugerat acestuia să se ascundă sau că ar fi primit de la acesta briceagul - arma crimei. A mai precizat că, în seara de 11 octombrie 2013, cât timp s-a aflat la stână, şi acolo s-au aflat şi poliţiştii, nimeni nu a pomenit numele lui T C V ca posibil autor al faptei de omor. De asemenea, că singura persoană care a întrebat-o de F C a fost procurorul şi acestuia i-a indicat locul în care se afla martorul (benzinăria Autodomus), pe baza indicaţiilor sale martorul fiind găsit în acel loc. A mai arătat că şi poliţiştii, când se aflau la stână, l-au întrebat pe F C dacă ştia cine era autorul iar acesta a negat. De asemenea, că nu a auzit vreun poliţist să-i spună lui F C să nu plece de acolo pentru că urmează a fi dus pentru audieri.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, într-o primă declaraţie olografă din data de 12 octombrie 2013 (filele 41-43, dos. u.p.), inculpatul F I a arătat, la fel ca şi inculpata H M, că, la data de 11 octombrie 2013, aflându-se la ferma din Voivodeni a primit un telefon de la F I C, care i-a spus „şefule, hai la deal că eu sunt picat jos şi mă doare rău burta, stomacul, ioi, nu mai pot”, după care telefonul s-a închis. În continuare, l-a sunat pe cumnatul său F I din Toaca şi l-a rugat să meargă la stână să vadă ce s-a întâmplat. Între timp s-a deplasat împreună cu inculpata H M spre Toaca. Pe drum s-au intersectat cu o salvare care mergea spre Reghin. L-a sunat pe cumnatul său şi i s-a spus că pe C l-a dus salvarea. Tot pe drum s-a întâlnit cu cumnatul său (care era cu un poliţist din localitate), cu care a purtat discuţii despre evenimentul de la stână. I s-a explicat de către cumnat cum a fost găsită victima şi cum a fost transportată cu ATV-ul până la salvare. Continuându-şi deplasarea spre ferma de animale, acolo a găsit-o pe A (M), prietena victimei. Acesta nu ştia ce se întâmplase cu C. A continuat deplasarea spre stână împreună cu inculpata H M, A rămânând mai în spate. Când au ajuns pe păşune, lângă stână, a întrebat pe cea de-a două slugă, pe care a găsit-o acolo, C (F), ce s-a întâmplat. Acesta i-a relatat cum celălalt C (victima F I C) l-a lăsat singur cu oile şi a plecat, iar după un timp, acelaşi C (victima) l-a sunat la telefon şi l-a chemat la el spunând că nu mai poate ajunge la oi. C i-a mai relatat că a găsit victima în apropiere de stână, că aceasta era pe o parte şi se plângea că îl durea în partea abdominală. F C nu i-a dat şi alte amănunte legate de victimă. Ulterior, a aflat că aceasta a decedat în spital.

Fiind audiat în calitate de martor la 12 octombrie 2013 (filele 44-45, dos. u.p.), inculpatul F I a arătat că de la saivanul de vaci a urcat spre stână împreună cu „I” (cumnatul său F I V) şi inculpata H M. La un moment dat s-au despărţit, el cu „I” luând-o undeva spre dreapta. Înainte de a ajunge la stână „I” a plecat. La stână erau H M, F C şi M A. Şi el s-a întors la Hodac pentru că avea acolo unele treburi de rezolvat. S-a reîntors la stână după ce s-a înserat, împreună cu fiul său. La stână mai era doar H M şi F C. Inculpata a vorbit cu un cioban, F I, care să vină să stea peste noapte cu oile. La întrebarea expresă dacă în zilele de 11 sau 12 octombrie 2013 s-a întâlnit cu „V C” (inculpatul T C V) a răspuns că nu. Nu a recunoscut nici că le-ar fi cumpărat bricege ciobanilor, ci doar că le-ar fi dat banii pentru muncile prestate.

Într-o completare la declaraţia de martor din data de 12 octombrie 2013 (fila 46, dos. u.p.), inculpatul F I a arătat că, la data de 11 octombrie 2013, l-a văzut pe numitul „V C” (inculpatul T C V) pe o păşune în apropiere de saivan, însă nu a vorbit cu el nimic, pe acesta angajându-l să aibă grijă de vaci cu circa 3 săptămâni în urmă.

La data de 13 octombrie 2013 (fila 45, dos. u.p.) inculpatul a relatat cum l-a găsit în aceeaşi zi pe inculpatul T C V, cum acesta a recunoscut în faţa sa că l-a înjunghiat pe F I C, precum şi cum l-a predat organelor de poliţie.

La data de 4 decembrie 2013, fiind audiat în calitate de învinuit (filele 183-184, dos. u.p.), F I a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei infracţiuni, refuzând să facă alte declaraţii.

În cursul judecăţii (filele 23-27) inculpatul F I a arătat relativ aceleaşi aspecte ca şi în cursul urmăririi penale, cu unele nuanţări.

Astfel, a arătat că a auzit discuţia dintre inculpata H M şi martorul F C, de la stână, confirmând conţinutul acesteia aşa cum a fost prezentat de inculpată. A afirmat că, atât timp cât s-a aflat la stână nu a auzit pomenindu-se numele inculpatului T C V. De asemenea că, din momentul în care a plecat de la ferma din Voivodeni până a ajuns în faţa procurorului, nu s-a întâlnit cu inculpatul T C V şi nu a vorbit cu acesta. Apoi, a relatat despre întâlnirea cu inculpatul T Crsitian V din data de 13 octombrie 2013, despre discuţia avută cu acesta şi despre predarea acestuia către autorităţi. A arătat că nu a văzut şi nu a auzit discutându-se despre vreunui briceag care să fi fost arma crimei.

În continuare vor fi redate aspectele principale care reies din declaraţiile persoanelor audiate în cauză.

Inculpatul T C V.

În prima declaraţie din data de 13 octombrie 2013 (filele 21-23, dos. u.p.), acesta a arătat, printre altele, că, după ce l-a înjunghiat pe F I C şi şi-a dat seama că l-a rănit grav, s-a speriat, a scos vacile din tufe şi le-a mânat la vale, iar el a urcat pe munte unde a rămas până în dimineaţa zilei de sâmbătă, când a mers la vale. Nu a menţionat nimic de inculpaţii H M şi F I.

În declaraţia de învinuit din aceeaşi dată 13 octombrie 2013 (filele 26-27, dos. u.p.), T C a arătat relativ aceleaşi aspecte, singurul element de noutate fiind acela că, după ce a auzit salvarea, a plecat şi s-a ascuns în tufe, iar în data de 13 octombrie 2013 a intenţionat să se predea Poliţiei Municipiului Reghin, însă, pe drum, s-a întâlnit cu inculpatul F I, căruia i-a relatat că a împuns cu cuţitul victima. La fel, nu a menţionat nimic de inculpaţii H M şi F I referitor la ziua de 11 octombrie 2013.

În declaraţia de inculpat din data de 13 octombrie 2013 (fila 31, dos. u.p.) nu a avut nimic de adăugat.

După ce în declaraţia de inculpat din data de 16 octombrie 2013 (fila 100, dos. u.p.) T C V a arătat că nu dorea să mai dea vreo declaraţie, în declaraţia de inculpat din data de 23 octombrie 2013 (fila 101, dos. u.p., vol. I) a arătat că, la data de 11 octombrie 2013, după ce l-a înjunghiat pe F I C, a mai stat circa o oră – o oră şi jumătate la ciurda de vaci, după care a dus vacile pe păşune mai la vale, unde era iarba necosită. Acolo s-a întâlnit cu inculpaţii H M şi F I. S-a apropiat de inculpată şi i-a dat acesteia briceagul cu care înjunghiase victima. Inculpata i-a spus „că-i bai”, el înţelegând că s-a întâmplat ceva grav. După aceea a coborât ceva mai la vale, după care a urcat spre o altă stână.

La data de 28 noiembrie 2013 (fila 102, dos. u.p.) inculpatul a arătat, în completare, că, la data de 11 octombrie 2013, atunci când s-a întâlnit cu inculpaţii H M şi F I în locul numit „pe prima groapă” şi i-a dat briceagul inculpatei H M, i-a spus inculpatului F I să-i dea două palme, cât poate de tare, pentru boacăna pe care a făcut-o. Inculpatul F I i-a spus „du-te la vale”. A mai arătat că, după ce l-a înjunghiat pe F I C, a primit un telefon de la inculpata H M, care i-a spus „Ve, bagă-te la umbră, că afară-i cald”. A menţionat că el a înţeles că i s-a sugerat să se ascundă, motiv pentru care a şi făcut acest lucru. Despre inculpatul F I a arătat că şi acesta l-a sunat la telefon şi i-a spus „Vali, în momentul ăsta îţi închizi telefonul”, iar el s-a conformat.

A mai arătat că, la aceeaşi dată, 11 octombrie 2013, orele 22:30, s-a întâlnit din nou cu cei doi inculpaţi, H M şi F I, precum şi cu fiul acestuia din urmă, în timp ce aceştia coborau de la stâna de oi către saivanul din vale, şi el se afla culcat sub un cireş. A vorbit cu aceştia, fără să-şi mai amintească ce. Şi-a amintit doar că inculpatul F I i-a cerut să stea, că nu avea cine să doarmă (să stea) lângă vaci.

În continuare, a arătat cum a fost găsit de inculpatul F I şi cum a fost dus la poliţie în Tg-Mureş. De asemenea, că, pe drum, inculpatul F I l-a îndemnat să nu spună adevărul, promiţându-i că-l va vizita la arest. În fine, a arătat că, întrucât inculpatul F I nu l-a vizitat niciodată la arest, s-a hotărât să spună adevărul.

În cursul judecăţii, în dosarul disjuns (filele 34-36), inculpatul T C V a arătat din nou că, după ce l-a înjunghiat pe F I C, a coborât cu vacile şi, în acele împrejurări, s-a întâlnit cu inculpaţii H M şi F I, care urcau spre stână şi cărora le-a spus că l-a înjunghiat pe F I C. Nu-şi aminteşte ce au spus cei doi. A mai arătat că, tot cu ocazia întâlnirii, i-a dat inculpatei H M cuţitul şi aceasta l-a primit fără să întrebe nimic. După aceea a rămas la vaci până duminica. După circa o oră de la întâlnirea cu cei doi inculpaţi a fost sunat de inculpata H M care i-a spus să se bage la umbră că afară-i cald şi apoi de inculpatul F I care i-a spus să-şi închidă telefonul.

Martorul F C.

În prima declaraţie din 12 octombrie 2013 (fila 37, dos. u.p.) acesta a arătat că, la momentul în care a ajuns lângă victimă, aceasta i-a spus că a fost înţepată cu cuţitul de „V C”, după care nu a mai putut să spună nimic. Apoi a descris cum, ajutat de numitul „I”, au transportat victima cu ATV-ul până la salvare. A arătat că, după aceea, s-a întors imediat la stână, întrucât lăsase oile nesupravegheate. Între timp, acolo au ajuns inculpata H M şi M A şi acestea l-au ajutat să bage oile în ocol. Ulterior, la stână, au apărut inculpatul F I împreună cu fiul său, Ionuţ şi un  alt cioban Ion. La final a plecat împreună cu inculpaţii H M şi F I la locuinţa acestuia din urmă din Ibăneşti Pădure. A doua zi dimineaţa s-au deplasat cu maşina la Reghin  şi el a fost lăsat la benzinăria Autodomus. A stat acolo într-o cameră până a venit un angajat al benzinăriei şi l-a dus în faţa benzinăriei, de unde a fost preluat de un echipaj de poliţie. Nu a menţionat că le-ar fi spus martorului „I” sau inculpaţilor H M şi F I că ar fi aflat de la victimă cine era autorul faptei de omor.

În declaraţia de martor din aceeaşi dată 12 octombrie 2013 (filele 38-39, dos. u.p.) martorul a relatat aceleaşi aspecte ca şi în declaraţia anterioară.

La data de 16 octombrie 2013, în completarea declaraţiei de martor din data de 12 octombrie 2013 (fila 40, dos. u.p.) F C a arătat că, după plecarea salvării cu victima, în timp ce urca spre stână şi se afla în apropierea saivanului de vaci, a fost ajuns de inculpaţii H M şi F I, de copilul acestuia din urmă, F Ionuş, de numitul „I”, de ciobanul Ion, care a şi rămas cu oile în noaptea respectivă, şi de „V C”. Când s-au apropiat de el, i-a spus inculpatei H M că „V C” l-a înjunghiat pe F I C, acest lucru fiind auzit şi de inculpatul F I şi de numiţii „I”, F Ionuţ şi „V C”. Inculpaţii H M şi F I i-au spus să tacă din gură, făcându-i şi semn cu degetul la gură. Nimeni din ceilalţi prezenţi nu a spus nimic. În continuare a plecat spre stână doar însoţit de inculpata H M. După circa 20 de minute, acolo a ajuns şi M A. Şi aceasta l-a întrebat ce s-a întâmplat cu C. Ei nu i-a spus că „V C” l-a înjunghiat, pentru că era de faţă şi inculpata H M şi aceasta îi ceruse anterior să nu mai spună la nimeni. La o oră destul de târzie la stână a apărut şi inculpatul F I, însoţit de fiul acestuia şi de ciobanul Ion. După ce acesta din urmă a rămas singur la oi, ceilalţi au plecat. S-au oprit la cobărul unde dormea „V C” iar inculpaţii H M şi F I au avut o discuţie cu acesta, discuţie pe care nu a auzit-o pentru că s-a îndepărtat de acel loc. După ce au înnoptat în casa inculpatului F I din Ibăneşti Pădure s-au deplasat la Reghin şi a rămas la benzinăria Autodomus, aşa cum a mai arătat şi în declaraţiile anterioare.

În cursul judecăţii (filele 141-145) martorul a arătat că, din cele trei declaraţii date în cursul urmăririi penale, şi-o menţine doar pe prima, respectiv pe cea din 12 octombrie 2013. A arătat că, atunci când a ajuns lângă victimă, pe baza indicaţiilor primite prin telefon, aceasta nu a mai putut să-i spună decât că a fost înţepată, fără a-i mai putea răspunde la întrebarea cine a înţepat-o. În continuarea declaraţiei (după ce i s-a reamintit ce a declarat la 12 octombrie 2013) a revenit şi a arătat că a aflat de la victimă că fusese înjunghiată de „V C”, aspect pe care l-a comunicat şi inculpatului F I, în prezenţa inculpatei H M, după ce aceştia au ajuns la stână. Citindu-i-se ce a declarat la 16 octombrie 2013, martorul a arătat că nu este adevărat că după ce le-ar fi adus la cunoştinţa inculpaţilor F I şi H M ceea ce aflase de la victimă în privinţa autorului, aceştia i-ar fi spus şi i-ar fi făcut semn să tacă, iar declaraţia respectivă a semnat-o fără a o citi şi fără a i se fi citit. A afirmat că, din aceeaşi declaraţie, nu era reală afirmaţia că atunci când le-ar fi spus inculpaţilor F I şi H M despre ceea ce aflase de la victimă era de faţă şi „V C” pentru că pe acesta nu-l văzuse niciodată. De asemenea, a afirmat că nu era reală menţiunea că, în timpul coborârii de la stână, inculpaţii F I şi H M ar fi vorbit cu cineva lângă o colibă, pe motiv că nu era nimeni acolo. A afirmat şi că a fost abuzat de poliţie înainte de a da declaraţiile din 12 octombrie 2013, iar pe cea din 16 octombrie 2013 a semnat-o, fără s-o citească, de frică. A afirmat, de asemenea, că, tot de frică, nu le-a spus poliţiştilor aflaţi la stână după producerea evenimentului ceea ce aflase de la victimă, şi nu pentru că i-ar fi spus cineva să tacă. Despre deplasarea sa la benzinăria Autodomus din Reghin a arătat că nu a fost dus cu forţa, i s-a spus doar să stea acolo, iar dacă vroia putea să plece. În fine,  a arătat că, în timp ce era la stână, poliţiştii nu i-au cerut să rămână acolo până urmau să vină după el.

Martora M A.

Într-o primă declaraţie olografă din data de 11 octombrie 2013 (filele 48-49, dos. u.p.) aceasta a arătat că a aflat de la asistenta de pe salvare despre înjunghierea concubinului său. Aflând acest lucru, a fugit la stâna de oi pentru a-l întreba pe colegul concubinului său ce s-a întâmplat. Acolo, C (F) i-a spus că el era cel care a găsit victima, însă nu a aflat de la aceasta cine a înjunghiat-o.

