Acţiune în răspundere delictuală

Cod ECLI ECLI:RO:

Dosar nr. XXXX/222/2016

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXX

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte: 

Grefier: 

La ordine judecarea acţiunii în răspundere delictuală, formulată de reclamantul xx, cu domiciliul în xx în contradictoriu cu pârâţii xx ambii cu domiciliul în xx

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din xx.xx.xxxx, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la termenul de astăzi. Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Asupra cererii de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr.XXXX/222/2016 din data de xx.xx.xxxx, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâţii xx şi a solicitat obligarea acestora să-i achite sumele de 30.000 lei cu titlu de daune morale şi 20.000 lei cu titlu de daune materiale.

În motivare a arătat, în esenţă, că a suferit la data de xx.xx.xxxx o agresiune din partea pârâţilor, ce i-a determinat o dublă fractură mandibulară, o fractură a oaselor pieptului şi ruperea unor dinţi, că vindecarea sa nu este nici acum completă.

Cererea nu a fost întemeiată în drept şi nu a fost însoţită de înscrisuri.

Cu privire la taxa judiciară de timbru, stabilită la valoarea de 1205 lei, reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, conform încheierii din data de xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr.XXXX/222/2016/a1.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, respingerea acţiunii, iar în subsidiar cenzurarea cuantumului daunelor solicitate, invocând excepţia netimbrării cererii şi arătând, în esenţă, că şi reclamantul a avut un comportament violent, fiind dată în cauză ipoteza prevăzută la art.1360 alin.1-2 din Codul civil, privind legitima apărare în care s-au aflat pârâţii. Au mai arătat că atitudinea reclamantului a stat la baza declanşării conflictului şi că trebuie să se ţină cont de prevederile art.1371 şi 1358 din Codul civil.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi, cu interogatoriul reclamantului, precum şi proba testimonială, luând şi pârâţilor declaraţii cu privire la incidentul analizat.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile sunt rude prin alianţă între ele, la data incidentului acestea având acelaşi loc de muncă, în construcţii, în municipiul Iaşi şi locuind într-un cămin, în aceeaşi cameră, împreună cu alte două persoane – martorii xx care au relatat în faţa instanţei cum s-au petrecut faptele.

În seara de xx.xx.xxxx, părţile consumaseră alcool şi se aflau în cameră, unde urmau să doarmă. S-a pornit o discuţie contradictorie între părţi privind relaţiile de familie, în cadrul căreia reclamantul a adresat cuvinte ofensatoare la adresa soţiei pârâtului xx care este şi sora pârâtului xx şi a aruncat cu un articol de încălţămine către pârâtul xx

Pârâtul xx a reacţionat la cuvintele reclamantului la adresa surorii lui aplicându-i o lovitură reclamantului cu capul în arcadă. După o pauză în care reclamantul a ieşit din cameră şi s-a deplasat la baie pentru a se curăţa de sânge, acesta s-a întors şi l-a lovit cu pumnul în faţă pe pârâtul xx care se afla întins pe patul său. Ambii pârâţi au ripostat lovindu-l pe reclamant până ce acesta a căzut. Martorul xx a intervenit între părţi şi astfel conflictul a luat sfârşit. Pârâtul xx a încercat să-l ajute pe reclamant ştergându-i faţa cu un tricou ud, însă reclamantul a refuzat acest ajutor, după care pârâţii au părăsit camera şi nu s-au mai întors în acea noapte.

Reclamantul a promovat acţiunea de faţă solicitând atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru fapta comisă asupra sa.

Pentru a ne putea situa pe tărâmul răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiţii stabilite de dispoziţiile art.1357 din Codul civil:

- existenţa unei fapte ilicite;

- producerea unui prejudiciu;

- existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs;

- săvârşirea faptei ilicite cu vinovăţie.

Fapta ilicită constă, în speţă, în acţiunea pârâţilor de a-l fi lovit pe reclamant, cauzându-i acestuia leziuni care, potrivit certificatului medico-legal ce i s-a eliberat acestuia (fila 49 dosar), au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale. Reclamantului i-a fost cauzată o dublă fractură de mandibulă lateral dreaptă şi subcondiliană stângă, fractură corono-radiculară, fractură incompletă manubriu sterna, edentaţie terminal bilateral mandibulară, fractură coronară nepenetrantă.

Din analiza urmărilor acestei fapte, este evident producerea unui prejudiciu în ce-l priveşte pe reclamant, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din însăşi modalitatea de comitere a faptei de către pârâţi, descrisă mai sus.

Forma de vinovăţie cu care pârâţii au comis fapta este intenţia, aceştia fiind conştienţi de consecinţele pe care le pot produce şi dorind realizarea acestora.

Ca atare, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâţilor, în temeiul art.1357 din Codul civil, instanţa urmează a pune în sarcina acestora prejudiciul suferit de reclamant.

 Acest prejudiciu are, pe de o parte, o latură patrimonială, constând în cheltuielile efectuate de reclamant pentru îngrijirea leziunilor produse. Astfel, există la dosar decontul de cheltuieli eliberat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe “Sf. Spiridon” Iaşi, din care rezultă că această instituţie a perceput reclamantului suma totală de 4158,11 lei. Aceasta este măsura în care daunele materiale solicitate de reclamant sunt justificate, astfel că în această măsură pretenţiile sale privind daune materiale urmează a fi admise.

Pe de altă parte, prejudiciul are o latură nepatrimonială, daunele morale, reprezentând suferinţa reclamantului din perioada ce a urmat agresiunii suferite.

Este evidentă această suferinţă, chiar dacă s-ar avea în vedere numai numărul de zile de îngrijiri medicale necesare, dar şi analizând natura leziunilor produse. Martorii au arătat şi că după ce a fost lovit, în ziua următoare, deşi nu mai era sub influenţa alcoolului, reclamantul avea dificultăţi în vorbire, tocmai cauzate de leziunile de la nivelul mandibulei, aceste dificultăţi creându-i un disconfort suplimentar.

În ceea ce priveşte daunele morale instanţa, chiar dacă observă cuantumul consistent al pretenţiilor, reţine, în acelaşi timp, că Legiuitorul şi jurisprudenţa nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, şi nu prejudiciul ca atare.

Instanţa cuantifică această despăgubire la suma totală de 10.000 lei, din care, aşa cum au arătat părţile, a fost achitată suma de 2000 lei, urmând ca pârâţii să fie obligaţi la plata către reclamant a diferenţei de 8000 lei.

Instanţa va avea în vedere şi prevederile art.1370 din Codul civil, în baza căruia va obliga pe pârâţi în solidar la plata despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantului.

Nu se va reţine legitima apărare, invocată de pârâţi, prevăzută de art.1360 din Codul civil, întrucât aceasta presupune o ripostă pe măsura atacului, or pârâţii au depăşit cu mult această măsură, mai ales în condiţiile în care ambii pârâţi recunosc că ei nu au suferit nicio leziune în urma incidentului.

Se poate vorbi de o provocare din partea reclamantului, însă aceasta nu constituie în materie civilă o cauză de exonerare de răspundere sau de diminuare a acesteia. Vinovăţia pârâţilor este dovedită, aceştia, practic, recunosc că l-au lovit pe reclamant, astfel că nu se poate face în cauză nici aplicarea prevederilor art.1358 din Codul civil.

Nu în ultimul rând, instanţa nu poate reţine nici incidenţa prevederilor art.1371 din Codul civil, ipoteza vinovăţiei comune fiind dată atunci când în mod direct victima îşi cauzează un prejudiciu. În speţă, reclamantul nu s-a rănit singur în niciun fel, iar provocarea nu poate fi considerată contribuţie la leziunile ce i s-au produs, întrucât aceasta ar însemna să se accepte ideea că la violenţă (fie ea verbală sau fizică) se acceptă răspunsul cu violenţă, când, de fapt, soluţia este apelul la autoritatea competentă în a stopa violenţa şi a sancţiona atitudinea contrară normelor de convieţuire socială.

Faţă de toate aceste aspecte, acţiunea urmează a fi admisă în parte, iar pârâţii vor fi obligaţi în solidar să achite reclamantului suma de 4158,11 lei cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 8000 lei cu titlu de daune morale.

Solicitarea reclamantului de restituire a cheltuielilor de judecată este neînteiemată, întrucât acesta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli. Taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de reclamant, în urma admiterii cererii sale de ajutor public judiciar, iar la dosar nu există nicio dovadă de achitare a onorariului apărătorului reclamantului.

Totuşi, instanţa va trebui să facă aplicarea prevederilor art.18 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi să oblige pe pârâţi, tot în solidar, să achite statului suma de 1205 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului la plata taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul xx, CNP – xx cu domiciliul în xx în contradictoriu cu pârâţii xx CNP- xx şi xx CNP-xx ambii cu domiciliul în xx

Obligă în solidar pe pârâţi să achite reclamantului suma de 4158,11 lei cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 8000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă în solidar pe pârâţi să achite statului suma de 1205 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantului, constând în taxa judiciară de timbru.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor la restituirea cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Dorohoi.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.xxxx.

  PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare