Art. 193 alin.2, art.206 alin.1 C.p, art.253 Cp

Sentinţă penală 146 din 06.09.2017


Prin rechizitoriul nr.464/P/2013 din data de 20.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin a fost trimis în judecată inculpatul I.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de: lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal; ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal; distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 şi următoarele Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că prin ordonanţa nr. 464/P/2013 din data de 14.06.2013, a fost confirmată începerea urmăririi penale faţă de învinuitul I.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau alte violente prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, in condiţiile in care din actul de sesizare si din actele premergătoare efectuate in cauza nu rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii in mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 cu excepţia celui de la litera b ind.l. din CPP, existind totodata indicia temeinice care sa conducă la concluzia ca învinuitul a savarsit infracţiunea pentru care s-a dispus inceperea urmăririi penale.

Prin ordonanţa nr. 464/P/2013 din data de 22.01.2014 in temeiul art. 249/1 din CPP si art. 18/1 alin.3 din CPP rap. la art. 91 lit. c din CP, art. 11 pct.l lit. b din CPP rap. la art. 10 lit. b/l din CPP, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penale si aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ in suma de 300 lei, fata de inv. I.S.cercetat sub aspectul savarsirii infracţiuni de loviri sau alte violente prevăzută de art. 180 alin.2 din CP.

Prin ordonanţa nr. 105/11/2/2014 din data de 11.03.2014 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea, in temeiul art. 339 alin.2 din CPP si art. 335 alin.l si 4 din CPP cu ref. la art. 332 alin.l lit. c din CPP, s-a dispus admiterea plingerii petentului S.I.formulata împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penala si aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrative nr. 464/P/2013 din data de 22.01.2014, cu consecinţa infirmării acesteia prin redeschiderea si reluarea urmăririi penale fata de inv. I.S. sub aspectul savarsirii infracţiunii de loviri sau alte violente prevăzute de art. 180 alin.2 din CP ( 1969) cu aplic. art. 5 din NCP.

Prin ordonanţa nr.209/P/2014 din data de 24.03.2014 s-a dispus inceperea urmăririi penale cu privire la faptele de ameninţare si distrugere prevăzute de art. 206 alin.l din NCP si art. 253 alin.l din NCP , in condiţiile in care s-a constatat ca actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea penala si in cauza nu exista vrunul din cazurile care sa împiedice exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16alin.ldin NCPP.

Prin ordonanţa nr. 209/P/2014 din data de 28.04.2014 , s-a dispus trecerea cauzei de la Postul de Politie I.C.Bratianu jud. Tulcea la Postul de Politie Transporturi Navale Macin jud. Tulcea, având in vedere împrejurările si locul comiterii faptei reclamate de persoana vatamata S.I..

Prin ordonanţa nr. 464/P/2013 din data de 08.07.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, fata de noile modificării legislative, a faptei reţinute in sarcina inv. I.S. din infracţiunea de loviri sau alte violente prevăzute de art. 180 alin.2 din CP in infracţiunea de loviri sau alte violente prevăzută de art. 193 alin.2 din NCP.

Prin ordonanţa nr. 464/P/2013 din data de 09.07.2014 , s-a dispus reunirea cauzelor penale nr. 464/P/2013 si nr. 209/P/2014 sub nr. unic 464/P/2014, in care erau efectuate cercetări cu privire la savarsirea infracţiunilor de loviri sau alte violente, ameninţare si distrugere prevăzute de art. 193 alin.2 din NCP, art. 206 alin.l din NCP si art. 253 alin.l din NCP,

Prin ordonanţa nr. 464/P/2013 din data de 23.10.2013 s-a dispus continuarea urmăririi penale fata de suspectul I.S.sub aspectul comiterii infracţiunilor de ameninţare si distrugere prevăzute de art. 206 alin.l din NCP si art. 253 alin.l din NCP, in condiţiile in care din datele si probele administrate in cauza au rezultat indicii rezonabile ca acesta a sevarsit faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.

Prin ordonanţa din data de 29.10.2014 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale fat de inc. I.S. sub aspectul comiterii infracţiunilor de loviri sau alte violente , ameninţare si distrugere fapte prevăzute de art. 193 alin.2 din NCP, art. 206 alin.l din NCP si art. 253 alin.l din NCP , in condiţiile in care in cauza s-a constatat ca exista probe din care a rezultat presupunerea rezonabila ca acesta a savarsit infracţiunile respective, si nu exista vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin.l din NCPP.

