Divort fără copii

SENTINTA CIVILA Nr. 25

Şedinţa publică de la 06 Ianuarie 2017

Deliberând asupra cauzei civile de faţă , constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 17 martie 2016 şi înregistrată sub nr…/327/2016, reclamanta U.I. a solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul U.D. să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor şi păstrarea numelui dobândit prin căsătorie.

In motivarea cererii s-a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 04.03.1983 iar din casatorie au rezultat doi copii, in prezent majori. S-a susţinut că in toata perioada convieţuirii au existat  diferenţe din mai multe puncte de vedere, in prezent părţile nu mai sunt compatibile şi din aceasta cauza sunt grave discuţii.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 373 lit.b, art. 383 alin. 1 Cod civil.

S-au ataşat cererii certificatul de căsătorie in original .

Pârâtul nu a formulat întâmpinare dar, prezenta  in instanţa la termenul de judecata din 31 octombrie 2016 şi-a exprimat acordul cu privire la divorţ dar a arătat că nu este de acord ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamanta proba cu înscrisuri şi testimoniala  constând  in audierea martorului Ulian Viorica.

Analizând actele  şi lucrările dosarului instanţa retine  următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 04 martie 1983 în mun. Tulcea, jud. Tulcea, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 128 din aceeaşi dată, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie (fila 4).

Din depoziţia martorului audiat, soţia fratelui pârâtului, rezultă că din anul 2012 părţile sunt despărţite în fapt, reclamanta locuind în Grecia iar pârâtul în România.

Ţinând seama de aceste împrejurări, instanţa reţine culpa ambelor părţi în deteriorarea relaţiilor conjugale dintre soţi, grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă. Culpa comună rezultă din aceea că despărţirea în fapt îndelungată este elementul care face ca deteriorarea relaţiilor conjugale să fie iremediabilă, convieţuirea soţilor fiind de esenţa relaţiilor de căsătorie, potrivit art. 309 alin. 2 C.civ.

Se mai retine că pârâtul nu şi-a dat acordul cu privire la păstrarea numelui dobândit prin căsătorie de către reclamantă, iar aceasta nu a învederat nici un motiv pentru care solicită păstrarea numelui, arătând chiar că solicită revenirea la numele anterior dacă pârâtul nu este de acord cu păstrarea acestuia, instanţa urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 383  al.3 C.civ.

În aceste condiţii, instanţa va admite in parte acţiunea şi în temeiul art. 379 C. civ  instanţa va desface căsătoria din culpa comună a părţilor.

Va dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, I.

Avand  in vedere dispoziţiile art. 453 al.2 Cod pr. civilă, instanţa  va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, acţiunea fiind admisă doar în parte.

Domenii speta

Spete similare