Puterea de lucru judecat, art.1201 cod civil vechi; dovada cheltuielilor de judecată

DECIZIA CIVILĂ NR. 1837

Data:  06.03.2018

Autor: Nineta Călin

Domeniu asociat: Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)

Titlu: Puterea de lucru judecat, art.1201 cod civil vechi; dovada cheltuielilor de judecată

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Judecătoria  XXX sub nr.  XXX, la data de 04.02.2013, reclamanţii  XXX şi  XXX au chemat în judecată pe pârâţii  XXX,  XXX,  XXX,  XXX,  XXX , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să admită cererea de revendicare a unei suprafeţe de aproximativ 211,60 m.p. teren.

În motivare, s-a arătat că reclamanţii sunt vecini cu pârâţii, având proprietăţile învecinate. În anul 1993, cu actul de vânzare-cumpărare nr.  XXX /07.09.1993 reclamanţii au cumpărat de la numiţii  XXX suprafaţa de 4882.60mp teren în intravilanul corn.  XXX .

În anul 1995 reclamanţii au vândut soţilor  XXX  și  XXX  o suprafaţa de teren de 358 mp prin contractul de vânzare cumpărare nr.  XXX /13.11.1997, aflat în continuarea proprietăţii lor, iar în anul 1996, cu contractul de vânzare cumpărare nr.  XXX /31.10.1996 le-au mai vândut şi suprafaţa de 3068mp.Cu ocazia acestor vânzări au fost întocmite schiţe cadastrale şi măsurători.

În anul 2008, în cadrul dosarului nr. 2448/281/2008, au fost chemaţi în judecată atât reclamanţii  XXX  şi  XXX , cât şi numiţii  XXX şi  XXX , ulterior decedat, solicitându-se instanţei de judecată ca pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 100 mp, pretins acaparată, solicitându-se totodată şi grăniţuirea, acesta fiind al doilea capăt de cerere.

Expertiza de specialitate topometrică, dispusă în cauză a stabilit că nu este vorba despre nicio acaparare de teren, instanţa a respins acest capăt de cerere, însă la stabilirea grăniţuirii, reclamanţii au fost prejudiciaţi, în sensul în care conform planului parcelar întocmit de expert, care la măsurătorile efectuate a găsit teren în plus atât pârâţilor XXX și XXX, însă în final a fost diminuat terenul reclamanţilor, fiind obligaţi aceştia să lase suprafaţa de teren lui  XXX , care oricum avea teren în plus, ca de altfel şi pârâta  XXX , cărora expertul nu le-a efectuat măsurătorile în mod corect, în integralitatea lor. Pe această cale reclamanţii au precizat că înţeleg să conteste grăniţuirea, care nu este corectă, în anul 2008, un expert solicitat de reclamanţi a măsurat terenul acestora şi a stabilit că reclamanţii din prezenta cauză nu au încălcat proprietatea vecină, nefiind gard despărţitor, nu au existat urme de încălcare a liniei despărţitoare.

Având în vedere cele expuse mai sus reclamanţii au solicitat ca în cadrul acestei acţiuni în revendicare să se măsoare în mod corect şi în conformitate cu actele de vânzare cumpărare ale tuturor pârtilor din proces, inclusiv proprietatea  XXX  care nu a fost măsurată deloc. Aceştia au moştenit de la numita  XXX , vecina fiind cu terenul de 3068 mp cumpărat de soţii  XXX , pentru a se putea stabili în mod corect unde se află diferenţa de teren din proprietatea reclamanţilor şi cine a acaparat-o.

În probaţiune, reclamanţii au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriile pârâţilor şi expertiza de specialitate topometrică.

În drept, art.563NCC, art. 560NCC, art. 584 NCC.

Pârâţii  XXX şi  XXX au formulat întâmpinare la data de 30.12.2013, prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

În motivare au arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat revendicarea unei suprafeţe de teren de 211,60 m.p. şi măsurarea terenurilor în conformitate cu actele de vânzare-cumpărare ale părţilor din proces, cereri care fac obiectul Deciziei civile nr. 30 pronunţate de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 2448/281/2008 în şedinţa publică din data de 18.01.2012 şi al Deciziei nr. 4057 pronunţate în dosarul nr.2448/281/2008 de către Curtea de Apel  XXX în şedinţa publică din 04.12.2012.

Astfel, în data de 22.02.2008 pârâţii  XXX ,  XXX şi  XXX au introdus o cerere împotriva reclamanţilor  XXX şi  XXX , ulterior chemându-i în judecată şi pe pârâţii  XXX  şi  XXX, în vederea grăniţuirii terenurilor proprietatea privată a părţilor şi în scopul revendicării unei suprafeţe de 100 m.p., despre care partea susţinea că ar fi fost acaparată de vecinii  XXX .

Instanţa de fond a respins acţiunea în revendicare, în urma verificării celor două contracte de vânzare-cumpărare prin care  XXX şi  XXX i-au vândut lui  XXX  358 m.p., respectiv 3068 m.p. teren. De asemenea, instanţa a admis acţiunea de grăniţuire şi a dispus delimitarea celor trei proprietăţi conform expertizelor efectuate în cauză. Reclamanţii din prezenta cauză au apelat sentinţa de fond, motivând că raportul de expertiză a fost greşit întocmit şi că proprietatea pe care aceştia o deţin are un minus de 211,60 m.p.

Instanţa de apel a arătat că expertiza topografică a fost corect întocmită, că terenurile părţilor corespund cu suprafeţele transferate conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de părţi şi că minusul de 211,60 m.p. poate fi rezultatul unor măsurători rudimentare efectuate în anii ′90, suprafaţa nefiind acaparată de pârâţii  XXX  sau  XXX . Instanţa de recurs a menţinut aceeaşi soluţie. S-a mai stabilit faptul că pârâţii  XXX  şi  XXX nu au adus atingere proprietăţii vecine. De asemenea, expertul topograf a precizat că linia de hotar este cea actuală şi că gardul nu a fost mutat sau schimbat până în prezent. Raportul de expertiză întocmit de expertul Irimia Gheorghe a arătat că suprafaţa suplimentară de 17 m.p. la terenul pârâţilor  XXX  şi  XXX reprezintă toleranţa la măsurători de +/- 2%.

Rezultă astfel că atât suprafaţa de teren de 211,60 m.p. revendicată de reclamanţi cât şi corectitudinea măsurătorilor au făcut obiectul dezbaterilor în faţa instanţei şi au fost deja soluţionate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

În drept, au fost invocate disp. art. 237 pct. 1, art. 430 şi 432 Cod proc. civ.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Întâmpinării i-au fost anexate înscrisuri (f. 23-45).

La data de 06.01.2017 pârâţii  XXX ,  XXX şi  XXX au formulat întâmpinare prin care au precizat că, aşa cum se vede din motivele invocate de reclamanţii  XXX  şi  XXX , aceştia au cumpărat în anul 1993 cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1587/07.09.1993 un teren şi imobilul existent pe acesta de la ----. Terenul respectiv, situat în intravilanul comunei  XXX , avea în acte o suprafaţă de 4882,6 mp. Din acest teren reclamanţii au vândut soţilor  XXX  si XXX 358 mp cu actul de vânzare cumpărare nr. XXX /13.11.1995, iar ulterior 3068 mp cu contractul de vânzare cumpărre nr. XXX /31.10.1996.

Această suprafaţa de 3068mp au cumpărat-o soţii  XXX  cu condiţia ca reclamanţii  XXX  și  XXX  să lase o cale de acces din strada principală cu lăţimea de 4 m, iar acolo unde curtea-adică distanța dintre colțul casei și gardul care despărţea proprietatea lor de cea a lui  XXX  E.- avea o lăţime de aproximativ 7m, aceasta sa fie de 3,5m, astfel încât și vânzătorii și cumpărătorii să poată intra pe proprietăţile lor cu maşina. Acest lucru a fost convenit atât verbal cât și pe schiţa de plan care a însoţit contractual de vânzare-cumpărare. Prin urmare calea de acces face parte integrantă din suprafaţa de 3068 mp și nu a fost solicitată ulterior.

După cumpărare soţii  XXX  au încercat să-și delimiteze noua proprietate aşa cum era normal urmărind configuraţia gardului care separa proprietatea  XXX  de cea a lui  XXX  dar respectând cotele prevăzute pe schiţa căii de acces. În acest moment reclamanţii nu au mai respectat convenţia verbală și nici pe cea prevăzută în acte. Aceasta situaţie a rămas nerezolvată până în anul 2007 când după decesul mamei --, cele două fiice, împreună cu tatăl  XXX  Gh. au hotărât să dezbată succesiunea de pe urma acesteia.

Când persoana desemnată să efectueze măsurătorile a încercat să facă aceasta operaţiune care viza și cei 3068 mp, împreună, reclamanţii l-au împiedicat pe acesta să-și continue lucrarea, drept urmare au fost chemaţi în instanţă reclamanţii  XXX  și  XXX . Pentru că. aşa cum pretindeau ei terenul de 3068 mp ar fă avut alte delimitări care le ştirbeau proprietatea, pârâţii s-au văzut în situaţia să solicite instanţei revendicarea suprafeţei acaparate precum și grăniţuirea acelor 3068șmp. Aceasta acţiune s-a judecat în dosarul 2448/281/2008, dosar care a urmat toate cele trei instanţe care au soluţionat cauza respingând capătul de cerere de acaparare a unei suprafeţe de teren, pentru că aceasta se încadra în limitele de toleranță admise de lege de +-2%, admiţându-se doar grăniţuirea proprietăţii.

Soluţionarea dosarului s-a făcut la Judecătoria  XXX cu decizia nr.4435/21.04.2011, la Tribunalul Prahova prin Hotărârea nr. 30/18.01.2012, după care la Curtea de Apel  XXX prin decizia nr. 4057/01.12.2018 care a hotărât ca această decizie să rămână definitivă şi irevocabilă. În toţi aceşti ani în care dosarul nr. 2448/281/2008 a parcurs cele trei instanţe de judecată, pârâţii de atunci  XXX  şi  XXX  au uzat de toate drepturile legale de a-şi formula apărarea, iar instanţele desemnate conform legii au admis şi analizat actele şi lucrările depuse la dosar, au desemnat prin tragere la sorti un expert topo pentru e efectua lucrare de măsurare şi delimitare a tuturor proprietăţilor învecinate:  XXX  E,  XXX  Gh., XXX  și  XXX .

În urma măsurătorilor efectuate exp. topo Irimia Gheorghe a concluzionat că atât la  XXX  E. cât şi la  XXX  Gh. există un plus de suprafaţă de 17mp respectiv 19 mp, plus care se încadrează în limitele normale de toleranţă admise de lege. Minusul care apare la  XXX  şi  XXX  s-ar datora, concluzionează expertul, unor erori de măsurare anterioare unde s-au folosit mijloace empirice de stabilire a cotelor.

La pagina 130 a dosarului de fond există declaraţia de martor a fostului proprietar al terenului  XXX care spune că la data la care au convenit să încheie tranzacţia de vânzare-cumpărare cu  XXX  şi  XXX , 07.09.1993, aceasta s-a făcut la "vedere fără o măsurătoare efectivă a terenului, aproximând atunci ca fiind o suprafaţă de circa 5000 mp. Tranzacţia respectivă a inclus şi imobilul aflat pe acea proprietate.

Faptul că suprafaţa solicitată de reclamanţi în prezenta cauză nu se regăseşte nici la pârâţii  XXX ,  XXX,  XXX şi nici la pârâţii  XXX  a fost demonstrat de către instanţele care au judecat dosarul nr. 2448/281/2008, soluţionându-l aşa cum s-a arătat prin întâmpinare.

Întâmpinării i-au fost anexate înscrisuri (f. 98-127).

La 28.02.2014 reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare prin care, în esenţă, au reiterat susţinerile din acţiunea introductivă. S-a arătat că hotărârile pronunţate în dosarul nr. 2448/281/2008 au avut la bază un raport de expertiză greşit întocmit.

La termenul de judecată din data de 16.06.2014, instanţa a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi şi, constatând necesară administrarea probelor, a dispus unirea excepţiei cu fondul cauzei.

La acelaşi termen s-a încuviinţat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului  XXX, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte.

La termenul de judecată din data de 20.10.2014 instanţa a încuviinţat suplimentarea probatoriului prin întocmirea unei expertize în specialitatea topografie.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria  XXX a pronunţat sentinţa civilă nr.3197/04.04.2017 prin care a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţii  XXX şi  XXX prin întâmpinare, a respins acţiunea formulată de reclamanţii  XXX şi  XXX în contradictoriu cu pârâţii  XXX ,  XXX,  XXX,  XXX,  XXX, ca având autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond analizând cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţii  XXX  şi  XXX prin întâmpinare, a reţinut  următoarele:

Pârâţii  XXX,  XXX şi  XXX au chemat în judecată pe reclamanţii  XXX şi  XXX , dar şi pe pârâta  XXX şi pe numiţii  XXX ,  XXX  , acţiunea acestora fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei  XXX sub nr. de dosar 2448/281/2008, solicitând revendicarea unei suprafeţe de teren de aproximativ 100 m.p. şi, totodată, grăniţuirea terenurilor deţinute de părţi (f. 166).

Instanţa de judecată, în urma administrării probatoriului, a admis în parte acţiunea, prin Sentinţa civilă nr. 4435/21.04.2011. A respins capătul de cerere privind revendicarea şi a admis capătul având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor deţinute de părţi, stabilind linia de hotar, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert Irimia Gheorghe.

Împotriva Sentinţei civile menţionate au declarat apel numiţii  XXX şi  XXX , prin care au susţinut că sentinţa pronunţată este nelegală deoarece soluţia a fost întemeiată pe o probă incompletă şi imprecisă – raportul de expertiză Irimia Gheorghe.

Prin Decizia civilă nr. 30/18.01.2012, Tribunalul Prahova a respins apelul arătând, în considerente, că susţinerile apelanţilor cu privire la modul defectuos în care a fost întocmit raportul de expertiză în cauză sunt nefondate. Totodată, s-a stabilit că hotărârea pronunţată de Judecătoria  XXX este legală şi temeinică.

Împotriva deciziei au formulat recurs numiţii  XXX şi  XXX . Cererea de recurs a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 4057/04.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel  XXX în dosarul nr. 2448/281/2008.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanţii  XXX şi  XXXau solicitat revendicarea unei suprafeţe de teren de aproximativ 211,60 m.p., în contradictoriu cu pârâţii  XXX,  XXX,  XXX,  XXX şi  XXX .

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Efectele lucrului judecat sunt duble: pe de o parte prezintă un aspect negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu, iar pe de altă parte prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.

Potrivit art. 1201 Cod civil de la 1864, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Din acest text rezultă că elementele autorităţii de lucru judecat sunt părţile, obiectul şi cauza, care trebuie să fie aceleaşi în ambele cereri.

Părţile trebuie să participe în ambele procese în aceeaşi calitate. Este avută în vedere identitatea juridică a părţilor, nefiind obligatoriu ca o parte să aibă în ambele procese calitatea de reclamant, iar cealaltă parte calitatea de pârât. Prin urmare, dacă în ambele procese participă aceleaşi persoane, ca titulare ale drepturilor, va fi identitate de părţi chiar dacă în cadrul proceselor sunt inversate calităţile părţilor.

Obiectul cererii reprezintă atât pretenţia formulată prin cerere, cât şi dreptul subiectiv invocat. Există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este acelaşi.

În doctrină s-a arătat că, de exemplu, atunci când este respinsă o primă acţiune în revendicare a unui imobil, există identitate de obiect dacă se introduce o altă acţiune pentru partajarea imobilului, pentru că scopul urmărit prin ambele acţiuni este de a se stabili dreptul de proprietate asupra imobilului.

De asemenea, s-a stabilit că există putere de lucru judecat chiar dacă dreptul ce formează obiectul celei de-a doua judecăţi în primul proces a fost invocat pe cale incidentală.

Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecăţii şi nu se confundă nici cu cauza acţiunii şi nici cu mijloacele de probă.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamanţi, instanţa  de fond a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat, raportul juridic litigios fiind deja soluţionat în mod definitiv şi irevocabil în cadrul dosarului nr. 2448/281/2008.

Instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat, părţile, obiect şi cauza din litigiul de faţă fiind aceleaşi cu cele din dosarul nr. 2448/281/2008.

Chiar dacă obiectul cererii de chemare în judecată a fost înregistrat în mod diferit, din motivele prezentate în acţiune şi în precizările ulterioare instanţa de fond  a constatat  că reclamanţii au urmărit, în definitiv, modificarea soluţiei rămase irevocabile în dosarul nr. 2448/281/2008.

Astfel, reclamanţii au susţinut pe parcursul procesului, cât şi prin concluziile formulate asupra fondului cauzei, că soluţia anterior pronunţată a avut la bază un raport de expertiză greşit întocmit. Însă, a observat că aceste argumente au fost deja invocate şi analizate de instanţele care au soluţionat dosarul nr. 2448/281/2008, fiind respinse.

Ca atare, în prezentul litigiu instanţa de fond nu a putut pune din nou în discuţiile elementele definitiv stabilite prin hotărârile anterioare.

Chiar dacă acţiunea în revendicare, în sine, poate fi promovată de o persoană ce se consideră vătămată în drepturile proprii, în prezenta speţă raportul juridic invocat de reclamanţi este acelaşi cu cel existent în dosarul nr.2448/281/2008. Reclamanţii nu au invocat motive noi, neanalizate până în prezent, care să impună pronunţarea unei soluţii asupra fondului cauzei.

De altfel, prin Raportul de expertiză judiciară completare II întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Drăghici Mariana, se arată că hotarele actuale ale terenurilor deţinute de părţi, identificate în raportul de expertiză, respectă limitele stabilite prin sentinţa civilă nr. 4435/21.04.2011, aceste terenuri fiind grăniţuite conform expertizei întocmite de expert Irimia Gheorghe, înregistrate la BLET Prahova sub nr. 768/02.09.2010.

Pentru toate aceste argumente, având în vedere că reclamanţii nu au invocat motive de fapt şi de drept diferite de cele deja analizate în cadrul dosarului nr. 2448/281/2008, instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată, ca având autoritate de lucru judecat.

Prin cererea depusă la dosar la data de 12.06.2017, pârâţii  XXX ,  XXX şi  XXX au formulat o cerere prin care au solicitat completarea Sentinţei civile nr.3197/04.04.2017 pronunţate de Judecătoria  XXX în dosarul nr.  XXX, în sensul obligării reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâţi.

S-a arătat că pârâţii au solicitat pe parcursul judecăţii obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, fiind ataşate la dosar şi dovezi în acest sens.

În drept au fost invocate disp. art. 442 Cod proc. civ.

La data de 20.06.2017 şi pârâţii  XXX şi  XXX au depus o cerere prin care au solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului.

Reclamanţii au depus întâmpinare la cele două cereri la 04.07.2017 prin care au solicitat respingerea acestora.

La termenul de judecată din data de 11.07.2017 instanţa a pus în discuţia părţilor cererea de completare a sentinţei civile, asupra căreia a rămas în pronunţare.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria  XXX a pronunţat sentinţa civilă nr. 6738/18.07.2017 prin care a admis  cererea de completare a Sentinţei civile nr. 3197/04.04.2017 pronunţate de Judecătoria  XXX în dosarul nr.  XXX, formulată de pârâţii  XXX ,  XXX,  XXX ,  XXX și  XXX  în contradictoriu cu reclamanţii  XXX şi  XXX , ambii cu domiciliul în comuna  XXX  nr. 136, jud. Prahova., a admis  în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, a obligat pe reclamanţi la plata către pârâţii  XXX,  XXX şi  XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Badea Luciana, a obligat pe reclamanţi la plata către pârâţii  XXX şi  XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Andreescu Florin-Gabriel şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin concluziile depuse pe parcursul procesului, toţi pârâţii au solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate, în eventualitatea respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 3197/04.04.2017 pronunţate de Judecătoria  XXX în dosarul nr.  XXX, instanţa a soluţionat cauza, dezinvestindu-se, însă a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a apreciat întemeiate cererile formulate de pârâţi, urmând a admite solicitarea de completare a Sentinţei civile nr. 3197/04.04.2017 pronunţate de Judecătoria  XXX în dosarul nr.  XXX.

Cu privire la temeinicia cererilor, conform art. 453 Cod proc. civ., „(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Soluţia se întemeiază pe culpa procesuală a părţii care a pierdut care, prin atitudinea procesuală manifestată, a determinat-o pe partea adversă să efectueze cheltuieli de judecată pe parcursul procesului.

Văzând soluţia pronunţată asupra acţiunii principale, instanţa de fond a  admis în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată reţinând, în primul rând, că solicitările pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată au fost realizate în termen, anterior închiderii dezbaterilor în cauză.

 Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a reţinut că:

Pârâţii  XXX şi  XXX au solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând contravaloarea onorariului achitat expertului parte Andreescu Florin.

Instanţa  de fond a observat că la fila 528 din dosar se află ataşată chitanţa nr. 513794/01 din 12.03.2015 prin care pârâţii au făcut dovada achitării către expertul parte Andreescu Florin-Gabriel a sumei de 600 lei cu titlu de onorariu.

Pentru aceste motive, văzând culpa procesuală a reclamanţilor în iniţierea demersului judiciar, instanţa i-a obligat la plata către pârâţii  XXX şi  XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Andreescu Florin-Gabriel.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de pârâţii  XXX ,  XXX şi  XXX, instanţa de fond a reţinut că doar suma de 800 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Badea Luciana, a fost dovedită cu certitudine, chitanţa aflându-se ataşată la fila 532 verso din dosar.

Cu privire la onorariul de avocat solicitat, din chitanţa depusă la fila 533 din dosar reiese că pârâta  XXX a achitat suma de 3000 lei cu titlu de onorariu avocat. S-a observat că nu s-a specificat dosarul pentru care a fost achitată suma respectivă şi niciun alt element din care instanţa de fond să fi putut deduce rezonabil că suma a fost achitată în dosarul de faţă. A avut în vedere şi faptul că respectiva chitanţă a fost depusă în copie, deci originalul ar putea fi depus, teoretic, şi în alt dosar, ţinând cont că nu s-a specificat un dosar anume pentru care s-a achitat suma.

Instanţa de fond a avut  în vedere şi faptul că între părţile din prezenta cauză s-au desfăşurat de-a lungul timpului mai multe litigii.

Or, toate aceste elemente formează concluzia instanţei în sensul că pârâţii nu au dovedit achitarea unei sume de bani cu titlu de onorariu avocat, în prezentul dosar.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a obligat pe reclamanţi la plata către pârâţii  XXX ,  XXX şi  XXX a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert parte Badea Luciana şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei nr.6738/18.07.2017 a Judecătoriei  XXX, au declarat apel, în termen legal, pârâţii  XXX ,  XXX şi  XXX, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, apelanţii pârâţi au arătat că,  instanţa de judecata a încălcat dispoziţiile art. 453 c civil, întrucât atâta timp cat aceştia au făcut dovada plăţii cheltuielilor de judecată nu exista nici un temei ca acestea să nu fie acordate.

Totodată, apelanţii pârâţi au învederat că nu exista nici o dispoziţie expresă a legii, care sa indice dosarul în care o chitanţa privind onorariul de avocat să poată fi indicat. Teoretic este bine ştiut că plata onorariului de avocat se achită, fie la momentul încheierii contractului de asistență juridică, fie după acest moment. Ca atare, dacă plata onorariului s-a făcut anterior promovării acţiunii in justiţie, nu se ştie ce număr de dosar va primi cererea justiţiabilului. Chiar dacă instanţa a făcut vorbire de o copie a chitanţei se poate constata că aceasta este certificata de avocat, ceea ce însemnă că dacă ea nu ar corespunde adevărului, atunci ar fi fost comisa infracţiunea de fals, ceea ce evident că nu este cazul.

Totodată, apelanţii pârâţi au precizat că, instanţa de fond în mod greşit a menţionat că între părţi au existat mai multe procese, întrucât în perioada în care s-a desfăşurat dosarul de mai sus, nu au mai existat şi alte cauze adiacente.

Faţă de cele mai sus menţionate, apelanţii au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţelor civile nr.3197/04.04.2017 şi nr. 6738/18.07.2017 pronunţate de Judecătoria  XXX, au declarat apel, în termen legal, reclamanţii  XXX şi  XXX ,  criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, apelanţii reclamanţi au arătat că au promovat acţiunea ce face obiectul dosarului nr. XXX, întrucât soluţia dată în dosarul 2448/281/2008, este greşită, fondată pe baza unui raport de expertiză, pe care apelanţii  îl consideră că nu corespunde cu adevărul,  măsurătorile fiind greşite, deoarece nu s-a măsurat parcela 621, deşi aceasta apare în schiţa de plan ataşată la dosarul 2448/281/2008, teren ce aparţine lui  XXX .

Totodată, apelanţii au precizat că, deşi iniţial instanţa le-a admis obiecţiunile, ulterior a scăpat din vedere faptul că expertul Irimia Gheorghe, a omis să răspundă la obiecţiunile admise deja de instanţă.

De asemenea, apelanţii au învederat că, instanţa de fond, la pronunţarea sentinţei civile nr.6738/18.07.2017 din dosarul 2586/2013, a reţinut la solicitarea expresă şi insistenţa pârâţilor că ar fi intervenit o autoritate de lucru judecat, însă aşa cum s-a arătat în concluzii scrise ce s-au depus în dosar în baza art.425, alin.l NCPC, autoritatea de lucru judecat are ca şi în vechiul Cod de Procedură Civilă, efecte unul negativ ce pune obstacolul unei noi judecăţi şi unul pozitiv când oricare din părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

De asemenea, apelanţii au menţionat că, în acest caz, efectul pozitiv a autorităţii de lucru judecat, obligă instanţa ulterioară să ţină seama de ceea ce prima instanţă a statuat dacă aceasta are legătură şi influenţează acţiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Tot apelanţii au arătat că, forma pozitivă reglementează existenţa unei prezumţii, în sensul în care este nevoie de ordine, disciplină şi evitarea contrazicerilor dintre considerente şi dispozitivul hotărârii judecătoreşti, situaţie în care sunt nesocotite dispoziţiile art.166 Cod procedură civilă şi ale art. 1201 Vechiul Cod Civil.

Apelanţii au precizat că, instanţa de fond în dosarul  XXX, a solicitat doamnei expert Popescu (Drăghici) Mariana să arate dacă sunt deosebiri, diferenţe de teren între expertiza sa şi a lui Irimia Gheorghe

Totodată, apelanţii au învederat că, doamna expert Popescu a efectuat 3 rapoarte de expertiză, niciunul dintre acestea necorespunzând cu ceea ce a găsit la măsurători Irimia Gheorghe.

Mai mult, apelanţii au învederat că, deşi au arătat că suprafaţa de teren din cele trei rapoarte nu coincid unul cu altul şi nici cu raportul domnului Irimia, instanţa nu a dispus obligarea expertei la refacerea raportului de expertiză şi în special a măsurătorilor pe care singură a recunoscut că au fost efectuate de Andreescu Florin, cu aparatul acestuia, invocând că al său este defect.

Tot apelanţii au arătat că suprafeţele de teren din acte sunt mult mai mici decât ceea ce s-a găsit pe teren la familia  XXX  şi  XXX .

Apelanţii au precizat că, în baza efectului devolutiv al apelului, solicită rejudecarea dosarului de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la altă instanţă egală în grad în baza art.478 NCPP, solicitând probe noi, refacerea şi remăsurarea tuturor terenurilor părţilor din dosar, în vederea întocmirii unui raport de expertiză legal şi care să reflecte adevărul în vederea unei soluţionări juste a cauzei.

Apelanţii au depus la dosar raportul de expertiză încheiat de Irimia Gheorghe, raportul de expertiză încheiat de Drăghici  (Popescu)Maria, completarea raportului expertului Drăghici, obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică şi precizări şi completări ale acestuia, întocmite de Filip Răzvan Constantin, în calitate de expert consilier al lui  XXX şi memoriul tehnic justificativ.

In drept s-au invocat dis part.art. 470 si urm. N.C. p.c., art. 643 N.C.c.

În data de 19.09.2017, apelanţii  XXX şi  XXXau depus o precizare a pelului prin care au arătat că s-a strecurat o greşeală de redactare, respectiv în loc de sentinţa civilă nr.6738/18.07.2017 s-a redactat greşit sentinţa nr.3197/04.04.2017

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr.  XXX.

În raport de motivele de apel, intimaţii pârâţi  XXX şi  XXX , au formulat întâmpinare, la apelul declarat de apelanţii reclamanţi  XXX şi  XXXprin care au solicitat respingerea  apelului ca nefondat şi obligarea apelanţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimaţii pârâţi au arătat că, iniţial în cadrul dosarului 2448/281/2008,  XXX ,  XXX şi  XXX au chemat în judecată pe  XXX şi  XXX  lulica, revendicând o suprafaţa de teren şi grăniţuirea. Acest litigiu a fost determinat de nerespectarea de către  XXX şi  XXX  a unor clauze din contractul de vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat o proprietate către  XXX .

Au mai arătat că pe parcursul procesului, reclamanţii  XXX  au solicitat şi introducerea în cauză a intimaţilor pârâţi,  XXX şi  XXX  (tatăl lui  XXX  ; între timp,  XXX  a decedat, iar  XXX este moştenitorul acestuia), proprietatea în litigiu fiind vecină cu a intimaţilor pârâţi

De asemenea, intimaţii pârâţi au mai învederat că, înainte de tranzacţia dintre  XXX  şi  XXX , aceştia au fost vecini cu  XXX  şi  XXX . După tranzacţie, au arătat că sunt vecini cu  XXX , Mihai şi Scărlătescu şi nu mai sunt vecini cu  XXX .

Tot intimaţii pârâţi au arătat că, instanţa de judecată a dispus efectuarea expertizei topografice pentru toate cele trei proprietăţile şi a audiat martori, concluzionând că nu există acaparări de teren. Pe parcursul procesului,  XXX  şi  XXX  au ridicat obiecţiuni la raport, care au fost luate în calcul de instanţă, dar nu li s-a dat curs.

Mai mult, intimaţii pârâţi au precizat că, raportul de expertiză a fost realizat de expert autorizat Irimia Gheorghe. Raportul a arătat că dimensiunile proprietăţii intimaţilor pârâţi corespund în acte şi în teren, în limita marjei de eroare admise de 2%. Raportul a constatat că între proprietatea intimaţilor pârâţi şi proprietatea în litigiu, care a aparţinut lui  XXX  şi  XXX , iar acum aparţine lui  XXX , se află un gard, pe acelaşi amplasament în ultimii 40 de ani.

 Au mai subliniat şi faptul că, instanţa de judecată, prin Sentinţa civilă nr, 4435/21.04.2011, a admis in parte acţiunea. Instanţa a respins capătul de cerere privind revendicarea şi a admis capătul având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor, stabilind linia de hotar conform raportului de expertiză Irimia.

Intimaţii pârâţi au învederat că,  XXX şi  XXX  au declarat apel împotriva Sentinţei civile menţionate, susţinând că sentinţa pronunţată este nelegală, deoarece soluţia a fost întemeiată pe o probă incompletă şi imprecisă - raportul de expertiză Irimia.

De asemenea, intimaţii pârâţi au menţionat că, prin Decizia civilă nr. 30/18.01.2012, Tribunalul Prahova a respins apelul, arătând, în considerente, că susţinere apelanţilor  XXX  şi  XXX , cu privire la raportul Irimia sunt nefondate. Instanţa de apel a arătat că minusul de 211,60 mp poate fi rezultatul unor măsurători rudimentare efectuate în anii 90, suprafaţa nefiind acaparată de pârâţii  XXX  sau  XXX . Totodată, s-a stabilit că hotărârea pronunţată de Judecătoria  XXX este legală şi temeinică.

Tot intimaţii pârâţi au arătat că,  XXX şi  XXX  au formulat recurs împotriva deciziei. Curtea de Apel  XXX a respins cererea de recurs ca nefondată prin Decizia nr. 4057/04.12.2012, iar toate aceste informaţii se regăsesc deja la dosarul prezentei cauze, pentru că dosarul 2448/281/2008 a fost anexat la acesta de instanţa de fond.

Intimaţii pârâţi au menţionat că, în urma deciziei definitive în dosarul 2448/281/2008, Familia  XXX  a apelat la un executor judecătoresc pentru punerea în fapt a grăniţuirii. Executorul a constatat că familia  XXX , şi-au îndeplinit toate obligaţiile legale: în fapt, acelaşi gard vechi delimitează cele două proprietăţi. Toate cheltuielile de executare au fost suportate de familia  XXX , care s-a opus punerii în aplicare a deciziei judecătoreşti.

De asemenea, intimaţii pârâţi au precizat că, la acest moment, familia  XXX , nu sunt vecini cu Familia  XXX , ci cu Familia  XXX .

Ulterior, în anul 2013, Familia  XXX  a deschis o nouă acţiune în instanţă, prin care a revendicat o suprafaţă de teren, acesta fiind cauza de faţă, respectiv dosarul nr. XXX.

De asemenea, intimaţii pârâţi au menţionat că, în cauza de faţă, dosarul  XXX, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii  XXX şi  XXX  au solicitat revendicarea unei suprafeţe de teren de aproximativ 211,60 mp, în contradictoriu cu pârâţii  XXX ,  XXX,  XXX,  XXX şi  XXX.

Atât în motivaţia acţiunii, cât şi în susţinerile formulate pe parcursul procesului şi în concluzii, reclamanţii au arătat că urmăresc, în definitiv, modificarea soluţiei rămase irevocabile în dosarul nr. 2448/281/2008, în sensul refacerii expertizei topografice şi stabilirii unei noi grăniţuiri.

Tot intimaţii pârâţi au învederat că,  şi în motivele de apel, reclamanţii  XXX  şi  XXX  au spus că „am promovat acţiunea [...] deoarece soluţia dată în dosarul 2448/281/2008 este greşit formulată, pe baza raportului de expertiză, despre care aceștia consideră că nu corespunde cu adevărul [...]". Acelaşi motiv, că raportul de expertiză Irimia nu este corect, a fost ridicat de reclamanţi şi în faţa instanţelor de apel şi recurs în cauza precedentă, fiind respins de ambele instanţe.

Intimaţii pârâţi au învederat că, prin însăşi faptul că sunt chemaţi în judecată, reclamanţii au arătat că se referă la situaţia de drept şi de fapt de dinainte de rămânerea definitivă a deciziei în procesul anterior.

Intimaţii pârâţi au precizat că, la acest moment, după aplicarea deciziei în dosarul 2448/281/2008, nu mai sunt vecini cu reclamanţii.

Au mai învederat că, au ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat în această cauză, arătând că toate elementele acesteia, părţile, obiectul şi cauza, se suprapun. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

În ce priveşte părţile, intimaţii pârâţi au arătat că aceleaşi persoane au participat ca titulare ale părţilor şi în celelalte dosare, chiar dacă în cadrul celorlalte procese au fost inversate calităţile acestora,

Intimaţii pârâţi au mai arătat că există identitate de obiect între cele două cauze atât prin pretenţia formulată prin cerere, cât şi prin dreptul subiectiv invocat. Chiar dacă obiectul este formulat diferit în cele două cereri, scopul final urmărit este acelaşi. în jurisprudenţă s-a stabilit că există putere de lucru judecat chiar dacă dreptul ce formează obiectul celei de-a doua judecăţi în primul proces a fost invocat pe cale incidentală.

Cauza se referă la raportul juridic între părţi, şi este de asemenea identică în cele două procese, în prezenta speţă, raportul juridic invocat de reclamanţi este acelaşi cu cel existent în dosarul 2448/281/2008. Reclamanţii nu au invocat motive de fapt şi de drept diferite de cele deja analizate în cadrul dosarului menţionat.

Tot intimaţii pârâţi au învederat că, prin întâmpinarea la chemarea în judecată, precum şi prin concluziile la judecata de fond, au detaliat aceste argumentele de drept şi de fapt, care susţin excepţia autorităţii de lucru judecat. Acestea se regăsesc la dosarul cauzei de faţă.

Au mai precizat că, instanţa de judecată a admis excepţia ridicată de intimaţii pârâţi şi a respins acţiunea reclamanţilor ca având autoritate de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 3197/2017 din 04 Aprilie 2017.

De asemenea, intimaţii pârâţi au arătat că, în motivarea apelului, reclamanţii  XXX şi  XXX  au preluat selectiv informaţii din dosarele precedente, lăsând cu bună ştiinţă la o parte elemente esenţiale.

Tot intimaţii pârâţi au învederat că, în dosarul nr.2448/281/2013, reclamanţii au menţionat doar faza de fond a judecăţii, omiţând să spună că au atacat decizia prin apel şi recurs, ambele acţiuni fiind respinse.

Intimaţii pârâţi au subliniat că, din raportul de expertiză Irimia, reclamanţii au preluat unele cifre privind suprafeţele măsurate, fără să arate şi că acestea corespund suprafeţelor din acte, în limita toleranţei de 2% admisă de normativele în vigoare.

Mai mult, intimaţii pârâţi au precizat că, în cadrul judecăţii de fond, instanţa a admis, la cererea reclamanţilor, o nouă expertiză topografică, care a fost realizată de expert Popescu (Drăghici) Mariana. Aceasta a arătat din nou că suprafeţele din acte, cele din expertiza Irimia, şi cele din teren corespund, în limita aceleiaşi toleranţe de 2%. Este practic imposibil, din cauza particularităţilor terenurilor şi a abaterilor tehnice ale aparatelor de măsură, ca două măsurători diferite ale unor terenuri neregulate să corespundă la virgulă. De aceea, în legislaţie este admisă o marjă de eroare de 2%.

Totodată, intimaţii pârâţi au arătat că, reclamanţii au solicitat rejudecarea dosarului de fond, „solicitând probe noi", fără însă să precizeze care ar fi aceste probe ci s-au referit doar  la o nouă expertiză topografică, deşi la dosarul cauzei sunt la acest moment două rapoarte de expertiză, Irimia şi Popescu (Drăghici), care corespund atât între ele, cât şi cu actele de proprietate.

Intimaţii pârâţi au precizat că, în aceste condiţii, este evident că reclamanţii nu au invocat motive de drept şi de fapt diferite de cele deja invocate şi analizate, atât în dosarul 2448/281/2013, cât şi în dosarul prezentei cauze, motiv pentru care, intimaţii pârâţi solicită respingerea acţiunii reclamanţilor şi menţinerea deciziei instanţei de judecată.

Totodată, intimaţii pârâţi au solicitat proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, inclusiv cele aferente dosarului 2448/281/2013 (anexat la dosarul cauzei prezente), şi la care au făcut referire şi în precizările de mai sus.

În data de 01.11.2017, apelantul  XXX a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanţii pârâţi  XXX ,  XXX şi Sărlătescu Aurelia, precum şi respingerea întâmpinării formulată de intimaţii pârâţi  XXX şi  XXX

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

  Tribunalul în ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți  XXX ,  XXX,  XXX, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Susţinerile apelanţilor pârâţi în sensul că  instanţa de fond încalcă dispoziţiile legale care reglementează plata cheltuielilor de judecată, întrucât atât timp cât au făcut dovada plăţii cheltuielilor de judecată nu există nici un temei ca acestea să nu fie acordate şi faptul că nu există nici o dispoziţie expresă a legii care să indice dosarul în care o chitanţă  privind onorariul de avocat să poată fi indicat, fiind bine ştiut că plata onorariului de avocat se achită fie la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică, fie după acest moment este nejustificată.

Astfel, la fila 533 dosar fond  a fost depusă copia chitanţei privind plata onorariului de avocat în cuantum de 3000 lei.

Se constată că, pe chitanţă care nu este depusă în original, ci doar o copie nu este indicat numărul de dosar pentru care a fost asigurată asistenţa juridică pentru care s-a achitat onorariul de avocat în cuantumul arătat.

Este fără îndoială faptul că, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, în conformitate cu art.274 C. pr. civ.

Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Se arată în decizia Curţii că, acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli. În speță, Înalta Curte a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu un extras de cont, care nu a fost nici măcar emis de către instituţia bancară, iar semnătura de conformitate cu originalul nu are nicio relevanţă in raport de cele prezentate anterior. (Decizia nr. 1319 din 24 martie 2015 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, DeciziA nr. 1378 din 23 aprilie 2010 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie .

Instanţa va acorda cheltuielile pe care partea  îndreptăţită demonstrează că le-a făcut efectiv, prin prezentarea chitanţelor de încasare a onorariilor de avocat.

Aşa fiind criticile formulate sunt nefondate  considerent pentru care, tribunalul va respinge apelul declarat de pârâţi ca nefondat potrivit dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ.

Tribunalul în ceea ce priveşte apelul declarat de apelanţii reclamanţi constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Susţinerea apelanţilor reclamanţi că au promovat acţiunea ce face obiectul dosarului nr. XXX, întrucât soluţia dată în dosarul 2448/281/2008, este greşită, fondată pe baza unui raport de expertiză, pe care apelanţii  îl consideră că nu corespunde cu adevărul,  măsurătorile fiind greşite, deoarece nu s-a măsurat parcela 621, deşi aceasta apare în schiţa de plan ataşată la dosarul 2448/281/2008, teren ce aparţine lui  XXX  şi cu toate că, deşi iniţial instanţa le-a admis obiecţiunile, ulterior a scăpat din vedere faptul că Irimia Gheorghe, a omis să răspundă la obiecţiunile admise deja de instanţă, nu poate fi avută în vedere atât timp cât aceştia s-au mai judecat asupra aceloraşi aspecte ce au făcut obiectul cenzurii instanţelor de control judiciar.

Intimaţii pârâţi  XXX,  XXX şi  XXX au chemat în judecată pe reclamanţii  XXX şi  XXX , pe pârâta  XXX şi pe numiţii  XXX ,  XXX  , acţiunea acestora fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei  XXX sub nr. de dosar 2448/281/2008, solicitând revendicarea unei suprafeţe de teren de aproximativ 100 m.p. şi, totodată, grăniţuirea terenurilor deţinute de părţi (f. 166), prin sentinţa civilă nr. 4435/21.04.2011, instanţa a respins capătul de cerere privind revendicarea şi a admis capătul având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor deţinute de părţi, stabilind linia de hotar, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert Irimia Gheorghe.

Prin Decizia civilă nr. 30/18.01.2012, Tribunalul Prahova a respins apelul arătând, în considerente, că susţinerile apelanţilor cu privire la modul defectuos în care a fost întocmit raportul de expertiză în cauză sunt nefondate. Totodată, s-a stabilit că hotărârea pronunţată de Judecătoria  XXX este legală şi temeinică.

Împotriva deciziei au formulat recurs numiţii  XXX şi  XXX . Cererea de recurs a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 4057/04.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel  XXX în dosarul nr. 2448/281/2008.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanţii  XXX şi  XXXau solicitat revendicarea unei suprafeţe de teren de aproximativ 211,60 m.p., în contradictoriu cu pârâţii  XXX,  XXX,  XXX,  XXX şi  XXX .

Potrivit art. 1201 Cod civil de la 1864, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o âcerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

După cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni:

 Stricto sensu semnifica  autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea);

Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprima adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

„Autoritatea de lucru judecat” şi „puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părţi, să se discute același obiect şi aceeaşi cauză.

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identități de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.

Așadar, instanțele sesizate ulterior nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.

În concluzie, CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.

Astfel, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedură ulterioară.

Întrucât reclamanţii nu au invocat motive noi, neanalizate până în prezent, care să impună pronunţarea unei soluţii asupra fondului cauzei iar prin raportul de expertiză judiciară completare II întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Drăghici Mariana, se arată că hotarele actuale ale terenurilor deţinute de părţi, identificate în raportul de expertiză, respectă limitele stabilite prin sentinţa civilă nr. 4435/21.04.2011, aceste terenuri fiind grăniţuite conform expertizei întocmite de expert Irimia Gheorghe, înregistrate la BLET Prahova sub nr. 768/02.09.2010,  a fost reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat care impune ca un nou proces referitor la aceeaşi situaţie litigioasă, între aceleaşi prţi şi având aceeaşi cauză să nu mai poată fi judecat.

Aşa fiind, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamanţi ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare