Cerere formulată de debitoare prin care solicită judecătorului - sindic să constate că, de la data deschiderii procedurii şi până la confirmarea planului de reorganizare, a plătit unei creditoare o sumă de bani ce se impune a fi redusă proporţional

Apel. Procedura insolvenţei. Cerere formulată de debitoare prin care solicită judecătorului – sindic să constate că, de la data deschiderii procedurii şi până la confirmarea planului de reorganizare, a plătit unei creditoare o sumă de bani ce se impune a fi redusă proporţional din ratele trimestriale prevăzute în planul de reorganizare şi să oblige administratorul judiciar să modifice planul de reorganizare în sensul modificării sumelor cuprinse în programul de plată al creanţelor. Netemeinicia primei cereri faţă de caracterul de titlu executoriu al planului de reorganizare, respectiv inadmisibilitatea celei din urmă solicitări

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 393 din 15.12.2017

- art. 101 alineat 5 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. (...)/F/09.03.2017, Tribunalul (...) a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de pârâta-creditoare SC (...) SA ca neîntemeiată.

A admis în parte acţiunea înaintată de reclamanta Societatea (...) SRL, înregistrată în Registrul Comerţului sub nr. J (...)/2001, având C.I.F. RO (...), cu sediul în (...), str. (...), judeţul (...) în contradictoriu cu pârâta-creditoare Societatea (...) SA, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. (...)/2000, C.U.I. (...), cu sediul în (...), str. (...), (...), cu sediul procedural în (...), (...), str. (...) şi cu administratorul judiciar (...) SPRL (...), înregistrată la UNPIR în RSP sub nr. (...), având C.U.I. RO (...), cu sediul în (...), str. (...), judeţul (...) şi în consecinţă :

A constatat că plăţile efectuate de debitor către creditoarea pârâtă în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi până la confirmarea planului de reorganizare în sumă de 2.899.495,44 lei reprezintă plăţi ale creanţei prevăzute în plan.

A respins acţiunea pentru rest.

A obligat pârâta creditoare SC (...) SA să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli parţiale de judecată reprezentând onorariu avocaţial diminuat în valoare de 600 lei şi taxă judiciară de timbru, respingând cererea accesorie pentru rest.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că debitoarea a propus în cadrul procedurii de insolvenţă un plan de reorganizare a activităţii în termenul prevăzut de art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006. La solicitarea creditorilor SC (...) SA şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), în cadrul şedinţei convocate pentru votarea planului la data de 05.02.2016 s-a hotărât amânarea votului în vederea formulării unor modificări şi precizări referitoare la modul de acoperire a creanţelor stabilite prin plan.

În urma depunerii de către debitoare a precizărilor solicitate la data de 30.03.2016 s-a adoptat în cadrul şedinţei convocate la 21.04.2014, planul de reorganizare a activităţii şi programul de plată a creanţelor.

În conformitate cu prevederile planului de reorganizare sumele achitate creditoarei SC (...) SA până la confirmarea planului se consideră sume achitate din creanţele prevăzute în plan, acestea trebuind a fi deduse proporţional din fiecare rată de plată asumată de debitoare.

Judecătorul sindic a considerat cererea debitoarei întemeiată în parte având în vedere următoarele argumente:

Creditoarea SC (...) SA a fost înscrisă în procedura de insolvenţă cu suma de 6.162.075,36 lei, creanţă înscrisă în tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei SC (...) SRL (...). Prin planul de redresare a activităţii debitoarei în insolvenţă s-a prevăzut acoperirea integrală a creanţei la care are vocaţie creditoarea, prin plata în rate.

În condiţiile în care creditoarea nu poate dobândi în cadrul procedurii o valoare care să întreacă nivelul creanţei înscrise în tabel, solicitarea debitoarei de a se imputa plăţile făcute în timpul procedurii, până la data adoptării planului, asupra ratelor prevăzute în reorganizare este justificată. O soluţie contrară ar însemna încălcarea esenţială a prevederilor legale, creând pe seama unui participant la procedura concursuală a unui avantaj lipsit de temei legal şi cu efectul prejudicierii tuturor celorlalţi creditori.

