Cerere suspendare executare act administrativ

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestui Tribunal la data de XXXXX sub nr. XXXXX, reclamanta XXXXX a chemat în judecată pârâta  Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă XXXXX, solicitând să se dispună suspendarea executării deciziei nr. XXXXX din XXXXX până la pronunţarea instanței de fond şi anularea acestei decizii.

În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că Decizia nr. XXXXX emisă de pârâtă este act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004 (art. 2 alin. 1 lit. c), iar din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 şi din cuprinsul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 rezultă fără echivoc dreptul unei persoane fizice sau juridice de a obţine suspendarea provizorie a unui act administrativ, acest drept fiind condiţionat de îndeplinirea de către aceasta a două condiţii cumulative: respectiv condiţia unui caz bine justificat şi condiţia nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a fi reparată în viitor.

Articolul 2 alin. 1 litera "ş" şi litera "ţ" din acelaşi act normativ defineşte paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material şi viitor previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public", care poate fi extinsă şi la cazurile bine justificate în situaţia unei persoane fizice a cărei viaţă poate fi perturbată de asemenea abuzuri generate de împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă, ca în cazul de faţă, în privinţa legalităţii actului administrativ.

Astfel existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Examinând aparenţa de legalitate a actelor în cauză, se poate constata că există indicii vădite de nelegalitate prin prisma aparentei încălcări a înseşi prevederilor în aplicarea cărora a fost emis, aici urmând a se avea în vedere principiile generale de drept, Constituţia, tehnica legislativă, Legea nr. 24/2000, Codul de Procedură Civilă, Codul Civil, art. 47 din Legea nr. 76/2002 raportat şi la Practica şi Jurisprudenţa CEDO şi Dreptul Comunitar.

Susţine reclamanta că este întrunită şi condiţia pagubei iminente, având în vedere efectul actului administrativ atacat, care ar putea duce  la încetarea contractului său individual de muncă şi lipsirea de salariu, care va avea drept consecinţă imediată luarea dreptului  la subzistenţă şi implicit a dreptului la viaţă, care este garantat şi consacrat de Constituţie.

Referitor la nelegalitatea deciziei de imputare, reclamanta arată că aceasta este nelegală întrucât  nu are vreo culpă în producerea debitului imputat , precum folosirea la dosarul de şomaj a unor documente eliberate cu nerespectarea legii  sau declararea unor date neconforme realităţii care ar fi avut drept urmare acordarea nelegală a ajutorului de şomaj.

Vinovăţia aparţine angajatorului, deoarece conform hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă în urma constatării nelegalității deciziei desfacerii contractului individual de munca,acesta a fost obligat la plata de despăgubiri. Textul de lege din art. 80 Codul Muncii nu condiţionează obligaţia angajatorului de a plăti aceste despăgubiri de reintegrarea solicitantului.

A mai invocat reclamanta excepţia de neconstituţionalitate a art. 47 din Legea nr. 76/2002  (şi cu precădere a art. 47 alin (1) ) raportat la prev. art. 1 alin 5, art. 11, art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi la art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004.

În drept, reclamanta a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 - alin. 3, art. 8, art. 14 alin. 1 şi alin. 2 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 7, art. 192 - 194 Cod Procedură Civilă, Cod civil.

Pârâta AJOFM XXXXX a formula la data de XXXXX întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale funcţionale, susţinând că prezentul litigiu vizează asigurările sociale şi se soluţionează de complete specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale.

 Tribunalul, în şedinţa de judecată din data de XXXXX, a invocat şi pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea acţiunii, faţă de temeiul de drept invocat de reclamantă.

Astfel, Tribunalul constată că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect suspendare executare act administrativ fiind invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anulare act administrativ.

Având în vedere că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu un proces specific dreptului administrativ, Tribunalul  constată că acţiunea trebuie cercetată în raport de normele dreptului administrativ iar excepţia inadmisibilităţii acţiunii trebuie analizată cu prioritate faţă de excepţia necompetenţei materiale funcţionale.

Potrivit art. l din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Din sus menţionatele dispoziţii legale, rezultă cu claritate că instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

Decizia nr. 87 din 24.11.2017 emisă de AJOFM XXXXX nu intră însă în categoria actelor administrative astfel cum sunt definite de art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Art. 2 alin. lit. c din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ  ca ”actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.

Indemnizaţia de şomaj a cărei restituire se solicită reprezintă drepturi de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 1 din Legea  nr. 263/2010.

Rezultă aşadar că o contestație împotriva deciziei de imputare a unor sume de bani încasate necuvenit cu titlu de ajutor de șomaj nu poate fi atribuită competenţei contenciosului administrativ, în temeiul legii nr. 554/2004, pentru că nu suntem în prezenţa uni act administrativ.

Cum acţiunea de faţă a fost promovată în temeiul legii contenciosului administrativ, Tribunalul a analizat acţiunea aplicând dispozițiile acestei legi, în raport de care acţiunea reclamantei este inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, constatând că decizia  nr. 87 din 24.11.2017 emisă de AJOFM  XXXXX nu este act administrativ, se va respinge cererea de suspendare executare ca fiind inadmisibilă, fără a mai analiza excepţia necompetenţei materiale funcţionale.

Domenii speta

Spete similare