Inculpatului, I.S. i-au fost aduse la cunoştinţa învinuirea, drepturile si obligaţiile procesuale prevăzute de 108 din NCPP, intocmindu-se in acest sens procesul verbal din data de 10.11.2014.

Din actele de urmărire penala administrate în cauza au rezultat următoarele:

In calitate de pescar autorizat , la data de 27.04.2013, S.I.impreuna cu P.A., s-au deplasat in zona toanei „ Marasu „ la Mm.77 Dunăre, mal drept, unde au inceput sa desfasoare diferite activitati de pescuit, timp in care la un moment dat de aceştia s-au apropiat cu barca si inc. I.S.insotit de A.C..

Intre I.S. si S.I.are loc un schimb de replici si riposte , legate de regula pe care trebuia sa o respecte I.S. in legătură cu timpul alocat fiecărui pescar in zona sa pescuiasca la toana, împrejurare in care I.S. ridica o rama cu intentia sa il loveasca pe S.I., la rindul sau acesta se apara cu un bat, intre cei doi intervenind A.C., care pentru moment aplaneaza conflictul.

In aceiaşi zi, in jurul orelor 21:00 , I.S. si A.C. s-au intors din loc. Grindu Ia toana din zona „ Marasu,,, unde in timp ce A.C. a ramas la bordei , I.S. observindu-1 la mal pe S.I.impreuna cu P.A. , s-a apropiat de cei doi, a inceput sa il injure pe S.I., împrejurare in care P.A. acopera cu o punga de mincare un cutit ce se afla pe masa , cu intentia ca acesta sa nu poata fi folosit de unul dintre cei doi in disputa lor, dupa care intervine cerindu-i lui I.S. sa plece , insa acesta luindu-1 prin surprindere il loveşte pe S.I.o singura data cu pumnul in fata , care cade la pamint in genunchi, dupa care I.S.paraseste locul fugind la bordeiul de pe mal, unde il aştepta A.C. caruia ii relateaza cele intimplate .

Ramas la fata locului, P.A. sesizind starea in care se afla S.I.- „ plin de singe la giira cu dinţii in palma,, la scut timp a solicitat interventia unui echipaj de salvare .

Situatia de fapt este probata prin declaraţiile martorilor P.A. , P.I.si A.C., procesul verbal de confruntare dintre martorii P.A. si A.C..

Conform C.M.L. nr. 221/29.04.2013, emis de S.J.M.L. Tulcea, rezulta ca numitul S.I.in virsata de 44 ani a fost victima unei agresiuni din data de 27.04.30213 fiind lovit cu un corp contondent peste fata, cel mai probabil cu „ pumnul in gura,, , posibil fortificat cu un corp dur ( probabil cu ghiul metalic) , in urma examinarii medico- legale, constatindu-se ca prezenta leziuni traumatice contuze faciale si dento-orale cu avulsia dinţilor 1.1. si 2.1. prin fracturi radiculare si luxatia dento-alveolara a dinţilor 3.1., 3.2., 4.1., 4.2., care au putut fi produse prin lovire cu corp contondent / suprafaţa dura, victima necesitind aproximativ 14-15 zile de îngrijiri medicale, cu condiţia sa nu survina complicaţii, viata acestuia nefiind pusa in primejdie.

Conform adresei nr. 829/12.09.2013 emisa de S.J.M.L Tulcea, rezulta ca viata numitului S.I.in vârsta de 44 ani nu a fost pusa in primejdie, in urma loviturilor primite , nu s-a constituit infirmitate permanenta fizica sau psihica, victima nu prezintă slutire, aceasta prezintă doar un prejudiciu estetic si morfo-functional orodentar temporar, remediabil prin metode si mijloace de tratament medico-dentar, stomatologic si orthodontic ( la alegere), aceasta nu s-a prezentat cu documente medicale prin care sa ateste efectuarea tratamentului orthodontic cu reconstruirea protetica a lipsurilor dentare, urmând ca acesta sa fie reexaminat medico-legal dupa efectuarea tratamentului stomatologic.

Audiat in cauza cu privire la fapta retinuta in sarcina sa inc. I.S., a manifestat o atitudine retractara cu privire la recunoaşterea faptei retinuta in sarcina sa , invocând in apararea sa o posibila legitima aparare in condiţiile in care a inteles sa invoce in aparare împrejurarea potrivit careia S.I.folosindu- se de un cutit l-a agresat creindu-1 o tăietură pe fata , teza probatorie care nu a fost confirmata de niciuna din probele administrate in cauza pe parcursul urmăririi penale cu ocazia audierii martorului ocular P.A.

In sarcina aceluiaşi inculpat se retine ca, dupa redeschiderea urmariii penale in dosarul penal nr.464/P/2013 din 22.01.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Macin , prin ordonanţa nr. 105/11/2/2014 din data de 11.03.2014 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea, la data de 21.03.2014 in jurul orelor 15:30 , in timp ce partea vatamata S.I. impreuna cu P.A.,, pescuiau in zona toanei „Marasu,, la Mm.77 Dunăre , de aceştia s-au apropiat I.S. insotit de P.S. , împrejurare in -are I.S. pe fondul ameninţărilor legate de suma solicitata drept despăgubire de S.I.in cadrul dosarului penal redeschis, i-a scos acesuia din apa doua din cele trei setei in lungime fiecare de 75 m pe care le-a inodat si le-a rupt. pe mal in fata martor V.A.

Audiat in cauza inc. I.S. a invocat in apărarea sa, in scopul diminu raspunerii penale , starea de provocare din partea pârtii vatamate S.I.,care opinia sa nu înţelegea sa respecte regulile privind timpul de efectuare a activităţilor de pesi in zona toanei „Morosu,, la Mm.77 Dunăre.

Situaţia de fapt expusă mai sus se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: plângerea si declaraţiile părţii vătămate S.I., C.M.L nr. 221/29.04.2013, emis S.J.M.L Tulcea, adresei nr. 829/12.09.2013 emisa de S.J.M.L Tulcea, declaraţiile martori P.A., A.C. si V.A., declaraţiile inculpatul cazierul judiciar al inculpaţilor.

Fiindu-i comunicat rechizitoriul inculpatului conform art.344 alin.2 cod pr.penală, n inculpatul şi nici persoana vătămată nu au formulat cereri şi excepţii în termenul stabilit către judecătorul de camera preliminară (20 zile) şi nici acesta din urmă, din oficiu, nu are invocat vreo excepţie.

Prin încheierea camerei de consiliu  din data de 26.07.2016, în baza art.346 alin.(2) Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 464/P/2013 din data de 20.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin privind pe inculpatul: I.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violente, ameninţare şi distrugere prevăzute de art.193 alin.2 cod penal cu aplic. art. 5 cod penal, art. 206 cod penal şi art. 253 alin.l cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr. 699/253/2016 din 02.06.2016.

Prin încheierea nr. 32/05.04.2017 pronunţată de tribunalul Tulcea în dosarul nr. 736/88/2017 s-a admis cerere de abţinere, s-a constatat că nun poate fi desemnat un alt judecător din cadrul Judecătoriei Măcin, s-a desemnat Judecătoria Babadag pentru judecarea cauzei. S-au desfiinţat toate actele de procedură îndeplinite în cauză de la începerea cercetării judecătoreşti pentru a se asigura respectarea principiului continuităţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 699/253/2016 din 26.04.2017.

Analizând întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală precum şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

I.Situaţia de fapt

A. La data de 27.04.2013, partea vătămată S.I.împreună cu martorul P.A. desfăşurau activităţi de pescuit în zona toanei denumită „Măraşu”, la mila marină 77 pe Dunăre, malul drept. De barca persoanelor menţionate anterior s-a apropiat o ambarcaţiune în care se aflau inculpatul I.S. şi martorul A.C., iar pe fondul unui conflict avut loc anterior în cea zi, cu privire la nerespectarea ordinii la pescuit, inculpatul şi persoana vătămată şi-au adresat reciproc injurii, au ridicat diverse unelte din bărci (o ramă, respectiv un cap de lemn) pentru a se lovi, însă conflictul a fost aplanat de cei doi martori prezenţi la faţa locului.

Ulterior, în jurul orelor 18,30, inculpatul I.S. şi martorul A.C. au tras barca la mal, iar primul a plecat înspre partea civilă, anunţându-şi intenţia de a discuta cu acesta despre evenimentul ce a avut loc în cursul zilei. Partea civilă avea amplasat cortul la aproximativ 5-600 metri de acel locul în care inculpatul a acostat. Astfel cum rezultă din declaraţiile concordante ale martorului P.A. şi ale părţii civile, în jurul orei 21,00, inculpatul a ajuns la locul de popas al acestora şi a cerut iniţial ceva de băut, după care a început să discute despre toană şi a aplicat părţii civile o singură lovitură, cu pumnul, în zona feţei, părăsind apoi locul în fugă. În urma agresiunii la care a fost supus, partea civilă a pierdut 4 dinţi din faţă şi având nevoie de 14-15 zile de îngrijiri medicale, fără a suferi o sluţire (conform răspunsului de la fila 37 d.u.p.).

Instanţa nu va reţine cele susţinute de inculpat, în sensul că a aplicat lovitura ulterior unei agresiuni venite de la partea civilă S.I., în sensul că acesta l-a tăiat cu un cuţit pe faţă, întrucât nu sunt susţinute de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

B. La data de 21.03.2014, în jurul orei 15,30, partea civilă S.I.şi martorul P.A. se aflau în exerciţiul activităţii de pescuit, la mila marină 77 pe fluviul Dunărea, în zona toanei Măraşu, având întinse în apă setcile de pescuit. În amonte de locul unde aceştia îşi desfăşurau activitatea se aflau inculpatul I.S. şi martorul P.S., iar între inculpat şi partea vătămată a izbucnit o altercaţie legală de locul în care S.I.a întins plasele de pescuit, cei doi adresând-şi reciproc injurii. Una dintre setcile părţii civile a fost scoasă parţial din apă şi ruptă de către inculpat şi martorul P., astfel cum rezultă din declaraţiile coroborate ale inculpatului şi martorilor C.G.(fila 99 d.u.p), V.A. (fila 83 d.u.p.) şi P.A. (fila 101 d.u.p.).

Instanţa nu va reţine că inculpatul a adresat ameninţări cu violenţa în sensul celor arătate de partea civilă părţii civile („m-a ameninţat că îmi va rupe dinţii şi îmi vor dispărea bărcile de pescuit”), acestea nefiind susţinute decât de declaraţia sa, dată în cursul urmăririi penale, fără a fi probate prin alte mijloace de probă.

II.Asupra cererilor de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului

A. Sub un prim aspect, instanţa reţine că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei fapte aflate în concurs real, dintre care infracţiunea de lovire a fost comisă la data de 27.04.2013, anterior intrării în vigoare a Codului penal, iar infracţiunile de ameninţare şi distrugere după intrarea în vigoare a acestuia.

Instanţa apreciază că este neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi din infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal întrucât lipseşte o condiţie esenţială pentru a aplica legea penală mai favorabilă, anume ca între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului să fi intervenit o succesiune de legi penale în timp, faptele fiind comise în perioada de activitate a Codului penal.

Chiar dacă prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014 s-a stabilit cu valoare de principiu că legea penală mai favorabilă nu se determină prin combinarea dispoziţiilor celor două Coduri penale, cel în vigoare şi cel anterior, în situaţia particulară a existenţei unui concurs de infracţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea prealabilă nr. 7/2016, a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art.5 din Codul penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, se va aplica legea nouă, conform art.3 din Codul penal şi art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

În consecinţă, aplicarea legii penale mai favorabile urmează a fi analizată numai cu privire la infracţiunea de lovire.

Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, pentru care legea prevede aplicarea unei pedepse cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Sub imperiul Codului penal din 1968, fapta inculpatului este incriminată de art. 180 alin. 2 din acest act normativ, pedepsele prevăzute pentru aceasta fiind de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Întrucât conţinutul infracţiunii, impedimentele la punerea în mişcare a acţiunii penale ori existenţa unor cauze de nepedepsire fie sunt identice în legile penale succesive, fie nu au incidenţă în cauză, instanţa va stabili legea penală mai favorabilă pentru infracţiunea de lovire ca fiind Codul penal din 1968, faţă de natura şi limitele de pedeapsă mai mici prevăzute de acesta, urmând a dispune schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.

B. De asemenea, instanţa va respinge solicitarea inculpatului de a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal din 1968, întrucât, astfel cum s-a reţinut anterior, susţinerile sale în sensul că prima agresiune a fost iniţiată de partea civilă nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, inculpatul nu a prezentat un certificat medico-legal care să ateste agresiunea, iar niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu a observat urmele tăieturii, deşi aceasta ar fi trebuit să fie uşor vizibilă, inculpatul susţinând că s-a produs în zona feţei.

C. În ceea ce priveşte forma participaţiei penale a inculpatului I.S. la săvârşirea infracţiunii de distrugere, instanţa constată că poziţiile martorilor, cât şi a inculpatului, au fost diferite cu privire la persoana care a efectuat în concret acţiunea de scoatere a setcii din apă. Astfel, inculpatul a susţinut în cursul urmăririi penale că a scos setcile din apă, fără însă a le afecta integritatea (fila 50 d.u.p.), în cursul judecăţii revenind asupra acestui aspect. Martorul P.A., care a perceput din barca în care se afla împreună cu partea civilă S.I.evenimentele a avut aceeaşi poziţie contradictorie, susţinând fie că inculpatul Ivan a procedat la scoaterea plasei (declaraţia de la fila 71 d.u.p.), fie că această activitate a fost realizată de martorul P.S. (declaraţia de la fila 101 d.u.p., fila 38 d.i.). De asemenea, şi martorul P.S. a avut aceeaşi poziţie, susţinând fie că el a scos plasa din apă, iar inculpatul se afla la vâsle, fie că poziţiile celor doi erau inversate.

Întrucât nu se poate reţine dincolo de orice dubiu că setca de pescuit a fost scoasă din apă de către inculpatul I.S., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestuia din infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal în complicitate la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, din probele administrate conturându-se concluzia că acesta a ghidat barca spre plasele părţii civile, care au fost scoase din apă de martorul P.S..

III.Rezolvarea acţiunii penale

A. În drept, fapta inculpatului I.S., care la data de 27.04.2013 a aplicat părţii civile S.I.o lovitură cu pumnul în zona feţei, prin care acesta din urmă a pierdut patru dinţi din faţă şi a avut nevoie de 14-15 zile de îngrijiri medicale, fără a suferi o sluţire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material constă într-o acţiune de lezare a integrităţii corporale a părţii civile, inculpatul aplicând acestuia o lovitură cu pumnul în zona feţei.

Urmarea imediată constă în suferinţa fizică provocată părţii civile, în urma agresiunii acesta pierzând patru dinţi din faţă şi având nevoie de 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere că în lipsa acţiunii inculpatului urmarea imediată nu s-ar fi produs, este întrunită şi condiţia cu privire la existenţa unei legături de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, conform dispoziţiilor art. 19 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

B. Fapta inculpatului I.S., care la data de 21.03.2014, în jurul orei 15,30, a ghidat ambarcaţiunea în care se afla împreună cu martorul P.S. către plasele de pescuit ale părţii civile S.I., pentru ca martorul să le scoată din apă şi să le rupă sau îndoaie, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în ajutorul dat pentru aducerea în stare de neîntrebuinţare a plasei de pescuit, prin ruperea acesteia, astfel încât a devenit improprie folosirii scopului pentru care este destinată, fără a fi reparată.

Urmarea imediată constă în distrugerea bunului aparţinând părţii civile, astfel încât acesta nu îl mai poate folosi conform destinaţiei sale.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din chiar materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, conform art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal.

Susţinerile inculpatului în sensul că nu a existat o înţelegere anterioară sau concomitentă comiterii faptei cu martorul sunt contrazise de materialul însuşi modul de săvârşire al faptei, pentru acţiunea de scoatere a plasei din apă fiind necesară deplasarea bărcii pe o distanţă considerabilă, iar inculpatul, chiar după ce a observat modul de acţiune al martorului, a continuat să ghideze ambarcaţiunea în aşa fel încât să faciliteze autorului activitatea desfăşurată.

C. În ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, elementul material al acesteia constă în acţiunea de intimidare a unei persoane, directă sau indirectă, explicită sau implicită, realizată prin orice mijloace, constând în aceea că în viitorul apropiat va fi săvârşită o infracţiune sau o faptă prin care se aduce un prejudiciu material determinat sau determinabil împotriva sa, a unei rude apropiate, ori a altei persoane. Acţiunea de intimidare trebuie să fie susceptibilă de a produce o stare de temere pentru persoana ameninţată, chiar dacă aceasta nu se realizează în concret.

Conform declaraţiilor date de partea civilă, ameninţarea proferată de inculpat a constată în aceea că îi va rupe dinţii şi îi vor dispărea bărcile de pescuit.

Cu toate acestea, martorul P.A., aflat în barca părţii civile, nu a relatat, în cursul urmăririi penale, aspecte faţă de această situaţie (declaraţia aflată la fila 75 d.u.p.), iar în faza de judecată a susţinut că atât I., cât şi P. strigau că îi „rezolvă”, atât pe martor şi partea civilă, cât şi bărcile, astfel încât presupusa ameninţare nu are caracter determinabil. Martorul V.A. (fila 83 d.u.p.) a relatat cum a auzit că disputa dintre inculpat şi partea vătămată a pornit de la despăgubirile pe care S.I.le cerea în urma incidentului din anul 2013, iar martorul C.G.a precizat că a văzut de pe mal ceea ce părea a fi o ceartă între inculpat şi partea civilă (fila 99 d.u.p.).

Reţinând şi aspectele relatate de martori conform cărora certurile sunt frecvente şi obişnuite între pescari, instanţa reţine că în cauză nu s-a probat că altercaţia dintre inculpat şi partea vătămată din data de 21.03.2014 a avut aptitudinea de a fi intimidantă pentru partea civilă S.I..

În lumina argumentelor expuse anterior, instanţa constată dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele de lovire sau alte violenţe şi complicitate la distrugere există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşită de inculpat, astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală va dispune condamnarea inculpatului I.S..

Totodată, faptele inculpatului din data de 24.03.2014 nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, motiv pentru care, În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare.

IV.Individualizarea pedepselor

A. La individualizarea pedepsei principale pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, instanţa are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal din 1968 şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. 1 Cod penal din 1968.

Astfel, sunt avute în vedere dispoziţiile părţii generale a Codului penal din 1969, între care cele referitoare la limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social; persoana fiecărui inculpat; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social se apreciază în funcţie de criteriile prevăzute de art. 18¹ Cod penal, şi anume: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita inculpatului. Sub acest aspect, instanţa reţine că inculpatul a intenţionat să producă o suferinţă fizică părţii civile, prin aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona feţei, fiind previzibil că acesta va suferi o vătămare importantă.

Cu privire la persoana inculpatului, instanţa reţine că nu are antecedente penale, iar îndeletnicirea sa obişnuită este aceea de pescar.

Nu în ultimul rând, cu privire la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, împrejurarea că nu a mai fost sancţionată penal nu determină automat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal din 1968.

Faţă de acestea, instanţa concluzionează că pentru sancţionarea inculpatului, dar şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi prevenirea săvârşirii de infracţiuni este necesară aplicarea unei pedepse orientată spre mediu, având în vedere şi numărul de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie.

În consecinţă, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie pentru această infracţiune, instanţa constată că potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), în cazul succesiunii de legi penale până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Astfel, având în vedere că, în speţă, legea penală mai favorabilă a fost stabilită Codul penal din 1969, pedepsele accesorii vor fi stabilite potrivit acestei legi.

Ţinând seama de decizia în interesul legii nr. LXXIV/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligatorie conform art. 474 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa nu dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal din 1968 în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conţinutul său concret, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal din 1968.

Astfel, natura şi gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnităţii în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua şi lit. b. Cod penal din 1968. Însă, infracţiunile săvârşite nu au implicaţii electorale şi nu există o legătură între dreptul de a vota şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorului, astfel încât dreptul de a alege (art. 64 lit. a teza întâi Cod penal din 1968) nu va fi reţinut în conţinutul pedepsei accesorii.

În consecinţă, pe lângă pedeapsa principală, instanţa va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal 1968, în condiţiile şi pe durata art. 71 Cod penal din 1968.

B. În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal.

Reţinând criteriile enumerate anterior cu privire la persoana inculpatului, precum şi modul şi contribuţia acestuia la săvârşirea faptei antisociale, precum şi paguba produsă, instanţa va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal.

Faţă de dispoziţiile art. 38 alin. 1 Cod penal, instanţa constată că infracţiunile pentru care inculpatul va fi condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente atât între ele, cât şi cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1189/11.08.2016 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 1316/P/19.12.2016 a Curţii de Apel Constanţa, de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d Cod penal şi deţinere a uneltelor de plasă tip monofilament prevăzută de art. 64 lit. k din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, infracţiuni comise în luna ianuarie a anului 2016, respectiv 26.02.2016.

În consecinţă, instanţa va repune în individualitate pedepsele aplicate prin sentinţa penală menţionată anterior, astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal şi pedeapsa de 60 zile amendă în cuantum de 1800 lei aplicată pentru infracţiunea de deţinere a uneltelor de plasă tip monofilament prevăzută de art. 64 lit. k din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008.

În temeiul art. 40 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. d Cod penal, va contopi pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 60 zile amendă în cuantum de 1800 lei în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (12 luni + 3 luni = 15 luni/3 = 5 luni), urmând ca inculpatul să execute, în final, o pedeapsă de 2 ani şi 5 luni închisoare la care se adaugă 60 zile amendă, în cuantum de 1800 lei.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, va scădea din pedeapsa rezultantă pedeapsa de 60 zile amendă, în cuantum de 1800 lei, ce a fost executată de inculpat, astfel cum rezultă din referatul întocmit de biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Tulcea.

În temeiul art. 45 alin. 2 Cod penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi dreptul de a pescui pe o perioadă de un an, aplicată prin sentinţa penală nr. 1189/11.08.2016 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 1316/P/19.12.2016 a Curţii de Apel Constanţa, sancţiuni ce vor fi aplicate pe lângă pedeapsa principală

În temeiul art. 45 alin. 4 Cod penal, va deduce din durata pedepselor complementare perioada executată de la data de 19.12.2016 la zi.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, va aplica pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pedepse accesorii ce au fost aplicate şi prin sentinţa penală nr. 1189/11.08.2016 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 1316/P/19.12.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

V.Modalitatea de executare a pedepsei

Ţinând seama de persoana inculpatului, precum şi de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, instanţa apreciază că pronunţarea unei soluţii de condamnare constituie un ultim avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

În consecinţă, în temeiul art. 91 Cod penal, va suspenda sub supraveghere pedeapsa de 2 ani şi 5 luni aplicată inculpatului.

În temeiul art. 92 Cod penal, va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, durata maximă a acestuia fiind necesară atât pentru controlul comportamentului ulterior al inculpatului, cât şi pentru a atrage atenţia acestuia asupra consecinţelor săvârşirii unor fapte de natură penală.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b şi d Cod penal, va obliga inculpatul să frecventeze un curs de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Tulcea şi să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei I.C. Brătianu, judeţul Tulcea sau al Inspectoratului Şcolar Judeţean Tulcea pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, instanţa va constata că inculpatul a fost reţinut la data de 26.02.2016, arestat preventiv de la data de 27.02.2016 la data de 25.04.2016 şi în arest la domiciliu de la data de 25.04.2016 la data de 11.08.2016, în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. 3945/327/2016 al Judecătoriei Tulcea, pentru ca acestea să fie avute în vedere în situaţia în care se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.

VI.Rezolvarea acţiunii civile

În cauză, persoana vătămată S.I.s-a constituit parte civilă cu suma de 20000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 7640 lei cu titlu de daune materiale.

Conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Referitor la fapta ilicită, vinovăţie şi legătura de cauzalitate instanţa a arătat deja faptul că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi distrugere, în forma complicităţii. Rămâne aşadar de analizat care este prejudiciul efectiv suferit de părţile civile.

Principiul reparării integrale a prejudiciului este reglementat de art. 1385 alin. 1 Cod civil, despăgubirea trebuind să cuprindă atât pierderea suferită de cel prejudiciat, cât şi câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit [...] – alin. 3.

De asemenea, conform art. 19 alin. 5 Cod procedură penală repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, astfel încât modalitatea prin care se probează cuantumul pretenţiilor materiale se face tot prin raportare la regulile din dreptul civil.

Referitor la pretenţiile civile reprezentând daune materiale, instanţa va reţine că partea civilă S.I.a depus înscrisuri doveditoare pentru suma de 1600 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări stomatologice – filele 17-18 dosar Măcin.

În ceea ce priveşte lucrările dentare definitive, instanţa, în acord cu susţinerile inculpatului, apreciază că simpla depunere unei facturi fiscale – fila 19 dosar Măcin, neînsoţită de chitanţa care atestă efectuarea plăţii – respectiv remiterea sumei de bani către prestatorul serviciilor – nu este suficientă pentru dovedi întinderea prejudiciului suferit. Totodată, instanţa constată că la dosarul cauzei nu există nici un înscris de unde să rezulte, cel puţin estimativ, valoarea setcii rupte ca urmare a acţiunii inculpatului, motiv pentru care instanţa va admite numai în parte pretenţiile părţii civile sub acest aspect, pentru suma de 1600 lei.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral acesta rezultă din suferinţele psihice încercate de partea civilă ca urmare a vătămării corporale suferite, a intervenţiilor şi tratamentelor la care a fost supus, precum şi la starea de disconfort produsă prin pierderea unor dinţi din faţă.

Potrivit art. 1391 alin. 1 Cod civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Dificultatea constă, însă, în evaluarea bănească a suferinţelor produse, mai ales în lipsa unor minime criterii legale şi în contextul unei jurisprudenţe extrem de variate.

Cu toate acestea, prejudiciul moral nu ar putea fi lăsat neacoperit, judecătorul fiind obligat să soluţioneze pricina, sub sancţiunea denegării de dreptate.

Orice acţiune de lovire provoacă persoanei vătămate un sentiment de neputinţă, de inferioritate şi teamă. De asemenea, trebuie avut în vedere contextul în care s-a săvârşit fapta: inculpatul a lovit partea civilă, de faţă o altă persoană, care accentuează sentimentele negative pe care acesta le-a încercat.

La stabilirea daunelor morale, trebuie avută în vedere şi suferinţa efectiv provocată, şi anume 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa apreciază că partea civilă S.I.este îndreptăţită să primească daune morale, dar nu în cuantumul solicitat de acesta, ci în valoare de 5000 lei.

Faţă de cele expuse mai anterior, instanţa va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1600 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă în ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare, faţă de soluţia de achitare ce urmează a fi pronunţată, fundamentată pe art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi Cod procedură penală.

VII.Cheltuielile judiciare şi de judecată

În temeiul art. 276 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul să plătească părţii civile suma de 3550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (filele 21 dosar Măcin, 33 dosar Babadag) şi cheltuieli de transport (fila 34 dosar Babadag), reduse având în vedere soluţia de achitare ce urmează a fi pronunţată cu privire la infracţiunea de ameninţare.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură civilă, cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei vor rămâne în sarcina statului, raportat la soluţia de achitare ce urmează a fi pronunţată cu privire la infracţiunea de ameninţare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa.

Schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi din infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal din 1968 şi art. 5 Cod penal.

Schimbă din oficiu încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal în complicitate la săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul I.S., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 Cod penal din 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua şi lit. b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 253 alin. 1 Cod penal, condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi Cod procedură penală, achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal, constată că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1189/11.08.2016 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 1316/P/19.12.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

Descontopeşte pedepsele aplicate prin sentinţa menţionată anterior şi le repune în individualitatea lor, astfel:

-Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal;

-Pedeapsa de 60 zile amendă în cuantum de 1800 lei aplicată pentru infracţiunea de deţinere a uneltelor de plasă tip monofilament prevăzută de art. 64 lit. k din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008.

În temeiul art. 40 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. d Cod penal, contopeşte pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 60 zile amendă în cuantum de 1800 lei în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute, în final, o pedeapsă de 2 ani şi 5 luni închisoare la care se adaugă 60 zile amendă, în cuantum de 1800 lei.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, scade din pedeapsa rezultantă pedeapsa de 60 zile amendă, în cuantum de 1800 lei, ce a fost executată de inculpat.

În temeiul art. 45 alin. 2 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi dreptul de a pescui pe o perioadă de un an, aplicată prin sentinţa penală nr. 1189/11.08.2016 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 1316/P/19.12.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

În temeiul art. 45 alin. 4 Cod penal scade din durata pedepselor complementare perioada executată de la data de 19.12.2016 la zi.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

În temeiul art. 91 Cod penal, suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani şi 5 luni aplicată inculpatului.

În temeiul art. 92 Cod penal, stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b şi d Cod penal, obligă inculpatul să frecventeze un curs de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Tulcea şi să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei I.C. Brătianu, judeţul Tulcea sau al Inspectoratului Şcolar Judeţean Tulcea pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

Constată că inculpatul a fost reţinut la data de 26.02.2016, arestat preventiv de la data de 27.02.2016 la data de 25.04.2016 şi în arest la domiciliu de la data de 25.04.2016 la data de 11.08.2016, în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. 3945/327/2016 al Judecătoriei Tulcea.

În temeiul art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1357 Cod civil, admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.I..

Obligă inculpatul să plătească părţii civile suma de 5000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 1600 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluţionată acţiunea civilă în ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare.

În temeiul art. 276 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părţii civile suma de 3550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură civilă, cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.09.2017.