Judecătorul sindic a reţinut că după deschiderea procedurii de insolvenţă, atât datoriile, cât şi creditorii debitoarei aflate în încetare de plăţi se stabilesc după regulile instituite de Legea nr. 85/2006, iar potrivit situaţiei de fapt existente în cauză, valoarea maximă a creanţei pe care o poate realiza creditoarea SC (...) SA faţă de patrimoniul debitoarei este echivalentul creanţei înscrise în tabelul definitiv. Ca urmare, orice altă sumă pretinsă de creditoare nu poate fi încuviinţată acesteia, nefăcând parte din procedura de insolvenţă.

Apărările creditoarei nu pot fi primite. Susţinerile acesteia referitoare la existenţa unor creanţe care s-au născut după data deschiderii procedurii şi care ar fi echivalente cu creanţele curente care se plătesc potrivit documentelor din care rezultă conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, nu sunt întemeiate. Creanţa rezultată din contractul de finanţare încheiat între părţi exista la data deschiderii procedurii, având regimul stabilit de art. 64 alin. 4 din Legea insolvenţei. Opţiunea practicianului în insolvenţă de a menţine contractul, precum şi intenţia debitoarei de a propune un plan de reorganizare nu modifică regimul creanţei, aceasta trebuind să fie declarată şi înscrisă în tabelul obligaţiilor procedurii. Împrejurarea că pârâta SC (...) SA a omis să solicite înscrierea în procedura concursuală a întregii creanţe nu îi poate conferi un drept de a realiza creanţele sub forma celor curente potrivit alin. 6 din art. 64 din Legea nr. 85/2006.

Ţinând seama de aceste considerente, judecătorul sindic a admis în parte cererea debitoarei conform dispozitivului prezentei hotărâri. În condiţiile în care sumele din programul de plată cuvenite pârâtei SDC (...) SA nu se modifică, s-a apreciat că cel de-al doilea capăt de cerere nu este întemeiat, realizarea pretenţiei petentei fiind asigurată prin imputarea plăţilor în cuantum de 2.899.494,44 lei asupra ratelor din plan.

În temeiul art. 149 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 453 şi art. 454 Cod de procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată justificate aferente pretenţiilor încuviinţate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta creditoare (...) SA, solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii debitoarei.

În motivarea apelului, apelanta creditoare a arătat că judecătorul sindic, plecând de la premise greşite, a pronunţat o hotărâre profund greşită şi nelegală.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, judecătorul sindic a respins pur şi simplu excepţia invocată, însă fără a prezenta şi motivele care l-au determinat să decidă în acest sens. De altfel, instanţa nu a unit excepţia inadmisibilităţii cu fondul cauzei, pentru a se putea susţine că motivarea respingerii a fost integrată în considerentele ce privesc fondul cauzei.

La interpelarea instanţei, apărătorul ales al petentei a precizat că cererea acesteia este întemeiată pe art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, interpretând prevederile acestei dispoziţii legale în sensul că judecătorul sindic este competent să judece toate "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei", alineatul 1 al art. 11 enumerând doar cu titlu exemplificativ atribuţiunile acestuia, fără a limita competenţa sa. În acest fel, petenta a recunoscut că obiectul nici unuia dintre cele două capete de cerere nu se încadrează în atribuţiunile judecătorului sindic enumerate limitativ la alineatul 1 al art. 11 din Legea nr.85/2006.

Faţă de acest prim aspect de nelegalitate, a reiterat motivarea excepţiei inadmisibilităţii, astfel cum a fost invocată prin întâmpinarea, respectiv prin raportarea la prevederea legală pe care acţiunea debitoarei se întemeiază - art.ll din Legea nr.85/2006 - ce reglementează în mod limitativ atribuţiile judecătorului sindic.

Astfel, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, respectiv constatarea efectuării plăţilor în perioada cuprinsă între deschiderea procedurii şi până la confirmarea planului de reorganizare precum şi modul în care s-a făcut imputaţia acestor plăţi, acesta vizează o situaţie ce se consemnează în rapoartele întocmite de către administratorul judiciar după desemnarea acestuia - justificarea cheltuielilor efectuate din fondurile existente în averea debitorului - iar singura cale procesuală pe care debitoarea o avea la îndemână era contestaţia la măsurile administratorului judiciar în temeiul art.21 alin.2 şi nu o "cerere nenumită" pe care să o adreseze judecătorului sindic în temeiul art. 11 alin.2.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, prin care debitoarea solicită judecătorului sindic "să dispună administratorului judiciar să modifice planul de reorganizare", este evident că acesta nu este admisibil prin simpla raportare la atribuţiunile administratorului judiciar enumerate de art.20 din Legea nr.85/2006.

În plus, potrivit art. 101 alin.5 din Legea nr. 85/2006, modificarea planului de reorganizare nu se poate face decât "cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege", ceea ce presupune obligatoriu ca orice propunere de modificare a planului de reorganizare, indiferent de iniţiatorul ei, să fie aprobată de către Adunarea creditorilor şi să fie confirmată de către judecătorul sindic, administratorul judiciar neavând competenţă în acest sens şi în consecinţă, neputând fi obligat la modificarea planului.

În ceea ce priveşte greşita admitere a primului capăt de cerere, respectiv greşita interpretare a Planului de reorganizare astfel cum a fost votat şi confirmat în forma modificată prin eliminarea modalităţii de stingere a creanţei sale prin deducerea sumelor plătite în perioada de observaţie, a menţionat că potrivit Precizării la planul de reorganizare din data de 29.03.2016, punctul II (referitor creanţa (...)) al Subcapitolului 7,5 "Despăgubirile ce urmează a fi primite de titularii tuturor categoriilor de creanţe" secţiunea "Creditori garantaţi" – pag. 26 din planul iniţial - va avea următorul cuprins: "Pentru SC (...) SA - Creanţe încadrate la art. 121 pct. 2 din Legea 85/2006, prin plan se propune plata în proporţie de 100% a creanţei în valoare de 6.162.075,36 lei, plata creanţei se va efectua în 4 rate trimestriale de la data confirmării planului de reorganizare, potrivit programului de plată al creanţelor. Menţionăm ca în caz de faliment creditorul ar beneficia de plata unei sume de 5.545.868 lei (90% din creanţa acceptată.)”

Întrucât prin Sentinţa civila nr. (...)/30.06.2Q16 a fost confirmat planul de reorganizare precizat, acesta reprezentând titlu executoriu împotriva debitoarei, iar obligaţiile asumate în cuprinsul acestuia trebuie respectate întocmai, ea urmând să primească plata în proporţie de 100% a creanţei în cuantum de 6.162.075.36 lei fără deducerea proporţională a sumelor plătite în perioada de observaţie.

În acest context clar, judecătorul sindic a reţinut în mod inexplicabil exact ipoteza contrară, anterioară modificării Planului, respectiv ca "în conformitate cu prevederile planului de reorganizare sumele achitate creditoarei SC (...) SA până la confirmarea planului se consideră sume achitate din creanţele prevăzute în plan, acestea trebuind a fi deduse proporţional din fiecare rată de plată asumată de debitoare."

Procedând astfel, judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre nelegală, ignorând efectele modificării formei iniţiale a Planului ca urmare a "Precizării la planul de reorganizare din data de 29.03.2016" prin care s-a eliminat din Plan modalitatea stingerii creanţei sale prin deducerea proporţională din fiecare rată de plată a sumelor achitate în perioada de observaţie.

În consecinţă, inclusiv din perspectiva poziţionării în cadrul Planului a prevederii invocate de petenta - debitoare, este evident că Adunarea Creditorilor o votat Planul de reorganizare precizat cu intenţia clară de a elimina modalitatea stingerii creanţei sale prin deducerea sumelor achitate în perioada de observaţie şi nu de a o menţine, astfel cum susţine debitoarea prin administrator special.

A mai arătat că, contractul de leasing financiar constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 8 din OG nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, contractul de leasing constituie titlu executoriu în întregul lui, atât în ceea ce priveşte recuperarea obiectului material al contractului, cât şi în ceea ce priveşte executarea sumelor la plata cărora s-a obligat utilizatorul.

În consecinţă, prin Planul de reorganizare confirmat a fost prevăzută plata integrală a creanţei sale în cuantum de 3.162,075,36 lei înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei în temeiul art. 64 alin. 4 din Legea nr.85/2006 cât şi a creanţelor constând în rate de leasing şi asigurare născute şi devenite scadente după data deschiderii procedurii de insolvenţă, reprezentând creanţe curente (diferenţa până la concurenţa sumei de 9.061.570.00 lei), obligatoriu a fi achitată conform documentelor din care rezultă potrivit art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.

Argumentaţia sa este întărită de prevederile art. 86 alin.7 din Legea 35/2006 potrivit cărora "Într-un Contract prevăzând plăţi periodice din partea debitorului, menţinerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidator să facă plăţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăţi poate fi formulată declaraţie de creanţă împotriva debitorului". Interpretând per a contrario această prevedere, rezultă în mod indubitabil că voinţa legiuitorului a vizat, în cazul menţinerii contractului ce prevede plăţi periodice, eliminarea obligaţiei creditorului de a formula declaraţie de creanţă pentru plăţile datorate ulterior datei deschiderii procedurii, debitorul având obligaţia de a achita plăţile periodice cu titlu de plăţi curente conform art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.

Prin urmare, contrar aprecierilor judecătorului sindic, pentru realizarea procedurii de reorganizare debitoarea este obligată nu numai la îndeplinirea obligaţiilor de plată şi a măsurilor prevăzute prin Planul de reorganizare, ci şi la achitarea creanţelor curente reprezentând rate de leasing, pentru acestea din urmă nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul (...) SPRL (...) în calitate de administrator judiciar al debitoarei a solicitat respingerea apelului.

În apărare, a susţinut că apelanta-creditoare SC (...) SA, în baza declaraţiei de creanţă formulată la data de 02.09.2014, a solicitat şi a fost înscrisă pe tabelul preliminar cu suma de: 6.162.075,36 lei - din care suma de 19.605,40 lei admisă provizoriu - art. 64 alin.4 din Legea nr. 18/2006 - nescadentă la data deschiderii procedurii.

La data de 24.09.2014 (după împlinirea termenului pentru depunerea declaraţiilor de creanţă - care a fost 02.09.2014), creditoarea a formulat o cerere precizatoare la declaraţia de creanţă, prin care a solicitat înscrierea sa pe tabel cu următoarele sume: -3.466.514,32 lei, cu TVA inclus - creanţă născută şi scadentă anterior deschiderii procedurii, reprezentând rate de leasing şi asigurări: 2.658.137,60 lei, inclusiv TVA - creanţă nescadentă la data deschiderii procedurii insolvenţei - reprezentând creanţă reeşalonată conform tranzacţiei din data de 14.03.2013 (sumă inclusă iniţial în creanţa în sumă de 6.124.651,92 lei); 17.818,04 lei, inclusiv TVA - cheltuieli de executare; 7.812.700,87 lei, inclusiv TVA, sumă nescadentă la data deschiderii procedurii de insolvenţă cu titlu de rate de leasing şi de asigurări viitoare, până la sfârşitul contractului.

În baza cererii precizatoare, apelanta creditoare a fost înscrisă pe tabelul preliminar rectificat cu suma de 13.955.170,83 lei, în locul celei iniţiale de -6.162.075,36 lei.

Împotriva tabelului rectificat al creanţelor, modificat în baza cererii precizatoare, creditoarea SC (...) SRL a formulat contestaţie.

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/F/05.03.2015, irevocabilă prin neexercitarea căii de atac, Tribunalul (...) a decis că precizarea depusă după expirarea termenului legal stabilit nu poate fi primită, că „actul de procedură prin care un creditor îşi declară creanţele nu are caracterul unui act compus realizat prin cereri parţiale succesive a căror moment de realizare să se întindă după expirarea termenului prevăzut de art. 62 lit. b” şi că pentru creanţa declarată prin cererea precizatoare - respectiv - sumă nescadentă la data deschiderii procedurii de insolvenţă (rate de leasing şi de asigurări viitoare, până la sfârşitul contractului şi cheltuieli de executare) a operat decăderea, conform art. 76 din Legea nr. 85/2006.

Până la data soluţionării contestaţiei la tabelul preliminar, debitoarea a achitat apelantei creditoarei SC (...) (...) SA suma de 2,8.99.495,44 lei cu titlu de rate de leasing - scadente după data deschiderii procedurii - al căror temei legal este contractul de leasing - parte componentă a sumei înlăturate prin Sentinţa civilă nr. (...)/F/05.03.2015.

Prin planul de reorganizare depus, prin administratorul special, debitoarea SC (...) SRL a propus - pentru creditoarea SC (...) SA plata sumei de 6.162.075,36 lei în patru rate trimestriale: - prima rată -616.207,54 lei, a doua rată -1.232.415,07 lei, a treia rată 1.867.295,56 lei, a patra rată -2.446.157,19 lei.

Totodată, s-a precizat că sumele achitate după deschiderea procedurii până la confirmarea planului se consideră sume achitate din creanţele prevăzute în plan (pagina 3), că acestea se vor deduce proporţional din fiecare rată de plată prevăzută în plan, pentru respectarea Sent. civ. nr. (...)/2015 a Tribunalului (...).

