Drept civil ordonanță președințială

DREPT CIVIL

ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ

ECLI:RO:TBNMT:2017:018.001177

Dosar nr. XX APEL – ordonanţă preşedinţială

OPERATOR 3074 – CONFIDENŢIAL

DATE CU CARACTER PERSONAL

R O M A N I A

TRIBUNALUL NEAMŢ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 1177

Şedinţa publică din 10.10.2017

Instanţa constituită din:

PreşedinteXXJudecător

XXJudecător

XXGrefier

Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de reclamanta XX (CNP XX) – domiciliată în municipiul XX şi având domiciliul procedural ales la Cabinet avocat XX, cu sediul în municipiul XX împotriva sentinţei civile nr. XX din 22.05.2017 pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu pârâţii XX (CNP XX) şi XX (CNP XX) – ambii domiciliaţi în municipiul XX, XX.

Desfăşurarea şedinţei de judecată a fost înregistrată, conform dispoziţiilor art. 231 alin. 4 noul Cod procedură civilă.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a răspuns doamna avocat XX pentru apelanta-reclamantă XX, respectiv doamna avocat XX pentru intimaţii-pârâţi XX şi XX.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei următoarele:

- obiectul dosarului este ordonanţă preşedinţială;

- cauza se află la primul termen de judecată;

- stadiul procesual – apel;

- procedura de citare a fost îndeplinită;

- în urma verificărilor efectuate în sistemul informatizat ECRIS pentru primul termen de judecată de astăzi, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleaşi părţi, împotriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispoziţiile art.103 alin.11 din Regulamentul de ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti;

După referatul grefierului, preşedintele completului de judecată constată că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul fiind declarat şi motivat în termen, legal timbrat; nici prin apel şi nici prin întâmpinare nu s-a solicitat administrarea altor probe.

Nemaifiind cereri de formulat, instanţa se consideră lămurită şi declară  cercetarea judecătorească încheiată, părţile prezente arătând că sunt de acord ca dezbaterile asupra fondului să urmeze la acest termen de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. XII alin.2 din Legea nr. 2/2015. Totodată instanţa constată că nu mai este necesară aplicarea dispoziţiilor art. 238 Cod procedură civilă referitoare la estimarea duratei procesului.

Având cuvântul, doamna avocat XX pentru apelanta-reclamantă XX învederează instanţei că nu mai insistă în apelul promovat, că apelanta-reclamantă are grave probleme de sănătate şi nu mai poate continua judecata; precizând că nu are o împuternicire expresă din partea acesteia pentru a renunţa la judecată, lasă soluţia la aprecierea instanţei.

Doamna avocat XX pentru intimaţii-pârâţi XX şi XX solicită respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pentru motivele pe larg detaliate prin întâmpinare, cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. XX din 22.05.2017 a Judecătoriei XX, s-a respins acţiunea având ca obiect ordonanţă preşedinţială – sistare lucrări construcţii, formulată de reclamanta XX împotriva pârâţilor XX şi XX, ca inadmisibilă, şi a fost obligată reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâţi

Pentru a pronunţa încheierea, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta XX a chemat în judecată pârâţii XX şi XX, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, sistarea lucrărilor de construcţie a imobilului – casă de locuit proprietate a pârâţilor, până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr.XX, aflat pe rolul Judecătoriei XX, având ca obiect obligaţia de a face, în sensul lămuririi/respectării servituţilor instituite de legiuitor (de vedere directă, picătura streşinii şi distanţa construcţiilor – cu consecinţa directă a demolării parţiale a construcţiei – casa de locuit, proprietate a pârâţilor) şi a standardului de însorire.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului - casă de locuit + anexă (magazie) şi a terenului aferent, în suprafaţă de 231 mp, situate în XX, str. XX, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XX, imobile identificate cu număr cadastral XX şi intabulate în Cartea Funciară nr. XX a municipiului XX.

La data de 14.08.2015 s-a modificat vecinătatea sudică a proprietăţii sale, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XX, al cărui obiect îl constituie suprafaţa de 885 mp teren curţi-construcţii, titulari fiind pârâţii din prezenta cauză şi al căror scop a fost edificarea unui imobil casă de locuit + anexe.

În vederea realizării scopului contractului, la data de 14.06.2016 a fost eliberată de Primăria Municipiului XX autorizaţia de construire nr. XX, după ce anterior, respectiv la data de 6.04.2016, se solicitase eliberarea certificatul de urbanism nr. XX, care impunea respectarea de către beneficiari a mai multor condiţii.

Cu toate acestea, a învederat reclamanta că o parte însemnată dintre condiţiile impuse de legiuitor, reflectate în certificatul de urbanism şi proiectul tehnic, nu au fost respectate de pârâţi, care au dat permanent dovadă de rea-credinţă, refuzând orice discuţii cu ea.

A mai arătat aceasta că potrivit alin. (1) art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei „Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1½  ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate”, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol, „În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire, care să confirme respectarea prevederii de la aliniatul 1.”

Totodată, trebuia respectat nivelul legal de înălţime a construcţiei pârâţilor.

A precizat reclamanta că prin edificarea construcţiei familiei XX (construcţie nefinalizată încă) nu este respectat regimul servituţii de vedere (pe peretele de la nord - spre proprietatea reclamantei - la o distanţă de aproximativ 0,5 m fiind amplasate geamurile de la casa scării şi geamurile de la baie), a servituţii picăturii streşinii (acoperişul imobilului fiind edificat la limita proprietăţii beneficiarilor, respectiv a pârâţilor, apa pluvială urmând a se scurge pe proprietatea reclamantei, respectiv peste stratul de flori aflat în imediata vecinătate a gardului) şi nici servitutea de distanţă a construcţiilor (imobilul în curs de construire fiind amplasat la aproximativ 0,6-0,4 m de gardul ce desparte cele doua proprietăţi, gardul nefiind edificat în linie dreaptă, motiv pentru care nici distanţa faţă de construcţie nu este aceeaşi pe toata linia construcţiei).

Astfel, geamurile de la baia pârâţilor sunt proiectate exact în dreptul geamului de la bucătăria sa – acesta fiind şi singurul ei geam care se deschide, în rest, geamurile de la imobilul său fiind fixe, la o distanţă de cca 2,5 – 3m.

Un alt argument semnificativ în susţinerea afirmaţiilor sale, este acela că nu a fost respectat nici măcar proiectul şi documentaţia tehnică realizate de XX - arhitect XX, distanţa între cele două construcţii nefiind cea stabilită în proiect, respectiv 3,94 m.

Aşa fiind, în cazul unui eventual incendiu la proprietatea pârâţilor, va fi dificilă stingerea acestuia, în condiţiile în care imobilul este înghesuit în hotarul reclamantei.

A mai menţionat reclamanta că pe toată durata execuţiei lucrărilor de construire, nu s-a realizat împrejmuirea proprietăţii familiei XX, în sensul că nu s-a montat sistem opac sau transparent, în scopul protejării proprietăţilor învecinate de praful şi mizeria rezultată în urma edificării imobilului. Aşa fiind, în imobilul şi curtea interioară a proprietăţii sale, a reclamantei, praful este de câteva degete, iar diferite materiale de construcţie, şi anume bucăţi de lemn, fier şi cărămizi sunt împrăştiate în curte, distrugând parţial spaţiul verde.

Spre deosebire de ea, care nu avea altă posibilitate de amplasare a construcţiei pe terenul aferent, pârâţii au o suprafaţă de teren mai generoasă, care permitea edificarea imobilului în alta modalitate, fără a încălca intimitatea ei şi gradul de însorire a casei de locuit care-i aparţine.

A învederat că după edificarea de către pârâţi a etajului — mansardă, care i-a anulat orice posibilitate de iluminat natural al locuinţei sale, s-a deplasat în mai multe rânduri la Primăria municipiului - Serviciul Autorizări şi Urbanism, în încercarea de a găsi soluţii tehnice pentru a-şi recăpăta intimitatea şi însorirea propriei locuinţe, care i-au fost distruse cu rea-credinţă de către pârâţi. Consultând, cu această ocazie, întreaga documentaţie care a stat la baza eliberării autorizaţiei de construire, a constatat că în certificatul de urbanism nu există obligaţia întocmirii avizului de însorire pentru construcţia nouă. Or, dacă contează mai puţin modalitatea în care pârâţii au obţinut asemenea concesie, rezultatul acesteia nu poate fi, însă, ignorat şi anume faptul că locuinţa sa este permanent întunecată, fiind necesară o sursă de lumină artificială în orice moment al zilei.

A ţinut să precizeze că există posibilitatea tehnică a păstrării doar a nivelului parter, în acest fel nefiind încălcate nici intimitatea ei şi nefiind umbrită locuinţa sa, însă aceste aspecte urmează a fi analizate pe fond, în dosarul de drept comun, nr. XX.

Totodată, a menţionat că prin prezenta cerere nu se contestă legalitatea actului administrativ şi anume a autorizaţiei de construire nr. XX/2016  (acest aspect urmând a fi lămurit ulterior, întrucât a înaintat deja o adresă la Inspectoratul Judeţean în Construcţii Neamţ, înregistrată sub nr. XX, care va verifica respectarea dispoziţiilor legale privind întocmirea autorizaţiei de construcţie nr. XX/14.06.2016), deci, pe calea prezentei acţiuni nu se solicită suspendarea efectelor actului administrativ, ci doar împiedicarea continuării lucrărilor de edificare a imobilului proprietate a pârâţilor, măsură provizorie, care urmează a fi luată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. XX.

Pârâţii XX şi XX au formulat întâmpinare, prin care au solicitat instanţei de judecată respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că, potrivit art. 997 C. pr. civ. „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Spre deosebire de vechea reglementare a ordonanţei preşedinţiale, respectiv de dispoziţiile art. 581 din vechiul cod de procedură civilă, existenţa unei „aparenţe de drept” în favoarea reclamantului a fost menţionată în mod expres în lege, inserându-se nu doar ca o condiţie de admisibilitate a cererii, dar, mai mult, ca o condiţie ce trebuie analizată în mod prioritar de către instanţă, ulterior urmând a fi analizate şi celelalte condiţii speciale de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.

