Infracţiune continuată. Consecinţe ale publicării în Monitorul Oficial al României, Partea i, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017.

TITLU:

Infracţiune continuată.  Consecinţe ale publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei  Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017.

Cod penal, art. 35 alin. 1

REZUMAT:

Potrivit art. 35 alin.1 Cod penal, infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Inculpatul a comis actele de sustragere în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând la un interval relativ scurt de timp, faptele fiind comise în aceeaşi noapte, şi prin aceeaşi modalitate de săvârşire, acţionând asupra unor bunuri de acelaşi fel – sustragerea unor sume de bani prin distrugerea unor aparate de cafea – acesta având reprezentarea de ansamblu a activităţilor infracţionale desfăşurate iar acţiunile săvârşite prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Este adevărat că actele de sustragere au fost comise în dauna unor persoane vătămate diferite însă această împrejurare nu împiedică reţinerea formei continuate a infracţiunii în condiţiile în care în Monitorul Oficial, la data de 17 iulie 2017, s-a publicat decizia  Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017 prin care s-a stabilit că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională.

Consecința constatării de către Curte a neconstituționalității sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este, practic, revenirea la soluția adoptată de practica judiciară sub reglementarea Codului penal din 1969, în sensul existenței unei compatibilități limitate între infracțiunea continuată și pluralitatea de subiecți pasivi, compatibilitate ce urmează a fi reținută de la caz la caz de instanțele judecătorești, în virtutea rolului constituțional al acestora de a asigura înfăptuirea justiției.

În raport de aspectele constatate prin decizia Curţii Constituţionale menţionate mai înainte, ca urmare a constatării neconstituționalității sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, unitatea subiectului pasiv încetează să mai fie o condiție esențială a infracțiunii continuate și redevine un simplu criteriu de stabilire a unității rezoluției infracționale, lăsat la aprecierea organelor judiciare.

 (Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala, Decizia nr. 104/A din 29.01.2018, definitivă)

Prin sentinţa penală nr.313/31.10.2017, Judecătoria Călăraşi în baza art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.S., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (persoană vătămată V.S.C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de trei ani, socotită conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a art. 43 alin. (5) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.S., recidivist, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (persoană vătămată S.C. Y.L. S.R.L.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de trei ani, socotită conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de trei ani, socotită conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.S. dispusă prin Încheierea de arestare preventivă nr. 131 din data de 25 iulie 2017 şi menţinută succesiv de instanţă

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată, durata arestului preventiv de la  de 25 iulie 2017 la zi.

În baza 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 şi urm. Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă V.S.C. şi l-a obligat pe inculpatul M.S. să plătească acesteia suma de 2000 lei reprezentând daune materiale.

În baza 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 şi urm. Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. Z.L. S.R.L. şi l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 500 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 488 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr.491/P/2017 din data de 10.05.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi a fost trimis în judecată inculpatul M.S., pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a art. 43 alin. (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul M.S. în noaptea de 14/15.03.2017, prin forţarea sistemului de închidere al unui aparat de cafea aparţinând I.I. V.S.C. amplasat în exteriorul magazinului SC T.I. SRL situat pe strada Zăvoiului  din municipiul Călăraşi, a sustras din interior suma de 20 lei şi a provocat distrugerea de bancnote, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2000 lei.

În noaptea de 14/15.03. 2017, inculpatul M.S., prin forţarea sistemului de închidere a unui aparat de cafea amplasat în exteriorul magazinului SC Z.L. SRL situat pe strada Zefirului din municipiul Călăraşi, la parterul blocului I 11, a sustras din interior suma de 20 lei şi a provocat distrugerea cititorului de bancnote cauzând un prejudiciu în valoare totală de 500 lei. 

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 11.05.2017.

Prin Încheierea din data de 13 iunie 2017, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, în baza dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi a dispus începerea judecăţii.

În şedinţa publică din data de 19.10.2017, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanţei, inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor, prin aplicarea dispoziţiilor art. 375 Cod procedură penală. Inculpatul a mai precizat că este de acord să le despăgubească pe persoanele vătămate cu sumele pretinse de acestea şi că, de asemenea, este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii dacă instanţa va decide aceasta.

La acelaşi termen, judecătoria a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile solicitate de textul de lege mai sus menţionat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reţinuta în actul de sesizare a instanţei şi nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpatul a fost trimis în judecată în timp ce se afla în executarea măsurii controlului judiciar, luată de procuror asupra sa. La data de 25.07.2017, instanţa a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive faţă de inculpatul M.S..

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei în faza judecăţii, instanţa  de fond a reţinut situaţia de fapt aşa cum a fost stabilită prin actul de sesizare.

Prima instanţă a reţinut că recunoaşterea faptei de către inculpat s-a coroborat cu probele administrate în faza de urmărire penală, după cum urmează: adresă-răspuns II V.S.C. Călăraşi, f. 15 d.u.p.; adresă-răspuns S.C. Z.L. SRL  Călăraşi, f.17 d.u.p; procese verbale de cercetare a faţa locului şi planşe fotografice, f. 19-32 d.u.p; proces verbal privind îmbrăcămintea, f. 33 d.u.p; declaraţie persoana vătămată D.S., f. 34-35 d.u.p; declaraţie persoana vătămată V.S.C., f. 37-38 d.u.p; declaraţie martor O.P., f. 41-45 d.u.p;  proces verbal de identificare persoane, f. 47-53 d.u.p;  proces verbal de reconstituire, f. 54-61 d.u.p; declaraţie inculpat, f. 62-63 d.u.p; - declaraţie suspect, f. 65-68 d.u.p;  cazier, f. 72-75 d.u.p;  planşa fotografica privind inculpat, f. 86 -87 d.u.p;  dovada Camera Corpuri Delicte, f. 102 d.u.p; şi proces verbal de predare primire, f. 105-106 d.u.p.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul M.S. în noaptea de 14/15.03.2017, prin forţarea sistemului de închidere al unui aparat de cafea aparţinând I.I. V.S.C. amplasat în exteriorul magazinului SC T.I. SRL situat pe strada Zăvoiului  din municipiul Călăraşi, a sustras din interior suma de 20 lei şi a provocat distrugerea de bancnote, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2000 lei.

În noaptea de 14/15.03. 2017, inculpatul M.S., prin forţarea sistemului de închidere a unui aparat de cafea amplasat în exteriorul magazinului SC Z.L. SRL situat pe strada Zefirului din municipiul Călăraşi, la parterul blocului I 11, a sustras din interior suma de 20 lei şi a provocat distrugerea cititorului de bancnote cauzând un prejudiciu în valoare totală de 500 lei. 

S-a arătat că la data săvârşirii infracţiunii, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, faptele penale reţinute în sarcina inculpatului sunt incriminate de dispoziţiile art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., fiind pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Reduse cu o treime, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. limitele pedepsei închisorii se vor situa între limitele 8 luni, ca minim, şi 3 ani şi 4 luni, ca maxim.

Faţă de aceste considerente instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului, descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.

S-a apreciat că elementul material al celor două infracţiuni constă în acţiunea de luare a bunului mobil din stăpânirea de fapt a persoanelor vătămate prin efracţie şi pe timpul nopţii. Urmarea imediată constă în deposedarea persoanelor vătămate de bunurile sus-menţionate deci, de scoaterea respectivelor bunuri din sfera de stăpânire a persoanelor vătămate, între elementul material şi urmarea imediată existând o strânsă legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, cele două infracţiuni au fost săvârşite cu intenţie directă, inculpatul cunoscând că bunurile pe care le-a sustras nu-i aparţineau.

La aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului Penal (condiţiile răspunderii penale, formele de vinovăţie), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social, modul de săvârşire, circumstanţele personale ale inculpatului (din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultând că acesta are antecedente penale, fiind recidivist). Instanţa reţine că inculpatul a recunoscut faptele, dar vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. şi ale art. 43 alin. (5) C. pen.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în prezenta cauză, inculpatul a fost trimis în judecată în timp ce se afla în executarea măsurii controlului judiciar, luată de procuror asupra sa. La data de 25.07.2017, instanţa a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive faţă de inculpatul M.S.. Aceasta, întrucât M.S., în perioada în care se afla sub măsura controlului judiciar, a comis o nouă infracţiune de furt pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa. El nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat  în repetate rânduri pentru infracţiuni de furt calificat, conform certificatului de cazier judiciar; a dat dovadă de perseverenţă infracţională, existând riscul comiterii şi în continuare a unor fapte similare, ceea ce ar fi de natură să creeze o stare de panică şi insecuritate în rândul opiniei publice. 

Astfel, instanţa a stabilit inculpatului o pedeapsa cu închisoarea ţinând cont şi de dispoziţiile art. 79 C. pen. referitoare la concursul dintre cauzele de atenuare sau de agravare.

Pentru aceleași considerente, judecătoria a apreciat că este necesar ca inculpatului să i se aplice atât pedepse complementare cât şi accesorii.

Pe latura civilă, s-a reţinut că inculpatul a menţionat că este de acord să le despăgubească pe persoanele vătămate cu sumele cu care acestea s-au constituit părţi civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II a Penală la data de 12.12.2017 sub nr. 3025/202/2017.

Apelul declarat nu a fost motivat în scris.

Cu prilejul dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a solicitat în temeiul art. 421 pct.2 alin.1 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reducerii acesteia, având în vedere procedura simplificată pe care a urmat-o acesta. Inculpatul a arătat că pedeapsa de 4 ani la care a fost condamnat este mult prea mare, raportat la prejudiciu şi la circumstanţele săvârșirii infracţiunii, iar instanţa de fond nu a ținut cont de faptul că el a recunoscut săvârşirea infracţiunii, că este de acord să despăgubească persoanele vătămate cu sumele pretinse şi că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Inculpatul a mai arătat că a înţeles consecinţele săvârşirii infracţiunii.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice, pusă în discuţie de instanţa de apel, inculpatul a arătat că lasă la aprecierea Curţii.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, supuse verificărilor potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază apelul declarat de inculpat ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea reţine că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, care nu a fost contestată de inculpat prin apelul declarat. De altfel, în faţa primei instanţe, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, recunoscând integral săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată iar apelul declarat a vizat exclusiv individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea constată, la rândul său, că probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: adresă-răspuns II V.S.C. Călăraşi; adresă-răspuns S.C. Z.L. SRL  Călăraşi; procese verbale de cercetare a faţa locului şi planşe fotografice; declaraţie persoana vătămată D.S.; declaraţie persoana vătămată V.S.C.; declaraţie martor O.P.;  proces verbal de identificare persoane;  proces verbal de reconstituire; declaraţie inculpat; declaraţie suspect;  planşa fotografica privind inculpat, coroborate cu declaraţia inculpatului care în faţa instanţei de fond au arătat că recunoaşte comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, justifică reţinerea următoarelor aspecte:

- în noaptea de 14/15.03.2017, prin forţarea sistemului de închidere al unui aparat de cafea aparţinând I.I. V.S.C. amplasat în exteriorul magazinului SC T.I. SRL situat pe strada Zăvoiului  din municipiul Călăraşi, inculpatul M.S. a sustras din interior suma de 20 lei şi a provocat distrugerea de bancnote, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2000 lei;

- în noaptea de 14/15.03. 2017, inculpatul M.S., prin forţarea sistemului de închidere a unui aparat de cafea amplasat în exteriorul magazinului SC Z.L. SRL situat pe strada Zefirului din municipiul Călăraşi, la parterul blocului I 11, a sustras din interior suma de 20 lei şi a provocat distrugerea cititorului de bancnote cauzând un prejudiciu în valoare totală de 500 lei. 

În  ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor pentru care este cercetat inculpatul, Curtea reţine că  instanţa de fond a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului întrunesc condiţiile de tipicitate a două infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal, faptele fiind comise în timpul nopţii şi prin efracţie.

Curtea apreciază însă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea în sarcina inculpatului a unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 35 alin.1 Cod penal.

Astfel, potrivit textului menţionat, infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Instanţa reţine că inculpatul a comis actele de sustragere în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând la un interval relativ scurt de timp, faptele fiind comise în aceeaşi noapte, şi prin aceeaşi modalitate de săvârşire, acţionând asupra unor bunuri de acelaşi fel – sustragerea unor sume de bani prin distrugerea unor aparate de cafea – acesta având reprezentarea de ansamblu a activităţilor infracţionale desfăşurate iar acţiunile săvârşite prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Este adevărat că actele de sustragere au fost comise în dauna unor persoane vătămate diferite însă această împrejurare nu împiedică reţinerea formei continuate a infracţiunii în condiţiile în care în Monitorul Oficial, la data de 17 iulie 2017, s-a publicat decizia  Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017 prin care s-a stabilit că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională.

Prin decizia menţionată Curtea a reţinut că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal - care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate - creează o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

 Consecința constatării de către Curte a neconstituționalității sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este, practic, revenirea la soluția adoptată de practica judiciară sub reglementarea Codului penal din 1969, în sensul existenței unei compatibilități limitate între infracțiunea continuată și pluralitatea de subiecți pasivi, compatibilitate ce urmează a fi reținută de la caz la caz de instanțele judecătorești, în virtutea rolului constituțional al acestora de a asigura înfăptuirea justiției. În acest sens, Curtea a mai reţinut  că, potrivit practicii judiciare cristalizate sub imperiul Codului penal din 1969, pentru a stabili dacă toate acțiunile sau inacțiunile au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale sau dacă își au sursa în rezoluții distincte este indispensabilă examinarea tuturor împrejurărilor de fapt și a condițiilor în care au fost săvârșite, putând fi avută în vedere, printre alte elemente, și identitatea persoanei vătămate. De asemenea, alte criterii de stabilire a existenței infracțiunii continuate ar putea fi: săvârșirea la intervale de timp relativ scurte a acțiunilor componente; comiterea acțiunilor asupra unor bunuri de același fel; folosirea acelorași metode, procedee, mijloace; comiterea acțiunilor în aceleași împrejurări sau condiții, precum și unitatea de scop.

În raport de aspectele constatate prin decizia Curţii Constituţionale menţionate mai înainte, ca urmare a constatării neconstituționalității sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, unitatea subiectului pasiv încetează să mai fie o condiție esențială a infracțiunii continuate și redevine un simplu criteriu de stabilire a unității rezoluției infracționale, lăsat la aprecierea organelor judiciare.

În raport de aceste împrejurări, analizând în concret situaţia din cauza de faţă, Curtea apreciază că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat realizează condiţiile de tipicitate unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută de art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal şi art. 41 alin.1 Cod penal, art. 43 alin.5 Cod penal (două acte materiale comise în data de 14/15.03.2017).

Faţă de aspectele arătate, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul M.S. împotriva sentinţei penale nr. 313 din data de 31.10.2017 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, în dosarul nr. 3025/202/2017.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

În temeiul art. 377 alin.4 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.S. din două infracţiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal într-o infracţiune de furt calificat în formă continuată, faptă prev. de art. 228  alin. 1 - art. 229 alin.1 lit.b  şi d Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal şi art. 41 alin.1 Cod penal, art. 43 alin.5 Cod penal (două acte materiale comise în data de 14/15.03.2017).

Curtea apreciază că este în favoarea apelantului inculpat schimbarea încadrării în sensul arătat şi reţinerea în locul pluralităţii de infracţiuni a unei infracţiuni în formă continuată.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care o va aplica inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa ca urmare a schimbării de încadrare juridică, Curtea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin.1 Cod penal, reţinând limitele de pedeapsă majorate ca efect al stării de recidivă postexecutorie în care a fost comisă fapta şi reduse ca efect al recunoaşterii învinuirii de către inculpat, în condiţiile art. 375 Cod procedură penală, numărul actelor materiale comise, cuantumul prejudiciilor cauzate, împrejurarea că inculpatul a fost de acord cu acoperirea acestor prejudicii şi toate datele care caracterizează persoana inculpatului care nu este în cauza de faţă la primul conflict pe care îl are cu legea penală, suferind anterior multiple condamnări pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului, fapta din cauza de faţă fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie în raport de o condamnare anterioară la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat din executarea căreia inculpatul a fost eliberat la termen la data de 28.02.2017.

În raport de datele din fişa de cazier judiciar Curtea reţine că pedepsele aplicate anterior nu au fost de natură a conduce la îndreptarea inculpatului care a perseverat în nesocotirea normelor penale, fapta din cauza de faţă fiind comisă la aproximativ două săptămâni de la eliberarea din penitenciar, astfel încât în raport de toate criteriile de individualizare, apreciază ca fiind justificată aplicarea unei pedepse orientate către mediul intervalului de sancţionare.

În baza art. 228  alin. 1 - art. 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal, art. 41 alin.1 Cod penal rap. la art. 43 alin.5 Cod penal şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (două acte materiale comise în data de 14/15.03.2017).

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de  3 ani, calculată potrivit art. 68 alin.1 lit.c Cod penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

Conform art. 65 Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

Domenii speta

Spete similare