Prima rată a fost achitată integral în ceea ce priveşte rata a II - a din plan, debitoarea SC (...) SRL, cu adresa nr. (...)/14.12.2016, înregistrată sub nr. (...)/15.2016, depusă la dosarul primei instanţe, a solicitat creditoarei deducerea acesteia cu suma deja achitată respectiv 2.899.495,44 lei.

Întrucât creditoarea a respins solicitarea adresată, debitoarea a promovat cererea care face obiectul prezentului dosar. Cererea este admisibilă, fiind singura modalitate legală de recuperare a sumei achitate apelantei creditoare, după deschiderea procedurii insolvenţei, la care aceasta nu este îndreptăţită faţă de prevederile Sentinţei civile nr. (...)/2015 a Tribunalului (...). În situaţia în care apelanta creditoare a refuzat deducerea sumei deja achitată de debitoare cu rata 2 din plan, debitoarea nu a avut altă procedură de urmat. În mod cert faţă de tabelul creanţelor întocmit, în conformitate cu Sentinţa civilă nr. (...)/F/05.03.2015 dată de judecătorul sindic, de prevederile planului de reorganizare, suma trebuia dedusă, în caz contrar, apelanta creditoare ar fi încasat o sumă mai mare decât cea înscrisă la masa credală.

A precizat că, debitoarea a achitat apelantei creditoare-de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până în prezent - întreaga sumă înscrisă pe tabelul creanţelor - respectiv 6.162.075,36 lei, planul fiind executat, în ceea ce o priveşte pe apelantă, respectiv plata în proporţie de 100 % a creanţei.

Prin răspunsul la notele scrise, apelanta creditoare (...) SA a solicitat admiterea apelului, reiterând aceleaşi aspecte invocate prin apelul declarat în cauză.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanţa a reţinut că apelul este fondat.

Prin cererea de apel, creditoarea apelantă S.C. (...) S.A. a criticat sentinţa atât în ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamantei debitoare, cât şi soluţia pronunţată asupra fondului cererii.

Prin urmare, analizând cu prioritate soluţia de respingere a excepţiei de inadmisibilitate a cererii, instanţa de apel a reţinut că, din considerentele sentinţei, nu rezultă motivele care au stat la baza pronunţării acestei soluţii, judecătorul-sindic nemotivând deloc respingerea excepţiei. Dat fiind, însă, caracterul devolutiv al apelului, soluţia pronunţată asupra acestei excepţii, chiar nemotivată, a fost analizată de instanţa de apel raportat la prevederile legale invocate în susţinerea acesteia.

În acest sens, Curtea a constatat că debitoarea S.C. (...) S.R.L., prin administratorul special (...) a sesizat judecătorul-sindic cu două capete de cerere, respectiv: 1. să se constate că, de la data deschiderii procedurii şi până la confirmarea planului de reorganizare, debitoarea a plătit creditoarei S.C. (...) S.A. suma de 2.899.495,44 lei şi că, în respectarea prevederilor planului, această sumă se impune a fi dedusă proporţional din ratele trimestriale rămase restante; 2. să se dispună administratorului judiciar să modifice planul de reorganizare în sensul modificării sumelor cuprinse în programul de plată al creanţelor, prin modificarea sumelor de plată aferente trimestrelor II, III şi IV, ţinând cont de deducerea proporţională prevăzută în plan.

Examinând caracterul inadmisibil al fiecărui capăt de cerere, Curtea a reţinut că, în privinţa primei solicitări, nu se poate reţine excepţia inadmisibilităţii, raportat la motivele expuse în susţinerea acestei excepţii. După cum rezultă din formularea acestui petit, debitoarea nu contestă sumele de bani achitate creditoarei în perioada de observaţie, pentru a fi incidente prevederile art. 21 alin. 2 din Legea 85/2006, ci scopul urmărit de debitoare este obţinerea compensaţiei judiciare între sumele achitate creditoarei şi sumele la care aceasta este îndreptăţită potrivit planului de reorganizare. Or, acest demers nu poate fi obţinut altfel decât pe calea unei acţiuni în justiţie, iar nu pe calea contestaţiei la măsurile administratorului judiciar, din moment ce acesta nu a fost sesizat şi nu a luat nici o măsură în acest sens. În consecinţă, se impune menţinerea dispoziţiilor sentinţei privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii capătului I de cerere din acţiunea reclamantei.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere din acţiunea debitoarei – obligarea administratorului judiciar să modifice planul de reorganizare, în sensul modificării sumelor cuprinse în programul de plăţi, Curtea a reţinut ca fiind întemeiată excepţia de inadmisibilitate. În acord cu prevederile art. 101 alin. 5 din Legea 85/2006, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege. Deşi legea nu prevede în mod expres, modificarea nu poate fi iniţiată decât de către unul dintre subiectele cărora legea le recunoaşte calitatea de a propune un plan de reorganizare, respectiv: debitorul, administratorul judiciar, unul sau mai mulţi creditori care îndeplinesc condiţiile impuse de lege. Totodată, în caz de modificare a planului, întocmai ca şi în cazul planului iniţial, trebuie respectate condiţiile de vot din partea creditorilor şi condiţiile de confirmare din partea din judecătorului-sindic.

Nu se poate admite, însă, ca modificarea planului să fie dispusă de către judecătorul-sindic, cu eludarea dispoziţiilor imperative ale art. 101 alin. 5, în lipsa aprobării modificării planului în adunarea creditorilor şi a cercetării întrunirii condiţiilor impuse de lege pentru confirmarea planului modificat. Raportat la aceste considerente, cel de-al doilea capăt de cerere formulat de debitoare este inadmisibil, urmând a fi schimbată sentinţa în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii, fără a se mai impune examinarea pe fond a motivelor invocate de debitoare sub acest aspect.

În ceea ce priveşte fondul apelului, prin raportare la primul capăt de cerere prin care se invocă compensaţia judiciară a creanţelor reciproce ale părţilor, Curtea a reţinut că debitoarea, în susţinerea acestui capăt de cerere, a invocat prevederile planului de reorganizare care, la pagina 3 pct. II prevede că „sumele achitate creditorului S.C. (...) S.A. până la confirmarea planului, se consideră sume achitate din creanţele prevăzute în plan, iar acestea se vor deduce proporţional din fiecare rată de plată prevăzută în plan”. Potrivit afirmaţiilor debitoarei, această menţiune din planul de reorganizare a fost determinată de faptul că, la data întocmirii planului, Tribunalul (...) pronunţase sentinţa nr. (...)/F/05.03.2015, în soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor, prin înlăturarea creanţei suplimentare de 7.793.095,47 lei a creditorului S.C. (...) S.A. şi menţinerea în tabelul de creanţe doar a creanţei de 6.162.075,36 lei. Or, potrivit debitoarei, ignorarea sumelor plătite de aceasta în procedură ar face ca această creditoare să obţină o sumă superioară creanţei cu care a fost înscrisă în tabelul de creanţe.

Din cuprinsul dosarului, reiese, însă, o situaţie juridică diferită de cea expusă de societatea debitoare. Astfel, potrivit înscrisurilor anexate de debitoare cererii formulate, aceasta a achitat în favoarea creditoarei (...), ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, în perioada 03.09.2014 – 30.10.2015, suma de 2.899.495,44 lei, reprezentând rate de leasing. Este adevărat că, iniţial, planul de reorganizare propus de debitoare prin administratorul special, înregistrat la instanţă la 06.01.2016, cuprindea menţiunea relevată de debitoare privind deducerea proporţională a sumelor trimestriale ce se cuvin creditoarei potrivit programului de plăţi din sumele achitate de debitoare pe parcursul perioadei de observaţie. Însă, ceea ce omite debitoarea să arate, este faptul că, planul de reorganizare nu a fost votat în forma iniţială, ci debitoarea însăşi a depus o „Precizare” la planul de reorganizare, în care nu se mai regăsesc menţiunile din planul iniţial, privind deducerea sumelor la care este îndreptăţită creditoarea (...) cu sumele achitate acesteia pe perioada de observaţie.

Planul de reorganizare nu a fost votat în varianta iniţială, tocmai la solicitarea creditoarei (...), fapt ce rezultă din cuprinsul procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 05.02.2016, când s-a decis amânarea votării planului în vederea formulării modificărilor/precizărilor solicitate de creditorii (...) şi D.G.R.F.P. (...). În cuprinsul procesului-verbal întocmit de administratorul judiciar pentru şedinţa adunării creditorilor din data de 05.02.2016, s-a menţionat expres poziţia creditorului (...), care a solicitat prorogarea votului asupra planului, în vederea modificării acestuia, în sensul precizării cu claritate a sumei ce se va acorda creditoarei în baza planului, respectiv 100% din suma de 6.162.075,36 lei, urmând ca sumele achitate până la data confirmării planului să nu fie considerate sume achitate din creanţa prevăzută în plan în cuantum de 6.162.075,36 lei.

Ţinând cont de poziţia creditorului (...), la data de 29.03.2016, debitoarea, prin administratorul special, a depus o „Precizare” la planul de reorganizare, prin care se înlătură menţiunea din planul iniţial, în sensul că sumele achitate creditorului până la confirmarea planului se consideră sume achitate din creanţele prevăzute în plan şi se vor deduce proporţional din fiecare rată de plată prevăzută în plan, prevăzându-se doar că, în ceea ce îl priveşte pe creditorul (...), prin plan se propune plata în proporţie de 100% a creanţei în valoare de 6.162.075,36 lei, care se va efectua în patru rate trimestriale.

În cadrul şedinţei adunării creditorilor din data de 21.04.2016, a fost aprobat planul de reorganizare în varianta modificată, iar prin sentinţa nr. (...)/F/30.06.2016, judecătorul-sindic a confirmat planul de reorganizare astfel cum a fost el precizat.

Raportat la aspectele arătate, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care debitoarea însăşi a fost de acord cu eliminarea din plan a menţiunii privind deducerea proporţională a sumelor trimestriale ce se cuvin creditoarei potrivit programului de plăţi din sumele achitate de debitoare pe parcursul perioadei de observaţie, iar planul a fost votat de creditori şi confirmat de judecătorul-sindic în această formă, acesta are caracter de titlu executoriu în contra debitorului şi a creditorilor, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 alin. 1 din Legea 85/2006. În urma confirmării planului de reorganizare astfel cum a fost precizat, creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan, modificarea creanţelor fiind ireversibilă.

În acest context, câtă vreme debitoarea însăşi a inserat în planul precizat menţiunea că respectiva creanţă a creditoarei (...), în cuantum de 6.162.075,36 lei, va fi achitată în proporţie de 100%, renunţându-se la prevederea că sumele achitate creditoarei pe perioada de observaţie se deduc din sumele ce vor achitate în baza planului, aceste măsuri se impun cu caracter executoriu debitorului. Acest fapt împiedică demersul judiciar ulterior al debitoarei, prin care aceasta încearcă în realitate să obţină sprijinul instanţei pentru eludarea planului de reorganizare, deşi acesta este obligatoriu pentru debitor şi creditori deopotrivă, odată ce a fost confirmat.

Faţă de aspectele arătate, nu se poate reţine în sprijinul poziţiei debitoarei nici soluţia pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul asociat nr. (...)/2014/a1 în soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor. Prin sentinţa nr. (...)/F/05.03.2015 pronunţată în acest dosar, s-a dispus înlăturarea creanţei suplimentare de 7.793.095,47 lei a creditorului S.C. (...) S.A. şi menţinerea în tabelul de creanţe doar a creanţei de 6.162.075,36 lei. La data depunerii planului de reorganizare, însă, judecătorul-sindic pronunţase deja această sentinţă, astfel că, în măsura în care s-a considerat că debitoarea a făcut plăţi în contul sumei înlăturate din tabelul de creanţe, se impunea ca planul de reorganizare şi programul de plată al creanţelor să oglindească această situaţie. Acest lucru s-a şi întâmplat într-o primă fază, doar că, ulterior, prin precizarea adusă planului, debitoarea a renunţat la menţionarea în plan a menţiunii de compensare a sumelor plătite cu sumele ce se cuvin creditoarei din creanţa de 6.162.075,36 lei, planul fiind confirmat în această variantă.

Mai mult decât atât, s-a observat şi faptul că debitoarea a continuat să facă plăţi creditoarei (...) chiar şi după pronunţarea sentinţei nr. (...)/05.03.2015. De altfel, majoritatea covârşitoare a plăţilor a fost efectuată ulterior acestui moment, însă anterior propunerii planului de reorganizare.

Raportat la aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a impus schimbarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii ca nefondat a capătului I de cerere din acţiunea reclamantei debitoare, raportat la caracterul executoriu al planului de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic.

Faţă de culpa procesuală a debitoarei, aceasta a fost obligată să plătească apelantei suma de 100 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare