Respectarea îndrumarului de casare. Netemeinicia motivelor de recurs invocate.

Prin urmare, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţei de fond în rejudecare nu se constată existenţa niciunei nulităţi în condiţiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă1865, în mod eronat afirmându-se în memoriul de recurs încălcarea prin¬ci-piului dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil, ipotezele analizate în cauzele Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate în memoriul de recurs neregăsindu-se în speţă.

Din actele şi lucrările dosarului, din explicaţiile date de către dl expert în cuprinsul lu¬-crării de expertiză completate, din conţinutul înscrisurilor, comunicărilor scrise evocate în cele ce pre¬ced, precum şi cu prilejul invitării dlui expert în şedinţă publică pentru a da lă¬mu¬riri, conform art. 211 Cod procedură civilă 1865, rezultă că petenta nu a furnizat expertului to¬po-graf toate da¬tele necesare, deşi sarcina probei îi incumbă, iar cursul procesului fusese sus¬pen-dat în mod succesiv, în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865 tocmai din acest mo-tiv.

Conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 şi respectiv conform îndru¬ma¬ru-lui deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tribunalului Maramureş, instanţa de fond în rejudecare avea obligaţia administrării probei cu expertiza judiciară şi şi-a îndeplinit această o¬bli¬ga¬ţie, obligaţie care nu este însă sinonimă cu satisfacerea solicitărilor petentei astfel cum a¬ces¬tea au fost redate în memoriul de recurs.

În aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, singura îngrădire adusă atribuţiilor judecătorului de fond derivă din obligativitatea punctelor de drept solu¬ţio¬na-te. Starea de fapt însă urmează să fie stabilită de instanţa de trimitere.

Îndrumarul deciziei de casare este obligatoriu sub două aspecte: asupra modului în ca¬re instanţa de recurs a rezolvat problema de drept şi asupra necesităţii de a se administra a-nu¬mite probe. Per a contrario, situaţia de fapt va fi stabilită de instanţa care rejudecă fondul şi care poate ajunge la aceeaşi concluzie cu aceea reţinută prin hotărârea casată.

Raportat la concluziile raportului de expertiză – filele 5-36 şi completării raportului de expertiză - filele 429-430, instanţa fondului în rejudecare nu a considerat utile alte su¬pli¬men¬te ale lucrării de expertiză, administrarea acestei probe derulându-se de altfel pe o durată de timp de aproape 5 ani de zile

Prin sentinţa civilă nr. 1014/17.06.2015, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 1066/336/2007* a fost respinsă plângerea formulată de către petenta F E în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală M pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate a¬su¬pra terenurilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că aşa cum reiese din înscrisurile de¬pu¬se în probaţiune de către petentă, aceasta este fiica numitului K A, care la rândul său este fiul lui K I.

La data de 09.11.2005, prin madatar FA (fiul petentei), aceasta a depus la Pri¬măria M o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după numitul K A (A), înregistrată sub nr. 64.

La data de 29.11.2005 petenta, prin mandatar, a formulat o ,,Notificare” adresată Pri-măriei comunei M prin intermediul executorului judecătoresc, prin care solicită resti¬tu¬i¬rea în natură a imobilelor constând în case de locuit, anexe, moară, piuă, înscrise în CF 4531, CF 4572, CF 1527 M, preluate în baza Procesului-verbal  încheiat la data de 15.12.1958.

La aceeaşi dată, petenta a formulat o altă cerere adresată Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar M, în care arată că este fiica lui K A şi nepoata lui K I, ambii decedaţi. Autorul ei a avut 8 fii şi fiice, toţi decedaţi şi fără urmaşi, ea fiind sin¬gura supravieţuitoare îndreptăţită la a formula cerere de reconstituire a dreptului de pro¬pri¬e¬tate, astfel că solicită stabilirea dreptului de proprietate al său asupra terenurilor pe care an¬te¬ce¬sorii ei le-au avut în proprietate în comuna M, conform enumerării din anexa la cerere, a¬ceasta fiind înregistrată la intimată sub nr.109/30.11.2005.

La această din urmă cerere Comisia Locală M de fond funciar a formulat şi trans¬mis petentei un răspuns la data de 08.06.2006, arătând că cererea sa a fost invalidată în¬trucât:

- nu face dovada cetăţeniei române;

- terenurile solicitate nu sunt în administrarea Primăriei;

- unele terenuri solicitate nu fac obiectul Legii nr. 247/2005, în extrasele CF apar per-soane fizice, astfel că fac obiectul Legii nr. 10/2001;

- dosarul este incomplet, lipsesc schiţele de amplasament întocmite de o persoană au-to¬rizată

- din evidenţele deţinute reiese că petenta, la plecarea în Israel, a vândut o parte din te¬renuri prin contracte autentificate notarial, aceste terenuri fiind apoi înscrise în CF pe cum¬pă-ră¬tori.

Împotriva acestei comunicări de invalidare, petenta a formulat contestaţie, în¬re¬gis¬tra¬tă sub nr. 2225/12.06.2006.

Prin Hotărârea nr. 771/C/13.11.2006 a Comisiei Judeţene Maramureş de stabilire a drep¬tului de proprietate asupra terenurilor s-a respins contestaţia depusă de petentă, pentru o su¬prafaţă nespecificată de teren agricol solicitată spre a fi reconstituit dreptul de proprietate, cu motivarea că petenta nu face dovada cetăţeniei române.

Împotriva acestei hotărâri petenta a formulat plângere, ce face obiectul acţiunii de faţă. În fapt, petenta a formulat plângere doar împotriva acestei hotărâri, în precizarea de ac-ţiune din data de 01.10.2008 referindu-se din greşeală şi la o hotărâre nr. 770/C/2006 - care nu s-a dovedit a fi emisă în legătură cu cererile petentei privind terenurile amplasate pe raza co-muna M.

Petenta este cetăţean român, redobândind cetăţenia română în temeiul art. 37 din Le-gea nr. 21/1991, aspect ce reiese din adresa nr. 4(02)7377/14,08.1995 emisă de Ambasada Ro-mâniei la Tel Aviv, dar şi din copia paşaportului emis pe numele său de autorităţile româ¬ne, astfel că motivul de invalidare avut în vedere de intimata Comisia Judeţeană Maramureş de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la emiterea Hotărârii nr. 771/C/2006 nu subzistă.

Aşa cum s-a arătat şi anterior, petenta este fiica numitului K A (A), care la rândul său este fiul lui K I. Conform arborelui genealogic depus de petentă, K I a avut 7 copii, tatăl petentei, K A fiind unul dintre aceştia. La rândul său, K A a avut 7 copii. Tatăl petentei a decedat în 1944 la Auschwitz, de asemenea făcându-se dovada că şi alţi fraţi ai petentei au decedat în acelaşi an şi în acelaşi loc.

Sub aspectul calităţii de moştenitoare după autorul indicat, respectiv K A (A), instanţa a reţinut că, aşa cum reiese din actele de stare civilă existente la dosarul ca¬uzei, petenta are vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate după acesta. De altfel, a¬cea¬stă calitate nu a fost contestată.

Pe de altă parte însă, petenta nu a depus nicio dovadă în susţinerea afirmaţiilor po¬tri¬vit cărora ar fi şi unica moştenitoare a bunicului său, K I, din adresa de la fila 121 dosar 1 primul ciclu procesual reieşind că trăiesc şi alţi membri ai familiei.

În ce priveşte întinderea dreptului său de proprietate, s-a reţinut că petenta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ale faptului că antecesorul său a fost persoană depo¬se-da¬tă de suprafaţa de 168,2 ha teren situat în comuna M, pentru care a solicitat re¬con¬sti¬tu¬i¬rea dreptului de proprietate.

Petenta a depus în probaţiune mai multe CF-uri din care reiese că antecesorii acesteia au fost proprietari de carte funciară asupra unor terenuri aflate pe raza comunei M, atât în intravilan cât şi în extravilan. Din expertiza administrată reiese că o parte din terenurile din căr-ţile funciare analizate au la ora actuală alţi proprietari decât antecesorii petentei, aceştia fiind întabulaţi în baza unor ho¬tărâri judecătoreşti cu titlu de drept uzucapiune, vânzare-cum¬pă¬rare etc. Însăşi petenta a de¬pus la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare în-cheiate între membri ai fa¬mi¬liei K, în calitate de vânzători, şi locuitori ai comunei M, în calitate de cumpărători, în perioada 1940-1949, pentru terenuri pe care aceştia le-au a¬vut în proprietate. Petenta con¬testă realitatea acestor contracte, deşi unele sunt legalizate no¬ta¬ri¬al, dar nu face nicio dovadă în sensul afirmaţiilor potrivit cărora respectivele înscrisuri ar fi fal¬se.

Trebuie precizat că, aşa cum arată intimata Comisia Locală M de fond funciar, co¬muna M nu a fost cooperativizată anterior anului 1990.

Reconstituirea unui drept de proprietate în baza legilor fondului funciar sau al Legii nr. 10/2001, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 presupune ca o condiţie e¬sen-ţială, ca imobilele asupra cărora se cere să se reconstituie dreptul de proprietate să fi fost pre-luate de stat (sau cooperativele agricole de producţie) în mod abuziv, fără un titlu valabil, sau în baza unui titlu valabil, fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării (art. 8,9 din Legea nr. 18/1991, art. 3, 4 din Legea nr. 1/2000, art. 1, 2 din Legea nr. 10/2001).

Este adevărat că la data de 15.12.1958 s-a încheiat un ,,Proces-verbal de inven¬ta¬ri¬e¬re” din care reiese că Sfatul Popular M a preluat anumite bunuri abandonate, proprietatea lui „CE” (K E), „plecată în statul Israel”, printre acestea fiind enumerate şi: „5) teren luncă fânaţ între Ion şi Gh. Hovrea 0,07 ha; 6) teren fânaţ peste părău la moară 0,12 ha; 7) zăvoi cu răchiţi peste apă 0,15 ha; 8) păşune şi zăvoi 0,30 ha şi arabil între drum şi apă, 9) teren arabil 0,40 ha fânaţ, 0,60 ha, 0,40 ha pietrari „La Petrărie”.

Aceste terenuri ar putea fi considerate ca fiind preluate abuziv, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, însă identificarea lor sub aspect de CF şi am¬plasamentul nu au fost posibile raportat la datele sumare menţionate în Procesul-verbal de in¬ventariere, reclamanta neaducând detalii suplimentare pentru o corectă şi clară identificare a a¬cestora, deşi instanţa i-a pus în vedere acest aspect, de mai multe ori, cauza fiind şi sus¬pen¬da-tă din acest considerent.

În lipsa unor date suplimentare de identificare, în completarea la raportul de ex¬per¬ti¬ză expertul a arătat că nu se poate pronunţa dacă terenurile din Procesul-verbal de inventariere încheiat în data de 15.12.1958 fac sau nu parte din suprafeţele ce sunt întabulate pe antecesorii pe¬tentei. De asemenea, expertul a arătat că terenul reconstituit numitului T V prin sentinţa civilă nr.2308/17.09.2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus nu face parte din tere¬nu¬ri¬le solicitate de reclamantă, neexistând suprapunere.

În speţa de faţă petenta nu a dovedit că terenurile pe care le revendică au fost pre¬lu¬a¬te abuziv de stat, după 1940, când şi în ce temei juridic a avut loc această preluare, nici din pro-batoriul administrat nereieşind aceste aspecte, astfel că lipseşte una din ipotezele esenţiale ale legii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate: preluarea abuzivă a imo¬bi¬le¬lor, deposedarea de aceste terenuri, aspecte faţă de care plângerea petentei a fost respinsă.

Respingerea acestei cereri nu echivalează însă cu negarea dreptului de proprietate al pe-tentei asupra terenurilor pe care sunt întabulaţi antecesorii săi, prezumţia de proprietate ins¬ti-tuită de art. 32 din Legea nr. 115/1938 nefiind răsturnată. În consecinţă, petenta se poate o¬ri-când prevala de înscrierile în cartea funciară în cadrul unei acţiuni de drept comun, în re¬ven¬di-care, acţiune imprescriptibilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 1014/17.06.2015 a Judecătoriei Vişeu de Sus, în ter¬me¬nul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurenta - petentă F. E., decedată în cursul procesului, acesta fiind continuat de moştenitorul său, F. A, solicitând în principal, casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rej¬u¬de¬care pri¬mei instanţe, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată şi precizată, dispunându-se pe cale de consecinţă anularea Hotărârii nr. 771/ C/2006 emisă de Comisia Judeţeană Maramureş de fond funciar şi reconstituirea dreptului de pro¬prietate în favoarea reclamantei asupra suprafeţei de teren, astfel cum a fost solicitată.

În motivele de recurs s-au invocat dispoziţiile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 şi art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865.

În ceea ce priveşte primul motiv de casare invocat - raportat la art. 304 pct. 5 şi art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 se susţine că prima instanţă a încălcat dreptul la apărare în con¬¬diţiile în care nu a dat petentei posibilitatea de a lua la cunoştinţă în timp util de com¬ple¬¬ta-rea de expertiză, de a-şi formula apărarea raportat la aceasta şi de a formula obiecţiuni la lu¬¬cra¬-rea de expertiză astfel cum a fost completată.

În concret la termenul de judecată din 09.04.2015, instanţa de judecată a admis ce¬re¬rea de amânare, reţinând împrejurarea obiectivă (decesul mamei avocatului reprezentant al pe¬ten-tei) ce a împiedicat formularea din timp a unor obiecţiuni la expertiză.

Totodată, instanţa a dispus, din oficiu, completarea expertizei întocmită în cauză, con¬-siderând că, în condiţiile art. 212 Cod procedură civilă 1865, această lucrare de expertiză de¬-pusă la precedentul termen de judecată nu este lămuritoare.

În memoriul de recurs se reclamă încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Eu¬ro¬pea-nă a Drepturilor Omului şi a dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, cu referiri la ju-risprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cauzele Campbell şi Fell contra Marii Bri¬-tanii, Kerojarvi contra Finlandei, Mantovanelli contra Italiei.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare invocat, în motivele de recurs se sus¬ţine că prima instanţă nu a lămurit cauza sub toate aspectele şi se consideră că s-ar impune ca¬¬sarea pentru efectuarea unui supliment de expertiză sau a unei noi expertize în cauză, a¬pre¬ci-indu-se că raportul de expertiză nu este întrutotul lămuritor cauzei, fiind efectuat fără de¬pla¬¬sa-rea expertului la faţa locului şi doar prin consultarea dosarului cauzei şi a colilor de carte fun¬-ciară.

Recurenta consideră că era necesar ca instanţa să stăruiască în aflarea adevărului şi să e-fectueze o adresă către Comisia Locală M de reconstituire a dreptului de proprietate pri¬va¬tă asupra terenurilor, pentru a preciza dacă suprafeţele de teren identificate de expertul de¬sem¬nat în cauză au fost preluate în orice formă de la petentă, cine le foloseşte în prezent şi care este natura şi destinaţia acestora (agricole, curţi construcţii etc.); dacă în comuna M au fost eliberate titluri de proprietate în condiţiile legilor fondului funciar şi dacă există într-adevăr la dispoziţia Comisiei Locale M de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor o suprafaţă de 8.017,7241 ha teren pentru care urmează a fi eliberate titluri de proprietate şi în ce temei.

Recurenta susţine necesitatea administrării unei atare probe în condiţiile în care în lip¬¬sa unui probatoriu lămuritor, prima instanţă a respins plângerea reţinând pe de o parte că pe¬tentei nu i-a fost în vreun fel preluat terenul agricol în litigiu după 1948, iar pe de altă parte că în comuna M nu se poate proceda la reconstituirea dreptului de proprietate întrucât nu a fost cooperativizată anterior anului 1990.

Nu este clarificat dacă şi terenurile identificate de expert ca aparţinând antecesorilor pe¬¬tentei fac parte dintre cele 8.017,7241 ha menţionaţi de expert ce ar urma a face obiectul e¬li¬-berării unor titluri de proprietate.

Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, re¬cu-ren¬ta şi respectiv moştenitorul acesteia susţin şi petitul subsidiar din recurs vizând modi¬fi¬ca¬rea sentinţei şi admiterea plângerii astfel cum aceasta a fost precizată, considerând  că prin pro-batoriul administrat la dosarul cauzei s-a dovedit îndreptăţirea reclamantei la reconstituirea drep¬tului de proprietate asupra terenurilor situate în comuna M ce au aparţinut ante¬ce¬so¬rului reclamantei (născută K), sentinţa prin care este respinsă în tot plângerea fiind lipsită de temei legal.

Contrar reţinerilor instanţei, avute în vedere ca prim argument al respingerii acţiunii, în sensul că nu s-ar fi dovedit de către petentă că este unica moştenitoare a antecesorului său K I, se susţine atât clarificarea acestui aspect de către „Autoritatea pentru Memoria şi Re¬¬cunoştinţa Adusă Eroilor şi Martirilor Holocaustului” prin adresa existentă la dosar, cât şi pre¬¬zumţia legală decurgând din însăşi formularea cererii de reconstituire a dreptului de pro¬pri¬e¬tate doar de către petentă, aceasta fiind astfel singura îndreptăţită potrivit dispoziţiilor le¬gi¬lor fon¬dului funciar la reconstituirea dreptului de proprietate (reconstituire care are loc la ce¬rere).

Recurenta consideră că se conchide în mod nelegal că antecesorul petentei nu ar fi fost o persoană deposedată de suprafaţa solicitată de 168,2 ha teren situat în comuna M.

Este indiscutabil că nu are relevanţă în analizarea caracterului legal şi temeinic al ac¬ţi-unii câtimea obiectului cererii (acţiunea putând fi admisă şi în parte). Din această per¬s¬pec¬ti¬vă nelegalitatea hotărârii se remarcă cel puţin în privinţa suprafeţei de 33,467 ha identificată de expert ca fiind înscrisă în CF pe numele antecesorilor reclamantei, precum şi a terenurilor i-dentificate înscrise pe antecesorii petentei fără suprafaţa menţionată în CF, ce au fost men¬ţi¬o-na¬te deopotrivă de expert în raport (completarea de expertiză - punctul 3: „mai există terenuri în¬scrise în CF-uri pe numele antecesorilor petentei, în afară de 334677 mp prezentate în ta¬be¬lul anexă, care nu au suprafaţa stabilită în CF-uri”).

Raportat la neclarificarea de către instanţă, în pofida îndrumarului deciziei civile nr. 160/R/17.02.2011 (în care se menţionează în mod ex¬pres „o modificare a sentiţei nu este po¬si-bi¬lă în situaţia dată, când nu au fost clarificate as¬pec¬¬tele privind îndreptăţirea la reconstituire, su¬prafaţa, dovada proprietăţii…”), a împrejurării dacă suprafeţele identificate de expert au fost sau nu preluate în vreun fel de autorităţi, con¬si¬deră hotărârea ca fiind nelegală, în con¬di¬ţi¬i-le în care la dosar există şi probaţiune în acest sens.

Solicită a se reţine că la dosarul cauzei există şi procesul verbal de inventariere (de ex¬-propriere) din 15.12.1958, care deşi nu cuprinde toate bunurile preluate abuziv de la re¬cla¬man-tă, face dovada preluării bunurilor reclamantei de către fostele autorităţi comuniste, în po¬fi¬da reţinerilor eronate ale primei instanţe.

Îndreptăţirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate subzistă în con¬di¬ţi¬ile în care suntem în situaţia unei preluări abuzive a terenurilor.

Este obligaţia autorităţii să clarifice aspectele relative la preluarea terenurilor agri¬co¬le (şi/sau curţi construcţii) anterior anului 1990 de la antecesorii petentei.

Respingerea acţiunii pe considerentul nedovedit că terenurile nu au fost coo¬pe¬ra¬ti¬vi¬za¬te şi mai mult, în condiţiile în care nu s-a clarificat ce s-a întâmplat cu terenurile după pre¬lu¬a¬rea în mod abuziv, face ca sentinţa să fie vădit nelegală. De prevederile legilor fondului fun¬ci¬ar beneficiază şi persoanele cărora li s-au preluat terenurile, iar atâta timp cât nu s-a clarificat mo-dul în care au fost preluate terenurile şi persoanele care deţin în prezent aceste terenuri şi cu ce titlu, respingerea acţiunii pe considerentul general că, comuna M nu a fost zonă cooperativizată, este pe cât de nelegal, pe atât de nefondat, consideră recurenta.

Recurenta arată că prin cererea de reconstituire formulată la data de 30.11.2005 (e¬xis-tentă la dosarul cauzei – în volumul I, împreună cu copia actelor depuse la dosarul de fond fun¬ciar), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna M, ce au aparţinut antecesorilor reclamantei.

S-au anexat în susţinerea cererii extrase de carte funciară, acte de stare civilă pentru do-vedirea filiaţiei (acte de naştere, deces, căsătorie), act emis de „Autoritatea pentru Memoria şi Recunoştinţa Adusă Eroilor şi Martirilor Holocaustului” din care rezultă că reclamanta este singurul moştenitor în viaţă (celelalte rude ale reclamantei decedând în urma Holocaustului), pre¬cum şi o declaraţie pe proprie răspundere că nu a mai beneficiat reclamanta de măsuri re¬pa-ratorii.

Toate aceste constituie probe ce susţin caracterul legal şi temeinic al cererii de re¬con¬sti-tuire invalidată prin hotărârea contestată, obiect al litigiului, arată recurenta.

Reclamanta este cetăţean român astfel cum rezultă din adresa nr. 4(02)7377/14.08. 1995 emisă de Ambasada României în Israel ce atestă redobândirea de către reclamantă a ce¬tă-ţeniei române.

Faţă de hotărârea Comisiei Locale de fond funciar M nr. 109/30.11.2005, de res¬pin¬gere a cererii, reclamanta formulează contestaţie, respinsă de Comisia Judeţeană Ma¬ra¬mu¬reş de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Hotărârea nr. 771/C/ 13.11.2006.

Respingerea contestaţiei prin hotărârea nr. 771/C/2006 este argumentată pe conside¬ren-tul că nu se face dovada cetăţeniei reclamantei.

Este indiscutabil că respingerea contestaţiei pe acest unic considerent, faţă de actul de-pus în probaţiune la dosar, justifică admiterea acţiunii şi anularea hotărârii contestate (orice alt argumente ulteriore aduse în apărare în litigiu neavând relevanţă prin prisma argumentului pentru care s-a propus invalidarea cererii), consideră recurenta.

Nu numai că acest considerent avut în vedere de comisiile de fond funciar nu se jus¬ti¬fi-că dar reclamanta este persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra te¬-renurilor ce au aparţinut antecesorului său, arată recurenta.

Dovada dreptului de proprietate s-a făcut atât cu extras de carte funciară cât şi cu re-gis¬trul agricol (pentru parte din teren), precum şi cu actul denumit „proces verbal de inven¬ta¬ri-e¬re din 15.12.1958”.

Astfel cum rezultă din arborele genealogic depus la dosar coroborat cu actele de stare civilă reclamanta F.E., născută K, este succesoarea lui K A. fiul lui K. I. - proprietarii înscrişi în cartea funciară.

Au fost depuse în acest sens la dosarul cauzei extrasele de carte funciară depuse şi la do¬¬sarul de fond funciar. Astfel anexat contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Comisiei Lo-ca¬le de fond funciar, au fost anexate extrase de carte funciară după colile 1537, 4531, 4572, 3184, 3185, 1918, 1867, 3116, 7358, 756, 4503, 3414, 4653, 4606, 4645.

În acelaşi sens s-a depus de către reclamantă un tabel al terenurilor ce au aparţinut an¬¬-tecesorilor cuprinzând terenurile înscrise în colile CF 786, 416, 118, 1142, 1151, 1146, 1137, 119, 1057, 1053, 1039, 831, 821, 816, 543, 445, 431, 347, 254, 171, 170, 397, 398, 168, 89, 1079, 1083, 2615, 291, 316, 1044, 1050, 1225, 1247, 1308, 1309, 1311, 1312, 1331, 1354, 1363, 1364, 1377, 1395, 1441, 1442, 1449, 1470, 1472, 1473, 1490, 1449, 1538, 1543, 1569, 1612, 1729, 1730, 1731, 1732, 1788, 2012, 2169, 2185, 2220, 2221, 2222, 2223, 2410, 2629, 3149, 3190, 3273, 3523, 4266, 4250, 4267, 4384, coli CF care se găsesc deopotrivă la dosarul ca¬uzei (depuse şi se expertul T. judiciar împreună cu raportul de expertiză).

Prin precizarea de acţiune depusă la fila 286 din vol. II al dosarului, reclamanta a pre-cizat câtimea obiectului cererii, în sensul solicitării de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 168,2 ha teren situat în comuna M. Toate acestea se co-roborează cu restul probaţiunii administrate atât în dosarul instanţei cât şi în dosarul de fond funciar.

De altfel, chiar instanţa fondului reţine dreptul de proprietate al petentei, constatând că în cartea funciară sunt întabulaţi antecesorii acesteia şi reţinând prezumţia instituită de art. 32 din legea nr. 115/1938.

În vederea identificării terenurilor ce fac obiectul cererii de reconstituire şi care au a¬par-ţinut antecesorilor reclamantei, s-a dispus efectuarea unei expertize, în considerarea în¬dru¬ma-rului deciziei de casare nr. 160/R/17.02.2011 a Tribunalului Maramureş pronunţată în pri¬mul ciclu procesual.

În acest sens a fost efectuat în cauză un raport de expertiză T.ă judiciară de către dl. ing. P.G., împreună cu o completare de expertiză întocmită de către acelaşi expert (de¬pusă la termenul din 28.05.2015).

Intimata Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar M a depus în¬tâm-pinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţate ca fiind legală şi temeinică.

În motivarea întâmpinării, intimata Comisia Locală M de aplicare a legilor fon¬du¬lui funciar a arătat că, în opinia sa, în cauză nu se regăseşte niciuna dintre ipotezele pre¬vă¬zu¬te de Codul de procedură civilă 1865 pentru casarea cu trimitere spre rejudecare a unei ho¬tă¬râri judecătoreşti, iar prezentul dosar este înregistrat pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus din anul 2007.

Petenta a beneficiat la fondul cauzei de apărare calificată, fiind reprezentată de doi avocaţi, nefiind sustenabile criticile vizând nerespectarea dreptului la apărare.

Completarea la lucrarea de expertiză a fost depusă la dosar cu zece zile înainte de ter-me¬nul de judecată, reprezentanţii petentei având timp suficient pentru a lua cunoştinţă de con-ţi¬nutul acestei completări şi a formula eventuale obiecţiuni.

Expertiza răspunde tuturor obiectivelor stabilite, iar instanţa fondului a respectat în¬dru-marul deciziei de casare.

Pe fondul cauzei, intimata arată că localitatea M nu a fost cooperativizată.

Îi revenea petentei sarcina probei în a dovedi că terenul solicitat a fost preluat de către Statul Român în mod abuziv.

Din concluziile completării raportului de expertiză rezultă  că terenurile identificate în cărţile funciare acolo menţionate nu au fost preluate de către Statul Român.

Prin cererea de recurs, recurenta critică raportul de expertiză susţinând că nu este lă¬mu¬-ritor sub acest aspect, însă nu aduce nicio dovadă din care să rezulte că suprafaţa reven¬di¬ca¬tă a fost preluată în mod abuziv. Prin urmare, intimata consideră că recurenta nu poate ob¬ţi¬ne reconstituirea dreptului de proprietate prin legile fondului funciar, legi reparatorii, res¬pec¬tiv de repunere în drepturi a foştilor proprietari deposedaţi abuziv de Statul Român în timpul re-gimului comunist sau a moştenitorilor acestora, prima instanţă reţinând corect, în opinia in¬ti¬-matei că recurenta, în măsura în care se consideră îndreptăţită, are posibilitatea să le re¬ven¬di¬ce de la actualii deţinători persoane fizice pe calea dreptului comun.

Intimata arată că bunurile care fac obiectul procesului verbal de inventariere din 1958 puteau face obiectul Legii nr. 10/2001, cu respectarea procedurii şi a termenului de de¬pu¬nere a notificării, însă petenta a depus cererea la data de 30.11.2005, sub nr. 109, funda¬men¬¬tată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005. Imobilele care fac obiectul procesului verbal de in¬ven¬tariere din 1958 nu au putut fi identificate deoarece petenta nu a adus date suplimentare des¬¬pre acele terenuri pentru a putea fi identificate.

În etapa procesuală a recursului, în acord cu dispoziţiile art. 305 Cod procedură civilă 1865, a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost emisă adresa către Comisia Locală M, în sensul criticii formulate în recurs.

Analizând sentinţa civilă nr. 1014/17.06.2015 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe baza motivelor de recurs formulate, a apărărilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a constatat că recursul este în parte fondat şi ur-mea¬ză a fi admis în parte.

În ceea ce priveşte solicitarea din memoriul de recurs de casare a sentinţei nr. 1014/ 17.06.2015 a Judecătoriei Vişeu de Sus cu trimitere a cauzei spre rejudecare, aceasta este ne¬în-temeiată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului Judecătoriei Vişeu de Sus în rejudecare nu se identifică niciuna dintre ipotezele prevăzute de Codul de procedură civilă 1865 pentru ca¬sa¬rea hotărârii.

Analizând dosarul Judecătoriei Vişeu de Sus în rejudecare, se remarcă faptul că ins¬tan-ţa de trimitere a respectat dispoziţiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 care arată că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, pre¬cum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 160/R/17.02.2011 a Tribunalului Ma-ramureş, îndrumarul deciziei de casare conţinea în esenţă ideea necesităţii administrării pro¬¬bei cu expertiza T.ă judiciară în specialitatea topografie.

În rejudecare, instanţa de trimitere, cu respectarea dispoziţiilor art. 315 alin. 1 Cod pro-cedură civilă 1865 a pus în discuţie îndrumarul deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tri¬bu¬na-lului Maramureş, dispunând citarea petentei cu menţiunea să indice exact suprafeţele de te¬ren ce urmează a fi identificate şi punând în vedere formularea de obiective pentru lucrarea de ex-pertiză judiciară în specialitatea topografie ce urma a fi efectuată în conformitate cu în¬dru¬ma-rul deciziei de casare.

Încuviinţând administrarea probei cu expertiza T.ă judiciară în specialitatea topo¬gra¬fie, instanţa de trimitere, cu luarea în considerare a tuturor obiectivelor propuse de părţi, a solicitat expertului B.I., numit conform art. 202 Cod procedură civilă 1865:

1. să identifice, ca amplasament, întindere şi vecinătăţi, terenurile care fac obiectul ce-rerii de reconstituire a petentei FE potrivit extraselor de carte funciară existente la do¬sar şi procesului-verbal de inventariere din 15.12.1958 încheiat cu Sfatul Popular M, existent la dosar;

2. să se pronunţe dacă aceste terenuri au fost preluate sub orice formă de către Statul Ro¬mân sau organele executive ale fostului Consiliu Popular M după anul 1945;

3. să arate dacă aceste terenuri sunt afectate de sarcini sau nu, cine le foloseşte în pre-zent, de cât timp şi cu ce titlu, precum şi natura acestora;

4. să întocmească schiţe topografice pentru terenurile de la pct. 2 şi 3;

5. să se pronunţe dacă există suprapunere între terenul reconstituit numitului T V potrivit sentinţei civile nr. 2308/17.09.2007 a Judecătoriei Vişeu de Sus, înscris în CF 1079 M nr. top. 4298/7 şi terenurile solicitate de petentă;

6. să precizeze dacă există vreo posibilitate de restituire în natură a vreunei suprafeţe de teren, în caz afirmativ să precizeze suprafaţa restituibilă;

7. să efectueze dezmembrări, dacă se impun, ţinând cont de normele impuse de către OCPI privitoare la dezmembrări, parcelări, acordare de numere topografice;

8. să arate dacă terenurile au fost în administrarea autorităţilor publice locale la data ce-rerii de reconstituire şi până în prezent şi în care UAT se situează.

La data de 27.07.2012, petenta a solicitat înlocuirea dlui expert BI cu dl. expert PG.

Urmare unor cereri repetate ale petentei având ca obiect înlocuirea dlui expert Bo¬roi¬ca Ioan şi a timpului scurs de la numirea acestuia fără să se fi efectuat lucrarea de expertiză, la data de 08.11.2012 instanţa de fond a procedat la înlocuirea dlui expert B cu dl. expert PG, comunicându-i-se acestuia din urmă obiectivele expertizei.

La data de 23.04.2013, dl. expert P G încunoştiinţează instanţa fondului că nu poate efectua raportul de expertiză ordonată de instanţă doar ţinând cont de extrasele de car¬te funciară depuse la dosar şi de procesul verbal de inventariere din 1958. Dl. expert PG semnala faptul că în unele extrase de carte funciară nici nu apare suprafaţa, cărţile fun¬¬¬ciare indicând proprietari, fără a garanta suprafaţa.

Dl. expert P G, semnala prin adresa comunicată la dosar la data de 23.04. 2013, imposibilitatea identificării suprafeţelor de teren solicitate de petentă – fără efectuarea de măsurători concrete în teren în prezenţa părţilor şi de asemenea faptul că expertul nu are drep-tul de a intra pe terenurile deţinute de anumite persoane fără ca acestea să fie chemate în ju-decată în calitate de pârâţi, nu are posibilitatea să le măsoare terenurile, să le stabilească su¬pra-feţele, să le identifice, să stabilească vecinătăţi, să identifice suprafeţe în vederea retroce¬dă¬rii.

La termenul de judecată din 09.05.2013, instanţa de trimitere a pus în discuţie as¬pec¬te-le semnalate de către dl. expert, respectiv imposibilitatea realizării expertizei T.e ju¬di¬ci¬a¬re în specialitatea topografie fără efectuarea de măsurători concrete în teren în prezenţa păr¬ţi¬lor, aspecte consemnate în practicaua încheierii şedinţei publice din 09.05.2013.

Instanţa de fond a pus în discuţie petentei necesitatea prezentării şi punerii la dis¬po¬ziţia expertului a tuturor elementelor necesare întocmirii raportului de expertiză sub sancţiunea sus-pendării judecării cauzei în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865.

Prin cererea de amânare depusă la dosar la data de 31.05.2013, petenta prin avocat ales a învederat instanţei că doamna avocat, reprezentanta petentei, i-a solicitat d-lui expert să în-trebe locuitorii din zonă dacă pot să ajute în identificarea terenurilor. Din înscrisul depus de pe¬tentă prin avocat ales la dosar la data de 31.05.2013 rezultă că petenta nu era în măsură să ofere dlui expert elementele de identificare necesare identificării terenurilor solicitate.

Prin încheierea şedinţei publice din 12.09.2013, instanţa de trimitere, constatând că, deşi i s-a comunicat petentei, respectiv apărătorului acesteia, necesitatea de a pune la dispo¬zi¬ţia expertului toate înscrisurile şi datele necesare efectuării raportului de expertiză, aceasta nu s-a întâmplat, în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865, constatând că judecata ca¬u¬zei este împiedicată din vina petentei, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune la dispoziţia ex-pertului toate datele necesare efectuării expertizei, a dispus suspendarea judecării cauzei.

La solicitarea petentei, cauza a fost respusă pe rol.

Prin încheierea şedinţei publice din 09.01.2014, instanţa fondului constatând din nou că desfăşurarea normală a cursului judecăţii este împiedicată din vina petentei, care nu se pre-zen¬tase în instanţă nici personal, nici prin reprezentant, apărător ales, în baza art. 1551  Cod procedură civilă 1865 instanţa de fond a dispus pentru a doua oară suspendarea judecării ca-uzei.

Este important de reţinut că sarcina probei incumbă petentei. Instanţa de fond, cu a¬pli-carea dispoziţiilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 vizând rolul activ al ins¬tan¬ţe¬lor şi în respectarea dispoziţiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 şi respectiv a în¬dru¬ma¬-rului deciziei de casare, ce conţinea referirea la efectuarea expertizei T.e judiciare în spe-cialitatea topografie, a acordat un număr foarte mare de termene de judecată în vederea efectuării expertizei, a dispus suspendarea judecăţii în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865 şi a procedat de două ori la repunerea cauzei pe rol, deşi aspectele puse în discuţie de către expertul topograf nu fuseseră elucidate tocmai în vederea administrării probei cu expertiza T.ă judiciară în specialitatea topografie şi respectiv în vederea respectării îndrumarului deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tribunalului Maramureş.

În conformitate cu dispoziţiile art. 211 Cod procedură civilă 1865, dl. expert PG a fost invitat în şedinţa publică din 24.04.2014, pentru a da lămuriri. Expert PG a explicat faptul că pe hărţile concretuale nu se poate măsura suprafaţa, că în obiectivele so¬licitate de petentă i se solicită să măsoare terenuri, să facă dezmembrări, comasări, alipiri, dez¬lipiri, în timp ce reprezentanta petentei, dna avocat M.G.E.arătat că a so¬li¬citat verificarea situaţiei cărţii funciare, care este suprafaţa naţionalizată. Din înscrisul de la filele 98-99 rezultă că petenta nu era în măsură să arate elementele de i¬den¬tificare în teren.

Conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, datată 11.07.2014, petenta şi-a de¬-semnat un nou reprezentant convenţional, pe dl. avocat SF, care a formulat în ca¬u¬ză, în faţa instanţei de fond, cereri de amânare succesive - filele 189, 198, 206, 214 - vol. I din dosarul Judecătoriei Vişeu de Sus în rejudecare şi respectiv filele 423, 436 din volumul al doi¬lea din dosarul de fond.

Raportul de expertiză T.ă judiciară întocmit de către dl expert P G a fost de¬pus la dosar fiind înregistrat la data de 25.02.2015.

Cererea de amânare la care se referă recurenta în memoriul de recurs înregistrată la da¬ta de 09.04.2015 - fila 423, a fost avută în vedere de către instanţa de fond, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 09.04.2015, în care instanţa de fond consemnează că, având în ve¬-dere motivele invocate de reprezentantul petentei, dl avocat SF, instanţa con¬si¬de¬ră întemeiată cererea de amânare formulată de acesta, admite cererea de amânare şi amână ju¬de¬¬cata cauzei la data de 28.05.2015, termen de judecată dat în cunoştinţă petentei prin avocat MGE şi prin avocat SF.

Instanţa de fond a dispus dlui expert completarea lucrării de expertiză, iar din înscrisul aflat la fila 428 rezultă aducerea la cunoştinţa reprezentantului petentei a dispo¬zi¬ţi¬ilor date de către instanţă.

Dl expert a depus la dosar completarea lucrării de expertiză la data de 18.05.2015, fiind adusă la cunoştinţă părţilor şi discutată în şedinţă publică.

Prin urmare, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţei de fond în rejudecare nu se constată existenţa niciunei nulităţi în condiţiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă1865, în mod eronat afirmându-se în memoriul de recurs încălcarea prin¬ci¬piului dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil, ipotezele analizate în cauzele Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate în memoriul de recurs neregăsindu-se în speţă.

Din actele şi lucrările dosarului, din explicaţiile date de către dl expert în cuprinsul lu¬-crării de expertiză completate, din conţinutul înscrisurilor, comunicărilor scrise evocate în cele ce pre¬ced, precum şi cu prilejul invitării dlui expert în şedinţă publică pentru a da lă¬mu¬riri, conform art. 211 Cod procedură civilă 1865, rezultă că petenta nu a furnizat expertului to¬po-graf toate da¬tele necesare, deşi sarcina probei îi incumbă, iar cursul procesului fusese sus¬pen-dat în mod succesiv, în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865 tocmai din acest mo-tiv.

Conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 şi respectiv conform îndru¬ma¬ru¬lui deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tribunalului Maramureş, instanţa de fond în rejudecare avea obligaţia administrării probei cu expertiza judiciară şi şi-a îndeplinit această o¬bli¬ga¬ţie, obligaţie care nu este însă sinonimă cu satisfacerea solicitărilor petentei astfel cum a¬ces¬tea au fost redate în memoriul de recurs.

În aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, singura îngrădire adusă atribuţiilor judecătorului de fond derivă din obligativitatea punctelor de drept solu¬ţio¬na-te. Starea de fapt însă urmează să fie stabilită de instanţa de trimitere.

Îndrumarul deciziei de casare este obligatoriu sub două aspecte: asupra modului în ca¬re instanţa de recurs a rezolvat problema de drept şi asupra necesităţii de a se administra a¬nu¬mite probe. Per a contrario, situaţia de fapt va fi stabilită de instanţa care rejudecă fondul şi care poate ajunge la aceeaşi concluzie cu aceea reţinută prin hotărârea casată.

Raportat la concluziile raportului de expertiză şi completării raportului de expertiză, instanţa fondului în rejudecare nu a considerat utile alte su¬pli¬men¬te ale lucrării de expertiză, administrarea acestei probe derulându-se de altfel pe o durată de timp de aproape 5 ani de zile.

În cauză nu se impune casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare.

Obiectul prezentului dosar îl constituie plângerea petentei F.E. împotriva Ho¬tă¬rârii Comisiei Judeţene Maramureş de aplicare a legilor fondului funciar nr. 771/C/13.11. 2006, prin care a fost respinsă contestaţia depusă de petenta F E pentru o suprafaţă nes¬pecificată de teren agricol solicitată prin cererea nr. 109/30.11.2005, în hotărâre mo¬ti¬vându-se că petenta nu face dovada cetăţeniei române.

Petenta a făcut dovada redobândirii cetăţeniei române în temeiul art. 37 din Legea nr. 21/1991. Aşadar, petenta urma a face dovada îndreptăţirii asupra terenului agricol solicitat.

Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Consiliul Local al comunei M sub nr. 109/30.11.2005, petenta a solicitat reconstituirea dreptului de pro¬pri¬etate asupra terenurilor pe care antecesorii săi le-au avut în proprietate în comuna M, jud. Maramureş, conform enumerării din anexă, anexă care face parte integrantă din cererea de reconstituire, după cum afirmă petenta.

În anexa ce face parte integrantă din cererea depusă cum însăşi petenta afirmă, sunt men¬ţionate te¬re¬nuri identificate în CF 1079, 1537, 4531, 4572, 3184, 3185, 1918, 1867, 3116, 1363, 7358, 756, 4503, 3414, 4653, 4606, 4645, 4503 M, cărţi funciare ale căror copii şi respectiv tra¬du¬ceri au fost depuse şi în etapa procesuală a recursului, la solicitarea instanţei de recurs.

Prin urmare, potrivit cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 109/2005, astfel cum se reflectă în lucrările Comisiei Locale M acestea erau elementele supuse analizei pentru verificarea îndreptăţirii la reconstituire.

Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 109/2005, înregistrată la Co-misia Locală M de aplicare a legilor fondului funciar nu rezultă că petenta ar fi so¬li¬ci¬tat reconstituirea dreptului de proprietate şi asupra terenurilor care au făcut obiectul pre¬ci¬ză¬ri¬lor de acţiune depuse pentru termenele de judecată din 01.10.2008 şi respectiv 26.11.2008 prin care în final se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 168,2 ha - teren agricol.

Conform Legii nr. 18/1991 şi respectiv a Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere şi presupune urmarea unei proceduri administrative prevăzute în lege, respectiv depunerea unei cereri de reconstituire la Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a localităţii în raza teritorială a căreia se află terenurile, cu indicarea suprafeţelor de teren şi cu anexarea actelor doveditoare, conform art. 9 din Legea nr. 18/1991, respectiv Titlul VI art. III din Legea nr. 247/2005.

Precizările de acţiune prin care petenta solicită în final reconstituirea dreptului de pro-prietate pentru 168,2 ha de teren agricol sunt întemeiate în drept pe art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă 1865 care se referă la ipoteza în care reclamantul măreşte sau mic¬şo¬rea¬ză câtimea obiectului cererii, ipoteză care nu se regăseşte în speţă, extinderea cererii de către pe-tentă de maniera expusă neputând fi întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă 1865.

Pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi res¬pec¬tiv a Legii nr. 247/2005, solicitantul trebuie să facă dovada, printre alte aspecte, şi a fap¬tu¬lui că terenul solicitat a fost preluat de către stat în perioada de referinţă a legii şi în mod a¬bu¬ziv. Această probă poate fi făcută, într-adevăr, şi prin dovedirea deţinerii terenului de către stat la un moment dat ulterior anului 1945, ceea ce prezumă preluarea abuzivă, atâta timp cât sta¬tul însuşi nu dovedeşte o modalitate de preluare fără caracter abuziv. În lipsa unor mijloace de probă concrete, inclusiv prezumţia decurgând din faptul deţinerii terenului de către stat men¬-ţionată mai sus, instanţa de judecată nu poate întemeia însă o prezumţie judecătorească de pre-luare abuzivă de stat în perioada de referinţă doar întemeiat pe faptul de notorietate al e¬fec¬tu-ării acestui gen de preluări în perioada regimului comunist. Faptul notoriu al efectuării unor pre¬luări abuzive de către statul comunist nu este suficient pentru a extrage o prezumţie ju¬de¬că-torească în sensul că într-o anumită cauză concretă a operat o asemenea preluare.

Aşa cum s-a arătat în mod constant în doctrină şi jurisprudenţă, cel care solicită re¬con-stituirea dreptului de proprietate trebuie să facă dovada continuităţii deţinerii suprafeţelor de terenuri în cazul unor acte primare datând din secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, cum este situaţia unor coli funciare în speţă, prin acte ulterioare, fie translative sau de¬cla¬ra¬tive de proprietate, înscrierea în registrul agricol dând naştere unei prezumţii potrivit căreia, la data înscrierii în registrul agricol, persoana solicitantă mai era proprietarul doar al su¬pra¬fe¬ţei înscrise.

În speţă, conform Registrului agricol din anul 1956, antecesorul petentei era înscris cu suprafaţa totală de teren de 1 ha 60 ari - fila 65 vol. I, iar în Registrul agricol 1958, mai figura cu suprafaţa de 30 ari total teren arabil, pe fila din Registrul agricol 1958 existând men¬ţi¬unea „plecat în Statul Israel cu toată familia în anul 1958”.

În colile de carte funciară menţionate în anexa la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate care face parte integrantă din cererea de reconstituire, există menţiuni despre exproprierea de la Reforma Agrară din 1921, preluări de către statul maghiar în 1943, sentinţe prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către persoane fizice care nu sunt părţi în proces, iar din calculul matematic al suprafeţelor de teren înscrise în aceste cărţi funciare şi neafectate de astfel de menţiuni rezultă o suprafaţă de teren mai mi¬că decât cea înscrisă în Registrul Agricol din 1956.

Din expertiza administrată reiese că o parte din terenurile din căr¬ţile funciare ana¬li¬za¬te au la ora actuală alţi proprietari decât antecesorii petentei, aceştia fiind întabulaţi în baza u¬nor ho¬tărâri judecătoreşti cu titlu de drept uzucapiune, vânzare-cum¬pă¬rare etc. Însăşi petenta a de¬-pus la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare în¬cheiate între membri ai fa¬¬mi-liei K, în calitate de vânzători, şi locuitori ai comunei M, în calitate de cum¬pă¬ră¬tori, în perioada 1940-1949, pentru terenuri pe care aceştia le-au a¬vut în proprietate. Petenta con¬¬testă realitatea acestor contracte, deşi unele sunt legalizate no¬ta¬ri¬al, dar nu face nicio do¬va¬dă în sensul afirmaţiilor potrivit cărora respectivele înscrisuri ar fi fal¬se.

Trebuie precizat că, aşa cum arată intimata Comisia Locală M de fond funciar, co¬¬muna M nu a fost cooperativizată anterior anului 1990.

Reconstituirea unui drept de proprietate în baza legilor fondului funciar sau al Legii nr. 10/2001, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 presupune ca o condiţie e¬sen¬-ţială, ca imobilele asupra cărora se cere să se reconstituie dreptul de proprietate să fi fost pre-luate de stat (sau cooperativele agricole de producţie) în mod abuziv, fără un titlu valabil, sau în baza unui titlu valabil, fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării (art. 8,9 din Legea nr. 18/1991, art. 3, 4 din Legea nr. 1/2000, art. 1, 2 din Legea nr. 10/2001).

Revenind la necesitatea verificării preluării abuzive de către stat a terenului solicitat, sin¬gurul act în acest sens este procesul verbal de inventariere întocmit de Sfatul Popular M în 1958, din care rezultă un total de 2,29 ha te¬ren agricol preluat în mod abuziv de la antecesorii petentei.

În aceste limite petenta a făcut dovada unei preluări abuzive şi prin urmare plângerea pe¬tentei este considerată fondată în parte.

Aşadar, având în vedere condiţiile instituite de dispoziţiile Legii nr. 247/2005, res¬pec-tiv de art. 8-11 din Legea nr. 18/1991, petenta, decedată în cursul procesului, acesta fiind con-tinuat de moştenitorul său, a probat îndreptăţirea pentru suprafaţa de 2,29 ha teren agricol, re-constituirea dreptului de proprietate urmând a fi efectuată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 în natură, pe vechiul amplasament dacă acesta este disponibil, pe un alt am¬pla¬sa¬ment acceptat de către părţi sau prin măsuri compensatorii.

Domenii speta

Spete similare