Astfel, instanţa este ţinută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu îşi creează convingerea că în favoarea reclamantului există „aparenţa de drept”, limitele cercetării privind aparenţa dreptului fiind însă limitele indicate şi în vechea reglementare, în doctrină şi jurisprudenţă, referitoare la „pipăirea fondului”.

Analizând, astfel, în mod prioritar, condiţia existenţei aparenţei dreptului a cărui apărare se solicită, reţine instanţa că aceasta nu este în favoarea reclamantei.

Astfel, reclamantă arată, în principal, faptul că pârâţii nu au respectat condiţiile impuse de legiuitor, reflectate în certificatul de urbanism şi proiectul tehnic.

Or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâţii au edificat un imobil P+M, care se învecinează la nord cu proprietatea reclamantei, pentru care au solicitat şi obţinut toate avizele necesare, eliberându-li-se certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire, la ridicarea construcţiei respectând proiectul tehnic şi autorizaţia de construire.

Astfel, din adresa nr. XX/15.04.2017 a Poliţiei locale XX (f.57 ds.) rezultă că în urma verificărilor efectuate la faţa locului în urma sesizării formulate de către reclamantă, s-a constatat că „proprietarul imobilului a respectat distanţele faţă de vecinătăţi, fantele de lumină (...) vor fi prevăzute cu geamuri mate, apele pluviale şi zăpada vor deversa în curtea sa, iar pe parcursul realizării construcţiei partea de lucrare dinspre dvs a fost protejată cu o plasă de protecţie”.

Mai mult, în „Concluziile rezultate în urma verificărilor lucrărilor de construcţie a imobilului din XX, str. XX” semnate de arhitect XX şi datate 27.04.2017, se menţionează expres că „Edificarea imobilului – casă de locuit plus anexe – s-a făcut cu respectarea actelor administrative şi a legislaţiei în domeniu, aflată în vigoare la data construcţiei casei, deci respectându-se întocmai Autorizaţia de construire nr. XX din 14.06.2016.” S-a mai arătat că „În urma măsurătorilor la teren efectuate şi de către inginer cadastrist autorizat a rezultat că s-au respectat planurile de construcţie care au stat la baza Autorizaţiei de construire. Amplasarea construcţiei în cauză respectă distanţele minime obligatorii faţă de limitele cadastrale laterale şi posterioare ale parcelei, distanţa minimă între cele două construcţii fiind de 3,30 m, aceasta depăşind minima de ½ din înălţimea clădirii, conform art. 24 din HG 525/1996. La momentul actual, imobilul casă de locuit S+P+M se află ridicat în totalitate, fiind finalizate lucrările de tencuire exterioară şi interioară, instalaţia electrică şi parţial instalaţia termică. Se demarează ultima etapă a lucrărilor de finisări interioare. Pe faţada posterioară nu sunt ferestre de vedere, ci doar de lumină, acestea nepermiţând vederea directă către proprietatea vecină, dar permit luminii să intre în interior”

A mai reţinut instanţa că nici condiţia urgenţei nu este îndeplinită în cauză şi asta având în vedere două aspecte:

Pe de o parte, din planşele foto, din înscrisurile aflate la dosar, dar şi din interogatoriul luat în instanţă, rezultă că reclamanta a luat cunoştinţă de toate aspectele care o nemulţumesc în legătură cu imobilul pârâţilor cu câteva luni înainte de promovarea prezentei acţiuni, astfel că nu se mai justifică în cauză condiţia urgenţei.

Astfel, chiar reclamanta a afirmat că lucrările au început în luna august 2016, moment în care s-a turnat parterul locuinţei, aşa încât aceasta a  putut constata şi amplasamentul imobilului. De altfel, reclamanta a menţionat (acest aspect fiind confirmat şi de înscrisurile aflate la dosar) că în octombrie 2016 a formulat o sesizare la Primăria XX, privitoare la nerespectarea servituţilor de vedere, de picătura streşinii şi de distanţă a construcţiilor, în timp ce prezenta acţiune a înţeles s-o formuleze după mai bine de jumătate de an de la data la care a luat cunoştinţă de toate pretinsele nereguli în edificarea imobilului pârâţilor.

Or, dând dovadă de bună credinţă, reclamanta ar fi trebuit să promoveze acţiunea când lucrările erau în fază incipientă şi nu în stare avansată, sau chiar finalizată, cu atât mai mult cu cât pe calea dreptului comun a solicitat chiar demolarea unei bune părţi a construcţiei.

Pe de altă parte, constată instanţa că nu există urgenţă în cauză având în vedere şi faptul că în prezent lucrările exterioare la imobil, respectiv cele care ar putea determina modificări în înălţime sau lungime, sunt finalizate.

Împotriva sentinţei reclamanta a declarat apel, prin care a criticat-o pentru următoarele motive:

Probele administrate conduc spre concluzia că, într-adevăr , aparenţa dreptului este în favoarea reclamante-apelante.

Argumentele expuse în considerentele sentinţei civile atacate preiau apărarea pârâţilor în totalitate, respectiv înscrisurile obţinute de aceştia pro causa: studiu de însorire şi verificare tehnică întocmită de arhitectul pârâţilor.

