Anulare aviz nefavorabil eliberat de Instituţia Arhitectului Şef. Natura juridică a avizului nefavorabil

Anulare aviz nefavorabil eliberat de Instituţia Arhitectului Şef. Natura juridică a avizului nefavorabil

- art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

- art. 18 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004

- art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004

Recurenta Instituţia Arhitectului Şef – Comisia municipală de urbanism şi amenajarea teritoriului a emis avizul nefavorabil nr.(...) din 2.06.2016 (fila 35 dosar fond) prin care i-a comunicat intimatei reclamante că în şedinţa C.M.U.A.T. nu s-a avizat favorabil solicitarea sa şi i-a solicitat identificarea unei soluţii viabile pentru hidroizolare şi termoizolare pentru reabilitarea acoperişului tip terasă.

Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, recursul fiind întemeiat.

Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”

Articolul 8 alin. 1 din acelaşi act normativ statuează că „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Potrivit art. 18 alin. 1 şi 2 din Legea 554/2004 „instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.”

Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că pe calea acţiunii în contencios administrativ se poate solicita anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată persoanei vătămate, precum şi emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative însă nu poate forma obiect al acţiunii în contencios administrativ anularea unei operaţiuni administrative decât atunci când se solicită şi anularea actului administrativ emis pe baza acesteia.

De asemenea, Curtea a constatat că se poate solicita pe calea unei acţiuni în contencios administrativ emiterea unui act administrativ şi efectuarea unor operaţiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ însă nu se poate solicita în mod izolat efectuarea unei operaţiuni administrative.

Pe de altă parte, pentru a se putea reţine existenţa unui refuz nejustificat este necesar să fie întrunite cerinţele prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea 554/2004 care defineşte refuzul nejustificat ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Prin ipoteză, se poate vorbi despre existenţa unui refuz nejustificat doar atunci când o anumită cerere a unei persoane nu este soluţionată deloc, nu şi atunci când aceasta este soluţionată însă soluţia nu este favorabilă.

Plecând de la această premisă, Curtea a constatat că este eronată interpretarea instanţei de fond care a echivalat emiterea avizului nefavorabil a cărui anulare se cere cu un refuz nejustificat de a soluţiona cererea de emitere a avizului. Or, această cerere a fost soluţionată în speţă, însă, avizul emis nu este unul favorabil.

Pe de altă parte, actul a cărui anulare se cere având natura juridică a unui aviz, nu poate fi calificat ca act administrativ deoarece nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, acesta reprezentând o operaţiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ care este autorizaţia de construire.

Curtea a constatat că anularea avizului nefavorabil atacat se poate face doar odată cu emiterea actului administrativ reprezentat de autorizaţia de construire, iar în ipoteza în care aceasta nu este emisă, doar în măsura în care prin acţiune s-ar fi solicitat şi obligarea intimaţilor la emiterea unei astfel de autorizaţii de construire.

Cum astfel de petite nu figurează în acţiunea formulată de intimata reclamantă, aceasta solicitând doar anularea unui aviz şi ţinând seama că respectivul aviz nu are natura juridică a unui act administrativ, instanţa de control judiciar a constatat că acţiunea formulată de intimata reclamantă este inadmisibilă, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 1, 8 şi 18 din Legea 554/2004.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 2056 din 6 octombrie 2017

Prin Sentinţa nr. (...) din 02.03.2017, Tribunalul (...) a admis acţiunea formulată de reclamanta (...) (...), în contradictoriu cu pârâţii Municipiul (...) - Primarul Municipiului (...), Instituţia Arhitectului Şef, Comisia Municipală de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului.

A dispus anularea Avizului nefavorabil nr. (...)/02.06.2016.

A obligat pârâta să emită aviz favorabil în vederea edificării unui acoperiş tip şarpantă cu învelitoare din ţiglă pe terasa blocului, deasupra apartamentului reclamantei conform Sentinţei civile (...)/13.10.2015, pronunţată în dosarul (...)/2012* al Judecătoriei (...), definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. (...)/R/COM/2015 pronunţată în dosarul (...)/2012** al Tribunalului (...).

A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurenţii Municipiul (...), Primarul Municipiului (...), Instituţia Arhitectului Şef, Comisia Municipală de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, solicitând admiterea recursului şi modificare sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulate de (...) (...) pentru anularea Avizului Nefavorabil nr. (...)/02.06.2016.

În motivare, arată recurenţii că instanţa de fond a admis acţiunea motivat de faptul că la baza hotărârilor judecătoreşti nr. (...)/2015 şi (...)/2015 a stat un raport de expertiză care nu a fost contestat.

Conform susţinerilor recurenţilor, acest singur argument însă nu este suficient pentru a dispune emiterea unui aviz favorabil, aviz care trebuie să respecte în primul rând reglementările în domeniul urbanismului. Raportul de expertiză nu avea de ce să fie contestat pentru că vizează doar o soluţie tehnică şi nu oportunitatea sau legalitatea edificării unei şarpante într-o zonă în care acest lucru nu este permis iar expertul în construcţii nu are competenţa să se pronunţe asupra reglementarilor urbanistice fiind limitat la obiectivele de specialitate cu care a fost investit

Arată recurenţii faptul ca Primăria Municipiului (...) nu a fost obligată să emită o autorizaţie de construire, instanţa fiind conştientă de rolul pe care administraţia locală îl are în procesul de autorizare a noilor construcţii din municipiu, şi anume acela de a verifica dacă o lucrare propusă se încadrează în prevederile legale şi urbanistice în vigoare. O interpretare contrară ar însemna că instanţa se poate substitui autorităţilor locale şi poate aprecia dacă o lucrare propusă se poate edifica fără obţinerea unei autorizaţii de construire. Arată recurenţii că avizul nefavorabil nr. (...)/2016 se referă doar la soluţia propusă şi nu înseamnă că lucrarea (cu o alta soluţie tehnică pentru protejarea apartamentului) nu se poate realiza şi nu lipseşte de efecte hotărârea judecătorească. Nu se pune problema refuzului de a autoriza lucrarea ci în speţă este vorba de respingerea unei soluţii tehnice necorespunzătoare.

De asemenea, precizează recurenţii că refuzul Comisiei Municipale de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului se bazează pe prevederile legale în vigoare şi nu pe aprecieri subiective.

Susţin recurenţii, în esenţă, că există alte soluţii viabile pentru hidroizolare şi termoizolare pentru reabilitarea acoperişului tip terasă.

În opinia recurenţilor, conform noului Plan Urbanistic General al Municipiului (...) aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului (...) nr.(...)/2016 , amplasamentul este situat în zonă construită protejată - zona centrală (ZCP 01), care pentru blocurile de locuinţe realizate în perioada 1945-1990 interzice acoperirea clădirilor cu acoperişuri înclinate tip şarpantă.

În concluzie, arată recurenţii, Comisia Municipală de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului nu avea cum să emită un aviz favorabil fără să încalce prevederile art. 32, alin. (2) al HG 525/1996 şi prevederile Planului Urbanistic General al Municipiului (...) aprobat prin HCL nr. (...)/2016.

În drept, recurenţii invocă art. 20 din Legea 554/2004; Legea nr. 50/1991; H.C.L. (...)/2016 şi H.G. 525/1996.

Intimata (...) (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimata învederează instanţei că recurenta încearcă a convinge instanţa de recurs de faptul că raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. (...)/2012* al Judecătoriei (...) respectiv (...)/2012** al Tribunalului (...) vizează doar o soluţie tehnică şi nu oportunitatea sau legalitatea edificării unei şarpante într-o zonă în care acest lucru este interzis, însă, în cadrul dosarului nr. (...)/2012* al Judecătoriei (...), în care a fost parte şi recurenta, aceasta a luat act de constatările raportului, nu a formulat obiecţiuni şi nu a solicitat alte variante. Raportul de expertiză a avut la bază probe pertinente ce au convins instanţa că acoperişul tip şarpantă cu învelitoare din ţiglă pe terasa blocului, deasupra apartamentului intimatei. din loc. (...), str. (...) este singura soluţie pentru repararea pagubei suferite, soluţie eficientă, de durată, pentru protejarea blocului (...) din (...).

Învederează intimata că hotărârea judecătorească impune soluţia ce se pretează în speţă, respectiv acoperiş tip şarpantă cu învelitoare din ţiglă pe terasa blocului, deasupra apartamentului intimatei, raportul arătând expres că nicio altă soluţie de hidroizolare şi termoizolare nu remediază acoperişul distrus.

Apreciază intimata că afirmaţia pârâtei în fond că un acoperiş tip şarpantă cu învelitoare de ţiglă nu corespunde ca şi volumetrie şi aspect exterior, intră în contradicţie cu aspectul general al zonei.

În drept, intimata invocă Legea nr. 554/2004.

Analizând recursul, instanţa a reţinut următoarele:

Recurenta Instituţia Arhitectului Şef – Comisia municipală de urbanism şi amenajarea teritoriului a emis avizul nefavorabil nr.(...) din 2.06.2016 (fila 35 dosar fond) prin care i-a comunicat intimatei reclamante că în şedinţa C.M.U.A.T. nu s-a avizat favorabil solicitarea sa şi i-a solicitat identificarea unei soluţii viabile pentru hidroizolare şi termoizolare pentru reabilitarea acoperişului tip terasă.

Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, recursul fiind întemeiat.

Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”

Articolul 8 alin. 1 din acelaşi act normativ statuează că „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Potrivit art. 18 alin. 1 şi 2 din Legea 554/2004 „instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.”

Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că pe calea acţiunii în contencios administrativ se poate solicita anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată persoanei vătămate, precum şi emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative însă nu poate forma obiect al acţiunii în contencios administrativ anularea unei operaţiuni administrative decât atunci când se solicită şi anularea actului administrativ emis pe baza acesteia.

De asemenea, Curtea a constatat că se poate solicita pe calea unei acţiuni în contencios administrativ emiterea unui act administrativ şi efectuarea unor operaţiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ însă nu se poate solicita în mod izolat efectuarea unei operaţiuni administrative.

Pe de altă parte, pentru a se putea reţine existenţa unui refuz nejustificat este necesar să fie întrunite cerinţele prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea 554/2004 care defineşte refuzul nejustificat ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Prin ipoteză, se poate vorbi despre existenţa unui refuz nejustificat doar atunci când o anumită cerere a unei persoane nu este soluţionată deloc, nu şi atunci când aceasta este soluţionată însă soluţia nu este favorabilă.

Plecând de la această premisă, Curtea a constatat că este eronată interpretarea instanţei de fond care a echivalat emiterea avizului nefavorabil a cărui anulare se cere cu un refuz nejustificat de a soluţiona cererea de emitere a avizului. Or, această cerere a fost soluţionată în speţă, însă, avizul emis nu este unul favorabil.

Pe de altă parte, actul a cărui anulare se cere având natura juridică a unui aviz, nu poate fi calificat ca act administrativ deoarece nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, acesta reprezentând o operaţiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ care este autorizaţia de construire.

Curtea a constatat că anularea avizului nefavorabil atacat se poate face doar odată cu emiterea actului administrativ reprezentat de autorizaţia de construire, iar în ipoteza în care aceasta nu este emisă, doar în măsura în care prin acţiune s-ar fi solicitat şi obligarea intimaţilor la emiterea unei astfel de autorizaţii de construire.

Cum astfel de petite nu figurează în acţiunea formulată de intimata reclamantă, aceasta solicitând doar anularea unui aviz şi ţinând seama că respectivul aviz nu are natura juridică a unui act administrativ, instanţa de control judiciar a constatat că acţiunea formulată de intimata reclamantă este inadmisibilă, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 1, 8 şi 18 din Legea 554/2004.

Prin urmare, constatând că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, instanţa a admis recursul, a admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea.

Domenii speta

Spete similare