Procedură civilă.Soluţionarea apelului în absenţa părţilor, care nu au formulat cerere de judecare în lipsă.Nelegalitate

Prin folosirea  verbului” va suspenda”, în cuprinsul art. 242 alin. 1 pct. 2 c.p.c, rezultă că se impune o obligaţie instanţei de  a nu judeca procesul în absenţa părţilor. O atare soluţie se circumscrie aplicării principiului disponibilităţii, potrivit cu care părţile au  dreptul nu numai de  a deschide procedura, prin formularea cererii de chemare în judecată, dar şi de a renunţa  expres fie la dreptul dedus judecăţii, fie la judecată, sau de a suspenda judecata

Prin soluţionarea procesului în lipsa părţilor, care nu au formulat cerere de judecată în lipsă, instanţa a încălcat drepturile procesuale ale reclamantului apelant,  producându-i acestuia o vătămare, care, conform art. 105 alin 2 c.pr.civ. poate fi înlăturată doar prin anularea actului de procedură, respectiv a hotărârii judecătoreşti.

Reclamantul Primarul oraşului N. a chemat în judecată pe pârâtul T. Gh. G., solicitând instanţei ca, prin sentinţa  ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să-şi desfiinţeze construcţiile realizate nelegal.

Prin  sentinţa civilă nr.1374 din 25.10.2004, pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.2294/2004, s-a admis acţiunea, a fost obligat pârâtul să demoleze construcţiile executate fără autorizaţie în anul 2003, şi anume : anexa din zidărie şi construcţia provizorie din lemn, ca adăpost de animale.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a declarat apel pârâtul iar prin decizia civilă nr. 1364 A din 12 decembrie 2005, pronunţată în dosar nr.3876/2005, Tribunalul Gorj a respins ca tardiv apelul declarat de pârât, din actele şi lucrările dosarului rezultând că sentinţa apelată a fost comunicată la data de 21.12.2004, iar apelul a fost declarat la data de 22.11.2005, deci după expirarea termenului de apel, de 15 zile de la comunicarea sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând decizia pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 c.pr.civ. S-a arătat că este nelegală soluţia de  judecare a procesului în lipsa părţilor care nu au formulat cerere de judecare în lipsă, şi că în mod greşit s-a respins  apelul ca tardiv,  sentinţa primei instanţe fiind comunicată la o adresă greşită.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 242  alin 1 pct. 2 c.pr.civ. instanţa va suspenda judecata unei pricini dacă nici una dintre părţi nu se prezintă la termenul de judecată şi nu a cerut judecata în lipsă. Din modul în care este redactat acest text , prin folosirea  verbului” va suspenda”, rezultă că se impune o obligaţie instanţei de  a nu judeca procesul în absenţa părţilor. O atare soluţie se circumscrie aplicării principiului disponibilităţii, potrivit cu care părţile au  dreptul nu numai de  a deschide procedura, prin formularea cererii de chemare în judecată, dar şi de a renunţa  expres fie la dreptul dedus judecăţii, fie la judecată, sau de a suspenda judecata. Faptul că niciuna din părţi nu a s-a prezentat la termenul pentru care  au fost citate şi nici nu s-a formulat cerere de judecată în lipsă echivalează cu lipsa voinţei de a continua procesul,  urmând ca la data când se doreşte reluare a judecăţii să se formuleze cerere de repunere pe rol .În ipoteza în care părţile nu doresc să se prezinte la termen sau sunt împiedicate, din orice motive, să se prezinte, pot formula cerere de judecată în lipsă, dacă intenţia lor este ca procedura să  se finalizeze prin judecata fondului.

În speţă, se constată că nici reclamantul şi nici pârâta nu au formulat cerere de judecată în lipsă, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa celei de apel. La termenul când s-a soluţionat apelul niciuna  dintre părţi nu a fost prezentă, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art.242 c.pr.civ.,  instanţa avea obligaţia de  a suspenda judecata, iar nu de  a trece la soluţionarea cauzei.

Prin soluţionarea procesului în lipsa părţilor, care nu au formulat cerere de judecată în lipsă, instanţa a încălcat drepturile procesuale ale reclamantului apelant,  producându-i acestuia o vătămare, care, conform art. 105 alin 2 c.pr.civ. poate fi înlăturată doar prin anularea actului de procedură, respectiv a hotărârii judecătoreşti.

Este astfel incident motivul de recurs prev de art. 304 pct.5 c.pr.civ. care atrage admiterea recursului, casarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

În apel, instanţa  va dispune citarea părţilor şi, dacă acestea se înfăţişează, va putea trece la judecată, iar dacă, potrivit art. 242 c.pr.civ. niciuna nu este prezentă va aplica sancţiunea suspendării procesului.

Dată fiind incidenţa acestui motiv de nulitate, nu este necesar ca în prezentul recurs să se analizeze celelalte critici, care ţin de formularea apelului în termen sau de fondul cauzei, acestea urmând  a fi avute în vedere în rejudecare.

Domenii speta

Spete similare