Lipsa de imparţialitate este evidentă, în condiţiile în care, în cadrul cercetării la faţa locului au fost constatate anumite încălcări legislative impuse în materie.

Constatările din adresa nr. XX/15 aprilie 2017 întocmită de Politia Locală XX - înscris pe care instanţa îşi bazează parte din argumente, sunt  cel puţin curioase „...proprietarul imobilului a respectat distantele fata de vecinătăţi, fantele de lumina vor fi prevăzute cu geamuri mate, apele pluviale si zăpada vor deversa in curtea sa...”.

Cum a constatat emitentul actului că sunt respectate distanţele legale, fără să facă vreun fel de măsurători, de unde cunoaşte dispoziţiile legale privind distanţa construcţiilor, a ferestrelor de vedere, etc., de unde cunoaşte că geamurile edificate vor reprezenta doar fante de lumină şi vor avea montate geamuri mate?

Mai mult, verificarea lucrărilor de construire a imobilului - proprietate a intimaţilor paraţi, întocmite şi semnate de arhitectul XX la data de 27 aprilie 2017 „... edificarea imobilului s-a făcut cu respectarea actelor administrative si a legislaţiei în domeniu...”

În atare condiţii, emitentul proiectului de execuţie a lucrărilor putea să constate încălcarea legii ?

Ceea ce a contestat reclamanta, încă din momentul în care s-a constatat o imposibilitate deranjantă de folosire a imobilului  proprietatea sa, a fost lipsa unui studiu de însorire (aflat în strânsa legătura şi cu distanţa construcţiilor) întocmit anterior obţinerii autorizaţiei de construire nr. XX/14 iunie 2016 si nu ulterior, in timpul cercetării judecătoreşti.

Afirmaţia potrivit căreia „distanţa minimă între cele două construcţii este de 3,30 m, aceasta depăşind minima de 1/2 din înălţimea clădirii, conform art. 24 din HG 525/1996” nu a fost verificată şi trecută prin filtrul instanţei de fond - în condiţiile în care proiectul tehnic indică înălţimea în punctul maxim al imobilului paraţilor-intimaţi ca fiind de 7,35 m.

Reiterează, totodată, aspecte importante nesocotite de instanţă, deşi constatate direct, prin administrarea nemijlocită a probei cu cercetarea la faţa locului: locuinţa apelantei este permanent întunecată şi, pe cale de consecinţă, răcoroasă, fiind necesară o sursă de lumină artificiala în orice moment al zilei, folosirea centralei devenind o obişnuinţă încă din perioada verii.

Or, in condiţiile în care starea de sănătate actuală a apelantei s-a modificat (a fost diagnosticata cu o forma atipica de cancer), căldura este foarte importantă pentru ameliorarea simptomelor.

Încălcând Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014 pentru Aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, în speţă al art. 3, care prevede faptul că :

al. 1 „Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie sa asigure însorirea acestora pe o durata de minimum 1 ½  ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate”.

al. 2 „În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mal înalte, se va întocmi studiu de însorire , care să confirme respectarea prevederii de la al. 1” , instanţa pronunţă o soluţie nelegala, in primul rând.

Deşi apărarea şi acuzarea au fost vehemente în privinţa necesitaţii întocmirii sau nu a unui studiu de însorire, instanţa, verificând aparenţa dreptului reclamantei, omite să analizeze în vreun fel această probă.

Întocmirea abia în faza de cercetare judecătorească a acestui document nu mai prezintă nici un fel de relevanţă, prin prisma motivelor contestate pe cale principală, prin raportare la faptul că imobilul era aproape finalizat la momentul promovării acţiunii: studiul trebuia întocmit anterior solicitării autorizaţiei de construire, întocmirea sa ulterioara urmând, în mod evident, să favorizeze persoana pârâţilor - în calitate de solicitanţi, după finalizarea construcţiei.

În altă ordine de idei, în mod real nu sunt respectate distanţele privind construcţiile, în special interesează distanţa între cele doua construcţii.

Deşi proiectul stabileşte distanţa pe întreaga vecinătate între cele doua imobile ca fiind 3,94 m , distanţa nu este respectată, chiar verificarea întocmită de arhitectul paraţilor identifică 3,3 m în pct. cel mai îndepărtat (ceea ce presupune că laturile învecinate ale celor două imobile sunt amplasate la distanţe şi mai mici în mai multe puncte).

În legătura cu servitutea de vedere - fereastra de lumina, dispoziţiile art. 615 Cod civ. sunt, din nou, nerespectate: in momentul de fata nu are cunoştinţă dacă aceste ferestre vor împiedica sau nu vederea spre fondul învecinat (al apelantei) şi dacă geamurile care vor fi montate vor fi doar batante (nu oscilobatante, cum s-a afirmat in întâmpinarea depusa la fond ) şi mate.

În condiţiile în care ferestrele nu au fost încă montate, cum poate aprecia instanţa, fără putinţă de tăgadă, asupra respectării dispoziţiilor legale de către intimaţii-pârâţi?

Argumentele care constituie primul motiv de apel conturează premiza nerespectării, de către pârâţii-intimaţi, a condiţiilor impuse de legiuitor (reflectate în certificatul de urbanism si proiectul tehnic).

