Nulitate act

Pe rol judecarea apelului de Litigii cu profesioniştii privind pe apelanta E. ON ENERGIE ROMANIA S.A. formulat împotriva sentinţei civile nr. 7219/21.11.2016 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.5493/180/2015 în contradictoriu cu intimaţii A E şi E E MS.A., având ca obiect acţiune în constatare nulitate act.

Desfăşurarea şedinţei de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio în conformitate cu dispoziţiile art.231 alin.4C.p.c.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, cauza fiind luată la ordine a răspuns intimata A e, legitimându-se cu CI seria XC nr.123456, lipsă fiind apelanta  E O EROMANIA S.A şi intimat E E MS.A .

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului, menţiuni privitoare la îndeplinirea  procedurii de citare şi stadiul  procesual, se învederează faptul că  procedura este legal îndeplinită cu părţile.

Instanţa constată apelul formulat în termen,  motivat, timbrat.

Instanţa acordă cuvântul intimatei dacă mai are alte cererii sau excepţii prealabile de invocat.

Având cuvântul, intimata arată că nu mai are alte cererii de formulat.

Instanţa acordă cuvântul pe probatoriu.

Având cuvântul, intimata solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În baza art.478 şi art.479 Cod pr civilă, instanţa se va pronunţa în baza probelor de la instanţa de fond.

Instanţa declară cercetarea judecătorească încheiată şi acordă cuvântul pe cererea de apel.

Având cuvântul, intimata solicită respingerea apelului, menţinerea ca fiind temeinică şi legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Instanţa dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 29.04.2015 sub nr. 5493/180/2015 reclamanta A e a solicitat în contradictoriu cu pârâtele  E O SA  si  E O E România SA, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să constate inexistenta dreptului de creanţa pentru suma de 243,23 lei  şi pentru suma de 4671,81 lei, precum şi sa dispună anularea notei de constatare nr.0505611/10.06.2014, a procesului verbal de analiza a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014 si a procesului verbal de stabilire despăgubiri nr. 1053907/24.10.2014.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unui imobil în comuna Gârleni AAAAAA, având încheiat un contract de furnizare electrica cu  E O E România SA, iar  data de 10.06.2014 reprezentanţii pârâtei, în urma unui control la contorul electric au întocmit o notă de constatare nr.0505611/10.06.2014 in cuprinsul căreia s-a menţionat că s-au depistat unele montaje incorecte, prin procesul verbal de analiza a abaterilor nr. 1053907 din 24.10.2014  stabilindu-se că au existat intervenţii neautorizate care au condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrica consumata. A susţinut reclamanta că nu a existat un condus fraudulos, contorul  a înregistrat în mod corect energia consumata.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 C.p.c., ale art.1166 si urm. Cod civil.

Prin încheierea din 28.05.2015 a fost admisa în parte cererea  de ajutor public formulata de reclamanta şi a fost eşalonata plata taxei judiciare de timbru  de 551 lei in 10 rate lunare începând cu luna iunie 2015.

Pârâta E O E SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău, excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind anularea înscrisurilor întocmite de  E O E Romania  SA, excepţia inadmisibilităţii, iar fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii  arătând ca s-a constatat o intervenţie neautorizata la grupul de măsura de la locul de consum al reclamantei. A învederat că prin procesului verbal de analiză a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014 s-a stabilit  intervenţia neautorizată care a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrica consumată, dispunându-se recalcularea cantităţii de energie consumata in perioada 11.06.2013-10.06.2014.

Pârâta E O E SA a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 4916,50 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale de energie emise la data de 15.01.2015  şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta a arătat că reclamanta în calitate de consumator s-a obligat să achite facturile la termenul de scadenţă prevăzut de contractul de furnizare a energiei electrice, iar intervenţia neautorizată constatată asupra instalaţiei a condus la neînregistrarea consumului de energie electrică, iar singura persoană interesată să plătească o cantitate de energie electrică mai mică decât cea real consumată este tocmai reclamanta.

In drept a invocat dispoziţiile  Codului civil ,ale HG 1007/2004 si ale Legii 123/2012.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxa judiciara de timbru de 351 lei.

La termenul de judecată din 22.10.2015, instanţa a respins excepţia  necompetentei teritoriale, excepţia inadmisibilităţii acţiunii  şi a unit cu fondul cauzei  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta E O E SA.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, martori şi expertiza tehnică electroenergetică.

Prin sentinţa civilă nr  7219 din 21.11.2016 instanţa a respins ca nefondata excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratei  E O E Romania SA, a admis cererea formulată de reclamanta A E în contradictoriu cu pârâtele  E O E ROMANIA SA şi E O EFURNIZARE SA, a dispus anularea a procesului verbal de analiza a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014 şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1053907/24.10.2014, a constatat inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtelor pentru sumele de 243,23 lei şi 4673,27 lei, a respins ca nefondata cererea reconvenţionala formulata de  E O E Romania SA in contradictoriu cu A e, a obligat pârâtele la plata sumei de 440,8 lei cheltuieli de judecată(taxă judiciară de timbru) către reclamanta şi la plata sumei de 800 lei către Ministerul Justiţiei reprezentând ajutorul public acordat reclamantei sub forma scutirii de la plata onorariului de expert.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Între reclamantă în calitate de consumator şi furnizorul de energie electrică s-a încheiat contractul nr.12532301/04.12.2000 (filele 72-75)  pentru locul de consum situat în Garleni ,AAAAAA, jud. Bacău.

La data de 10.06.2014, reprezentanţii  E O EDistributie SA au întocmit nota de constatare nr.0505611 (filele 76-77), în care s-au menţionat  urmatoarele: Abonat racordat la reţeaua  E O E,avand contorul seria 759344 montat pe peretele casei; s-a gasit faza la borna nr.4 iar nulul la borna 1; la scoaterea nulului de la borna nr.1 consumatorii electrici din locuinta functionau;sigilii neconforme ( pivot iesit in exteriorul carcasei  si urma de interventie asupra lui) ; s-a refacut monatjul corect si s-a sigilat si s-a întocmit nota de constatare.

Pe baza notei de constatare întocmite, s-a întocmit procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014  ), în care se arată că se consideră intervenţie neautorizată în instalaţiile EMOD, care a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrică consumată. S-a dispus recalcularea consumului de energie electrica pentru perioada 11.06.2013-10-06-2014 .De asemenea, s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr.1053907/24.10.2014 în care s-a stabilit cantitatea de 6990 kwh, energie electrică consumată/distribuită şi neînregistrată.

Ulterior, a fost emisă factura fiscală seria MS EON 100354961/15.01.2015 în cuantum de 4673,27 lei,  reprezentând recalculare a consumului de energie electrică pentru perioada 11.06.2013-10-06-2014 . La data de 15.01.2015  a fost emisa si factura  seria MS EON 5500161294 pentru suma de 243,33 lei taxa pentru constatare in teren a elementelor de interventie neautorizata.

Cu ocazia efectuării raportului de expertiză, expertul desemnat a verificat contorul  electric tip 5CM4UD seria 759344/82006 .Expertul arată că contorul  seria759344/82006 avea verificarea metrologica efectuata si era montat corect ,ceea ce  arată ca acesta înregistra corect energia electrica. Constatarea prin scoaterea nulului de la borna 1 a contorului efectuata de reprezentantii paratei nu este corectă tehnic deoarece s-a realizat într-o maniera diferită de cea existentă în mod normal când se consuma energie electrica si la contor era conectat nulul la borna 1. A mai precizat expertul că nu i-au fost prezentate sigiliile contorului si acestea nu au fost fotografiate ,astfel încât nu poate preciza daca asupra lor s-au exercitat interventii. Cu privire la plombe le metrologice ,se arata că cele găsite cu ocazia verificarii locului de consum sunt aceleasi cu cele existente la data montarii contorului.

În temeiul art.90 alin.2 lit.b din HG nr.1007/2004, prin consum fraudulos se înţelege orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare.

Martorul audiat Malinescu Fanică a declarat faptul că a fost de fată la data verificarii contorului  cand reprezentantii paratei au concluzionat ca s-a umblat la firele contorului , însă nu au fost oferite reclamantei niciun fel de explicatii referitoare la modul in care s-ar fi intervenit asupra contorului si nici nu s-au facut fotografii.

Din  probatoriul administrat nu reiese că reclamanta ar fi cea care ar fi executat intervenţiile neautorizate imputate. Or, potrivit art.109 din HG nr.1007/2004 „la constatarea oricărei defecţiuni în funcţionarea grupului de măsurare de către operatorul de reţea, furnizor sau consumator, acesta are obligaţia să anunţe imediat celelalte părţi contractante şi se va proceda la remedierea defecţiunilor; în cazul în care deteriorarea grupului de măsurare, în orice mod, se produce din vina consumatorului, acesta va suporta costul reparaţiei şi al lucrărilor de demontare, verificare şi remontare, precum şi costul energiei electrice recalculate.”

În consecinţă, instanţa a admis cererea principală şi va constata că reclamanta nu datorează pârâtelor suma de 4673,27 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria MS EON 100354961/15.01.2015  respectiv suma de 243,23 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria MS EON 5500161294 ,urmând a dispune anularea a procesului  verbal de analiza a abaterilor 1053907/824.10.2014 si a procesului verbal de stabilire despagubiri 1053907/824.10.2014 .

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta E O E S.A., având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 4916,50 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise la data de 15.01.2015 , instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată, creanţa evidenţiată de factura MS EON 100354961/15.01.2015  făcând obiectul analizei în cadrul cererii principale, iar factura seria seria MS EON 5500161294  în cuantum de 243,23 lei, reprezentând constatare în teren a elementelor de intervenţie neautorizată şi a stării tehnice a echipamentelor, neputând fi imputată reclamantei, câtă vreme nu s-a evidenţiat culpa acesteia, astfel cum prevede art.109 din HG nr.1007/2004.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei E O E S.A, instanta a retinut faptul că această pârâta a emis ambele facturi anterior mentionate , astfel încât stabilirea existentei/inexistentei unui drept de creanta cu privire la cval energiei electrice consumate de reclamanta,urmează a fi făcută in contradictoriu cu această pârâtă, urmând a respinge exceptia invocată ca neintemeiată.

Potrivit art.453Ncpc a obligat pârâtele la plata către reclamanta a sumei de 440,8 lei taxa de timbru achitata de aceasta ,iar potrivit art. 18 din OUG 51/2008 va obliga paratele si la plata sumei de 800 lei către Ministerul Justitiei reprezentand onorariu expert pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public.”

Împotriva acestei sentinţa a formulat apel pârâta  E O E ROMANIA SA prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi admiterii cererii reconvenţionale.

În motivare, apelanta a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât, în temeiul rolului activ, instanţa trebuia să lămurească  cadrul procesual, respectiv de a clarifica dacă este vorba de o acţiune în anularea unui act juridic sau a unei acţiuni în constatarea inexistenţei sau existenţei unui drept, întrucât nu se poate admite ca fiind legală  o acţiune care le cuprinde pe amândouă, principiul rolului activ  materializându-se şi în drept de a restabili calificarea juridică cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

A mai arătat că sentinţa pronunţată din perspectiva respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect anulare contravine dispoziţiilor legale în vigoare  şi practicii ICCJ. Apelanta a arătat că acţiunea în anulare act este un mijloc procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate, or prin intermediul prezentei acţiuni reclamanta urmăreşte  desfiinţarea actelor operatorului de distribuţie. A susţinut că actul juridic este o manifestare de voinţă săvârşită cu scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice, prin caracterul său voliţional deosebindu-se de celelalte fapte juridice, nota de constatare, procesul verbal de analiză a abaterilor şi procesul verbal de stabilire a despăgubirilor, prin care se constată o situaţie de fapt, nefiind acte juridice, în acest sens pronunţându-se şi ICCJ în decizia nr 3144 din 09.10.2013 care a statuat că documentele justificative ale consumului de energie electrică nu au calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerinţele art 948 C.civ indiferent dacă sunt sau nu emise în baza unui contract, acestea fiind doar mijloace de probă şi nu se poate cere pe cale de acţiune în justiţie constatarea nulităţii acestor documente. Apelanta a învederat că nici factura fiscală nu reprezintă un act juridic, conform art 6 din Legea 82/1991, art 46 C.com, factura fiscală nu este decât un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, fiind un mijloc de probă, astfel că nu se poate cere  printr-o acţiune în justiţie constatare nulităţii absolute.

Apelanta a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a apreciat  că cererea reclamantei îndeplineşte cerinţele prevăzute de art 35 C.proc.civ întrucât acest text de lege determină principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizare, or în speţă partea poate să ceară realizarea dreptului  prin apărarea ce poate să o facă într-o acţiune în realizarea dreptului  care să pună în discuţie  contravaloarea unor prestaţii datorate sau nedatorate în sensul fie al restituirii fie al nerecunoaşterii acestora. A învederat că din cerere  nu rezultă cauzele pentru care nu ar exista dreptul de creanţă, reclamanta necontestând existenţa contractului, fiind evident că acţiunea priveşte constatarea inexistenţei unei situaţii de fapt, nefiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în constatare.

Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că acţiunea este neîntemeiată. A precizat că potrivit prevederilor contractuale părţile se supun prevederilor Regulamentului de furnizare şi utilizare a energiei electrice, respectiv Ordinul ANRE nr 64/2014 conform căruia la art 100 se prevede că se interzice clientului final  să intervină asupra grupurilor de măsurare sau la instalaţiile de reţea/măsurare.

Cu privire la situaţia de fapt a arătat că în urma controlului din data de 10.06.2014  efectuat de o echipă de control a operatorului de distribuţie, s-a constatat o intervenţie neautorizată asupra grupului de măsurare, constatările fiind consemnate în nota de constatare seria NC nr 0505611 din 10.06.2014 în baza căreia s-a întocmit procesul verbal de analiză a abaterilor nr 1053907 din 24.10.2014 care a stabilită că a existat o intervenţie neautorizată ce a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrică consumată, recalculându-se consumul de energie pe perioada 11.06.2013-10.06.2014. Apelanta a învederat că prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor  s-a stabilit întreaga cantitate de energie consumată şi neînregistrată, respectiv 6990 kwh şi obligaţia de plată a taxei de prestări servicii efectuate de operatorul de distribuţie, în valoare de 243,23 lei, fiind emise factura fiscală nr 100354961 din 15.01.2015 în valoare de 4673,27 lei şi factura fiscală nr 5500161294 din 15.01.2016 în valoare de 243,23 lei. A mai arătat că faţă de prevederile art 80 alin 1 din HG 64/2014, art 128 alin 1 din HG 1007/2004, art 142 alin 4 din Regulament, întrucât a existat o intervenţie neautorizată asupra instalaţiei ce a condus la neînregistrarea consumului de energie electrică, reclamanta are obligaţia de a achita facturile emise la termenele prevăzute în contractul de furnizare.

În drept a invocat prevederile Codului civil, Codului de procedură civilă, HG 64/2014, Legea 123/2012.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 397 lei.

Intimata A e a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare a arătat că toate criticele formulate de apelantă sunt neîntemeiate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate de apelanta  E O E ROMANIA SA, în limita efectului devolutiv, tribunalul reţine următoarele:

Intimata A e a învestit instanţa  cu o acţiune având ca obiect constatarea inexistenţei dreptului de creanţa pentru suma de 243,23 lei  şi pentru suma de 4671,81 lei şi anularea notei de constatare nr.0505611/10.06.2014, a procesului verbal de analiza a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014 si a procesului verbal de stabilire despăgubiri nr. 1053907/24.10.2014.

Tribunalul apreciază că motivele invocate de apelanta  E O E ROMANIA SA referitoare la obiectul  cererii de chemare în judecată şi rolul activ al instanţei de fond sunt lipsite de suport legal. În aceste sens, art 30 alin 1 C.proc.civ prevede că oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente. Potrivit art 9 alin 2 C.proc.civ obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Astfel, cererea de chemare în judecată,  ca formă concretă de manifestare a acţiunii civile poate avea mai multe capete de cerere principale, aşa cum este în speţă, unele având ca obiect anularea unor acte şi altul având ca obiect constatarea inexistenţei unui drept de creanţă, instanţa fiind ţinută a se pronunţa omnia petita în funcţie de limitele învestirii, conform principiului disponibilităţii, aşa cum de altfel a procedat judecătoria prin sentinţa apelată. Este adevărat că în virtutea rolului activ potrivit art 22  alin 4 C.proc.civ judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, caz în care judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă, însă nu este incidentă în speţă această împrejurare întrucât nu a existat o neclaritate sau neconcordanţă între cererea formulată şi motivele invocate de parte care să presupună intervenţia instanţei pentru a recalifica din punct de vedere juridic situaţia de fapt. În orice caz, prin recalificare, nu se poate schimba cauza juridică a cererii de chemare în judecată.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect acţiune în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă, tribunalul reţine că potrivit art 35 C.proc.civ cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că prin intermediul acţiunii în constatare, reclamanta-pârâtă poate solicita instanţei doar să constate existenţa unui drept al său împotriva pârâtei sau inexistenţa unui drept al pârâtei împotriva sa, fără ca instanţa să condamne la executarea unei prestaţii. Acţiunea în constatare nu creează un drept nou în patrimoniul părţii, ci confirmă un drept preexistent. Pe calea acestei acţiuni se poate cere numai constatare existenţei sau inexistenţei unui drept, în caz contrar, în situaţia în care s-a solicita constatarea unei situaţii de fapt acţiunea este inadmisibilă. Aceeaşi este soluţia şi în ipoteza în care reclamanta-pârâtă are la îndemână o acţiune în realizare.

Având în vedere că în speţă intimata reclamantă nu are la îndemână o acţiune în realizare, acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă este perfect admisibilă.

Dat fiind că apelanta a criticat şi modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în privinţa capetelor de cerere având ca obiect anulare proces verbal de analiză a abaterilor şi proces verbal de stabilire a despăgubirilor, tribunalul se va pronunţa cu prioritate, reţinând că excepţia inadmisibilităţii instanţa este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie ce presupune că partea uzează de o cale care nu este prevăzută de lege sau nu îi este deschisă. Prin intermediul acţiunii în anulare se urmăreşte desfiinţarea unui act juridic ce este definit ca manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice. În funcţie de numărul părţilor actul juridic este unilateral atunci când este rezultatul voinţei unei singure părţi şi bilateral atunci când este rezultatul voinţei concordante a două părţi.

Retine instanţa în primul rând faptul că întocmirea unei note de constatare în urma unui control, a unui proces-verbal de analiza a abaterilor si a unui proces-verbal de stabilire a despăgubirilor, prin care se constata o situaţie de fapt nu reprezintă acte juridice pentru ca nu sunt întocmite cu intenţia de a produce efecte juridice.

Actele menţionate mai sus reprezintă doar înscrisuri constatatoare. Ele nu sunt acte juridice pentru a fi supuse condiţiilor de valabilitate şi verificate de către instanţă sub imperiul dispoziţiilor codului civil, ci reprezintă doar mijloace de probă prin care pârâta, în mod unilateral, reţine o anumită stare de fapt, stare care poate fi sau nu conformă realităţii. Temeinicia procesului verbal de analiză a abaterilor şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor, care din punct de vedere al dreptului procesual civil reprezintă înscrisuri, ca mijloace de probă, poate fi combătută doar în cadrul unui proces privind executarea contractului, prin alte mijloace de probă, deoarece înscrisurile reţin o stare de fapt şi nu un act juridic. Tocmai pentru că aceste înscrisuri nu cuprind un act juridic reprezentat de manifestarea de voinţă a uneia dintre părţi (act juridic unilateral) sau ambelor părţi (act juridic bilateral), nu pot fi anulate într-o acţiune având ca obiect " anulare act", cum a solicitat intimata reclamantă prin acţiunea formulata, întrucât o asemenea acţiune vizează doar acte juridice nu şi stări de fapt.

În consecinţă, se impune admiterea excepţiei inadmisibilităţii capetelor  de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de analiză a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014 şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1053907/24.10.2014.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei  E O E România invocată pentru capetele de cerere privitoare la înscrisurile menţionate (procesul verbal de analiză a abaterilor, anulare procesul verbal de despăgubire), având în vedere că instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acestora, constată că excepţia a rămas fără obiect .

Pe fondul cauzei, potrivit art 128 din HG 1007/2004 în vigoare la data constatărilor şi emiterii  facturilor "(1) Furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepţie, pentru situaţiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă."

Conform art. 142"(1) Consumul de energie electrică se stabileşte în sistem pauşal, în situaţiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare. (2) Consumul de energie electrică în sistem pauşal se stabileşte în funcţie de puterea nominală a receptoarelor electrice şi de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.(3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilităţii) echipamentelor de măsurare, precum şi în cazul consumului fraudulos de energie electrică.(4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori."

În cazul constatării unui consum fraudulos, consumatorul poate fi obligat la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea energiei consumate dar neînregistrate, calculată în sistem pauşal, în baza dispoziţiilor privind răspunderea civilă delictuală. În ipoteza consumului fraudulos nu se poate reţine incidenţa unei răspunderi contractuale, dat fiind că izvorul pretenţiilor este o faptă ilicită  şi nu încălcarea unor prevederi contractuale.

Astfel, conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanţa apreciază că trebuie îndeplinite în mod cumulativ patru condiţii, şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia celui care a creat prejudiciul.

Din probatoriului administrat în speţă, respectiv din cuprinsul raportului de expertiză nu rezultă că a existat o intervenţie neautorizată asupra grupului de măsurare care să îi fie imputabilă intimatei, nefiind justificat calculul în pauşal al consumului de energie pentru care s-a emis factura fiscală nr 100354961 din 15.01.2015 în valoare de 4673,27 lei. În consecinţă, nstanţa reţine că intimata reclamantă nu datorează această sumă. Totodată nu datorează nici suma de 243,23 lei cu titlu de taxe prestări servicii conform  facturii fiscale nr 5500161294 din 15.01.2016, dat fiind că aceste servicii au fost prestate fără a se reţine vreo obligaţie sau o culpă a intimatei reclamantei care să fi determinat prestarea serviciilor tarifate. În aceste condiţii, pentru acelaşi raţionament, este neîntemeiată şi cererea reconvenţională formulată de apelanta  E O E ROMANIA SA.

Faţă de considerentele expuse, întrucât pe fondul cauzei soluţia adoptată este corectă, având în vedere dezlegarea dată excepţiei inadmisibilităţii, tribunalul va admite apelul şi în consecinţă va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că admite excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de analiză a abaterilor nr. 1053907/24.10.2014 şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1053907/24.10.2014 încheiate de către S.C. E O E  S.A şi va respinge aceste capete de cerere ca inadmisibile, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  E O E DISTRIBUŢIE SA ca rămasă fără obiect. Totodată va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul  formulat de către apelanta  E O EROMANIA S.A, CUI YYYYYYY J2XXXXXX2007, cu sediul în,jud. Sibiu în contradictoriu cu intimaţii A E, CNP 12345678910, cu domiciliul în com. Garleni, şi E E MS.A., JO123456  CUI 123456, cu sediul in Bacau  ,..

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că admite excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de analiză a abaterilor nr. 1053907/24.10 .2014 şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1053907/24.10.2014 încheiate de către S.C. E O E  S.A.

Respinge aceste capete de cerere ca inadmisibile.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  E O E SA ca rămasă fără obiect.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Cu recurs în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Bacău-Secţia II Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.10.2017.

Domenii speta

Spete similare