Formularea unei contestaţii administrative împotriva deciziei de impunere a organului fiscal nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil , în condiţiile în care debitorul nu a obţinut o hotărâre de suspendare a deciziei de impunere

Rezumat:

În cazul creanţelor fiscale, naşterea obligaţiei are loc la data emiterii deciziei de impunere, aceasta dispoziţie constituind  titlu de creanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. 3 lit. a) din O. G. nr. 92/2003, o eventuală contestare a deciziei de impunere neafectând valabilitatea creanţei fiscale în raport de prevederile art. 215 din acelaşi act normativ. De asemenea, debitorul avea posibilitatea de a obţine suspendarea executării actului administrativ fiscal în conformitate cu disp. art. 14  din Legea nr. 554/2004 însă, în cauză, nu s-a relevat pronunţarea de către instanţă a unei astfel de suspendări.

Prin urmare, a aprecia că o creanţă contestată în procedura administrativă de atac nu are caracter cert şi exigibil, este contrar dispoziţiilor legale anterior expuse, legiuitorul înţelegând să ofere o reglementare strictă a acestor creanţe, în considerarea interesului general reprezentat de  colectarea către bugetul general consolidat a impozitelor şi taxelor datorate de contribuabili.

Hotărârea:

Prin sentinţa civilă nr.719 din 11 decembrie 2015, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,s-a admis contestaţia formulată de către debitoarea  S.C. „A” S.R.L., prin reprezentant legal şi a respins cererea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei formulată de către D.G.R.F.P.I.-A.J.F., reţinând  că, în speţă, creanţa indicată ca fiind temei al deschiderii procedurii nu are caracter cert şi exigibil, existând posibilitatea admiterii contestaţiei de către organul fiscal sau de către instanţa de judecată, nefiind aşadar îndeplinite condiţiile prev. de art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014.

Apelul formulat de către creditoare a fost găsit fondat pentru următoarele motive :

În prealabil, Curtea reţine că apelanta a făcut dovada unei creanţe certe, lichide, exigibile de mai mult de 60 zile şi peste valoarea prag, în sensul disp. art. 5 pct.  20, 72 din Legea nr. 85/2014, iar debitoarea – intimată nu a făcut dovada faptului că nu  s-ar afla în stare de insolvenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr.85/2014, „Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel: insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.”

Instanţa de fond a admis contestaţia debitoarei la cererea introductivă reţinând că, în speţă, creanţa creditoarei nu are caracter cert şi exigibil, în condiţiile în care creanţa fiscală invocată de creditoare a fost contestată în procedura administrativă.

Normele relevante pentru soluţionarea prezentului apel sunt reprezentate de :

 Art. 5 pct. 20 teza a II-a din Legea nr. 85/2014 care arată că :  „Prin creanţă certă, în sensul prezentei legi, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la pct. 72”;

 Art. 663 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”;

Art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, care arată că : „Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere;…”;

Art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia : „Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal; (2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei; (3) În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia.” ;

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, care arată că : „(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate;  (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor; (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător; (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare; (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă; (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive; (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării”.

Astfel, coroborând dispoziţiile art. 5 pct. 20 teza a II-a cu art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 reiese cu îndestulătoare evidenţă faptul că apelanta creditoare justifică o creanţă certă în cuantum de 719.075 lei, conform deciziei de impunere nr. 113/29.04.2015, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să confere acest caracter creanţelor fiscale individualizate prin decizia de impunere.

Mai mult, în raport de dispoziţiile art. 663 alin. 4  Cod procedură civilă şi art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rezultă fără echivoc faptul că introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea  actului administrativ fiscal, acesta având astfel caracter exigibil. Un atare caracter al creanţei ar fi abolit în condiţiile obţinerii unei hotărâri  de suspendare în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 (la care face trimitere în mod expres art. 215 alin. 2 şi 3 din O.G. nr. 92/2003).

În considerarea celor ce preced, Curtea reţine că în cazul creanţelor fiscale, naşterea obligaţiei are loc la data emiterii deciziei de impunere, aceasta dispoziţie constituind  titlu de creanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. 3 lit. a) din O. G. nr. 92/2003, o eventuală contestare a deciziei de impunere neafectând valabilitatea creanţei fiscale în raport de prevederile art. 215 din acelaşi act normativ. De asemenea, debitorul avea posibilitatea de a obţine suspendarea executării actului administrativ fiscal în conformitate cu disp. art. 14  din Legea nr. 554/2004 însă, în cauză, nu s-a relevat pronunţarea de către instanţă a unei astfel de suspendări.

Prin urmare, a aprecia că o creanţă contestată în procedura administrativă de atac nu are caracter cert şi exigibil, este contrar dispoziţiilor legale anterior expuse, legiuitorul înţelegând să ofere o reglementare strictă a acestor creanţe, în considerarea interesului general reprezentat de  colectarea către bugetul general consolidat a impozitelor şi taxelor datorate de contribuabili.

Domenii speta

Spete similare