Acţiune prin care se solicită instanţei să constate nulitatea unor clauze prevăzute în ccm precum şi obligarea pârâtei la plata de drepturi salariale restante

Asupra cauzei de faţă

La data de 24 octombrie 2016 reclamantul B. S. C. a chemat în judecată  pe pârâta S.C. R. .SA, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa,  în principal, pe cale de excepţie să se constate nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de art. 62.2. , art. 62.3. şi art. 94. alin. 3 din Contractul  colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte şi înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova sub nr. 160 din data de 12.05.2016, obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale neachitate pentru perioada 01.10.2013 -01.08.2016,  cu cheltuieli de judecată.

In motivare a arătat că este angajatul pârâtei din anul 1994 (fostă P.)  în funcţia de operator şofer lucrări speciale sonde, activitatea prestată de acesta desfăşurându-se în condiţii de muncă grea, fiind încadrat de societate în grupa I de muncă în procent de 100%.

Având în vedere Decizia Consiliului de Administraţie al Societăţii din data de 13.06.2016, începând cu data de 14.07.2016 se află în perioada de preaviz (în prezent în concediu medical) urmând ca la expirarea perioadei de preaviz să înceteze relaţiile de muncă ale acestuia cu pârâta din iniţiativa angajatorului, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii ca urmarea desfiinţării locului de muncă ocupat de reclamant, din motive fără legătură cu persoana sa.

De asemenea, a arătat că la momentul arhivării documentelor în legătură cu serviciul a constatat că, în perioada lucrată în cadrul pârâtei a fost remunerat incorect, cu încălcarea dispoziţiilor art. 52, art. 111, art. 120 – 123 şi art. 142 din Codul muncii.

Astfel, orele suplimentare lucrate în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 nu au fost remunerate conform dispoziţiilor art. 12 coroborate cu art. 142  alin. 2 din Codul Muncii, drept pentru care solicită obligarea pârâtei la plata sporului de 75% şi respectiv  100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de acesta şi necompensate corespunzător cu ore libere plătite.

Conform art. 120 – 123 din Codul Muncii: art. 120 (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. Art. 122(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Art. 123(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin.(1) în lua următoare, munca suplimentară va fi plătit salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. 2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin.1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

În perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 atât în statul de plată,  cât şi în fluturaşii de salariu au fost menţionate " absenţe motivate" anumite ore pe care acesta le-a lucrat şi nu a absentat niciodată de la serviciu, dar pe care pârâta nu l-a plătit.

Totodată în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 în care a fost prezent la serviciu din dispozitia angajatorului timp de 8 ore pe zi, unitatea pârâtă a înţeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producţie.

În baza art.53 din Codul Muncii (1)  Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază  de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepţia situaţiilor prev. la art.52 alin.(3) . (2) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin.(1), salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.

În perioada 06.06.2013 – 06.06.2016 a fost delegat din dispoziţia angajatorului în afara locului său de muncă pentru a exercita cu caracter temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu şi nu a primit indemnizaţia de delagare stipulată de dispoziţiile art. 44 alin.2 din Codul muncii.

Potrivit ar. 44 alin. 2 din Codul muncii salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegelare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

A arătat că, deşi a solicitat angajatorului să îi achite aceste drepturi salariale, acesta a invocat faptul că drepturile salariale au fost achitate conform dispoziţiilor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii.

Astfel, potrivit art. 62.2. şi art. 62.3. din CCM "Dacă angajatorul nu va putea asigura compensarea orelor de muncă suplimentară prin timp liber corespunzător în termenul prevăzut de atr.62.1. ,în luna următoare munca suplimentară va fi plătită personalului care nu lucrează în tură prin adăugarea unor spor de 100% la salariul e bază. Salariaţii care lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru, astfel încât să fie asigurată continuitatea activităţii în condiţii de siguranţă, pot efectua lunar până la minim 77 ore suplimentare  care vor fi plătite cu spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru cu 10 – 45%  la salariul de bază conform anexei 3, lista B. Orele suplimentare rămase neplătite cu spor de 10- 45% se vor cumula şi compensa  de regulă cu timp liber plătit, în măsura în care programul de producţie permite în decursul anului calendaristic respectiv".

Legiuitorul  a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulităţii clauzelor din contractele colective de muncă negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de  lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaţilor şi le-a circumscris principiului disponibilităţii.

Contractul colectiv de muncă se încheie nu  numai în considerarea legii, dar şi în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părţile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit  prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condiţiile art. 142 din Legea nr. 62/2011.

Reclamantul a solicitat în principal admiterea excepţiei nulităţii clauzelor prevăzute la art. 62.2. şi art. 62.3. şi art .94 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte, şi înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă P. sub nr. 160 din data de 12.05.2016 şi să dispună anularea acestora; să admită acţiunea aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtei să plătească: - sporul de 75% şi respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de reclamant şi necompensate corespunzător cu ore libere plătite în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 ; contravaloarea orelor efectuate în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 de reclamant, dar care atât în statul de plată, cât şi în fluturaşii de salariu au fost menţionate ca "absenţe motivate ", ore pe care acesta le-a lucrat şi nu a absentat niciodată de la serviciu, dar pe care pârâta nu l-a plătit; contravaloarea orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 în care a fost prezent la serviciu la dispoziţia angajatorului timp de 8 ore pe zi, dar unitatea pârâtă a înţeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producţie; contravaloarea indemnizaţie de delegare pentru perioada 06.06.2013 – 06.06.2016 cand a  fost delegat din dispoziţia angajatorului în afara locului său de muncă pentru a exercita cu caracter temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu şi nu a primit indemnizaţia de delagare stipulată de dispoziţiile art. 44 alin. 2 din Codul muncii, cu cheltuieli de judecată.

In drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 194 Cod proc. civ., art. 268 -269 , art. 111 , art. 53 , art. 120 – 123, şi art. 142 din Codul Muncii.

In dovedirea acţiunii a depus la dosar în copie : cartea de identitate, contract individual de muncă înregistrat sub nr. 459001/ 23.03.2000, preaviz înregistrat sub nr. 1920/13.07.2015, extras  Contract colectiv de muncă.

La data de 25 noiembrie 2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

In motivare,  cu privire la clauzele CCM a căror nulitate se solicită a arătat că: Textul de reglementare convenţional şi care face face parte din clauzele CCM în cauză prevede la art. 62.2. că atunci când Angajatorul nu va putea asigura compensarea orelor de muncă suplimentară prin timp liber corespunzător în termenul prev. de art. 62.1. în luna următoare efectuării, munca suplimentară va fi plătită personalului care nu lucrează în tura prin adăugarea unui spor de 100% la salariul de bază.

A precizat de asemenea că prevederile art.62 .2 sunt în concordanţă cu dispoziţiile art.123 Codul muncii şi mai mult decât atât Contratul colectiv de muncă în cauza stabileşte un spor pentru munca suplimentară superior celui prevăzut de codul muncii acesta fiind de 100% la salariul de bază.

In altă ordine de idei, textul art. 62.3. stabileşte că Salariaţii care lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru astfel încât să fie asigurată continuitatea activităţii în condiţii de siguranţă , pot efectua lunar până la minim 77 ore suplimentare care vor fi plătite cu spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lcuru cu 10 – 45% la salariul de baza conform anexei 3, lista B.

În ceea ce priveşte orele suplimentare rămase neplătite cu sporul de 10 -45% se prevede că acestea se vor cumula şi ulterior se vor compensa de regula cu timp liber plătit, în măsura în care programul de producţie permite  în decursul anului calendaristic respectiv şi ,după caz, se va plăti sporul prorogat.

A învederat de asemenea că obiectul de activitate al pârâtei este de lucrări speciale la sonde, activitatea salariaţilor desfăşurându-se la sondele de petrol /gaze ale beneficiarilor, având astfel un mod de desfăşurare a activităţii care intra sub incidenţa art.114 alin.3 şi alin.4 din codul muncii.

De asemenea a arătat a se avea în vedere ca sporul pentru lucrul sistematic peste program NU trebuie confundat cu sporul pentru orele suplimentare deoarece acesta este un spor acordat numai în anumite ramuri de activitate ( santier, activităţi de foraj), fiind un spor cu caracter permanent şi nu un spor cu caracter excepţional cum este cel pentru plata orelor suplimentare.

In susţinerea afirmaţiilor au invocat chiar procesul verbal întocmit de inspectorii ITM în anul 2015, proces verbal prin care acestia recunosc existenţa acestui spor şi, mai mult decât atat, certifică modalitatea de aplicare a acestuia.

Mai mult decât atât, în Regulamentul intern la capitolul "Procedura de întocmire a pontajului CAPITOLUL 4 prevede modul de pontare a salariaţilor din activitatea de lucrări speciale la sonde din cadrul secţiilor şi punctelor de lucru, pentru zilele când nu au activitate în schelă.

În ceea ce priveşte capetele de cerere privind drepturile salariale neachitate pe perioada 01.10.2013 – 01.08.2016, în ceea ce priveşte sporul de 75% şi respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de reclamant şi necompensate corespunzător cu ore libere plătite în această perioadă a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acestui capăt de cerere având în vedere că plata orelor suplimentare a fost efectuată cu respectarea prevederilor Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă în vigoare la data plăţii acestor drepturi salariale şi ale Regulamentului Intern.

In privinţa contravalorii orelor efectuate în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 de reclamant, dar care atât în statul de plată cât şi în fluturaşii de salariu au fost menţionate ca fiind " absente motivate " şi prin urmare nu puteau fi plătite pentru ca salariatul nu a prestat munca şi nici nu s-a aflat la dispoziţia salariatului.

In ceea ce priveşte" absente motivate " solicitate de reclamant, acestea nu apar în pontaje şi pe fluturaşi decât pe perioada 01.06.2015 – 01.08.2016 şi reprezintă zilele de reducere a programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului.

Conform Protocolului semnat cu Sindicatul P., pontajul pentru aceste zile de reducere a programului de lucru era de învoiere /absent motivat.

A arătat că, în perioada 2015 – 2016 pârâta a avut 2 tranşe de concedieri colective, numărul personalului concediat fiind de 115 persoane, printre care şi reclamantul.

In ceea ce priveşte plata contravalorii orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016 în care a fost pus la dispoziţia angajatorului timp de 8 ore/zi, dar unitatea pârâtă a înţeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producţie.

De asemenea, în ceea ce priveşte plata contravalorii indemnizaţiei de delegare pentru perioada 06.06.2013 – 06.06.2016 au invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune cu privire la indemnizaţia de delegare pentru perioada 06.06.2013 şi până la data introducerii acţiunii.

La data de 22 februarie 2017,  reclamantul a depus la dosar precizare la cererea de chemare în judecată prin care a arătat că solicită instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună : pe cale de excepţie să se constate nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de art. 62.2., art. 62.3. şi art. 94. alin. 3 din Contractul  colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte şi înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova sub nr. 160 din data de 12.05.2016; să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale: - sporul de 75%  şi respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de reclamant şi necompensate corespunzător cu ore libere plătite în perioada 01.10.2013 – 14.07.2016, precum şi pentru orele suplimentare efectuate, dar nepontate; contravaloarea tichetelor de masă şi contravaloarea orelor lucrate în perioada 01.06.2015 – 14.07.2016 de acesta, dar care atât în statul de plată, cât şi în fluturaşii de salariu au fost menţionate ca "absenţe motivate ", ore pe care acesta le-a lucrat dar pe care pârâta nu i le-a plătit; contravaloarea orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 – 14.07.2016 în care a fost prezent la serviciu la dispoziţia angajatorului timp de 8 ore pe zi, dar unitatea pârâtă a înţeles să îi plătească salariul în cuantum de 75 % invocând întreruperi în procesul de producţie; contravaloarea indemnizaţiei de delegare pentru perioada 01.10.2013 – 14.07.2016 cand a  fost delegat din dispoziţia angajatorului în afara locului său de muncă pentru a exercita cu caracter temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu şi nu a primit indemnizaţia de delagare stipulată de dispoziţiile art. 44 alin. 2 din Codul muncii ;sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare în cuantum de 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite pentru perioada 01.02.2014 – 14.07.2016 în care a îndeplinit şi funcţia de administrator /reprezentant al Punctului de Lucru Craiova , conform art. 8.1.2. din Contractul colectiv de muncă;contravaloarea zilelor în care a donat sânge şi nu a fost remunerat conform art.11 din HG nr.1364/2006 pentru aprobarea drepturilor şi obligaţiilor donatorilor de sânge , în perioada 01.02.2014 – 14.07.2016 ; contravaloarea orelor în care a fost pontat cu ore suplimentare deşi a fost prezent la muncă în cadrul programului de lucru , precum şi contravaloarea tichetelor de masă aferente acestor zile, pentru perioada 01.10.2013 – 14.07.2016; obligarea intimatei să îi elibereze o adeverinţă de vechime în care să nu mai apară sintagma " absenţe motivate".

De asemenea, a solicitat respingerea ca nefondată şi nemotivată a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la indemnizaţia de delegare pentru perioada 06.06.2013 – 24.10.2016, întrucât cererea este formulată în interiorul perioadei de prescripţie de 3 ani .

La data de 23 martie 2017 pârâta a depus la doar întâmpinare la precizarea la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că pentru capetele I şi II pct.1,2 şi 3 îşi menţine apărările formulate prin întâmpinare .

In ceea ce priveşte capătul de cerere nr. 4 privind contravaloarea indemnizaţiei de delegare pentru perioada 01.10.2013 -14.07.2016 , a arătat că plata indemnizaţiei de delegare a fost plătită în baza documentelor justificative în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă şi ale Regulamentului Intern.

Cu privire la capătul nr. 5 privind sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, a arătat că reclamantul nu a îndeplinit nicio funcţie în afara de cea de operator lucrări speciale sonde.

Capătul de cerere nr. 6 privind contravaloarea zilelor în care  reclamantul a donat sânge arată că a achitat contravaloarea tuturor zilelor în care acesta a donat sânge în baza documentelor prezentate de acesta, respectiv câte o zi în luna noiembrie 2013, mai 2014, aprilie, mai şi septembrie 2016.

In ceea ce priveşte capătul de cerere nr. 7 a solicitat să se pună în vedere reclamantului de a preciza în mod clar ce anume solicită.

În cauză au fost încuviinţate pentru ambele părţi şi s-au administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost  precizată la data de 22 februarie 2017, reclamantul a invocat pe cale de excepţie, nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de art. 62.2, art. 62.3 privind plata orelor suplimentare şi art. 94.3 privind salarizarea salariaţilor în caz de întrerupere a procesului de producţie, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte şi înregistrat la ITM Prahova sub nr. 160/12.05.2016, întrucât acestea contravin prevederilor art. 123 şi art. 53 din Codul  muncii.

În ceea ce priveşte regimul nulităţii unei clauze nelegale din contractul colectiv de muncă se constată că art. 132 din Legea nr. 62/2011 instituie, în alineatul (1), o reglementare - cadru, de principiu, cu aplicabilitate generală, în privinţa marjei de negociere a contractelor colective de muncă, ce trebuie să se încadreze „în limitele şi condiţiile prevăzute de lege”. Alin. (2) - (4) se referă la caracterul minimal al dispoziţiilor cu forţă juridică superioară de la care se poate deroga în favoarea salariaţilor.

Potrivit art. 142 din Legea nr. 62/2011, clauzele din contractul colectiv de muncă negociate  cu încălcarea art. 132 sunt lovite de nulitate, sancţiune ce se aplică de către instanţă, la cererea părţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie. 

La nivelul Societăţii R. SA s-a încheiat între societate şi Sindicatul P., în calitate de reprezentant al salariaţilor din societate, Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2016-2018  înregistrat la ITM P. sub nr. 160/12.05.2016 (filele 11-16 dosar).

Articolele 61-64 din contract reglementează munca suplimentară.

Articolul 61.1 defineşte munca suplimentară, ca fiind "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 54, este considerată muncă suplimentară.".

Această definiţie reproduce, practic, definţia dată de legiuitor muncii suplimentare prin art. 120 din Codul muncii.

Potrivit art. 62.1 din Contractul colectiv de muncă, "munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia.", iar potrivit art. 62.2, "dacă angajatorul nu va putea asigura compensarea orelor de muncă suplimentară prin timp liber corespunzător în termenul prevăzut de art. 62.1, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită personalului care nu lucrează în tură prin adăugarea unui spor de 100% la salariul de bază.

Conform art. 123 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122, alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, ... şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Prin urmare, sporul prevăzut de art. 62.1 din Contractul colectiv de muncă (de 100% la salariul de bază) este superior celui prevăzut de art. 123 din Codul  muncii, astfel că nu există niciun motiv de nulitate a articolului sus menţionat.

Textul art. 62.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte şi înregistrat la ITM Prahova sub nr. 160/12.05.2016 stabileşte că "salariaţii care lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru, astfel încât să fie asigurată continuitatea activităţii în condiţii de siguranţă, pot efectua lunar până la minim 77 ore suplimentare care vor fi plătite cu spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru cu 10-45% la salariul de bază conform anexei 3, lista B. Orele suplimentare rămase neplătite cu spor de 10-45% se vor cumula şi compensa de regulă cu timp liber plătit, în măsura în care programul de producţie permite în decursul anului calendaristic respectiv. "

Din lecturarea textului art. 62.3 din Contractul colectiv de muncă rezultă cu claritate că acesta se referă la un alt spor, respectiv la sporul pentru lucrul sistematic peste program, specific anumitor ramuri de activitate (şantier, activităţi  de foraj), fiind un spor cu  caracter regulat, spre deosebire de sporul pentru munca suplimentară, reglementat de art. 123 Codul muncii şi  care se regăseşte reglementat în art. 62.2 din Contractul colectiv de muncă, aşa cum s-a arătat mai sus.

Că este aşa, rezultă şi din Regulamentul intern al Rompetrol Welll Services SA care, la art. 10, alin. 1, prevede că personalul din activitatea de operaţii speciale la sonde lucrează în regim de lucru sistematic  peste programul normal de lucru ...f) excepţie faţă de prevederile  punctelor a) şi b) face: personalul operativ din activitatea de operaţii speciale la sonde, precum şi cel de pe autovehiculele de transport care efectuează sistematic ore  suplimentare peste programul normal de lucru şi pentru care primesc spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, cuprins între 10 şi 45% şi respectiv lucrează în  acord colectiv direct, în condiţiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă al societăţii.

De altfel, în acest sens sunt şi prevederile art.  114 Codul muncii care reglementează durata maximă legală a timpului de muncă.

Instanţa apreciază ca  neîntemeiată şi excepţia nulităţii art. 94.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte şi înregistrat la ITM P. sub nr. 160/12.05.2016, acesta fiind în concordanţă cu dispoziţiile Codului muncii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 53, alin. 1 Codul muncii, pe durata reducerii şi/sau întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepţia situaţiilor  prevăzute la art. 52, alin. 3. (2) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin. 1, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.

Conform art. 94.3 din CCM, în cazurile când din motive tehnice sau din alte motive (lipsa acută de comenzi din partea beneficiarilor), procesul de producţie a fost întrerupt, salariaţii vor fi pontaţi cu 8 ore aşteptare (8/A) şi vor fi salarizaţi cu 75% din salariul de bază pentru timpul respectiv lucrat, după ce în prealabil s-au acordat compensările pentru orele suplimentare lucrate, concediul de odihnă conform programării şi zilele de reparaţii aprobate conform anexei 3, justificate cu raport de lucru, cu condiţia ca încetarea lucrului să se fi produs fără vina lor, şi dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia societăţii; idem pentru lipsă de matetii prime, carburanţi, piese schimb, deficienţe organizatorice şi defecţiuni ale instalaţiilor şi utilajelor care nu sunt din vina personalului.

Din Deciziile Consiliului de Administraţie al R.SA depuse la dosarul cauzei (filele 37-46) rezultă că la nivelul societăţii pârâte s-a hotărât reducerea temporară a  activităţii pentru toţi salariaţii societăţii, prin reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu  reducerea corespunzătoare a salariului, în conformitate cu dispoziţiile art. 52, alin. 3 din Codul muncii.

Instanţa va respinge  ca neîntemeiate capetele de cerere privind drepturile salariale din perioada 01.10.2013 – 01.08.2016, pentru următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 459.001/23.03.2000, reclamantul Burada Stejărel Constantin a fost angajatul societăţii pârâte - fostă SC P. SA, începând cu data de 09.03.2000, în funcţia  de operator şofer lucrări speciale sonde.

Prin actul adiţional nr. 2 la contractul individual de muncă – fila 52, vol. 1 dosar s-a stabilit locul de muncă al reclamantului la punctul de lucru T. C.i, începând cu data de 01.08.2009.

Aşa cum s-a reţinut anterior, prin Regulamentul intern al R.SA, la art. 10 alin. 1, (1.1) – fila 56 dosar - s-a prevăzut că "personalul din activitatea de operaţii speciale la sonde lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru." iar la punctul f) se prevede: " Excepţie faţă de prevederile punctelor a) şi b) face: personalul operativ din activitatea de operaţii speciale la sonde, precum şi cel de pe autovehiculele de transport care efectuează sistematic ore suplimentare peste programul normal de lucru şi pentru care primesc spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, cuprins între 10% şi 45% şi respectiv lucrează în acord colectiv direct, în condiţiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă al societăţii."

Or, conform contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 459.001/23.03.2000, reclamantul B. S.l C. a deţinut funcţia de operator şofer lucrări speciale sonde şi,  ca atare,  a beneficiat de sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, cuprins între 10% şi 45%, spor cu caracter permanent, lista cuprinzând  activităţile, categoriile de personal, procentul cu care se majorează salariul tarifar realizat, numărul minim de ore suplimentare prevăzut  a se lucra peste programul normal de lucru precum şi numărul de zile ieşire în operaţie pentru care se acordă spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru  regăsindu-se în Anexa nr. 4 (fila 84 dosar) la "procedura de întocmire a pontajului – constituită ca anexă la Regulamentul Intern al Societăţii.

Ca atare, reclamantul nu este îndreptăţit la plata sporului de 75% şi respectiv 100% din salariul de bază,  pentru orele suplimentare efectuate şi necompensate  corespunzător cu ore libere plătite, prevăzut la art. 62.2 din Contractul Colectiv  de Muncă.

Neîntemeiată este  şi cererea prin care se solicită  obligarea societăţii pârâte la plata către reclamant a contravalorii orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 – 01.08.2016, ore menţionate în statele de plată ca fiind "absenţe motivate", în condiţiile în care, aşa cum rezultă din Deciziile depuse la filele 37-46 dosar, la nivelul societăţii pârâte s-a hotărât  reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână în perioada iunie 2015 – decembrie 2016, iar  conform proceselor-verbale încheiate  între societate  şi sindicat (odată cu adoptarea deciziilor de reducere a săptămânii de lucru), pontajul pentru  aceste zile de reducere a programului de lucru va fi de învoire/absent motivat.

Pentru aceleaşi considerente se respinge ca neîntemeiată şi cererea având ca obiect obligarea  pârâtei la plata contravalorii orelor efectuate  de reclamant în perioada 01.10.2013-01.08.2016 în care a fost la dispoziţia angajatorului timp de 8 ore /zi, dar unitatea pârâtă a înţeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producţie.

Având în vedere că reclamantul nu a precizat perioadele în care a fost delegat şi nici  nu a administrat probe din care să rezulte perioadele în care a fost delegat, instanţa va  respinge acest capăt de cerere; totodată va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, cât timp la dosar nu s-a făcut  dovada încheierii unui act adiţional la contractul individual de muncă în acest sens, şi nici o modificare a fişei postului, în sensul adăugării unor atribuţii suplimentare faţă de cele stabilite iniţial.

Instanţa reţine că nici în contractul individual de muncă şi nici în actele adiţionale depuse la dosar nu  se prevede dreptul reclamantului şi corelativ obligaţia unităţii de a plăti tichete de masă, astfel că instanţa va respinge ca neîntemeiată această cerere.

Cu  privire la cererea de plată a contravalorii zilelor în care a donat sânge, instanţa o  va respinge, cât timp societatea  pârâtă, prin statele de plată a făcut dovada achitării contravalorii zilelor în care reclamantul a donat sânge , respectiv câte o zi în luna noiembrie 2013, mai 2014, parilie, mai şi septembrie 2016. Or, aşa cum resie şi din concluziile de puse la dosar, reclamantul nu poate preciza nici numărul de zile în care a donat sânge  şi nic câte zile nu i-au fost plătite de societatea pârâtă.

Într-adevăr, în conflictele de muncă, sarcina probei este inversată, dar acest lucru nu înseamnă că angajatorului îi revine sarcina de a proba pretenţiile reclamantului, în condiţiile în care a depus la dosar înscrisuri justificative care ar contura prezumţia achitării integrale a drepturilor solicitate de reclamant.

Faţă de taote aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea, ca neîntemeiată

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare