Drept civil- revendicare şi grăniţuire

Sentinţă civilă 489 din 03.07.2018


Drept civil- revendicare şi grăniţuire.

 Rezumatul problemei de drept:

 Aplicarea greşită a prevederilor art. 563 al.1 Cod civil, câtă vreme instanţa nu a lămurit aspecte esenţiale din care să rezulte faptul acaparării, de către pârât, a terenului proprietatea reclamantei (schimbarea semnelor de hotar, mutarea gardului etc). Faptul că pârâtul deţine o suprafaţă mai mare de teren, decât cea menţionată în contractul de vânzare-cumpărare şi în titlul de proprietate a autoarei sale, nu dovedeşte, implicit, că apelantul-pârât a acaparat vreo suprafaţă de teren de la reclamantă, ci acest lucru trebuie dovedit

Prin dec. civ. nr. 849/03.07.2018 pronunţată în dosar nr. 2661/91/2017 s-a admis apelul declarat de pârâtul M.A. împotriva sentinţei civile nr.692/21 iunie 2017 pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 183/275/2016, în contradictoriu cu intimata R.I. 

A fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta R.I., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul 80-79-59-58-57-56-55-54, aşa cum este identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză C.N. (fila 93 dosar fond - vol.II).

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revendicare.

A fost obligată intimata să plătească apelantului cheltuieli de judecată.

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... sub nr.183/275/2016, reclamanta R. I. a  chemat în judecată pe pârâtul M.A. şi a solicitat:

-să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, suprafaţa de 741 mp teren intravilan situat în oraş ..., sat ..., jud. ...;

-să  se stabilească linia de hotar dintre proprietăţile lor, în baza titlurilor de proprietate deţinute.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.04.2010, a achiziţionat, de la numitul M. V., suprafaţa de 3600 mp teren intravilan având ca vecini: S.R, pârâtul M. A., M. Al. şi drum comunal, precum şi o casă de locuit situată pe terenul menţionat, compusă din 3 camere, hol, chiler şi o bucătărie; că preţul convenit cu promitentul vânzător a fost de 12000 lei , înţelegerea urmând a fi autentificată până la data de 31.01.2011.

Ca urmare a faptului că promitentul vânzător nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta la notariat în vederea perfectării antecontractului, s-a adresat instanţei de judecată pentru a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic.

Că, prin Decizia civilă nr.189/10.12.2015, pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. 98/275/2013, s-a perfectat antecontractul încheiat cu promitentul vânzător M. V., stabilindu-se, în mod definitiv, că suprafaţa pe care a cumpărat-o are o întindere de 3600 mp; că, în cadrul dosarului nr. 98/275/2013 s-au efectuat mai multe expertize topometrice, constatându-se că, în realitate, în loc de 3600 mp, în ce o priveşte, stăpâneşte doar 2859 mp, întrucât pârâtul a construit în mod abuziv un grad despărţitor pe proprietatea sa, acaparându-i astfel suprafaţa de 741 mp.

Solicită, aşadar, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de teren acaparată şi, totodată, să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa şi proprietatea pârâtului.

În drept, acţiunea fost întemeiată pe dispoziţiile art. 560 şi art.563 Cod civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare, pârâtul a arătat că deţine, în proprietate, suprafaţa de 2900 mp teren situată în localitatea ..., T. 2, P. 20 şi 21, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4173/19.10.1993.

Că terenul provine de la mătuşa sa, C. M. şi, înainte de emiterea titlului de proprietate pe numele acesteia, terenul a aparţinut tatălui acesteia, C. M., stăpânit de peste 40 de ani.

Că pe latura vestică terenul se învecinează cu cel stăpânit de reclamantă, de la M. V., linia de hotar corespunzând cu planul cadastral al localităţii ... şi al foii de plan scara 1/50000 (ediţie de plan, 1982) şi cu expertizele topo efectuate de experţii R. N. D., M. V. şi, respectiv P. O., în dosar 98/275/2013.

Că terenul proprietatea reclamantei, fost al lui M.V., provine de la numitul Popa Sava, din partida cadastrală 139, P. 17-suprafaţa de 1016 fâneaţă, P.18- suprafaţa de 3573 mp arabil şi P.19- suprafaţa de 731 mp curţi construcţii.

A mai arătat că terenul proprietatea numitului M. V., în suprafaţă de 3600 mp, cumpărat de reclamantă, a fost deţinut de acesta în baza Ordinului Prefectului nr.19/1992, însă în anexa la Ordin nu sunt evidenţiate tarlaua şi parcelele şi nu este anexată nicio schiţă cu terenul atribuit; că terenul atribuit prin ordinul prefectului numitului M. V. are ca vecinătăţi: pe trei laturi numitul P. H. şi o latură uliţă.

Că terenul a fost identificat de către experţii topo ca fiind situat în T2, P. 19 şi P. 18 şi, prin urmare, terenul situat în P. 17 nu a fost avut în vedere întrucât, după soluţionarea dosarului penal cu R. F., s-a edificat un gard pe latura de vest a proprietăţii numitului M. V., cu vecin, S. R., obţinându-se în timpul procesului civil, intabularea proprietăţii S.R, sub nr. cadastral 51165, care potrivit documentaţiei este în P. 16, însă în teren ocupă P. 17 şi 18.

Că nu a acaparat nicio suprafaţă de teren din proprietatea reclamantei, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii acesteia, ca neîntemeiată..

În drept a invocat prevederile art.205 Cod pr. civ.

Reclamanta, R.I., a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, în realitate, gardul despărţitor dintre proprietatea sa şi cea a  pârâtului a fost construit, de acesta din urmă, după introducerea acţiunii care a  format obiectul dosarului nr. 98/275/2013 al Judecătoriei .... Că cei trei experţi, la care a făcut referire pârâtul, au avut opinii distincte şi neconforme cu realitatea din teren, singurul expert care a făcut expertiza topometrică, în faza de apel a cauzei având ca obiect acţiunea de perfectare a actului de vânzare cumpărare fiind expert V. I..

Că acest expert a analizat toate proprietăţile aflate în tarla 2 şi a constatat că pârâtul deţine, în realitate, 3662 mp teren, în loc de 2900 mp teren pentru care are titlu, deci cu 762 mp mai mult, în timp ce, în ce o priveşte, deţine cu 741 mp mai puţin teren decât este consemnat în actualul său titlu de proprietate, decizia civilă nr. 189/10.12.2015.

Că, despre acapararea terenului său, de către pârât, la începutul anului 2013, cunosc martorii M. N. şi S. F., din aceeaşi localitate cu terenurile, care cunosc când a fost construit gardul despărţitor, dintre actuala sa proprietate şi proprietatea pârâtului şi despre forma acestui gard.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiză tehnică specialitate topometrie.

Prin sentinţa civilă nr. 692/21.06.2017, pronunţată în cauză, a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată.

A fost obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, suprafaţa de 679 mp teren curţi construcţii, T. 2, P.18, sat ..., oraş ..., jud ..., astfel cum a fost individualizată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topo, C. N., raport care face parte integrantă din hotărâre.

A stabilit linia de hotar, între proprietatea reclamantei, situată în sat ..., oraş ..., jud ..., T. 2, Cc 19, A 18 si proprietatea pârâtului, situată în sat ..., oraş ..., Jud. ..., T2, Cc 20, A 20 pe aliniamentul 58-97, astfel cum a fost individualizat în schiţa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert ....

A obligat pârâtul la plata către reclamantă, a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că autorul reclamantei, numitul M.V., a dobândit prin Ordinul Prefectului nr.19/1992, suprafaţa de 3600 mp pe care a înstrăinat-o reclamantei.

Că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4173/19.10.1993, pârâtul a dobândit suprafaţa de 2900 mp.

A subliniat instanţa că, potrivit disp. art.563 alin 1 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar, C.N., din suprafaţa totală de 3600 mp, reclamanta stăpâneşte efectiv doar 2860 mp (cu 740 mp mai puţin decât cel menţionat în titlul de proprietate), iar pârâtul, care are dreptul la o suprafaţă de teren de 2900 mp, stăpâneşte în fapt cu 679 mp mai mult teren.

În ce priveşte linia de hotar între proprietatea reclamantei, situată în sat ..., oraş ..., jud. ..., T2, P. Cc 19, A 18 şi proprietatea pârâtului situată în sat ..., oraş ..., Jud. ..., T. 2,  P. Cc 20, A 20, instanţa a arătat că aceasta urmează a fi stabilită pe aliniamentul 58-97, astfel cum a fost individualizat în schiţa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. N..

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul M.A. pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, pârâtul-apelant a formulat următoarele critici:

I.Hotărârea este dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelantul a arătat că în motivarea sentinţei apelate instanţa a invocat că, ”proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat poate solicita să dobândească posesia de la cel care îl deţine fără drept” însă din probele administrate rezultă că, reclamanta nu a avut niciodată posesia suprafeței de teren stăpânită de el.

Că terenul pe care el îl stăpâneşte este împrejmuit şi nu şi-a schimbat limitele de peste 60 de ani, fiind stăpânit de familia sa între aceste limite, respectiv de bunicii săi, de părinții săi şi în prezent de el, apelatul-pârât.

A subliniat apelantul că, practica judiciară a statuat că în cazul în care linia de hotar dintre două proprietăţi este neschimbată, este inadmisibilă promovarea unei acţiuni în revendicare de către persoana care are mai puţin teren decât figurează în titlul de proprietate, chiar dacă pârâtul ar deţine o suprafaţă mai mare de teren decât cea trecută în actele sale de proprietate.

II.Instanţa nu a ţinut seama de toate actele şi lucrările din dosar.

A arătat apelantul că terenul este intravilan, are categoria curţi-construcţii şi a fost în permanenţă împrejmuit. Că aproape de gardul care desparte proprietăţile lor, a părţilor, sunt plantaţi pomi fructiferi (în partea din spate), care au o vârstă mare, aşa cum se observă din planşele fotografice ataşate cererii, iar pe hotar sunt trunchiuri de copaci, urme vizibile ale hotarului, aşa cum a fost cu ani în urmă.

Că, prin Ordinul Prefectului nr. 19/1992, M.V., de la care reclamanta a cumpărat terenul, a dobândit suprafaţa de 3600 mp în ..., având ca vecinătăţi moştenitorii defunctului P. H. şi nu terenul devenit proprietatea sa.

P.H. a vândut o parte din proprietatea sa. Acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate după P.S.,care a avut în acest punct 4704 mp, din care i-a vândut lui M.V.3600 mp.

Că, deşi P.S. ar fi trebuit să rămână cu 1104 mp, i s-a eliberat titlu de proprietate pentru 4800 mp, iar în fapt stăpâneşte 5369 mp, respectiv mai mult cu 569 mp.

A subliniat, astfel, apelantul că terenul intimatei-reclamante se regăseşte în vechea proprietate P.

În ce-l priveşte, nu a fost parte în procesul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 189/2015 a Tribunalului ..., prin această hotărâre nu putea fi afectată proprietatea sa, nu îşi explică cum expertul V.I. a stabilit că reclamanta R.I. a cumpărat teren aflat în curtea sa, teren împrejmuit şi stăpânit de familia sa continuu şi neîntrerupt.

A mai invocat apelantul că la dosarul cauzei s-au depus materiale topo-cadastrale, ortofotoplanuri ediţia 2005, 2009, 2012 din care rezultă că hotarul proprietăţii sale nu este schimbat.

Că expertul său consilier, a atras atenţia expertului cauzei, C. N., faptul că terenul reclamantei există în partea vestică a proprietăţii sale, însă acesta s-a mulțumit să măsoare terenurile în litigiu, făcând calcule matematice fără a ţine seama de celelalte aspecte (planuri cadastrale, semne de hotar).

Că, în anul 2013, expertul R.N.D., în lucrarea efectuată a arătat că hotarul dintre proprietatea sa şi cel al reclamantei este acela care apare în planul cadastral al zonei.

În acelaşi sens şi OCPI, în răspunsul înaintat la solicitarea instanţei, arată că limita din partea vestică a proprietăţii sale este neschimbată, identică cu cea din planul cadastral.

 A subliniat că, în raport de probele administrate, linia de hotar propusă de expert nu are legătură cu planurile cadastrale, cu actele de proprietate cu gardurile vechi.

Că nu există probe cu privire la modul în care el ar fi acaparat suprafaţa de 679 mp şi momentul în care ar fi făcut-o şi nu sunt elemente din care să rezulte cum a amplasat reclamanta hotarul dinspre vest, care delimita terenul cumpărat de la familia P. şi terenul care a rămas în continuare la aceştia.

A precizat, astfel apelantul, că faţă de aceste aspecte invocate consideră hotărârea pronunţată ca fiind profund nelegală şi netemeinică întrucât instanţa nu s-a bazat pe întreg ansamblul probator, ci exclusiv pe concluziile expertului topometrist C.N.

A solicitat, prin urmare, admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acţiunii în revendicare şi menţinerea limitelor de hotar existente.

A solicitat şi cheltuieli de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 466-482 Cod pr. civ.

Intimata-reclamantă, R.I., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, a invocat următoarele:

-apelantul-pârât nu oferă nici o explicaţie cu privire la faptul că deţine o suprafaţă de 3690 mp, însă are titlu doar pentru 2900 mp;

-gardul dintre proprietăţile lor, la care face referire apelantul, a existat numai pentru terenul curţi construcţii, nu şi pentru terenul agricol aflat în prelungirea celor două gospodării, pe acest teren apelantul a construit un gard în formă neregulată, acaparând în acest mod terenul în litigiu;

-decizia civilă nr. 189/10.12.2015 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. 98/275/2013, a intrat în puterea lucrului judecat, iar prin aceasta s-a consfinţit că ea, reclamanta este proprietară pe suprafaţa de 3600 mp individualizat în expertiza V.I., parte integrantă din hotărâre;

-identificarea suprafeţei de 769 mp acaparată de apelant s-a făcut şi în prezenta cauză de către expert C.N., care a consultat şi hărţile cadastrale existente la nivelul oraşului ... sau OCPI ...,

-lucrările cadastrale anterioare nu au valoare probantă, întrucât nu indică limitele de hotar dintre proprietari, acestea fiind desfiinţate cu mult timp înainte de către fostul CAP.

-argumentele apelantului sunt superficiale.

Important de reţinut este faptul că acesta deţine o suprafaţă mai mare decât cea pentru care are titlu.

A solicitat, astfel, respingerea apelului ca nefondat şi obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

În faţa instanţei de apel au fost încuviinţate şi administrate probe, respectiv proba cu înscrisuri, proba cu cercetare locală, proba testimonială şi proba cu interogatoriul intimatei.

Au fost solicitate relaţii de la OCPI ..., Instituţia Prefectului ... şi Primăria oraşului ....

Analizând actele şi lucrările dosarului constatăm apelul fondat, pentru considerentele ce urmează:

În mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza, doar analizând concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de expert topometru C.N., fără a analiza întreg ansamblul probator al cauzei şi fără a stabili, în mod concret, condiţiile în care pârâtul-apelant a acaparat terenul revendicat de către reclamantă.

Constatăm că, în lucrarea sa (fila 57 dosar fond vol.II), expert topometru C.N. stabileşte linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, în interiorul terenului stăpânit de pârât, pe aliniamentul 56-97, din Schiţa nr. 1 anexă la raportul expertiză (fila 61 dosar fond vol II) şi îşi fundamentează susţinerea potrivit căreia pârâtul M.A., ocupă suprafaţa de 679 mp din terenul reclamantei, doar prin raportare la schiţa anexă a contractului de vânzare -cumpărare nr.4173/19.10.1993, prin care pârâtul a dobândit imobilul casă şi teren din sat ... învecinat cu imobilul devenit proprietatea reclamantei prin perfectarea convenţiei de vânzare-cumpărare, pe cale judecătorească în anul 2015 (Cap.IV pct. 1 lit. b, pct. 2 şi pct. 7 din raportul de expertiză).

Totodată, constatăm că, la pct. 5 din raportul de expertiză, expertul stabileşte că suprafaţa de 679 mp teren despre care a susţinut că este stăpânită în plus de pârât, se află în T2 P18, invocând planul cadastral al zonei şi argumentându-şi susţinerea prin invocarea faptului că, potrivit planului cadastral limitele dintre proprietăţi sunt linii drepte, aproximativ paralele între ele.

Reţinem astfel că, pe de o parte, raportul de expertiză tehnică judiciară topometrică efectuată în cauză de expert C.N. este deficitar întrucât are în vedere şi analizează doar o parte din documentaţia topo-cadastrală,  adică doar dovezile care-i susţin teoria potrivit căreia pârâtul a acaparat, din terenul proprietatea reclamantei, suprafaţa de 679 mp, ignorând cu desăvârşire celelalte înscrisuri relevante aflate la dosar (titluri de proprietate, schiţe cadastrale, planuri parcelare, orto-fotoplanuri, evidenţe din registre agricole).

Reţinem, pe de altă parte, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut concluziile raportului de expertiză topometrică efectuată de C.N., în condiţiile în care acestea sunt superficial argumentate şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, instanţa făcând astfel o interpretare şi aplicare greşită a prevederilor art. 563 al.1 Cod civil câtă vreme nu a lămurit aspecte esenţiale din care să rezulte faptul acaparării, de către pârât, a terenului proprietatea reclamantei (schimbarea semnelor de hotar, mutarea gardului etc).

Pentru lămurirea acestor aspecte esenţiale dezlegării pricinii, Tribunalul apreciază necesar a analiza, în primul rând, documentele care atestă dreptul de proprietate pentru fiecare din părţi, astfel:

I. Titlul de proprietate al reclamantei R.I. este reprezentat de Decizia civilă nr. 189/10.12.2015, pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. 98/275/2013 al Judecătoriei ..., prin care a fost admisă acţiunea acesteia, formulată în contradictoriu cu pârâtul M. V., în sensul perfectării convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată la data de 26.04.2010 între reclamantă, în calitate de promitent-cumpărător şi pârâtul M.V., în calitate de promitent-vânzător, având ca obiect transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 3600 mp T.2, P.18 şi 19 curţi construcţii şi imobil, Corp C, Poligon E/1-G-G/1-H/1-H-1-F/1-E1 schiţă anexă 2 la raportul de expertiză ing. V.I., pe care se află edificată o casă de locuit compusă din trei camere, hol, chiler şi dormitor (fila 5 şi fila 99 dosar fond, vol.I).

Mai reţinem că, vânzătorul M.V. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/19.01.1989, de fostul Notariat de Stat ..., vânzătoare P.G., terenul aferent construcţiei fiind, potrivit regimului social de la acea vreme, proprietatea statului (filele 86-87 dosar fond, vol.I).

Terenul aferent construcţiei, intrat în proprietatea statului conform Deciziei nr. 329/19.11.1988 a Consiliului Judeţean ... şi transmis în folosinţa dobânditorului construcţiei, conform art. 47 din Legea nr. 4/1973, provine de la autor P.S., înscris în Registrul de evidenţă cadastrală din anul 1974 la poziţia nr. 139, aşa cum rezultă din adresa nr. 9116/05.06.2018 a Primăriei oraşului ... şi extrasele din Registrul de evidenţă a terenurilor proprietate de stat aflate în administrarea operativă a Biroului Executiv al Consiliului Popular ... şi din Registrul de evidenţă cadastrală din anul 1974, ambele ataşate adresei (filele 168, 169 şi 170 dosar apel).

Potrivit Registrului de evidenţă cadastrală din anul 1974, invocat mai sus, autor defunct P.S. figura la poziţia 139 cu teren în suprafaţă totală de 5320 mp în T2 P.17,18 şi 19 din care, suprafaţa de 1016 mp teren fâneaţă în P.17, suprafaţa de 3573 mp arabil în P. 18 şi suprafaţa de 731 mp curţi construcţii şi alte folosinţe, în P.19.

Vânzătorului M.V., proprietar al construcţiei identificată în contractul de vânzare cumpărare nr. 75/1989, prin cumpărare de la numita P.G., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren 3600 mp aferentă construcţiei, prin Ordinul nr. 19/08 iunie 1992 al Prefectului Judeţului ... şi Tabelul nominal anexă la acesta (filele 85-86 dosar fond vol.I) cu vecinătăţile: moştenitor defunct P.H., pe două laturi şi uliţă sătească, fără a fi menţionat amplasamentul (tarla, parcelă) şi fără ca acest ordin să fie însoţit de vreo schiţă privind amplasamentul, în ce priveşte atribuirea numitului ... a acestei suprafeţe de teren.

II. În ce-l priveşte pe pârâtul M.A., titlul de proprietate al acestuia este constituit din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4173/19.10.1993 de fostul Notariat de Stat ... (fila 122 dosar fond vol.I), contract prin care acesta a cumpărat de la mătuşa sa, C. M., suprafaţa de 2900 mp teren curte şi grădină şi cota de 4/5 din casa de locuit din paiantă, acoperită cu tablă şi anexe, situate în sat ..., oraş ..., judeţul ... cu vecinii: drum comunal, D.V., M. M. şi moşt. DV..

Autoarei pârâtului, numitei C.M., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat pârâtului, prin Titlul de proprietate nr. 1519/14 ianuarie 1993, terenul fiind situat în T.2 P.20 şi 21, respectiv 2500 mp teren arabil, în P.20 şi 400 mp teren curţi construcţii, în P.21 (dosar 121dosar fond vol.I).

Potrivit evidenţelor agricole aflate la Primăria ..., terenul reconstituit vânzătoarei C.M.provine de la mama acesteia, C.M. E., care în anul 1963 figura în aceste evidenţe cu o casă de locuit edificată în 1949, un şopron edificat în 1954 şi suprafaţa de 3400 mp teren aferent gospodăriei, din care 2900 mp arabil şi 500 mp curţi şi clădiri (extras registru agricol-fila 94 dosar apel).

În ce priveşte amplasamentul terenurilor proprietatea părţilor, constatăm că atât în dosarul de fond, cât şi în dosarul de apel, precum şi în Dosarul nr. 98/275/2013 al Judecătoriei ..., ataşat prezentei cauze (în care reclamanta R.I. s-a judecat cu numitul M.V. pentru perfectarea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată în 2010, pentru suprafaţa de 3600 mp teren intravilan ...), se regăsesc în extras, copii ale planului cadastral intravilan ..., privind Tarla 2, extras din planul cadastral pe orto-fotoplan, copii ale cadastrului funciar privind vatra satului ..., plan fotogrametic, începând cu anul 1972 din toate acestea rezultând că, în ce priveşte configuraţia şi amplasamentul parcelelor 14-21 din T2 intravilan ... nu a intervenit nici o modificare.

III. Astfel că, raportat la actele de proprietate ale părţilor şi documentele cadastrale, orto-fotoplanuri etc depuse la dosar, constatăm că, concluziile expertului C.N. potrivit cărora pârâtul a acaparat suprafaţa de 679 mp din terenul proprietatea reclamantei sunt eronate deoarece:

1). Expertul a amplasat loturile de teren din T2 P14-21, înclinate spre partea dreaptă (spre est) raportat la drumul comunal când, în realitate, parcelele cadastrale prin care se identifică aceste loturi sunt, în mod vizibil, înclinate spre stânga (spre vest).

Acest aspect este deosebit de relevant, întrucât modifică hotarele proprietăţilor amplasate în vestul terenului proprietatea pârâtului M.A., pe lungimea loturilor şi, referindu-ne la terenul proprietatea reclamantei şi terenul proprietatea pârâtului, constatăm că schimbarea orientării loturilor dinspre vest spre est translatează hotarul dintre terenurile proprietatea acestora, în interiorul Parcelei 20 care, potrivit titlurilor de proprietate a părţilor este integral şi exclusiv aferentă proprietăţii pârâtului;

2). Raportat la aceste aspecte, în mod cu totul nejustificat şi nefondat expert C.N. a susţinut, în concluziile raportului de expertiză, la pct. 5, că având în vedere planul cadastral, terenul stăpânit în plus de către pârâtul M.A., în suprafaţă de 679 mp (identificat de expert ca fiind în poligonul 54-55-56-57-58-97-54-schiţa nr. 1 anexă la raportul de expertiză-fila 61 dosar fond vol. II), se află în T.2, P,18 adică în terenul reclamantei.

Constatăm că, expertul nu putea să argumenteze această susţinere decât suprapunând schiţa terenurilor, astfel cum sunt stăpânite în prezent de părţi, peste planul cadastral al satului ..., Tarla 2 şi peste orto-fotoplanul pus la dispoziţie de către OCPI ..., lucru pe care expertul nu l-a făcut.

Mai reținem că, această operaţiune de suprapunere a fost efectuată de expert R.N.D. în lucrările sale efectuate în Dosarul nr. 98/275/2013 (fila 50 dosar fond vol.I) şi în dosarul nr. 128/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria ... (fila 56 dosar fond vol II), suprapunere în urma căreia expertul concluzionează că hotarul actual dintre proprietăţile părţilor este cel care rezultă din planul cadastral şi că, prin urmare, pârâtul nu a acaparat din terenul proprietatea reclamantei.

Chiar dacă aceste lucrări au fost efectuate de expertul R.N.D. în alte cauze şi nu în cauza de faţă, având în vedere că lucrările de expertiză se referă la terenurile părţilor în litigiu şi câtă vreme concluziile expertului sunt fundamentate şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, nu există nici un motiv ca instanţa să le înlăture.

Reţinem totodată că, constatările instanţei de apel, privind greşita poziţionare a loturilor în raport de planul parcelar (schimbarea înclinării acestora dinspre vest înspre est) dar şi constatarea că hotarul actual dintre proprietăţile părţilor respectă planul cadastral, sunt confirmate şi de alte probe, respectiv de concluziile raportului de expertiză cu completări efectuat de expert O.P., în dosarul nr. 98/275/2013 (filele 76-84 dosar fond vol.I), ale raportului de expertiză efectuat de expert I.C. chiar în prezenta cauză (fila 20 şi următoarele dosar fond vol. II), lucrare în cadrul căreia expertul îşi argumentează concluziile tocmai prin raportare la schiţa cadastrală din 1976 la planşa privind aerofotografierea limitelor existente în anul 1980-1982 precum şi la orto-fotoplanul redactat în 2005, peste care expertul a suprapus schiţa de carte funciară avizată de OCPI pentru S.R., vecinul din partea de vest a proprietăţii reclamantei (filele 24, 25, 26 dosar fond vol.II).

De asemenea, expertul consilier C.V. arată în lucrarea sa (fila 28 dosar fond vol. II), că în raport de fotoplanurile ediţia 1980, 2005, 2009 şi 2012 şi evidenţele cadastrale care au la bază fotoplanul 1980, se constată că limita dintre cele două proprietăţi este neschimbată din anul 1980 şi până în prezent.

Expertul consilier subliniază că litigiul de faţă este urmarea faptului că poziţia terenului proprietate S.R., înscris în Cartea Funciară nr. 51615 este greşită, poziţia reală fiind pe un amplasament mai spre vest.

Constatăm că, acest aspect menţionat de consilierul expert în lucrarea sa a fost evidenţiat şi de ceilalţi experţi care au efectuat expertize în dosarul cauzei sau în dosarul nr. 98/275/2013 şi rezultă cu evidenţă din toate planurile cadastrale, orto-fotoplanuri aflate la dosar.

3). Reţinem, astfel, că proprietarul din partea de vest al proprietăţii reclamantei este S. R., cu Titlul de proprietate 39469/05.1994, de pe urma defunctei S.T. (fila 115 Dosar nr. 98/275/2013).

Din acest titlu de proprietate rezultă că pe urma defunctei S.T. s-a reconstituit dreptul de proprietate în T.2, P.16 pentru suprafaţa de 2900 mp cu vecinii N-M.Al, E-M.V., S- Drum şi  V-P.H.

Prin urmare dacă terenul defunctei S.T. amplasat în P16 se învecinează în partea de est cu M.V., înseamnă că proprietatea M.V. ar trebui să fie amplasată în P17, 18, 19 şi nu dosar în P19 şi parţial P18 cum este amplasată în prezent.

Constatăm, însă, că toţi experţii, cu excepţia experţilor V.I. şi C.N. (care nu au realizat o suprapunere a terenurilor din titlurile părţilor, peste hărţile cadastrale şi nici o suprapunere a posesiei actuale peste planul parcelar), evidenţiază că, deşi potrivit titlului de proprietate, proprietatea S.R. se află în T.2, P.16, în realitate, în documentaţia cadastrală realizată în vederea intabulării, această proprietate a fost amplasată şi intabulată mai spre est, respectiv în P17 şi parţial P18, „împingând”, astfel, proprietatea M.V. doar în P. 19 şi parţial P.!8, limite între care, fizic, nu poate exista suprafaţa de 3600 mp stabilită ca fiind proprietatea reclamantei, cumpărată de la M.V..

IV. Un alt aspect care trebuie subliniat este acela că, dincolo de consideraţiile tehnice care rezultă din lucrările de specialitate efectuate, din nici o probă nu rezultă că pârâtul M.A. ar fi acaparat din terenul proprietatea reclamantei, prin strămutarea gardului sau a limitelor de hotar.

Astfel, din depoziţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, respectiv a numiţilor M.N. şi S.F. (filele 11 şi 12 vol. II), rezultă doar că între proprietăţile părţilor au existat semne de hotar care au fost respectate.

 Deşi în apel Tribunalul a suplimentat această probă, audiind câte alţi doi martori pentru fiecare parte, reclamanta nu a dovedit că pârâtul care, în 2013 a refăcut gardul dintre proprietăţile părților, a strămutat hotarul acaparându-i astfel vreo suprafață de teren.

Astfel, martorii apelantului-pârât L.V. și V.M. (filele 160 și 161 dosar apel), persoane în vârstă care s-au născut în sat ..., au arătat, în esenţă, că ştiu terenurile în litigiu de pe vremea când imobilul pârâtului era locuit de bunicii acestuia, C.E, și C.C., cunosc că terenul acestora era delimitat în partea de vest printr-un gard de nuiele și sârmă ghimpată, că pe hotar erau ca semne de hotar, un nuc și o salcie, arătând că acest hotar a rămas de-a lungul timpului neschimbat.

Martorii intimatei-reclamante, R.I., relatează că în perioada 2011-2013 hotarul dintre cele două proprietăți era marcat de 4 stâlpi de beton (traverse CFR) și că, în realitate, gardul a fost edificat de apelantul pârât în februarie 2013 când ”zăpada era până la brâu”.

Martora GhM. (fila 164) precizează la începutul depoziției că în anul 2011, când a prășit porumbul reclamantei, a constatat că între terenul reclamantei și a pârâtului nu exista gard, ci 4 stâlpi din traverse CFR care marcau hotarul și nu a remarcat dacă stâlpii erau în linie dreaptă sau nu.

Ulterior, în cadrul aceleaşi declaraţii, arată că acum, între proprietăţi este un gard din plasă de sârmă cu spalieri, care nu respectă aliniamentul stâlpilor de beton care existau anterior edificării gardului, ci este foarte strâmb. Că ”și ieri l-am văzut, mi-a arătat reclamanta „uite ce strâmb este”.

Depoziţiile acestor martori nu pot fi reținute ca fiind edificatoare, în sensul solicitat de intimata-reclamantă, acestea nu sunt concludente și nici nu se coroborează cu celelalte probe ale cauzei.

Că apelantul pârât nu a acaparat din terenul reclamantei s-a putut constata și cu prilejul cercetării la fața locului, efectuată de instanţa de apel la data de 11.04.2018.

Reținem din procesul-verbal de cercetarea la fața locului, că aliniamentul 1-2-3-31 anexă procesului verbal, nu este contestat de reclamantă, că la reperul 31 a fost identificată cioata unui nuc, iar la 53 în prelungirea liniei de hotar actuale a fost identificată cioata unei sălcii cu diametrul considerabil, respectiv, cioatele la care a făcut referire martora apelantului V.M. în depoziția sa.

Apărările intimatei-reclamante, R.I., formulate prin întâmpinare, nu pot fi primite întrucât:

-faptul că apelantul-pârât, M.A., deţine o suprafaţă mai mare de teren decât cea menţionată în contractul de vânzare-cumpărare şi în titlul de proprietate a autoarei sale, C.M., poate avea diverse cauze şi acest lucru nu dovedeşte, implicit, că apelantul-pârât a acaparat vreo suprafaţă de teren de la reclamantă, ci acest lucru trebuie dovedit. Ori, cum din suprapunerea planului parcelar al zonei, peste schiţele actuale privind modul de stăpânire a celor două terenuri, rezultă că apelantul-pârât nu a depăşit limita vestică a parcelelor 20 şi 21, respectiv nu stăpâneşte teren în parcelele 18 sau 19, aferente proprietăţii pârâtei, nu se poate reţine că, pârâtul deţine teren în plus, în detrimentul reclamantei;

-este adevărat că hotarul actual dintre proprietăţile părţilor nu este o linie perfect dreaptă, însă constatăm că, aceasta este în detrimentul pârâtului, întrucât hotarul nu este în concordanţă cu limitele parcelare, în partea care separă curţile părţilor, respectiv, pe porţiunea în care au fost identificate gardul de tablă şi de scândură (aliniamentul 1-2-3 din schiţa anexa la procesul verbal de cercetare), hotar care însă nu a fost contestat de pârât);

-decizia nr.189/10.12.2015 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr.  98/275/2013 nu are autoritate de lucru judecat în ce-l priveşte pe apelantul-pârât, M.A., întrucât acesta nu a fost parte în proces, nu a avut posibilitatea să facă apărări faţă de pretenţiile reclamantei;

-lucrările cadastrale anterioare sunt deosebit de relevante, întrucât din acestea rezultă că parcelele din T.2 nu si-au schimbat configuraţia, iar pârâtul stăpâneşte terenul, în partea de vest a proprietăţii, conform limitelor dintotdeauna a parcelelor 20 şi 21;

-în ce priveşte expertiza C.N., invocată de intimata-reclamantă, în apărare, s-au arătat în precedent argumentele pentru care, concluziile acesteia potrivit cărora apelantul-pârât ar fi acaparat teren proprietatea reclamantei, nu sunt conforme cu realitatea.

Concluzionăm că, față de probele administrate, astfel cum au fost analizate mai sus, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât din nicio probă nu rezultă că pârâtul a strămutat limita de hotar dintre proprietățile părților şi că a acaparat vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantei.

Astfel, în baza art. 480 al.2 Cod pr. civ., admiţând apelul de față vom schimba în tot sentința apelată și, în rejudecare, vom admite în parte acţiunea, în sensul că vom stabili linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul actual, identificat de expertul C.N. şi vom respinge acțiune în revendicare ca neîntemeiată.

În baza art. 453 Cod pr. civ. raportat la art. 451 al.1 și art. 452 Cod pr. civ. întrucât intimata este partea care a pierdut procesul va fi obligată să plătească apelantului cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.