În aceeaşi modalitate superficială este tratată şi chestiunea urgenţei, care ţine strict de admisibilitatea acţiunii introductive de instanţă.

Că apelanta a luat cunoştinţă despre edificarea imobilului proprietate a intimaţilor, în calitate de vecin direct cu aceştia, încă de la momentul august 2016, nu reprezintă o problema contestată.

De altfel, în cadrul probei cu interogatoriu, reclamanta a prezentat real situaţia  care a condus la litigiul cu proprietarii fondului vecin.

Ceea ce însă nu a cunoscut apelanta, încă de la momentul în care intimaţii au debutat edificarea imobilului, a fost nivelul de înălţime şi modul de repartizare a încăperilor, motivat de faptul că, încălcând dispoziţiilor legale, intimaţii nu au afişat la intrarea pe proprietate panoul cu obiectul construcţiei. Abia in momentul în care apelanta a început să facă demersuri administrative (oct. - nov. 2016), vădit deranjata de modul in care se ridica/înălţa construcţia învecinată, intimaţii, în scopul evitării aplicării unei amenzi, au amplasat la vedere panoul cu obiectul construcţiei.

Începând cu luna oct. 2016, reclamanta a apelat atât la organele de poliţie locală, cât şi la Serviciul Urbanism şi Autorizări în construcţii din cadrul Primăriei - emitentul actului administrativ, autorizaţia de construire nr. XX/2016. La faţa locului s-a deplasat unul dintre arhitecţii municipalităţii, care, neoficial, a constatat eroarea organului emitent al actului administrativ, motivat de lipsa unui studiu de însorire.

Din păcate, scriptic, nu s-a întocmit nici un act oficial, în condiţiile în care aceasta ar fi presupus recunoaşterea propriei culpe şi lipsa unei diligenţe şi a unei verificări temeinice, în momentul întocmirii actului administrativ.

Prezenţa apelantei în biroul autorităţii locale emitente a actului administrativ a devenit, pentru o perioada de câteva luni, o obişnuinţă, în încercarea de a găsi, împreună cu aceştia, soluţii salvatoare.

Din păcate, lucrurile au trenat nejustificat, timp care a curs în defavoarea apelantei, intimaţii finalizându-şi lucrările. Acuza instanţei privind reaua-credinţa a apelantei, motivat de faptul că nu şi-a exercitat drepturile procesuale, in momentul în care lucrările erau în faza incipientă, este nefondată prin raportare la argumentele expuse anterior.

În altă ordine de idei, procedura greoaie în fata instanţei de fond, care nu respecta dispoziţiile legiuitorului privind urgenţa (art. 999 Cod proc.civ.) de judecată şi de motivare (48 de ore de motivare s-au transformat în patru luni), s-a scurs tot în defavoarea apelantei, favorizând încă odată intimaţii, liberi să-şi finalizeze construcţia şi să facă imposibilă temeinicia prezentului demers judiciar.

Urgenta cu care a acţionat apelanta este în legătura de cauzalitate directă, în mod evident, cu urgenţa cu care organele în drept (emitentul autorizaţiei de construire şi instanţa) au răspuns solicitărilor acesteia.

Pentru considerentele arătate, apelanta solicită schimbarea sentinţei în sensul admiterii ordonanţei şi dispunerii „sistării execuţiei lucrărilor de construcţii (finisaje interioare şi exterioare) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. XX.

Intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de apel s-a formulat o solicitare nouă, cea de sistare a execuţiei lucrărilor de construcţie „finisaje interioare şi exterioare”, solicitare ce nu a fost formulată prin cererea iniţială. Potrivit art. 478 alin. 3 noul Cod de procedură civilă, „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.”

Consideră că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, hotărâre bazată pe amplul probatoriu administrat în cauză în faţa instanţei, respectiv înscrisuri, declaraţii testimoniale si cercetare locală.

Potrivit art. 996 alin. l noul Cod de procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Consideră că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 996  alin. (1) noul Cod de procedură civilă, nu există aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, acesteia nefiindu-i afectat dreptul de proprietate, servitutea de vedere sau vreun alt drept, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiţia urgenţei - prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, întrucât întreaga construcţie este deja edificată. Au demonstrat atât cu înscrisurile depuse, declaraţia martorului XX, planşele foto cât şi cu cele constatate la cercetarea locală din data de 15.05.2017, că imobilul casă de locuit pentru care s-a solicitat sistarea lucrărilor este edificat în totalitate, este pus acoperişul - respectiv tabla pe casă - este tencuit atât la interior cât şi la exterior, astfel încât acesta nu mai suferă modificări pe lungime, lăţime, înălţime sau adâncime.

Cea mai importantă probă din aceste punct de vedere este cercetarea locală, prin care completul de judecată a perceput în mod direct şi neechivoc faptul că imobilul este edificat în totalitate, toate cele arătate mai sus fiind consemnate în procesul-verbal încheiat la faţa locului la data de 15.05.2017. Din acest punct de vedere, faţă de faptul că până în luna noiembrie 2016 a fost terminată mansarda, că la sfârşitul anului 2016 casa era ridicată în totalitate, faţă de momentul introducerii prezentei cereri - aprilie 2017 - după aproape jumătate de an de la terminarea mansardei, consideră că nu este îndeplinită condiţia „urgenţei” prevăzută de norma legală invocată. Prin interogatoriul luat de instanţa de fond, reclamanta a recunoscut faptul că la acest imobil lucrările au început în luna august 2016, moment în care s-a turnat parterul locuinţei, aceasta fiind în prezent terminată.

Din declaraţia martorului intimaţilor-pârâţi, coroborată cu fotografiile depuse de aceştia, reiese cu certitudine faptul că în luna noiembrie 2016 a fost construită mansarda, că locuinţa era ridicată în totalitate şi terminată la sfârşitul anului 2016, iar în prezent aceasta are pus şi acoperişul, este tencuită atât pe exterior cât şi pe interior, astfel încât consideră că prezenta cerere a rămas fără obiect.

Din înscrisurile depuse de intimaţii-pârâţi la dosarul cauzei, schiţe de amplasament cu măsurători exacte, adrese de la proiectant, arhitect, poliţie locală, coroborate cu declaraţiile martorului acestora şi cu cele consemnate în procesul verbal de cercetare locală, reiese fără putinţă de tăgadă că aceştia au respectat autorizaţia de construcţie, certificatul de urbanism si documentaţia tehnică şi proiectul aprobat pentru edificarea locuinţei P+M.

În cauză nu există aparenţa dreptului în favoarea apelantei-reclamante, acesteia

nefiindu-i afectat dreptul de proprietate, servitutea de vedere sau vreun alt drept invocat prin cerere. 

La cercetarea locală instanţa a perceput în mod direct şi neechivoc faptul că distanţa minimă între casa intimaţilor-pârâţi şi gardul ridicat de apelanta-reclamantă pe proprietatea pârâţilor este de 65 cm, în condiţiile în care, în acel punct, apelanta-reclamantă a intrat pe proprietatea vecină cu 51 cm, ocupând fără drept o porţiune de aproximativ 6 m din terenul vecinilor ei. Celelalte distanţe de la colţurile casei intimaţilor-pârâţi până la gardul ridicat de apelanta-reclamantă sunt mai mari de 1 metru, aspect consemnat şi în procesul verbal de cercetare locală din 15.05.2017. Mai mult decât atât, tot cu ocazia cercetării locale, instanţa a verificat şi distanţele dintre casa apelantei-reclamante şi gardul edificat de aceasta - parte pe proprietatea pârâţilor - şi a constatat că aceste distanţe, în orice punct al casei, sunt mai mari de 3 metri, iar în partea din spate mai mari de 4 metri. Astfel, nu sunt reale susţinerile din cererea principală prin care se afirmă că distanţa dintre cele două case este de aproximativ 2 metri, în condiţiile în care, la măsurătoare acestea au indicat distanţe de 4 - 5 metri de la peretele casei apelantei-reclamante până la gardul despărţitor, adăugându-se la acestea distanţele de la casa intimaţilor-pârâţi la gard.

Cu privire la susţinerea că „acoperişul imobilului este edificat la limita proprietăţii”, au arătat faptul că apelanta-reclamantă a încălcat proprietatea intimaţilor-pârâţi prin ridicarea noului gard, dar, chiar şi în acest fel, la măsurătoarea de la cercetarea locală, distanţa minimă între casa intimaţilor-pârâţi şi gardul ridicat de apelanta-reclamantă este de 65 cm, fiind astfel respectate prevederile art. 612 NCC, în condiţiile în care, aşa cum au arătat, în acel punct apelanta-reclamantă a intrat în interiorul proprietăţii intimaţilor-pârâţi - conform măsurătorilor - cu 51 cm.

La cercetarea locală s-a putut vedea faptul că imobilul are montaţi uluci de colectare a apei, astfel încât apele cad pe proprietatea intimaţilor-pârâţi, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 611 NCC.

Cu privire la servitutea de vedere invocată, arată că nici una dintre ferestrele intimaţilor-pârâţi ce se află situate pe partea apelantei-reclamante nu sunt ferestre de vedere, ci sunt ferestre de lumină, sunt opace, fără deschidere directă şi nu permit vederea spre proprietatea vecină. De fapt, la cercetarea locală s-a văzut faptul că nici nu se poate vedea proprietatea vecină, întrucât gardul edificat de reclamantă ocupă aproape 80% din vederea geamului, astfel încât este practic imposibil să pătrunzi cu vederea prin gard pentru a vedea cealaltă proprietate.

Intimaţii au respectat întru totul normele legale, prin care se arată cum şi unde poate fi amplasată noua construcţie.

Aşa cum a fost precizat şi în acţiunea principală, art. 3 din OMS 119/2014 prevede însorirea „încăperilor de locuit”. În aceeaşi normă legală din OMS 119/2014, la art. 1 se arată: „în înţelesul prezentelor norme, următorii termeni se definesc astfel: a) încăpere de locuit - încăperile cu funcţii de cameră de zi şi dormitoare”. Sunt excluse astfel de legiuitor holurile, baia, bucătăria şi orice altă dependinţă, legea făcând menţiunea clară ce încăperi trebuiesc luminate natural.

Chiar apelanta-reclamanta arată faptul că încăperea pentru care reclamă faptul că nu ar fi însorită suficient este bucătăria şi un hol, astfel că, în baza aceloraşi norme legale invocate de aceasta, în această situaţie, nu este necesar nici un aviz de însorire sau îndeplinirea altor norme. În partea învecinată cu intimaţii-pârâţi, aceasta are hol şi bucătărie, singurul dormitor ce se află pe această parte, fiind amplasat în faţa imobilului, cu vedere directă atât la proprietatea intimaţilor-pârâţi cât şi la strada Amurgului. Acesta a fost motivul pentru care proiectul iniţial, care amplasa locuinţa intimaţilor înspre strada principală nu a fost aprobat (plan de situaţie iniţial), fiind modificat amplasamentul locuinţei spre spatele proprietăţii (plan de situaţie aprobat), tocmai pentru a nu fi încălcat vreun drept proprietarului vecin.

În apărare a fost depus un „studiu de însorire”, care demonstrează fără putinţă de tăgadă faptul că sunt respectate normele prevăzute în OMS nr. 119/2014 şi că, conform prevederilor legale, apelantei-reclamante nu îi este afectat nici un drept.

Examinând apelul, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 476 alin. 1 noul Cod de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 479 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Astfel, reclamanta a solicitat sistarea lucrărilor de construcţie a imobilului proprietatea pârâţilor, până la soluţionarea acţiunii (ce face obiectul dosarului nr. XX al Judecătoriei XX) având ca obiect lămurirea respectării servituţii de vedere, distanţă şi picătură a streşinii, a standardului de însorire şi demolarea parţială a acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 997 Cod de procedură civilă, instanţa sesizată cu o cerere de ordonanţă preşedinţială este chemată să cerceteze întrunirea cumulativă a condiţiilor privind aparenţa dreptului, urgenţa, neprejudecarea fondului şi vremelnicia.

Ori, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, cât timp examenul sumar al probelor ce au putut fi administrate în procedura ordonanţei preşedinţiale a evidenţiat faptul că aparenţa dreptului este în favoarea pârâţilor şi nu a reclamantei.

Astfel, pârâţii deţin autorizaţia de construcţii nr. XX/14.06.2016 emisă de Primarul Municipiului XX, iar din cuprinsul adresei nr. XX/15.07.2017 emisă de Poliţia Locală XX (în urma unei sesizări formulate de reclamantă) rezultă că s-au efectuat verificări în teren şi că imobilul pârâţilor respectă proiectul tehnic şi autorizaţia de construcţie, că sunt respectate distanţele faţă de vecinătăţi, fantele de lumină vor fi prevăzute cu geamuri mate, apela pluviale şi zăpada se vor deversa în curtea pârâţilor şi că, pe parcursul realizării lucrării, partea dinspre proprietatea reclamantei a fost protejată cu o plasă de protecţie.

Susţinerile apelantei, în sensul că cele inserate în cuprinsul adresei nu ar avea la bază măsurători, precum şi cele legate de probabilitatea ca reprezentanţii unităţii emitente să cunoască dispoziţiile legale privind distanţa construcţiilor şi a servituţilor nu sunt de natură a pune sub semnul îndoielii cuprinsul adresei, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 155/2010, poliţia locală are atribuţii în domeniul disciplinei în construcţii şi efectuează controale pentru verificarea modului în care se respectă autorizaţiile de construire, iar prin întocmirea adresei nr. XX/2017 emitentul şi-a asumat întreaga responsabilitate a veridicităţii celor consemnate.

De altfel, împrejurarea că imobilul pârâţilor respectă autorizaţia de construcţie este atestată şi de referatul întocmit la 27.04.2017 de către arhitect XX, care în fundamentarea constatărilor inserate în cuprinsul acestuia, intitulat „Concluzii rezultate în urma verificărilor lucrărilor de construcţie a imobilului din XX, strada XX”, anexează şi o schiţă întocmită de un inginer cadastrist autorizat (ing. XX), în cuprinsul căreia apare ştampila şi semnătura acestuia, cu menţiunea „Confirm executarea măsurătorilor la teren, corectitudinea întocmirii şi corespondenţa acesteia cu realitatea din teren”.

Ori, deşi apelanta contestă şi aceste constatări, pe motiv că fiind emitentul proiectului de execuţie a lucrărilor nu putea constata încălcarea legii, din referatul întocmit rezultă că verificările au avut scopul de a atesta împrejurarea dacă imobilul edificat respectă proiectul pe care l-a întocmit, concluziile fiind în acelaşi sens ca şi cele ale Poliţiei Locale XX.

Astfel, în cuprinsul schiţei sunt materializate imobilele proprietatea părţilor din proces, linia despărţitoare, atât în modalitatea în care apare în documentaţia cadastrală cât şi în teren (limită actuală) cât şi limitele imobilelor construcţii.

Se observă că limita actuală (linia despărţitoare dintre proprietăţi) nu respectă limita din documentaţia cadastrală, în sensul că, pe o porţiune care începe din strada Amurgului şi se continuă cu zona de amplasament a construcţiei pârâţilor, este amplasată înspre proprietatea pârâţilor pe distanţe cuprinse între 0,21 m – 0,51 m.

De altfel, la interogatoriu reclamanta a recunoscut că a edificat un gard despărţitor de aproximativ 2 m înălţime, intrând pe o porţiune în terenul pârâţilor.

Ori, din schiţă rezultă că distanţa construcţiei pârâţilor faţă  de linia de hotar actuală este cuprinsă între 1,17 m şi 1,00 m, şi că distanţa dintre construcţiile părţilor este de 3,10 m în colţul cel mai apropiat şi de 4,50 m în colţul cel mai îndepărtat.

Susţinerea potrivit căreia distanţa de 3,30 m între construcţii nu poate fi avută în vedere pe motiv că „nu a fost trecută prin filtrul instanţei” nu constituie motiv de înlăturare a celor ce rezultă din cuprinsul unei schiţe întocmite de o persoană calificată şi autorizată, în condiţiile în care „trecerea prin filtrul instanţei” presupune întocmirea unei expertize topografice şi în construcţii, probe care, potrivit dispoziţiilor art. 998 alin 3) noul Cod de procedură civilă, nu pot fi administrate în cauza de faţă, unde se verifică doar aparenţa de drept  şi doar se „pipăie” fondul.

De altfel, simpla afirmaţie nesusţinută de vreo dovadă nu este de natură a dovedi contrariul celor însemnate în cuprinsul schiţei.

Dispoziţiile art. 612 alin. (1) noul Cod de procedură civilă prevăd o distanţă minimă dintre o construcţie şi linia de hotar de 60 cm, ceea ce înseamnă că distanţa minimă dintre 2 construcţii aflate pe fonduri învecinate este de 1,20 m.

În aceste condiţii, sunt lipsite de suport afirmaţiile apelantei, în sensul că distanţa dintre cele două construcţii nu este respectată.

Neîntemeiate sunt şi motivele de apel legate de servitutea de vedre, iar întrebarea retorică ce o adresează primei instanţe este valabilă şi pentru apelantă, în condiţiile în care nu are nicio dovadă că acele ferestre sunt de vedere şi nu de lumină, că nu vor fi confecţionate batant şi cu geam mat.

Cât timp proiectantul specifică faptul că ferestrele în discuţie sunt de lumină şi nu de vedere, respectarea sau nu a proiectului va putea fi stabilită doar după montarea geamurilor, când reclamanta va putea acţiona în consecinţă.

Nici motivele de apel prin care se susţine că locuinţa reclamantei este în permanenţă întunecată nu sunt de natură a constitui temei de admitere a ordonanţei.

Aceasta, pentru că la momentul promovării ordonanţei, construcţia era deja finalizată, singurele lucrări care mai erau de realizat vizau finisajele interioare şi exterioare, astfel că măsura sistării construcţiei în sine nici nu mai avea obiect, iar finisajele nu sunt lucrări care să afecteze pătrunderea luminii naturale în imobilul reclamantei sau care să-i creeze inconvenientele invocate, astfel încât să justifice sistarea acestora.

Mai mult, „Studiul de însorire” depus la dosar de pârâţi (întocmit de arh.  XX) concluzionează: „Construcţia proiectată nu umbreşte construcţiile existente în mod agresiv şi pentru perioade lungi de timp. Amplasarea imobilului propus asigură însorirea încăperilor de locuit (cameră de zi şi dormitoare) din clădire şi din locuinţele învecinate pe o durată de minim 1 ½ ore la solstiţiul de iarnă. Se respectă astfel art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.”

Împrejurarea că ulterior emiterii autorizaţiei de construire s-a întocmit un studiu de însorire nu poate face obiectul unei analize, în condiţiile în care instanţa nu a fost investită cu vreo acţiune vizând modul de întocmire şi emitere a autorizaţiei de construire.

Lipsite de fundament sunt şi motivele de apel vizând întrunirea condiţiei urgenţei, prevăzută de art. 997 Cod de procedură civilă, cât timp reclamanta a avut cunoştinţă atât de momentul începerii lucrărilor de construire şi de demararea a acestora şi a introdus cererea după finalizarea construcţiei, astfel că era evident că nu subzistă vreo urgenţă de natură a reclama luarea unor măsuri de sistare a unor lucrări care fuseseră anterior executate.

Pentru considerentele arătate, tribunalul, constatând că apelul nu este fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, urmează a-l respinge.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 453 noul Cod de procedură civilă, apelanta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimaţi, reprezentând contravaloare onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta XX (CNP XX) – domiciliată în municipiul XX şi având domiciliul procedural ales la Cabinet avocat XX, cu sediul în municipiul XX împotriva sentinţei civile nr. XX din 22.05.2017 pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi XX (CNP XX) şi XX (CNP XX) – ambii domiciliaţi în municipiul XX, XX.

Obligă apelanta-reclamantă XX să plătească intimaţilor-pârâţi XX şi XX suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10.10.2017.

PreşedinteJudecătorGrefier

XXXXXX

Red. XX. 13.10.2017; Thred. XX. 30.10.2017; 2 ex.; Fond: XX.

Domenii speta

Spete similare