Apel. Procedura insolvenţei. Cerere de deschidere a procedurii respinsă pe motiv că există un singur creditor al debitoarei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 45 din Legea nr. 85/2014. Temeinicia apelului. Inexistenţa unei obligaţii

Cerere de deschidere a procedurii respinsă pe motiv că există un singur creditor al debitoarei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 45 din Legea nr. 85/2014. Temeinicia apelului. Inexistenţa unei obligaţii legale privind numărul minim de creditori care participă la procedură

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 98 din 26.04.2018

- art. 2 , art.3 , art. 5 alineat 1 pct. 44 şi 45, art. 66 – 67 din Legea nr. 85/2014

Prin Sentinţa nr. (...), Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către debitoarea (...) SRL, cu sediul în (...) (...), CUI (...), înregistrată în Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...), privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Singurul creditor al debitoarei este (...), care, conform informaţiilor din registrul comerţului, are calitatea de asociat unic şi administrator al acesteia.

Procedura falimentului este, conform art. 5 pct. 45 din Legea 85/2014, o procedură colectivă, ceea ce presupune existenţa a cel puţin doi creditori.

Pe de altă parte, procedura falimentului presupune dizolvarea debitoarei urmată de lichidare. Or, debitoarea, ce are ca singur creditor pe asociatul său unic, poate parcurge aceste etape fără intervenţia instanţei, prin dizolvare voluntară în baza hotărârii adunării generale, conform art. 227 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990, urmată de lichidarea reglementată de art. 252 şi următoarele din acelaşi act normativ.

Pentru aceste motive, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea debitoarei.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel debitoarea (...) SRL solicitând admitera apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, pentru următoarele considerente:

În primul rând, debitoarea arată că chiar dacă procedura insolvenţei este una colectivă, existenţa a cel puţin 2 creditori, aşa cum a reţinut judecătorul sindic, nu este prevăzută de lege, apreciind astfel că judecătorul sindic a depăşit competenţele puterii judecătoreşti, interpretând textul de lege de o manieră în care a adăugat la lege.

În al doilea rând, susţine că posibilitatea unei societăţi de a opta pentru prevederile cuprinse de Legea nr. 31/1990 referitoare la dizolvarea voluntară nu trebuie şi nu poate fi interpretată ca o obligaţie, sens în care invocă dispoziţiile art. 341 din Legea nr. 85/2014 şi art. 9 Cod de procedură civilă.

Curtea de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă şi art. 43 alin.7 din Legea nr. 85/2014, să dispună admiterea lui şi anularea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la aceeaşi instanţă pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2018, apelanta debitoare SC (...) SRL a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă şi desemnarea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a CII (...), arătând că este în stare de insolvenţă şi nu poate achita obligaţiile scadente în sumă de 42.921 lei din lichidităţile financiare de care dispune.

Cererea a fost formulată de către debitoarea apelantă în baza prevederilor Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, care are drept scop declarat la art.2 din lege, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia.

Conform prevederilor art.3 din lege, procedurile prevăzute de lege se aplică profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. 2 din Codul civil, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor.

Procedura începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor, de către unul sau mai mulţi creditori, ori de către persoanele sau instituţiile prevăzute expres de lege.

Dispoziţiile art. 66-67 din lege, reglementează condiţiile în care se introduce cererea de către debitor şi înscrisurile care trebuie să însoţească această cerere, legiuitorul stipulând expres că debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Din analiza şi interpretarea dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile în care se formulează cererea introductivă de către debitor şi înscrisurile pe care acesta trebuie să le depună, nu rezultă că legiuitorul ar fi condiţionat depunerea cererii de existenţa unui număr minim de creditori care nu pot fi achitaţi, impunând doar obligaţia depunerii cererii dacă debitorul se află în insolvenţă.

Într-adevăr scopul declarat al legii este acela al unei proceduri colective, concursuale şi egalitare, în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor prin reorganizarea activităţii debitorului sau lichidarea averii acestuia, astfel cum rezultă din prevederile art.5 pct. 44 şi 45 din lege, însă acest fapt nu presupune obligaţia existenţei unui număr minim de creditori care participă la procedură ori care să fie indicaţi în lista creditorilor depusă de către debitor câtă vreme legea nu a prevăzut expres acest fapt.

Dimpotrivă, legiuitorul a stabilit obligaţia debitorului de a depune cererea în situaţia în care se află în stare de insolvenţă, fără a stabilii obligaţia în raport de un număr anume al creditorilor, precum şi posibilitatea suportării din averea personală a masei pasive în cazul în care continuă activitatea în interes personal, deşi debitoarea se îndreaptă spre încetare de plăţi.

De asemenea, a fost reglementată inclusiv situaţia în care nu se depune nici o cerere de înscriere la masa credală în cazul procedurii deschise la cererea debitorului în cuprinsul prevederilor art.177 din lege, aspect care denotă că legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care nu se depune nici o declaraţie de creanţă, deşi debitorul dovedeşte prin cererea depusă că are creanţe pe care nu le poate achita. Ori, în aceste condiţii nu se poate susţine că dispoziţiile legii ar fi aplicabile doar în situaţia în care există minim doi creditori, cum reţine judecătorul sindic, motivele de apel invocate fiind fondate.

Pe de altă parte, nu s-a instituit nici un fel de îngrădire pentru debitorii aflaţi în insolvenţă, în sensul necesităţii parcurgerii procedurii de lichidare voluntară anterior formulării unei cererii în baza Legii nr.85/2014 sau doar a acestei posibilităţii, în cazul în care nu mai face faţă debitelor scadente, acesta putând opta pentru oricare dintre mijloacele procedurale prevăzute de lege în vederea lichidării averii şi stingerii pasivului.

Concluzionând, curtea a constatat că în mod eronat judecătorul sindic a respins cererea debitoarei fără a proceda la analizarea îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii, doar pe considerentul că are un singur creditor şi poate parcurge procedura lichidării voluntare.

În consecinţă, curtea a dispus admiterea apelului şi anularea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la judecătorul sindic, la rejudecarea cauzei urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii, precum şi eventualele cheltuieli de judecată solicitate de părţi.

Domenii speta

Spete similare