Într-o altă declaraţie din data de 12 octombrie 2013 (filele 50-51, dos. u.p.) martora a relatat din nou că nu a aflat de la F C, colegul concubinului său, de către cine a fost înjunghiat acesta din urmă. A mai precizat că în momentul în care F C i-a relatat că nu ştia cine îl înjunghiase pe F I C, de faţă s-a aflat şi inculpata H M.

În declaraţia din data de 16 decembrie 2013 (filele 187-189, dos. u.p.) martora, după ce a relatat aceleaşi aspecte ca şi în declaraţiile anterioare, a arătat că ea a rămas la stână până ce a fost dusă la poliţie pentru audieri, la momentul plecării, la stână rămânând inculpata H M şi F C. A confirmat că inculpata H M s-a opus să meargă la poliţie în acel moment şi F C, pe motiv că-i era frică să rămână acolo singură. A arătat că, după ce a fost audiată la poliţie, a fost dusă şi a dormit în acea noapte la saivanul de oi. A confirmat şi că, a doua zi, a fost dusă de inculpaţi, împreună cu F C, la firma inculpatei H M din Reghin şi că, acolo, inculpata i-a spus lui Farcas C să nu iasă afară, să stea ascuns, întrucât cu o seară înainte un om din Toaca fusese bătut fără vină de poliţişti. A mai arătat că, ulterior, a fost dusă de către cei doi inculpaţi la Tg-Mureş, iar, pe drum, inculpata H M i-a spus să nu dezvăluie poliţiştilor locul unde se afla F C ori că-l văzuse. De frică, s-a conformat.

În cursul judecăţii (filele 37-39), martora a relatat aceleaşi aspecte ca şi în cursul urmăririi penale, repetând încă o dată că, întrebându-l pe F C dacă ştie ce a păţit F I C, acesta i-a răspuns că nu ştia.

Martorul F I V, zis „I”.

În declaraţia din data de 18 octombrie 2013 (fila 104, dos. u.p.) acesta a arătat că, la data de 11 octombrie 2013, în jurul orelor 15:30, a fost solicitat de inculpatul F I să meargă la stâna acestuia să vadă ce s-a întâmplat, F I spunându-i că „cei care aveau grijă de oi s-au bătut şi s-au înţepat cu cuţitul”. Deplasându-se la stâna de oi cu un ATV împrumutat, acolo a găsit pe F C şi F I C, acesta din urmă fiind întins pe jos. L-a întrebat pe F I C ce s-a întâmplat, cine l-a înţepat cu cuţitul, însă, din cauza că acesta vorbea stâlcit, nu a înţeles. A sunat la salvare şi a anunţat evenimentul. În continuare a pus victima pe ATV şi, împreună cu F C, a transportat-o până la salvare. Apoi l-a dus cu ATV-ul pe F C până în apropierea oilor şi s-a întors în Toaca unde trebuia să predea ATV-ul proprietarului acestuia. Pe drum, s-a întâlnit cu un poliţist din Hodac, care l-a întrebat ce s-a întâmplat. În aceleaşi momente în acel loc au sosit inculpaţii H M şi F I şi l-au rugat să meargă cu ei pentru a vedea de oi, temerea inculpaţilor fiind că şi F C le-a părăsit. La un moment dat, în timpul deplasării spre stână, s-au despărţit, el plecând într-o direcţie cu inculpatul F I. În apropierea stânii de oi l-au ajuns pe F C, iar inculpatul F I l-a întrebat pe acesta ce s-a întâmplat. La întrebarea expresă dacă în acel moment F C le-a spus cine era autorul infracţiunii de omor martorul a arătat că nu le-a spus.

În declaraţia din data de 15 ianuarie 2014 (fila 105, dos. u.p.) martorul a revenit asupra celor declarate anterior şi a arătat că atunci când s-a întâlnit cu inculpaţii H M şi F I le-a spus acestora că el şi F C au transportat victima cu ATV-ul până la salvare şi că, pe drum, F C i-a spus că „V C” este cel care înjunghiase victima. A arătat că F I a replicat că el nu crede aşa ceva. A arătat, de asemenea, că, în momentul în care el şi F I au ajuns lângă turma de oi, acesta din urmă l-a întrebat pe F C ce s-a întâmplat, iar F C i-a spus că „V C” l-a înjunghiat pe F I C. A mai arătat că nu a spus de la început că aflase de la F C cine era autorul pentru că i-a fost frică, fără a putea preciza de cine i-a fost frică.

În cursul judecăţii (filele 40-42) martorul a arătat că din cele două declaraţii date în cursul urmăririi penale şi-o menţine doar pe cea de-a doua din 15 ianuarie 2014. A repetat că, atunci când a ajuns cu ATV-ul la stână, F C i-a spus că victima a fost înjunghiată de cel de la vaci, V. De asemenea, că, după ce s-a întâlnit cu inculpaţii H M şi F I, le-a spus acestora ceea ce aflase de la F C în privinţa înjunghierii victimei. A mai menţionat că, atunci când au ajuns la stână, inculpatul F I l-a întrebat pe F C ce s-a întâmplat şi acesta i-a răspuns că „ăsta de la vaci l-a înţepat pe C”. Referitor la întâlnirea concomitentă cu inculpaţii şi cu poliţistul „Beniamin” a arătat că nu-şi aminteşte dacă poliţistul l-a întrebat ce s-a întâmplat şi nici dacă i-a spus acestuia despre cele aflate de la F C. A repetat, de asemenea, că, de frică, nu a spus încă de la început că aflase cine era autorul.

Martorul P B D, agent de poliţie la Postul de poliţie Hodac.

În cursul judecăţii (filele 108-111) martorul a confirmat întâlnirea sa cu martorul F I V. A arătat că martorul F I V i-a relatat că un cioban a fost înjunghiat şi că a trebuit să-l transporte cu ATV-ul, fără a-i spune, din proprie iniţiativă, dacă ştia cine era autorul. Atunci nici nu l-a întrebat expres acest lucru. Ulterior, după circa trei ore, l-a luat pe acelaşi martor F I V şi s-au deplasat la locul unde fusese găsită victima. Pe drum, l-a întrebat pe martor dacă ştia cine era autorul faptei, iar acesta a negat. A mai arătat că, în timp ce se aflau la stână, şi martorul F C a fost întrebat de către poliţişti dacă ştia cine era autorul şi şi acesta a negat. De asemenea, că doar după ce au părăsit locul faptei au fost solicitaţi să-l caute pe martorul F C. Urcând din nou la stână, de la ciobanul care era acolo, au aflat că martorul fusese dus de inculpata H M la altă fermă. Nu i s-a părut atunci nimic suspect sau că martorul s-ar ascunde, mai ales pentru faptul că ciobanul de la stână îi spusese unde plecase martorul.

S-au redat detaliat aspectele reieşite din declaraţiile persoanelor care au avut tangenţă cu evenimentul pentru a se observa, pe de o parte, succesiunea evenimentelor, iar pe de altă parte care declaraţii se află în concordanţă şi care se contrazic.

Ca o primă concluzie, se poate observa că nici o declaraţie nu concordă (cu mici excepţii şi cu privire la aspecte izolate) cu alta, inclusiv în cazul declaraţiilor aceleiaşi persoane ascultate.

O a doua observaţie este aceea că nu se poate stabili o motivaţie plauzibilă a diferitelor poziţii procesuale ale persoanelor audiate, respectiv de ce, încă la început, nu au relatat tot ceea ce ştiau despre evenimentul referitor la care au fost întrebate. În acest context, motivaţii precum că nu au declarat că ştiau cine era autorul faptei de frică sau că din acelaşi motiv nu au dezvăluit acest aspect poliţiştilor aflaţi la faţa locului sau în cursul investigaţiilor, nu pot fi acceptate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât unii martori afirmă că inculpaţilor H M şi F I le-ar fi spus despre autor, iar autorităţilor nu.

În fine, o a treia observaţie este aceea că listingurile convorbirilor telefonice obţinute de la operatorul de telefonice mobilă, vin să contrazică atât unele din susţinerile inculpaţilor H M şi F I, cât şi pe cele ale inculpatului T C V şi ale martorilor.

Din listingurile respective (filele 201-222, dos. u.p.) reiese că:

- de la numărul de telefon 755529914, aparţinând victimei F I C s-a apelat numărul de telefon 744708780, aparţinând inculpatei H M, la data de 11 octombrie 2013, orele 15.21 şi orele 15:39, iar inculpata l-a apelat pe F I C la aceeaşi dată, orele 15:44;

- de la numărul de telefon 760257617, aparţinând inculpatului F I s-a apelat numărul de telefon 755529914, aparţinând victimei F I C, la data de 11 octombrie 2013, orele 15:31:40;

- de la numărul de telefon 755529914, aparţinând victimei F I C, s-a apelat numărul de telefon 753853916, aparţinând martorului F C, la data de 11 octombrie 2013, orele 16:33, 16:34 şi 16:35.

- de la numărul de telefon 727368455, aparţinând inculpatei H M s-a apelat numărul de telefon 756689076, aparţinând inculpatului T C V, la data de 11 octombrie 2013, la orele 16:16:13, 17:51:07 şi 18:57:27.

- de la numărul de telefon 760257617, aparţinând inculpatului F I s-a apelat numărul de telefon 756689076, aparţinând inculpatului T C V la data de 11 octombrie 2013, orele 16:17:05.

Din succesiunea orelor la care s-au purtat convorbirile telefonice se poate concluziona că evenimentul s-a produs la data de 11 octombrie 2013, înainte de ora 15:21, ora la care, pentru prima dată, victima a contactat-o pe inculpata H M şi se poate presupune rezonabil că apelul a fost provocat de ceea ce i se întâmplase victimei.

Au urmat alte două convorbiri între cei doi (orele 15:39 şi 15:44), între aceste convorbiri fiind intercalată şi cea dintre inculpatul F I şi aceeaşi victimă (orele 15:31:40).

Cum inculpaţii H M şi F I au declarat că au plecat de la ferma din Voivodeni către stâna de la Toaca după ce au purtat aceste convorbiri telefonice cu victima, se presupune că aceştia nu au plecat înainte de ora 15:44.

Cronologic urmează apelarea inculpatului T C V de către inculpata H M (orele 16:16:13) şi a aceluiaşi inculpat de către inculpatul F I (orele 16:17:05).

În raport cu orele la care au avut loc convorbirile de mai sus, se poate presupune că inculpaţii H M şi F I încă nu ajunseseră în Toaca la orele 16:17:05. Chiar din listinguri reiese că apelurile au fost din celula Reghin.

Urmează cele trei apeluri ale victimei către martorul F I (orele 16:33, 16:34 şi 16:35).

Fiind singurele apeluri dintre cei doi, se presupune că, pe baza lor, martorul a identificat în teren locul unde era căzută victima, aceasta întâmplându-se undeva după orele 16:35.

A urmat, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorului F C, transportarea victimei de la locul faptei la stână, ajungerea în acel loc a martorului F I V cu ATV-ul şi transportarea victimei până la ambulanţă, activităţi care presupun ceva timp.

Abia după momentul plecării ambulanţei spre Reghin şi-au făcut apariţia inculpaţii H M şi F I în Toaca.

În fine, tot cronologic, seria apelurilor telefonice este încheiată cu cele ale inculpatei H M către inculpatul T C V (orele 17:51:07 şi 18:57:27).

Faţă de cele trei observaţii arătate mai sus, se apreciază că, întrucât în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor H M şi F I nu există probe certe, care să se coroboreze între ele şi care să nu fie în contradicţie fragrantă cu alte probe, în cauză se impune a se analiza ponderea împrejurărilor de fapt care susţin acuzele şi a celor care le contrazic.

Astfel, în susţinerea acuzaţiilor pot fi invocate următoarele elemente de fapt:

- declaraţiile inculpatului T C V din datele de 23 octombrie 2013 (a patra în ordine cronologică) şi 28 noiembrie 2013, precum şi cea din cursul judecăţii, din care reiese că le-ar fi spus celor doi inculpaţi acuzaţi în prezenta cauză despre ceea ce s-a întâmplat şi că aceştia i-ar fi sugerat să se ascundă cu expresiile „Ve, bagă-te la umbră, că afară-i cald” şi „Vali, în momentul ăsta îţi închizi telefonul”.

- cele patru convorbiri telefonice, 3 între inculpata H M şi inculpatul T C V şi una dintre inculpatul F I şi acelaşi inculpat T C V, în care, afirmativ, s-ar fi făcut afirmaţiile de mai sus, care sugerau ascunderea inculpatului, şi care, în contradicţie cu susţinerile inculpatei H M, care neagă că ar fi existat aceste convorbiri, fac dovada contrară susţinerilor acesteia.

- aspectele reieşite din procesul verbal de confruntare dintre inculpatul T C V şi inculpata H M, ocazie cu care fiecare dintre ei şi-a susţinut varianta sa.

- declaraţiile martorului F C din data de 16 octombrie 2013 (a treia în ordine cronologică) şi din cursul judecăţii, potrivit cărora, în variante diferite, le-ar fi spus inculpaţilor H M şi F I că inculpatul T C V era autorul faptei de omor.

- declaraţia aceluiaşi martor din data de 16 octombrie 2013, singura în care a arătat că inculpaţii H M şi F I, după ce le-a adus la cunoştinţă cine era autorul i-au spus şi i-au făcut semne specifice să tacă.

- declaraţiile martorului F I V din data de 15 ianuarie 2014 (a doua în ordine cronologică) şi din cursul judecăţii potrivit cărora şi el şi martorul F V le comunicaseră inculpaţilor H M şi F I cine era autorul faptei.

- declaraţia martorei M A din data de 16 decembrie 2013 (a treia în ordine cronologică) potrivit căreia, după ce a fost dusă la benzinăria Autodomus din Reghin împreună cu F C, acesta din urmă fiind lăsat la acea locaţie, în drum spre Tg-Mureş, inculpata H M i-a spus să nu dezvăluie poliţiştilor locul unde se afla F C ori că-l văzuse.

- parţial, declaraţia martorului G I din cursul judecăţii, potrivit căreia, cu ocazia vizitării fratelui său, inculpatul T C V, la penitenciar, i se pare sau crede că acesta i-a spus că briceagul cu care a comis fapta i-a fost luat de inculpata H M iar inculpatul F I i-a spus să-şi distrugă telefonul.

În contrazicerea acuzaţiilor pot fi invocate următoarele elemente de fapt:

- declaraţiile inculpaţilor, care neagă categoric orice acuză.

- nici o declaraţie nu concordă (cu mici excepţii şi cu privire la aspecte izolate) cu alta, inclusiv în cazul declaraţiilor aceleiaşi persoane ascultate.

- lipsa unui mobil, în baza căruia inculpaţii H M şi F I să fi acţionat, fie pentru zădărnicirea aflării adevărului de către organele de urmărire penală, fie în întârzierea identificării autorului infracţiunii de omor. Acest aspect se datorează faptului că nu s-a identificat nici un motiv pentru care cei doi inculpaţi să fi încercat să-l protejeze pe inculpatul T C V, sau vreun motiv de aversiune faţă de victima infracţiunii de omor. Personal, inculpaţii nu aveau nici de câştigat nici de pierdut de pe urma aflării adevărului în cauză sau de pe urma identificării autorului faptei de omor.

- referitor la ascunderea martorului F C de către inculpata H M, se afirmă în rechizitoriu că, deşi organele de urmărire penală i-au adus la cunoştinţă inculpatei că urmează că fie audiaţi F C şi M A, totuşi aceasta l-a dus pe F C la domiciliul inculpatului F I şi apoi la benzinăria Autodomus din Reghin. Afirmaţia este reală însă nu poate constitui o acuzaţie în condiţiile în care, la momentul în care poliţiştii aflaţi la faţa locului au solicitat să fie însoţiţi la Postul de poliţie Hodac pentru audieri de F C şi M A, la solicitarea inculpatei au fost de acord să o ducă la post doar pe M A şi să-l lase la stână pe F C. Inculpata nu se putea opune, dacă poliţiştii erau hotărâţi să-l ducă şi pe F C. În altă ordine de idei, chiar unul din poliţişti, P B D, a arătat că nu i s-a părut nimic suspect la F C şi nu i s-a părut că acesta s-a sustras, mai ales pentru faptul că, deplasându-se în noaptea respectivă la stână (locul evenimentului), ciobanul de acolo i-a spus unde se deplasase martorul F C. Mai mult, imediat după ce inculpatei H M i s-au cerut de către organele de urmărire penală relaţii referitoare la martor, aceasta a indicat locul unde acesta se afla.

- referitor la primirea de către inculpata H M a briceagului – arma crimei de la inculpatul T C V, nu există ca dovadă decât unele din declaraţiile inculpatului T C V. Susţinerea din rechizitoriu că aceste declaraţii se coroborează cu comportamentul simulat al inculpatei H M din timpul audierilor, în cadrul cărora inculpata a negat că s-ar fi întâlnit în ziua respectivă, de două ori, cu inculpatul T C V sau că l-ar fi sunat pe acelaşi inculpat, nu poate reprezenta un argument valabil, întrucât inculpata, în declaraţiile sale are dreptul de a nu se autoincrimina, iar pe de altă parte verdictul asupra adevărului afirmaţiilor făcute de una sau alta din părţile dosarului este dat de instanţă, prin hotărâre, şi nu de procuror. Câtă vreme, cele afirmate de procuror nu sunt stabilite cu putere de adevăr judiciar printr-o hotărâre judecătorească rămân simple supoziţii, pe baza cărora nu se poate construi o acuzaţie.

Este adevărat că, în privinţa convorbirilor telefonice pe care le-a purtat sau nu cu inculpatul T C V în ziua respectivă, declaraţiile inculpatei sunt contrazice de listingul obţinut de la operatorul de telefonie mobilă, însă aceleaşi date din listinguri se contrazic în egală măsură şi cu susţinerile inculpatului T C V. Dacă este să ne referim la aceste contradicţii trebuie menţionat că, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpata H M l-a contactat telefonic pe inculpatul T C V la orele 16:16:13, 17:51:07 şi 18:57:27, iar inculpatul F I la orele 16:17:05. Ori, în privinţa aceloraşi apeluri, inculpatul T C V a oferit variante diferite, respectiv că a fost sunat de cei doi inculpaţi şi i s-a sugerat să se ascundă şi să-şi închidă telefonul, fie înainte ca aceştia să ajungă la locul evenimentului, fie după prima întâlnire de lângă stână. Analizând spusele inculpatului şi reperele orare menţionate, se poate concluziona că primele apeluri ale inculpaţilor H M şi F I către inculpatul T C V au fost înainte ca cei doi inculpaţi să ajungă la Toaca şi, ca atare, nici nu aveau de unde şti ce s-a întâmplat, iar ulterior a mai sunat doar H M în două rânduri, la o diferenţă de circa o oră. Ca atare, nu este deloc clar când i-au făcut cei doi sugestiile menţionate mai sus. Aceasta cu atât mai mult cu cât, dacă, conform susţinerilor inculpatului T C V, acesta s-ar fi întâlnit cu cei doi inculpaţi în apropierea stânii, atunci se naşte întrebarea de ce nu i-au făcut atunci sugestiile şi au aşteptat să plece şi apoi să-l sune şi să-i spună ceea ce s-a afirmat. Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor M A şi F I V reiese cum inculpaţii H M şi F I au ajuns la stână, pe ce traseu şi de cine au fost însoţiţi, fără a reieşi că s-ar fi întâlnit cu inculpatul T C V. Dacă este aşa, nu putea avea loc nici episodul cu predarea briceagului către inculpata H M.

Pe de altă parte, nu trebuie confundată existenţa apelurilor cu conţinutul convorbirilor. Ca atare, susţinerile inculpatului T C V referitoare la sugestiile care i s-ar fi făcut de către inculpaţii H M şi F I rămân singulare.

- referitor la afirmaţia din rechizitoriu, potrivit căreia inculpatul F I ar fi indus în eroare organele de urmărire penală prin aceea că a afirmat că a fost sunat de victimă în ziua respectivă în condiţiile în care din listingurile puse la dispoziţie de operatorul de telefonie mobilă nu rezultă un asemenea apel, se naşte întrebarea firească: atunci de unde au ştiau inculpaţii H M şi F I despre faptul că s-a întâmplat ceva la stână, ceea ce i-a determinat să se deplaseze acolo? Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat mai sus, între victima F I C şi inculpaţii H M şi F I au existat convorbiri în ziua de 11 octombrie 2013. La orele 15:21, victima a sunat-o pe inculpata H M, la orele 15:31:40 inculpatul F I a sunat victima, la orele 15.39 victima a sunat-o din nou pe inculpata H M, iar la orele 15:44 inculpata H M a sunat victima. Ca atare, într-un interval de circa 20 de minute au avut loc patru convorbiri între victimă şi cei doi inculpaţi. Nu are importanţă cine pe cine a sunat. Aspectul se coroborează şi cu declaraţia inculpatei H M potrivit căreia atunci când a fost sunată de victimă, neînţelegând ce vorbea aceasta i-a dat telefonul inculpatului F I să vorbească el. Faţă de cele arătate, afirmaţia legată de inducerea în eroare nu are susţinere.

- referitor la afirmaţia că acelaşi inculpat F I ar fi indus în eroare organele judiciare prin faptul că a relevat un vechi conflict între ciobani nu poate avea susţinere în condiţiile în care libertatea de exprimare este garantată, iar organele judiciare trebuie să aibă capacitatea de a discerne informaţiile primite şi de a le verifica dacă prezintă o oarecare credibilitate. Însă, pentru că o persoană emite o ipoteză proprie asupra producerii unui eveniment, ipoteză ce se dovedeşte, în final, falsă, nu se poate atrage pur şi simplu răspunderea persoanei respective. Punerea acelei afirmaţii în contextul acuzaţiilor ce i se aduc inculpatului F I iarăşi nu poate fi catalogată decât o supoziţie  a procurorului.

