Acţiune în anulare. Decizie de pensionare pentru limită de vârstă. Drepturi salariale nevalorificate pentru lipsa temeiului legal al înscrisului care le nominalizează. Legalitatea contestaţiei

Prin acţiunea civilă formulată la data de XXXXX ,reclamantul XXXXX,a solicitat instanţei  in contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii XXXXX,  anularea ca netemeinică  şi nelegală a deciziei de pensionare nr. XXXXX,emisă de pârâtă ,emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ,toate sporurile certificate prin adeverinţa nr. XXXXX eliberată de XXXXX, deţinătorul de arhivă al fostului angajator XXXXX, depusă in original la dosarul de pensie , cu plata drepturilor de pensie recalculate, începând cu data depunerii cererii de calcul a drepturilor de pensie nr. XXXXX la Casa Judeţeană de Pensii XXXXX, precum şi a diferenţelor dintre pensia recalculată conform primului capăt de cerere şi pensia în plată, precum si dobânda legală aferenta acestor diferenţe începând cu data de întâi a lunii următoare depunerilor cererilor de recalculare şi până la plata efectivă a sumelor datorate precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii arată reclamantul că în data de XXXXX s-a adresat cu cererea nr XXXXX pârâtei Casa Judeţeană de Pensii XXXXX, solicitând pensionarea pentru limită de vârstă cu valorificarea tuturor sporurilor certificate prin adeverinţa nr XXXXX eliberată de XXXXX.

Arată reclamantul că în soluţionarea cererii i-a fost emisă  decizia de pensie nr XXXXX, împotriva căreia a formulat contestaţia nr  XXXXX, întrucât din conţinutul punctului H)  al deciziei de pensionare rezultă nevalorificarea integrală a adeverinţelor de sporuri de salariu.

Precizează reclamantul că de la data formulării contestaţiei si până în prezent au curs mai mult de 50 de zile  faţă de dispoziţiile  art. 150 alin. 4 si art. 151 alin 1) din legea pensiilor, timp în care  pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite şi comunica o hotărâre in soluţionarea contestaţiei.

Susţine reclamantul că din adeverinţa eliberată de către angajatori a rezultat că a realizat venituri suplimentare faţă de retribuţia tarifară de încadrare, respectiv şi faţă de salariul de bază, sub forma sumelor consemnate in adeverinţă ca sporuri salariale.

Consideră reclamantul  că veniturile din adeverinţă se regăsesc între cele menţionate de  articolul 10 din Legea 3/1977 modificata de Art. 3 din Legea 49/1992 . - pct. V. alineat ultim din Anexa 1 la QUG 4/2005,pct. V. alineat ultim din anexa 15 la HG nr 257 / 2011.

Mai arată reclamantul că în opinia sa, textele legale citate mai sus trebuie coroborate cu dispoziţiile  art. 127din HG 257/2011, care  prevăd că se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din legea 263/2010 şi acele venituri care „ au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual .

S-a menţionat, deasemenea, în cuprinsul adeverinţelor, că veniturile respective au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

 De asemenea face trimitere reclamantul la Decizia  nr. 19 din 10.12.2012 pronunţată de către I.C.C.J. în complet competent să judece recursul in interesul legii, decizie publicata in M. Of. nr. 51 din 23.01/2013,prin această decizie  fiind admise recursurile în interesul legii, declarate de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie stabilindu-se că "în  interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit.„e" si art. 164 alin.2 si 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si pct.V din anexa Ia OUG nr. 4 / 2005 privind recalculare pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 ,vor fi luate în considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public dacă  au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei în vigoare, sunt înregistrate in carnetul de muncă  sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale".

Potrivit art. 330 ind. 7 alin.4 din vechiul Cod de proc. civ., Decizia Curţii este obligatorie.

In considerentele deciziei menţionate anterior se arată că acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. 2 si 3 din legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuţii pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetele de muncă.

Susţine reclamantul că textul art. 164 din legea 19 /2000, a cărui interpretare a fost lămurită de instanţa supremă prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a ICCJ, a fost preluat integral şi în noua reglementare prin art. 165 alin. 1 din Legea 263 / 2010.

Mai mult, în actualul alineat 2 al art. 165 se prevede în mod expres că „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1) se au in vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei in vigoare,

din cuprinsul adeverinţei cu salariile brute, se menţionează că asupra salariilor din adeverinţă au fost calculate şi reţinute contribuţiile de asigurări sociale.

În drept îşi întemeiază acţiunea reclamantul pe disp. Art. 107 şi art. 149 şi urm ale legii nr 263/2010 , modificată.

În susţinerea acţiunii depune reclamantul în xerocopie acte-filele XXXXX.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii XXXXX  a formulat în cauză întâmpinare ,prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neântemeiată, arătând în esenţă că în fapt, reclamantul a fost identificat în baza de date cu dosar nr. XXXXX,drepturile de pensie ale acestuia  fiind deschise în temeiul Legii nr. 263/2010 prin decizia nr. XXXXX privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Arată pârâta că decizia administrativă sus menţionată a fost contestată de reclamant la Comisia Centrală de Contestaţii conform art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind Sistemul Unitar de Pensii Publice, contestaţia fiind înregistrată la CJP XXXXX la nr. XXXXX, aflată la această dată în curs de soluţionare.

Invocă pârâta  excepţia inadmisibilităţii introducerii cererii de chemare în judecată raportat la obiectul cauzei,sub acest aspect în mod corect instanţa  calificând cererea reclamantului ca fiind o contestaţie la  decizia de pensionare, contestaţie care comportă un regim juridic specific stabilit prin art. 149 din Legea nr. 263/2010.

Decizia contestată în prezentul litigiu este decizia de pensie nr. 241233 emisă de CJP XXXXX la data de XXXXX, decizie ce face la această dată obiectul analizei Comisiei Centrale de Contestaţii în vederea adoptării unei hotărâri ca urmare a contestaţiei formulate de reclamant în termen legal la data de 18.04.2017.

Susţine pârâta că un litigiu având un astfel de obiect nu poate fi admis decât după adoptarea hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii.

Aşa cum este stabilit de legiuitor în art. 153 din legea actuală a pensiilor, în situaţia aplicabilă şi în speţa de faţă în care  Comisia Centrală de Contestaţie nu a soluţionat contestaţia reclamantului în termenul legal, acesta are posibilitatea de a investi instanţa de judecată însă numai cu o cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 153 lit. f din Legea pensiilor având ca obiect refuz nejustificat de rezolvarea a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale şi în nici un caz cu o contestaţie decizie de pensie.

De altfel, prin Decizia nr. 956/13.11.2012, în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.149 şi 151 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie.

Curtea nu face o trimitere la admisibilitatea unei cereri având ca obiect contestarea deciziei de pensie subliniind numai în lumina principiilor generale de drept din Constituţia României accesul liber la justiţie, art.21 şi dreptul de proprietate, art.44.

 Astfel,susţine pârâta , în înţelesul corect şi legal al Deciziei C.C.R., în situaţia de faţă, reclamantul nu este îngrădit a acţiona în instanţă în realizarea drepturilor sale, putându-se adresa instanţei numai în vederea obligării Comisiei Centrale de Contestaţii la soluţionarea contestaţiei formulate.

O opinie contrară în care se admite cererea adresată instanţei având acelaşi obiect cu cea aflată în lucru la Comisia Centrală de Contestaţii  - contestarea deciziei de pensie - conduce în mod implicit la "dezinvestirea" Comisiei cu soluţionarea contestaţiei adresate.

Pe de altă parte, practica majoritară a instanţelor de judecată pe acesta temă conduce la lipsirea de interes/obiect în soluţionarea contestaţiilor adresate Comisiei Centrale de Contestaţii  formulate de reclamanţi cât timp obiectul litigios este "tranşat" de instanţă, ducând inevitabil astfel şi la încărcarea în mod nejustificat a instanţelor cu astfel de cereri.

 Pe fondul cauzei arată că drepturile de pensie ale reclamantului sunt calculate corect în baza dispoziţiilor legale în materie, la această dată fiind în plată cu decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă nr. XXXXX.

Conform acestei decizii emise urmare cererii nr. XXXXX formulate de reclamant la data de XXXXX, au fost stabilite drepturi de pensie în cuantum de 2.598 lei aferente unui punctaj mediu anual de 2,83088 puncte de pensie.

La rubrica menţiune din decizia sus menţionată aflată în litigiu precizează reclamantul că se arată faptul că sumele cu titlu de spor de conducere şi indemnizaţie Consiliu de Administraţie menţionate în adeverinţa nr. XXXXX eliberată de XXXXX nu a fost valorificat la stabilirea pensiei în condiţiile în care temeiul legal este incorect precizat,concret, adeverinţa în cauză cuprinde o serie de sporuri la salariu obţinute de reclamant în perioada de activitate  respectiv - sporul de vechime în muncă (01.04.1992-01.06.2002), sporul de conducere (23.05.1991-01.04.1993 şi 01.01.1997-01.09.1997),- sporul de şantier (iulie-decembrie 1996), indemnizaţie Consiliu de Administraţie (octombrie 1998-decembrie 2001), însă o serie de sporuri ,respectiv - sporul de vechime a fost valorificat conform înscrisurilor din carnetul de muncă al reclamantului seria Bd nr. 0278524.

Mai arată pârâta că, conform art. 10 şi 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul Unitar de Pensii Publice - Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declaraţia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie documentul pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c)"-"la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socială,în consecinţă este lipsită de obiect solicitarea reclamantului de valorificare a sporului de vechime aferent perioadei ulterioare datei de 01.04.2001 certificat prin adeverinţa nr. XXXXX eliberată de XXXXX.

De asemenea susţine pârâta că sporul de conducere încasat de reclamant în perioada 01.11.1991-01.01.1992, 01.04.1992-01.04.1993 a fost valorificat de CJP XXXXX conform înscrisurilor din carnetul de muncă al reclamantului seria XXXXX,aşa cum rezultă din  anexa cuprinzând datele privitoare la activitatea în muncă care au stat la baza emiterii Deciziei de pensie contestată - Coloana Spor inclus salariu – sumă - sporul de şantier evidenţiat în perioada iulie-decembrie 1996 a fost valorificat la pensie din Adeverinţa nr. XXXXX  eliberată de XXXXX, fapt dovedit prin anexa cuprinzând datele privitoare la activitatea în muncă care au stat la baza emiterii deciziei de pensie contestată - coloana alte sporuri –sumă.

Drept urmare,mai arată pârâta că  sporurile litigioase rămase nevalorificate la pensie reclamantului  sunt:- sporul de conducere din perioadele 01.01.1997-01.09.1997, certificat prin adeverinţa nr. 563/03.06.2015 eliberată de XXXXX,sumele reprezentând indemnizaţie Consiliu de Administraţie din perioada octombrie 1998-decembrie 2001 certificate prin adeverinţa nr. 563/03.06.2015 eliberată de XXXXX, ambele sporuri  nefiind valorificate deoarece nu au precizat temeiul legal corect în baza căruia au fost acordate,la finalul adeverinţei în litigiu, emitentul precizează ca temei legal pentru aceste sporuri Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, ori, această lege a fost abrogată parţial prin legea nr. 14 din 8 februarie 1991- legea salarizării cu excepţia art. 75,193 alin. 1, art. 196 şi art. 197,în aceste condiţii, sporurile la salariu acordate reclamantului după anul 1991 aşa cum este cazul de faţă nu poate avea ca temei legal o dispoziţie legală abrogată fie şi în parte.

Pe de altă parte, temeiul legal al sumelor acordate cu titlu de indemnizaţie consiliu de administraţie este menţionat ca fiind Hotărâre A.G.A. din data de 31.07.1998, fără a menţiona numărul acesteia pentru a putea fi identificabilă.

Susţine pârâta că obligativitatea menţionării temeiului legal al sporurilor acordate rezidă din dispoziţiile art. 165 alin 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 şi art. 127 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a legii astfel:

"La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare."

"Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a)denumirea angajatorului;

b)datele de identificare a persoanei;

c)perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a  acesteia;

d)funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;

e)denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată,

f)perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

(3) Adeverinţele prevăzute la alin. (2) vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

 Ca atare , nefiind corect specificat în adeverinţa în litigiu temeiul legal al acordării celor două sporuri, acestea nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, fiind evident că CJP XXXXX a respectat întocmai legislaţia în vigoare de stabilire a drepturilor de pensie dar şi cele statuate prin Decizia ICCJ nr. 19/2012 pronunţată în recurs în interesul legii nefiind certificată prin adeverinţa în litigiu nici plata contribuţiei pentru pensie pentru veniturile suplimentare încasate.

 Art. 2 lit. c din actuala legislaţie a pensiilor, Legea nr. 263/2010, unul dintre principiile definitorii pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivitatii prin care drepturile de asigurări sociale se cuvin numai raportat la contribuţiile de asigurări sociale plătite.

 În drept,  îşi întemeiază pârâta  întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 CPC.

 În temeiul art. 411 alin. l, pct. 2 Cod Proc.Civila solicită judecată în lipsă.

 Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în esenţă următoarele:

 Prin acţiunea civilă formulată la data de XXXXX,reclamantul XXXXX,a solicitat instanţei  in contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii XXXXX,  anularea ca netemeinică  şi nelegală a deciziei de pensionare nr. XXXXX,emisă de pârâtă ,emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ,toate sporurile certificate prin adeverinţa nr. XXXXX eliberată de XXXXX, deţinătorul de arhivă al fostului angajator XXXXX, depusă in original la dosarul de pensie , cu plata  drepturilor de pensie recalculate, începând cu data depunerii cererii de calcul a drepturilor de pensie nr. XXXXX  la Casa Judeţeană de Pensii XXXXX, precum şi a diferenţelor dintre pensia recalculată conform primului capăt de cerere şi pensia în plată, precum si dobânda legală aferenta acestor diferenţe începând cu data de întâi a lunii următoare depunerilor cererilor de recalculare şi până la plata efectivă a sumelor datorate precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

 Acţiunea este întemeiată în parte.

Înainte de analiza fondului, se reţine că excepţia invocată în cauză de pârâta Casa Judeţeană de Pensii XXXXX, a fost soluţionată prioritar de instanţă, prin încheierea din data de XXXXX,conform dispoziţiilor  art. 248 CPC, astfel că nu va mai face obiectul unei noi analize, fiind respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei se reține că reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea nr. XXXXX,solicitând pensionarea pentru limită de vârstă, la stabilirea drepturilor de pensie urmând a fi luate în calcul şi sporurile în integralitate ,certificate prin adeverinţa nr XXXXX , emisă de XXXXX, deţinător de arhivă al XXXXX. 

Prin adeverinţa precitată, se atestă că reclamantul, în perioada 23. 05. 1991-01. 06. 2002, în calitate de director adjunct,manager tehnic , director general şi ulterior inginer ,a beneficiat de spor de vechime, spor de conducere ,spor de şantier şi indemnizaţie Consiliul de Administraţie pe perioadele arătate în aceasta ,indicându-se temeiul legal.

Pârâta a valorificat însă doar sporul de vechime,sporul de şantier şi sporul de conducere, refuzând valorificarea sporului de conducere pentru perioada 01. 01. 1997-01 09 1997 precum şi a sumelor reprezentând indemnizaţie Consiliul de Administraţie pe perioada octombrie 1998-decembrie 2001, cu motivarea în esenţă că temeiul legal înserat în adeverinţă este incorect.

Faţă de acestea, instanţa reţine că dispoziţiile  art. 107 alin. 1 din  Legea nr.  263/2010 prevăd:  ,, În situaţia în care, ulterior  stabilirii  şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se  constată diferenţe  între sumele stabilite  şi/sau plătite  şi cele legal cuvenite,  casa teritorială  de pensii , respectiv  casele de pensii sectoriale, operează, din oficiu sau la solicitarea  pensionarului, modificările  ce se impun  prin decizie de revizuire.

Aceste dispoziţii legale sunt incidente în cauza  şi pot constitui temei legal pentru revizuirea  deciziei de pensie de către Casa Judeţeană de Pensii, chiar din oficiu, întrucât nefiind valorificate venituri şi stagii de cotizare cuprinse în adeverinţe, cuantumul dreptului de pensie al reclamantului este  mai mic şi nu există nici un motiv ca pensionarul să nu solicite o asemenea revizuire.

Atâta timp cât legea  conferă principiul contributivităţii, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere şi în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii, prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariaţi, întrucât legea prevede în mod clar care sunt veniturile cu caracter permanent, ce pot fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual, pârâta interpretând în mod eronat dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 şi art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor acestui act normativ. 

Din adeverinţa depusă de reclamant - fila 11- rezultă că  acesta a fost salariatul XXXXX, în perioada XXXXX şi a realizat veniturile enunţate, sub formă de sporuri permanente, indicându-se totodată temeiul legal aşa cum a fost el precizat de fostul angajator la acel moment .

S-a mai precizat ca adeverinţa a fost eliberată pe baza datelor cuprinse în statele de plată ce se găsesc în arhiva unității .

 Adeverinţa  îndeplineşte condiţiile de formă şi fond pentru a fi valorificată, indicându-se perioada în care reclamantul a desfăşurat activitate în cadrul unităţii emitente,  sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat pentru funcţiile pe care le-a îndeplinit , numărul şi data eliberării, denumirea unităţii , sigiliul acesteia  şi semnătura persoanei  care  angajează unitatea, conform art. 126 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr 263/2010 precum şi a Anexei 14 la acest act normative.

Prin urmare, nu există nici un motiv care să împiedice valorificarea adeverinţei  arătate, refuzul pârâtei în acest sens fiind lipsit de temei legal.

Pe de altă parte instanţa reţine şi faptul că prin Decizia nr 19/10 12 2012 pronunţată de ICCJ ,şi prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ ,s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e şi art. 164 alin 2 şi 3 din Legea nr 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ,şi pct. V din OUG nr 4/2005 ,sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01. 04. 2001 vor fii luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei în vigoare ,sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi ,conform legislaţiei în vigoare şi pentru care s-au plătit contribuţia de asigurări sociale .

Totuşi , având în vedere poziţia procesuală a părţilor şi faţă de obiectul cauzei, instanţa a apreciat ca fiind concludentă, utilă şi pertinentă cauzei ,proba cu expertiză contabilă de specialitate, solicitată de reclamant, pe care o va şi încuviinţa prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2017- fila 87.

În cauză a fost desemnat expert tehnic judiciar XXXXX, stabilindu-se ca obiective –să se determine care din sporurile din adeverinţa nr 563/2015 emisă de XXXXX au fost valorificate prin decizia 241233,dacă urmare a verificărilor efectuate ,pârâta a calculate corect punctajul mediu anual în baza tuturor adeverinţelor şi actelor de la dosar şi în situaţia în care nu au fost valorificate sporul de conducere şi indemnizaţia AGA /Consiliul de administraţie,să determine expertul punctajul mediu şi pensia ce rezultă ca urmare a valorificării lor.

La data de 17 02 2018, s-a depus la dosarul  cauzei raportul de expertiză contabilă –fila 117-124, care a concluzionat că valoarea pensiei dispusă prin decizia de pensionare 241233 a fost eronată ,fără a se lua în calcul cele două sporuri de conducere şi de consiliu de administraţie între anii 1991-1993, respective 1998-2001, urmare a acestui fapt reieşind din calcul o diferenţă de punctaj în plus de 0,063853 puncte ,ceea ce duce la creşterea pensiei cu suma de 58 de lei, la o valoare a punctului de pensie de 917,50 lei.

A stabilit raportul de expertiză că punctajul mediu anual total va fi de 2,84326 , valoarea finală a pensiei fiind de 2609 lei/lună faţă de 2551 lei stabiliţi prin decizia de pensie contestată.

Faţă de acest raport de expertiză, pârâta a formulat obiecţiuni –filele 157-161, care au fost comunicate expertului desemnat în cauză.

La data de 03 04 2018, expertul desemnat în cauză a formulat răspuns la obiecţiunile  înaintate de pârâtă, menţinând concluziile raportului de expertiză,instanţa omologându-l în forma finală ,inclusiv cu precizările depuse de expert.

Faţă de probatoriul dosarului, instanţa concluzionează că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite eronat de către pârâtă , fără luarea în calcul a sporului de conducere şi de consiliu de administraţie între anii 1991-1993 , respective 1998-2001,astfel că punctajul mediu anual devine 2,84326 iar valoarea finală a pensiei 2609 lei.

Ca atare, reclamantului i se cuvin şi diferenţele de pensie pe perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare depunerii cererii de recalculare şi până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind actualizarea drepturilor de pensie cu dobânda legală ,instanţa îl apreciază nefondat ,întrucât drepturile de pensie nu sunt purtătoare de dobânzi legale ,dispoziţiile art. 107 din legea nr 263/2010 ,reglementând în mod expres modalitatea de revizuire a pensiilor în cazul calculării eronate a acestora şi constituind o normă specială.

Ca parte căzută în pretenţii pârâta va fii obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu disp. art. 451-453 Cod proc civ, conform chitanţei  depuse la dosar şi reprezentând onorariu de avocat şi expert contabil.

Domenii speta

Spete similare