Procedura insolvenţei

Conform art.102 alin.1 din Legea nr.85/2014, “Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul”

Prin Decizia civilă nr. 603/A/09.10.2018, Curtea de Apel Timişoara,  Secţia a doua Civilă, a respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 408 din 13 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, cu următoarele argumente:

Prin sentinţa civilă apelată Tribunalul Arad a respins contestaţia la tabelul suplimentar formulată de contestatoare.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, în tabelul suplimentar publicat în B.P.I. nr. …, lichidatorul  desemnat  pentru  debitoare  a respins creanţa fiscală  declarată pentru  suma de 4.707.764 lei, cu  motivarea că aceasta nu reprezintă o creanţă născută după data deschiderii procedurii generale, respectiv 23.09.2015 şi până la momentul deschiderii falimentului data de 11.10.2017, deoarece această  sumă  este aferentă deciziei de impunere nr. 20/28.01.2016 care a fost întocmită ulterior deschiderii procedurii dar care priveşte activitatea anterioară acestui moment, declaraţia de creanţă fiind tardiv depusă.

De asemenea, judecătorul sindic a reţinut că potrivit adresei nr. … emisă de creditorul bugetar suma de 4.753.480 lei derivă din decizia de impunere fiscală nr. ….

Prima instanţă a observat că potrivit raportului de inspecţie fiscală  aferent, s-a verificat impozitul pe profit pentru  perioada 01.01.2009 – 31.12.2014 şi taxa pe valoare adăugată pentru  perioada 01.01.2010 – 31.07.2015, în condiţiile în care societatea debitoare a intrat în insolvenţă la data de 23.09.2015.

De asemenea, din examinarea sesizării penale formulate de creditorul fiscal, judecătorul sindic a reţinut că  fiscul, în calitate de creditor parte vătămată, a reclamant la organul de cercetare penală neplata unei sume de 4.753.480 lei aferentă perioadelor 01.01.2009-31.12.2014.

Apreciind incidente prevederile art. 102 al.1 din Legea nr. 85/2014, precum şi cele ale art. 185 al.1 C.pr.civ., judecătorul sindic a constatat că procedura de insolvenţă a fost deschisă în anul 2015, iar formularea în anul 2017 de către creditorul fiscal a cererii de declaraţie suplimentară de creanţă întemeiată pe inspecţia fiscală privind creanţele anterioare procedurii este tardivă, astfel încât judecătorul-sindic a apreciat că în speţă contestaţia este vădit neîntemeiată şi a dispus în sensul celor mai sus menţionate.

Împotriva sentinţei menţionate, în termen legal, a declarat apel apelanta creditoare bugetară, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi obligarea lichidatorului judiciar la înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe al debitoarei cu suma de 4.736.394 lei astfel cum a fost solicitată prin cererea de înscriere a creanţei suplimentară din data de 17.11.2017.

În motivarea apelului, creditoarea a învederat faptul că prin cererea de înscriere a creanţei faţă de debitoare,  înregistrată la Tribunalul Arad la data de 17.11.2017, a indicat o datorie totală faţă de bugetul general consolidat al statului de 4.969.944 lei din care suma de 4.736.394 lei reprezintă debite înregistrate între data deschiderii procedurii insolvenţei şi data intrării în faliment, respectiv perioada 23.09.2015 -11.10.2017, conform art. 102, 104, 146 şi 147 din Legea nr. 85/2014.

Apelanta creditoare a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu interpretarea greşită a normelor legale incidente în speţă, învederând că administratorul judiciar nu a notificat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei decât la data de 15.10.2015 prin publicarea făcută în BPI nr…., astfel încât ase poate considera că apelanta-creditoare doar de la această dată a fost notificată oficial, potrivit art. 42 alin. 7 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, a precizat că la data de 17.11.2017, creditoarea a depus la registratura Tribunalului Arad o Declaraţie de creanţă suplimentară pentru suma de 4.736.394 lei, reprezentând obligaţii fiscale acumulate de debitoare de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până la data intrării în faliment, respectiv 23.09.2015 -11.10.2017, creanţa totală a debitoarei la data de 11.10.2017 fiind de 4.969.944 lei, anexând cererii de înscriere a creanţei suplimentare o serie de documente din care rezultă că, creanţa solicitată a fi înscrisă în tabelul suplimentar de creanţe a debitoarei este certă, lichidă şi exigibilă.

A subliniat că decizia de impunere nr. 20 din 28.01.2016 încheiată de Activitatea de Inspecţie Fiscală a fost adusă la cunoştinţă la data de 10.02.2016, iar potrivit prevederilor din noul Cod de procedură fiscală - art. 167 alin.5 lit. d) - creanţele sunt exigibile la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente.

În continuare, apelanta a precizat că termenul de plată potrivit art.156 din N.C.pr. fiscală pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile accesorii stabilite potrivit Deciziei de impunere nr. 20 din 28.01.2016, era 05.03.2016  motiv pentru care a considerat că atât exigibilitatea cât şi termenul de plată a creanţelor stabilite prin Decizia de impunere nr.20 din 28.01.2016 se încadrează în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, respectiv 23.09.2015 -11.10.2017, chiar dacă inspecţia fiscală a fost efectuată pentru perioada 01.01.2012- 31.12.2014.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 N.C.P.C., art.468 N.C.P.C., art.470-480 N.C.P.C, iar în probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv, copia BPI nr. 17459/15.10.2015.

Intimata debitoare prin lichidator judiciar a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Raportat la susţinerile apelantei creditoare, lichidatorul judiciar a precizat că atât exigibilitatea cât şi termenul de plată se încadrează în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, respectiv 23.09.2015 - 11.10.2017 dar a invocat prevederile art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014, considerând că solicitarea înscrierii acestor sume este tardivă având în vedere data de depunere a declaraţiilor la momentul deschiderii procedurii şi în considerarea prevederilor art. 185 alin. 1 C.pr.civ, a arătat că apelanta este decăzută din dreptul de a formula declaraţia suplimentară de creanţă întemeiată pe inspecţia fiscală privind creanţele anterioare momentului deschiderii procedurii.

În concluzie, lichidatorul judiciar a subliniat că aceste creanţe aferente Deciziei de impunere nr. 20/28.01.2016 sunt născute anterior momentului deschiderii procedurii şi astfel nu fac parte din categoria de creanţe ce pot fi înscrise în tabelul suplimentar de creanţe.

Examinând sentinţa atacată, din perspectiva criticilor aduse prin motivele de apel, în limitele devolutive ale apelului consacrate de art.477-478 C. pr.civ., Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică iar apelul declarat în cauză este nefondat.

Apelanta-creditoare nu contestă faptul că suma solicitată a fi înscrisă în tabelul preliminar de creanţe – 4.707.764 lei reprezintă o creanţă bugetară rezultată din activitatea desfăşurată de debitoare în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2014, fiiind constatată în urma inspecţiei fiscale derulată în timpul procedurii insolvenţei, respectiv după data deschiderii procedurii insolvenţei - 23 septembrie 2015. 

Conform art.102 alin.1 din Legea nr.85/2014, în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei:

“Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul”.

Prin urmare, în considerarea acestor dispoziţii legale, orice creanţă izvorâtă din activitatea desfăşurată de debitoarea insolventă anterior deschiderii procedurii reprezintă o creanţă anterioară şi trebuie obligatoriu solicitată a fi înscrisă în tabelul preliminar de creanţe, prin depunerea în termen a unei declaraţii de creanţă, creditorul bugetar beneficiind inclusiv de un tratament special din partea legiuitorului, având dreptul de complini declaraţia de creanţă cu un supliment ulterior finalizării raportului de inspecţie fiscală, dar în interiorul unui termen de 60 de zile de la data publicării în monitorul oficial a notificării privind deschiderea procedurii insolvenţei.

Trimiterile pe care apelanta le face la dispoziţiile Codului de procedură fiscală,  legate de exigibilitatea creanţei bugetare, care ar fi intervenit în cursul procedurii insolvenţei, sunt profund eronate. Ceea ce contează, în economia procedurii insolvenţei, nu este data exigibilităţii creanţei bugetare, ci data naşterii creanţei fiscale care, desigur, nu se confundă cu data scadenţei acesteia. Acesta este şi motivul pentru care legea insolvenţei prevede la art.102 alin.4 obligaţia trecerii în tabel atât a creanţelor scadente, cât şi a celor nescadente (neexigibile), dar şi a creanţelor sub condiţie, dacă acestea reprezintă creanţe anterioare deschiderii procedurii insolvenţei.

Aşa cum rezultă din lectura art.5 pct.70 din Legea nr.85/2014, în tabelul suplimentar se înscriu numai creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora, adică numai acele creanţe care izvorăsc din activitatea desfăşurată de către debitoare după data deschiderii procedurii, creanţe care îşi au geneza (sorgintea) la un moment situat între data deschiderii procedurii insolvenţei şi data intrării în faliment.

Prin urmare, atâta vreme cât creanţa de 4.707.764 lei reprezintă o creanţă ce izvorăşte din activitatea debitoarei derulată anterior deschiderii procedurii insolvenţei, ea reprezintă o creanţă anterioară deschiderii procedurii, fiind irelevantă, sub aspectul naşterii sale, data exigibilităţii ei. Nesolicitarea înscrierii acesteia în tabelul preliminar de creanţe, în termenul prevăzut de art.100 coroborat cu art.102 alin.1 din Legea nr.85/2014, a atras decăderea creditoarei din dreptul de a mai fi înscrisă cu această creanţă în tabelul de creanţe, creanţa neputând fi înscrisă nici în tabelul suplimentar câtă vreme nu întruneşte exigenţele legale ale unei creanţe ce poate fi înscrisă în acest tabel.

În considerarea acestor argumente, Curtea apreciază că soluţia şi argumentele primei instanţe  sunt legale şi temeinice motiv pentru care va face aplicarea art.480 alin.1 C. Pr.civ. şi a respins ca nefondat apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare