Măsuri asigurătorii. Sechestrul asigurător

Hotărâre 397 din 21.05.2018


Articolul 430 Cod procedură civilă stabilește, în alineatul (1): „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”. Potrivit alineatului (3) al aceluiași articol: „Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului”.

Nu poate fi primită susținerea apelantei, potrivit căreia autoritatea de lucru judecat ar opera faţă de o altă cerere prin care se solicită instituirea aceleiaşi măsuri, împotriva aceluiaşi debitor şi pentru aceeaşi creanţă, câtă vreme au rămas neschimbate împrejurările pe care creditorul şi-a întemeiat prima cerere, respinsă anterior printr-o hotărâre definitivă.

Este de observat că autoritatea aparține doar unei hotărâri care soluţionează - în tot sau în parte - fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, neputând fi atașată unei încheieri de înființare a sechestrului.

În același timp, este greșită invocarea în speță a alineatului (3) al art. 430 Cod procedură civilă, întrucât textul se referă la raportul dintre o măsură provizorie și fondul litigiului iar nu dintre două măsuri provizorii solicitate succesiv.

În consecință, nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat, cuvenindu-se a analiza dacă tribunalul a statuat judicios asupra îndeplinirii condițiilor de înființare a sechestrului asigurător.

Procedând la această examinare, instanța de control judiciar constată că prima instanță a aplicat corect prevederile legale relevante.

În acest sens, curtea notează că articolul 953 Cod procedură civilă (cu denumirea marginală „Condiţii de înfiinţare”) stabilește în alineatul (1): „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.

Se observă că este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor enunțate de textul citat și că în cauză condițiile de înființare a sechestrului sunt îndeplinite.

Astfel, reclamantul are o creanță constatată prin act scris, respectiv contractul de împrumut încheiat la 31.08.2016, prin care X a împrumutat SC „Y.” SA suma totală de 685.000 lei, fără dobândă.

Banii au fost virați de împrumutător în contul societății împrumutate la data de 31.08.2016 (435.000 lei) și la data de 08.09.2016 (250.000 lei). Iniţial a fost stabilită ca termen de restituire a împrumutului data de 30.09.2016. Termenul de restituire a fost prelungit până la data de 31.03.2017, prin actul adiţional din 01.10.2016, prin care părţile au convenit şi o dobândă de 3% pe lună.

În ceea ce privește condiția exigibilității creanței, aceasta este îndeplinită, în condițiile în care termenul de restituire a împrumutului este împlinit (a fost inițial la 30.09.2016, fiind prelungit prin actul adițional până la 31.03.2017).

De asemenea, X a depus certificat de grefă, din care rezultă că pe rolul Tribunalului Iași se află acțiunea înregistrată sub nr. XX88/99/2018, având ca obiect pretenții - obligarea SC „Y” SA la plata sumei de 685.000 lei debit principal, 123.300 lei dobândă și 464.430 lei penalități de întârziere. Cuantumul cauțiunii stabilite de instanță nu a fost criticat în apel.

Față de cele ce preced, curtea constată că tribunalul a interpretat și aplicat corect art. 953 alineat (1) Cod procedură civilă, fiind legală și temeinică încheierea de înființare a sechestrului asigurător.

Instanța de control judiciar notează că în procedura specială de față sunt lipsite de relevanță și, prin urmare, nu se examinează chestiunile - amplu dezvoltate în motivarea apelului și în întâmpinare - legate de buna ori reaua credință a împrumutătorului sau de încheierea, validitatea și executarea contractului de împrumut.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 480 alineat (1) Cod procedură civilă, Curtea respinge apelul și păstrează încheierea Tribunalului Iași.