- declaraţia numitului Murar Nicolae I (fila 64, dos. u.p.) asistentul de pe ambulanţa SMURD, care a arătat că, după preluarea victimei, aceasta era conştientă, nu avea acte asupra sa, dar le-a relatat numele şi prenumele, adresa de domiciliu, precum şi faptul că a fost atacată de o persoană tânără, de sex masculin, pe care nu îl cunoaşte, care l-a înjunghiat. Martorul a mai arătat că, la predarea victimei, în Gurghiu, ambulanţei de tip „urgenţă 1”, în care se afla un medic, aceasta era conştientă.

- nesiguranţa martorului G I în privinţa celor aflate de la fratele său, inculpatul T C V, cu ocazia vizitării acestuia la penitenciar, legat de predarea briceagului către inculpata H M şi de îndemnul inculpatului F I de a distruge telefonul.

- existenţa unor contradicţii flagrante între diferitele declaraţii date de inculpatul T C V şi de martorul F Claudiu. Astfel, dacă martorul F Claudiu a arătat, pentru prima dată în cea de-a treia declaraţie în ordine cronologică, din data de 16 octombrie 2013, că, atunci când s-a întâlnit prima dată cu inculpaţii H M şi F I, în apropierea saivanului de vaci, şi le-a spus acestora cine era autorul, de faţă erau şi martorul F I V, zis „I” şi inculpatul T C V, zis „V C”, cei doi nominalizaţi nu au confirmat în declaraţiile lor niciodată o asemenea variantă. Locul primei întâlnirii dintre inculpaţii H M şi F I cu martorul F C şi ordinea în care s-au întâlnit au fost cu totul altele, potrivit declaraţiilor inculpaţilor H M şi F I, potrivit declaraţiilor martorilor M A şi F I V şi potrivit chiar primelor două declaraţii ale martorului F C.

- acelaşi martor F V a menţionat, în aceeaşi declaraţie din 16 octombrie 2013 (a treia în ordine cronologică), de o a doua întâlnire a inculpaţilor H M şi F I cu inculpatul T C V, care ar fi avut loc seara, în jurul orelor 23:00, când s-a plecat de la stână, ca loc al întâlnirii fiind indicat cobărul în care dormea acesta din urmă, întâlnire pe care, în declaraţia din cursul judecăţii, chiar martorul F C a negat-o.

- în contextul celor arătate mai sus şi în contextul în care acuzaţiile se bazează doar pe o parte a declaraţiilor persoanelor audiate în cauză, se pune fireasca întrebare, de ce s-au luat şi trebuie luate de bune doar acele declaraţii, sau părţi din ele, în care cei doi inculpaţi sunt acuzaţi, iar celelalte nu, în condiţiile în care nu s-a lămurit sau nu s-a putut lămuri cauza varietăţii variantelor oferite de fiecare dintre persoanele ascultate.

Punând în balanţă elementele de fapt care vin să susţină acuzarea şi elementele de fac care vin s-o înlăture, se poate observa cu uşurinţă că cele din ultima categorie sunt într-o proporţie covârşitoare.

Ca atare, se poate aprecia că asupra acuzaţiilor aduse celor doi inculpaţi planează dubii serioase şi că acestea nu sunt stabilite cu certitudinea impusă de lege.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Codul de procedură penală „După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”. 

Acesta este unul dintre principiile aplicării legii procesual penale, cunoscut şi sub adagiul in dubio pro reo.

În doctrina mai nouă s-a apreciat că, odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală, a avut loc o trecere de a principiul intimei convingeri a judecătorului la standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil (conform căruia, pentru condamnare nu este suficient să existe o probabilitate cu privire la vinovăţia autorului, ci trebuie ca probele în acest sens să creeze judecătorului o convingere care deşi admite existenţa unui dubiu, acesta trebuie să se păstreze în limite rezonabile; dacă dubiul depăşeşte limitele rezonabile, nu se poate dispune o soluţie de condamnare a acuzatului), prin prevederea din art. 103 alin. 2 teza a II-a, potrivit căreia „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

Potrivit aceluiaşi principiu in dubio pro reo în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să îl achite.

În prezenta cauză, datorită preponderenţei argumentelor care vin să combată acuzaţiile aduse inculpaţilor, se apreciază că-şi are aplicabilitatea principiul de mai sus, in dubio pro reo, existând doar o probabilitate cu privire la vinovăţia autorilor, iar dubiile ivite depăşesc mult limitele rezonabile.

Ca atare, instanţa nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, pe baza ei, să concluzioneze în sensul vinovăţiei acuzaţilor.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 din Codul de procedură penală şi la art. 16 alin. 1 litera c, din Codul de procedură penală, cu incidenţa în cauză a principiului prevăzut la art. 4 alin. 2 din Codul de procedură penală, se va dispune achitarea inculpaţilor H M şi F I, de sub acuza comiterii infracţiunilor de:

- favorizarea infractorului – prevăzută şi pedepsită de art. 264 din Vechiul Cod penal;

- mărturie mincinoasă – prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. 1 din Vechiul Cod penal,

ambele cu aplicarea art. 33 litera a din Vechiul Cod penal, în cauză neexistând probe certe că inculpaţii au săvârşit infracţiunile care le sunt imputate.

În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare