Cauză încetare de drept contract individual de muncă. Încetare contract anterior îndeplinirii condiției de vârstă pentru pensionare. Nelegalitate.

Cauză încetare de drept contract individual de muncă. Încetare contract anterior îndeplinirii condiției de vârstă pentru pensionare. Nelegalitate.

Angajatorul a constatat la data de 24.04.2017 că salariata împlinise vârsta de pensionare chiar anterior încheierii contractului de muncă pe durată nedeterminată și o apreciază ca fiind o cauză de încetare de drept a acestuia.

Curtea reține că decizia emisă de intimatul-pârât este dată cu încălcarea legii, acesta neputându-se prevala de prevederile legale reținute în cadrul deciziei.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, contractul individual de muncă încetează de drept „la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare(...)”.

Raportând dispoziția legală menționată la situația de fapt din speță, se constată că aceste prevederi nu sunt aplicabile situației apelantei-reclamante, în condițiile în care drepturile de pensie cuvenite acesteia pentru munca depusă și limită de vârstă au fost deschise încă din data de 01.01.2006, mult anterior datei încheierii contractului individual de muncă în cauză. În plus, așa cum arătam, cu câteva zile înainte de încheierea contractului, reclamanta a îndeplinit și condițiile de vârstă din legislația specială aplicabilă asistenților medicali. Prin urmare, niciunul dintre temeiurile de drept indicate în decizie nu este incident în situația particulară a reclamantei, nici art. 56 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, și nici art. 22 alin. 4 din OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical. Intimatul a dispus în mod nelegal încetarea unui contract de muncă pentru cauze care existau încă de la data încheierii lui.

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.887 din 23 februarie 2018)

 În cererea de apel, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr.6060/18.09.2017 Tribunalul Bucureşti i-a respins ca neîntemeiată cererea prin care solicita nulitatea deciziei nr.466/24.04.2017 şi reintegrarea sa pe postul de asistent medical principal în cadrul Laboratorului de recuperare medicală fizică şi balneologie, în cadrul SUUB.

Consideră că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică având în vedere următoarele argumente:

După cum rezultă din cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei să constate nulitatea Deciziei nr.466/24.04.2017 prin care intimata a dispus începând cu data de 01.05.2017 încetarea de drept a contractului individual de muncă, aceasta fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative prevăzute de Codul Muncii.

În principal instanţa de fond a reţinut că netemeinicia cererii de chemare în judecată rezultă din faptul că OUG nr. 144/2008 (norma de drept specială) stabileşte că prin împlinirea vârstei de 65 ani nu mai poate cumula pensia cu salariul şi în consecinţa sunt aplicabile prevederile art.56 alin. 1 lit. c Codul muncii (norma generală de drept). De asemenea, instanţa de fond a reţinut că „actul normativ în baza căruia s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, OUG nr. 144/2008 a intrat în vigoare ulterior pronunţării sentinţei civile 3598/29.04.2009, astfel că situaţia juridică dedusa judecaţii este diferită şi nu putea invoca excepţia puterii de lucru judecat.

Referitor la excepţia puterii de lucru judecat invocată prin cererea de chemare în judecată, aceasta este întemeiată având în vedere că situaţia juridică din speţa dedusă prezenţei judecăţi este aceeaşi cu situaţia juridică analizată de instanţă în dosarul 4781/3/2008, şi anume dacă intimata a dispus în mod legal încetarea de drept a contractului său de muncă urmare îndeplinirii cumulului pensie cu salariul.

Pronunţând sentinţa civilă 3598/29.04.2009 Tribunalul Bucureşti a supus controlului judiciar şi momentul la care a intervenit încetarea de drept a contractului de muncă urmare a îndeplinirii cumulului de pensie cu salariul, reţinând ca data comunicării deciziei de pensionare (01.01.2006) a reprezentat data la care contractul său individual de muncă a încetat de drept, iar stabilirea de către intimat a unei alte date de încetare a contractului individual de muncă este contrară legii.

Prin analogie cu situaţia de drept şi de fapt dedusă judecăţii, în speţă este necesar să se determine care este data încetării de drept a contractului individual de muncă nr. 243/04.04.2011 încheiat cu intimata şi de a analiza dacă decizia de încetare de drept a contractului de muncă a fost emisă în termen de 5 zile de la intervenirea cauzei de încetare de drept a contractului de muncă.

Potrivit art.56 alin. 1 lit. c Codul Muncii contractul individual de muncă încetează de drept „la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârsta standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare raportat la dispoziţiile prevăzute de art.22 din OUG nr. 144/2008 (act normativ derogatoriu de la legea 230/2010) rezultă că data încetării de drept a contractului său  individual de muncă era 27.03.2011, respectiv la împlinirea vârstei de 65 ani. Astfel cum rezultă din decizia nr.349/31.03.2011 emisă de intimat, deşi potrivit art.22 din OUG nr. 144/2008 coroborat cu art.56 alin. 1 lit. c din Codul Muncii contractul individual de muncă a încetat de drept, a fost reintegrată în funcţia de asistent medical principal la Laboratorul de recuperare medicina fizică şi balneologie din cadru Spitalului universitar de Urgenţă Bucureşti.

În perioada 04.04.2011 şi până în data de 01.05.2017 a exercitat funcţia de asistent medical principal la Laboratorul de recuperare medicina fizică şi balneologie din cadru SUUB când intimata a emis decizia 466/24.04.2017. Potrivit art. 56 alin2 Codul muncii încetarea de drept a contractului individual de muncă trebuie să se constate printr-o decizie emisă în 5 zile de la momentul în care se naşte cauza de încetare de drept a contractului de muncă, adică în 5 zile de la împlinirea vârstei de 65 ani. Emiterea de către angajator a deciziei prin care se constată încetarea de drept a contractului de muncă cu încălcarea termenului de 5 zile se sancţionează cu nulitatea deciziei emise ulterior acestui termen prevăzut imperative de lege. Faptul că timp de 6 ani a exercitat funcţia de asistent principal în cadrul SUUB, deşi avea vârsta de 65 ani şi a fost remunerată pentru exercitarea acestei funcţii dovedeşte că între ea şi intimată a existat un raport de muncă acceptat de ambele părţi. Emiterea Deciziei nr. 466/24.04.2017 motivată de situaţii de drept şi de fapt care au existat şi la încheierea contractului de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 243/04.04.2011 este contrar Codului Muncii, angajatorul neavând posibilitatea să emită o deciziei de încetare de drept a contractului de muncă atunci când considera el necesar. Domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii este de strictă interpretare şi sunt reglementate de Codul Muncii.

Nelegalitatea deciziei nr.466/24.04.2017 rezultă din analiza condiţiilor de vârstă impuse de OUG nr. 144/2008, dar şi din nerespectarea procedurilor prin care această decizie a fost emisă de către intimată, proceduri reglementate de codul muncii şi care nu sunt modificate de nicio lege specială.

Examinând motivele de apel formulate faţă de hotărârea apelată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Respingând acțiunea formulată de reclamanta FII în contradictoriu cu pârâtul angajator SUUB, având ca obiect anularea Deciziei nr. 466/24.04.2017 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă nr. 243/04.04.2011 (cu capetele de cerere accesorii, referitoare la repunerea în funcţia și în drepturile deţinute anterior încetării de drept a contractului de munca și plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, cuvenite până la reintegrarea efectivă), prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Raporturile de muncă între părțile în cauză au fost stabilite ca urmare a încheierii contractului individual de muncă nr. 243/04.04.2011.

Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 3598/29.04.2009 pronunțate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, între părți a mai existat un raport de muncă anterior, încetat de drept la data de 01.01.2006, ca urmare a îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă. Prin această sentință s-a dispus anularea măsurii încetării raporturilor de muncă dintre părți (comunicată cu adresa nr. 44746/16.10.2008) și s-a constatat că între părți a intervenit un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu motivarea că după încetarea de drept a contractului, reclamanta a continuat să presteze muncă, iar pârâta i-a achitat salariul, ceea ce echivalează cu nașterea unui nou raport juridic de muncă între părți.

În executarea sentinței civile nr. 3598/29.04.2009 a Tribunalului Bucuresti, anterior menționate, pârâtul SUUB a încheiat cu reclamanta contractul individual de muncă nr. 243/04.04.2011, care face obiectul cercetării în speță.

Important de subliniat în acest context este faptul că la data de 27 martie 2011 apelanta reclamantă a împlinit vârsta de 65 de ani, adică vârsta de pensionare prevăzută de art. 22 alin. 4 din OUG nr. 144/2008 pentru asistenții medicali, categorie din care face parte și apelanta. Așadar, contractul individual de muncă  pe durată nedeterminată, nr. 243/04.04.2011, a fost încheiat între părți după împlinirea de către reclamantă a vârstei de 65 de ani (filele 30 si urm. dosar fond).

Prin Decizia nr. 466 din data de 24.04.2017, contestată în speță, angajatorul pârât SUUB dispune încetarea de drept a contractului individual de muncă  pe durată nedeterminată nr. 243/04.04.2011, începând cu data de 01.05.2017, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, ca urmare a îndeplinirii de către salariata FII a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, adică a vârstei de 65 de ani.

Așadar, angajatorul a constatat la data de 24.04.2017 că salariata împlinise vârsta de pensionare chiar anterior încheierii contractului de muncă pe durată nedeterminată și o apreciază ca fiind o cauză de încetare de drept a acestuia.

Curtea reține că decizia emisă de intimatul-pârât este dată cu încălcarea legii, acesta neputându-se prevala de prevederile legale reținute în cadrul deciziei.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, contractul individual de muncă încetează de drept „la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare(...)”.

Raportând dispoziția legală menționată la situația de fapt din speță, se constată că aceste prevederi nu sunt aplicabile situației apelantei-reclamante, în condițiile în care drepturile de pensie cuvenite acesteia pentru munca depusă și limită de vârstă au fost deschise încă din data de 01.01.2006, mult anterior datei încheierii contractului individual de muncă în cauză. În plus, așa cum arătam, cu câteva zile înainte de încheierea contractului, reclamanta a îndeplinit și condițiile de vârstă din legislația specială aplicabilă asistenților medicali. Prin urmare, niciunul dintre temeiurile de drept indicate în decizie nu este incident în situația particulară a reclamantei, nici art. 56 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, și nici art. 22 alin. 4 din OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical. Intimatul a dispus în mod nelegal încetarea unui contract de muncă pentru cauze care existau încă de la data încheierii lui.

În consecinţă, față de cele anterior reținute, Curtea constată că apelul este fondat, astfel că urmează a-l admite și a anula Decizia nr. 466/ 24.04.2017 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Ca atare, Curtea constată întemeiate și capetele de cerere formulate de apelanta-contestatoare privind reintegrarea pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii Deciziei nr. 466/ 24.04.2017  şi obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data 01.05.2017 până la reintegrarea efectivă.

Pentru toate aceste considerente expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentinţa apelată, în sensul că va admite contestaţia, astfel cum a fost formulată.

Domenii speta

Spete similare