Procedura insolvenţei

Art.78 din Legea nr.85/2014 prevede că creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii. 

Art.75 al.1 din aceeaşi lege prevede că  de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Prin Decizia Civilă nr. 566/A/02.10.2018, Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, pronunţată în dosarul nr. …, a respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 200/26.03.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr…..

Pentru a putea să pronunţe această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă apelată, Tribunalul Arad a respins excepţia de inadmisibilitate, a admis excepţia lipsei de interes şi pe cale de consecinţă a respins contestaţia formulată de contestatoarea creditoare împotriva Raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă sub nr. …, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,  judecătorul sindic a constatat, cu titlu preliminar că, potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, contestaţiile la rapoartele administratorului judiciar se pot formula în termen de 7 zile de la data publicării acestora în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. Astfel, raportul publicat la BPI în data de 31.01.2018 a fost contestat prin prezenta cerere, care a fost comunicată la Tribunalul Arad prin serviciul poştal, ştampila poştei aplicată la comunicare fiind data de 08.02.2018.

S-a reţinut că, potrivit art. 342 din Legea nr. 85/2014, legea specială  se completează în măsura compatibilităţii, cu prevederile Codului de procedură civilă, cod care conţine elemente de calcul al termenelor procedurale, care prevede la art. 181, alin. 1, punctul 2 Cod procedură civilă, că în calculul termenelor pe zile, nu se iau în calcul, ziua de la care începe să curgă termenul – 31.01.2018, nici ziua când acesta se împlineşte. Având în vedere ştampila poştei din data de 08.02.2018, dar şi faptul că zilele de 6 şi 7 ianuarie 2018 au fost zile de sâmbătă, respectiv duminică, s-a constatat că prezenta contestaţie respectă termenul legal mai sus menţionat de 7 zile de la data publicării sale la BPI.

În continuare, judecătorul sindic a analizat excepţiile invocate în cauză şi puse în discuţia părţilor, potrivit art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă, care se analizează înaintea oricăror alte chestiuni pentru a constata dacă prin soluţionarea excepţiilor mai este necesară sau nu analiza fondului cauzei.

Analizând excepţia de inadmisibilitate, judecătorul sindic a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece orice creditor poate formula contestaţie la rapoartele practicianului în insolvenţă, în termen de 7 zile de la publicarea la BPI, potrivit art. 59 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2014. Pe cale de consecinţă, în baza prev. art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia de inadmisibilitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Analizând excepţia lipsei de interes, judecătorul sindic a constatat că, pentru a se formula o acţiune în justiţie, indiferent de denumirea pe care aceasta o poartă, trebuie ca, potrivit art. 32 Cod procedură civilă, să fie îndeplinite condiţiile menţionate în acest articol, între care şi interesul, potrivit lit. d din art. 32, alin. 1 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, legiuitorul permiţând formularea unor cereri şi atunci când interesul nu este născut şi actual pentru preîntâmpinarea afectării unui drept subiectiv ameninţat sau pentru preîntâmpinarea unei pagube.

Cât priveşte aceste aspecte, judecătorul sindic a constatat că nu a fost invocat niciun drept subiectiv afectat, nici vreo pagubă sau vătămare a drepturilor contestatorului.

De asemenea, s-a reţinut că interesul trebuie să fie personal şi legitim, or, prin Raportul publicat la BPI din 31.01.2018 au fost menţionate măsurile aduse la bun sfârşit care fuseseră aduse la cunoştinţa creditorilor prin publicarea altui raport din data de 28.12.2017, neatacat.

Practic, s-a constatat că raportul care face obiectul prezentei contestaţii, este doar un raport de rezultat prin care administratorul judiciar aduce la cunoştinţă finalizarea măsurilor anunţate prin celălalt raport neatacat.

Judecătorul sindic a constatat că, dacă Raportul din data de 31.01.2018 ar fi desfiinţat, ar rămâne în vigoare raportul neatacat, publicat la BPI la data de 28.12.2017, raport prin care se anunţau măsurile care urmau să fie luate până la data publicării următorului raport. Acest prim raport cuprinde măsuri de oportunitate care sunt reglementate de lege prin art. 87 alin. 1 lit. a şi alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/2014, art. 84 şi art. 91 din aceeaşi lege, măsurile ce urmau să fie luate fiind menţionate  chiar de administratorul judiciar prin raportul anterior.

De asemenea, s-a reţinut că se ignoră complet prevederile art. 75 alin. 9 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia „Pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului în perioada de observaţie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă prevăzute la acest articol vor putea fi folosite de către administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei. În cazul refuzului acestui acord, judecătorul-sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei corespunzătoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3).” Nu s-a ajuns la judecătorul sindic, deoarece creditorul garantat şi-a dat acordul la vânzarea bunului.

Astfel cum s-a menţionat anterior, contestatoarea nu a invocat şi dovedit nici afectarea unui drept subiectiv al său, nici producerea unei pagube iminente, iar prevederile invocate, menţionate în art. 75 sau art. 78 din Legea nr. 85/2014 nu îşi au aplicabilitatea în speţă, astfel că nici sub acest aspect nu s-a putut reţine vreo vătămare a contestatoarei, dar nici existenţa vreunui interes în formularea prezentei contestaţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.

În opinia creditoarei, sentinţa atacată este netemeinică, măsura administratorului judiciar fiind efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 85/2014, instanţa făcând din start o calificare greşită a obiectului contestaţiei, ceea ce a condus la derularea unui întreg raţionament eronat cu privire la rapoartele lunare emise în cauză şi efectele lor.

Astfel, se arată că, potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, unul dintre efectele deschiderii procedurii insolvenţei îl reprezintă suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită având ca obiect realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar în vederea valorificării imediate a unei creanţe asupra căruia creditorul deţine o cauză de preferinţă, situaţie incidenţă în speţă, trebuie respectată procedura prevăzută de art. 78 alin. (1) din Legea 85/2014.

Prin urmare, în situaţia în care creditorul urmărea satisfacerea imediată a creanţei preferenţiale pe care o deţinea faţă de debitor, avea obligaţia legală să efectueze acest demers cu respectarea procedurii prevăzute de art. 78 din Legea nr. 85/2014, trebuind să solicite judecătorului-sindic, în primul rând, ridicarea suspendării în vederea valorificării bunurilor debitorului asupra cărora poartă dreptul de preferinţă, iar judecătorul sindic ar fi putut să încuviinţeze ridicarea suspendării numai cu respectarea condiţiilor expres prevăzute de art. 78, şi, numai după o asemenea încuviinţare din partea judecătorului-sindic, s-ar fi putut proceda la organizarea unei licitaţii publice în vederea vânzării imobilului, iar suma obţinută să fie restituită către creditor, apelanta subliniind că o asemenea încuviinţare nu a fost acordată în speţă.

Se învederează că nici administratorul judiciar şi nici creditorul nu au parcurs procedura impusă de art. 78 din Legea nr. 85/2014, o încuviinţare din partea judecătorului sindic în vederea ridicării suspendării nici nu ar fi fost posibilă, dat fiind faptul că de la data deschiderii procedurii generale a insolvenţei - 09.10.2017, şi până la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …, potrivit informaţiilor disponibile pe portalul instanţelor de judecată, nu s-a mai ţinut nici un termen de judecată în prezentul dosar. În plus, nu ar fi putut fi îndeplinite prevederile legale nici din perspectiva citării comitetului creditorilor, având în vedere că un asemenea comitet nu fusese ales de către creditorii debitorului, mai mult, la data perfectării vânzării nu exista nici măcar tabelul preliminar al creanţelor, acesta fiind publicat în BPI nr. … (Anexa 5).

Apelanta consideră că este profund eronată aprecierea instanţei de fond în sensul că ar fi aplicabile prevederile art. 75 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 şi că „nu s-a ajuns la judecătorul sindic, deoarece creditorul garantat şi-a dat acordul la vânzarea bunului". Pe de o parte, dispoziţiile art. 75 alin. (9) nu au fost invocate de niciuna dintre părţi, iar pe de altă parte, sunt inaplicabile în cauză art. 75 alin. (9) din Legea nr. 85/2014.

Se solicită să se observe că art. 75 alin. (9) reglementează o situaţie complet diferită de cea în speţă. Textul de lege reglementează situaţia în care există sume de bani în contul debitorului, afectate de cauze de preferinţă; titularul garanţiei poate în acest caz autoriza folosirea sumelor de bani, dacă acestea sunt necesare pentru continuarea activităţii curente a debitorului. în cauza de faţă, măsura luată nu a privit utilizarea unor sume de bani dintr-un cont al debitorului, afectate de cauze de preferinţă, ci vânzarea imobilului proprietatea debitoarei. Mai mult, aspectul esenţial pe care instanţa de fond nu l-a sesizat, este că banii obţinuţi din vânzarea imobilului au fost distribuiţi către creditoarea …, şi, în niciun caz, folosiţi pentru „asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului", aşa cum impune textul de lege invocat de instanţă. De altfel, se apreciază că art. 78 din Legea nr. 85/2014 nici nu şi-ar mai justifica existenţa, dacă raţionamentul instanţei ar fi corect.

Prin urmare, se solicită să se constate că, în speţă, vânzarea imobilului în cadrul licitaţiei publice organizate de administratorul judiciar şi distribuirea preţului încasat către creditorul garantat a fost efectuată cu încălcarea procedurii impuse de art. 78 din Legea nr. 85/2014. Principiul „maximizării averii debitoarei", invocat în mod repetat de administratorul judiciar, în opinia apelantei, nu operează în cauză şi în niciun caz nu poate justifica încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 78 din Legea nr. 85/2014. Actele de maximizare a averii debitorului sunt, fie expres prevăzute de lege, prerogativa acordată administratorului judiciar de art. 123 din Legea nr. 85/2014 de a denunţa, în anumite condiţii, contractele in derulare ale debitorului, fie prevăzute prin planul de organizate adoptat şi aprobat conform legii.

Nu în ultimul rând, se arată că interesul contestatoarei, în formularea contestaţiei, este, contrar celor reţinute de instanţa de fond, determinat, legitim, personal, născut şi actual. Este evident că scoaterea unui bun din patrimoniul debitoarei insolvente şi folosirea sumei de bani obţinută ca preţ pentru satisfacerea creanţei unui alt creditor, afectează în mod direct drepturile patrimoniale ale contestatoarei, precum şi alte tuturor celorlalţi creditori din procedură. Prin urmare, contestatoarea are interesul de a contesta actele prin care patrimoniul debitoarei este în mod nelegal micşorat, astfel încât orice distribuire a sumelor de bani încasate de debitoare să fie realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014.

În concluzie, în considerarea aspectelor expuse pe larg, apelanta solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate şi anularea măsurii menţionată la litera e) din Raportul din 31.02.2018, anularea vânzării imobilului, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24/10.01.2018 la SPN.

Prin întâmpinarea formulată, debitoarea intimată prin administrator judiciar a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate, pentru următoarele motive:

Intimata arată că prin contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar, contestatoarea a contestat măsura vânzării imobilului înscris în …. situat în extravilanul localităţii …., compus din teren în suprafaţă de 20.000 mp, având categoria arabil, cu drept de folosinţă în favoarea cumpărătoarei, la licitaţie deschisă, ascendentă, cu strigare, pornind de la preţul minim de începere a licitaţiei 10.000 Euro.

Se arată că această măsură a fost anunţată prin Raportul lunar nr. … faţă de Scrisoarea de intenţie formulată de cumpărător privind cumpărarea imobilului proprietatea debitoarei, înscris în …, compus din teren in suprafaţa de 20.000 mp, având categoria arabil, cu drept de superficie în favoarea cumpărătorului; acceptul creditorului garantat privind vânzarea imobilului la preţul minim de 10.000 Euro; Raportul de evaluare întocmit de evaluator ANEVAR, care a stabilit o valoare de piaţă a imobilului de 8.000 Euro.

În aceste condiţii, intimatul a anunţat vânzarea la licitaţie deschisă, ascendentă, cu strigare, conform prevederilor Legii nr. 85/2014, a bunului imobil, proprietatea debitoarei, pornind de la preţul minim de începere a licitaţiei 10.000 Euro, licitaţia urmând să aibă loc în data de 08.01.2018, ora 14,00, la sediul administratorului judiciar, situat în Arad, precizând şi faptul că imobilul se vinde liber de sarcini conform prevederilor art.91 din Legea nr. 85/2014, că sunt somaţi toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului să îl anunţe organului de executare, înainte de data stabilită pentru vânzare, în termenele şi sub sancţiunile prevăzute de lege. Garanţia pentru înscrierea la licitaţie este de 1.000 Euro, achitată în lei la cursul BNR în data plăţii, în contul unic al insolventei, urmând ca preţul de adjudecare să fie achitat in lei, echivalentul în Euro la cursul BNR din data licitaţiei, în termen de maxim 30 zile de la adjudecare.

Se precizează că Raportul lunar nr. … a fost publicat în B.P.I. nr. 24356 din 28.12.2017, iar ulterior, respectiv în data de 09.01.2018, creditorul contestatar, a solicitat lichidatorului judiciar informaţii referitoare la măsura anunţată, iar prin răspunsurile date acesteia i-a comunicat toate documentele care au stat la baza măsurii anunţate prin Raportul publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. …. Raportat la aceste considerente, se arată că a solicitat judecătorului sindic respingerea contestaţiei ca fiind tardiv formulată, raportat la prevederile Legii nr. 85/2014, art. 59, alin (6), care prevăd că contestaţia trebuie sa fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin. (2).

Se arată că în întâmpinarea depusa în faţa primei instanţe, a invocat şi tardivitatea formulării contestaţiei, raportat la conţinutul raportului lunar nr…., raport publicat în B.P.I. nr. …, în care a anunţat îndeplinirea măsurii anunţată prin raportul anterior, deoarece contestaţia a fost expediată în data de 08.02.2018, astfel cum rezultă de pe plicul ataşat contestaţiei. În faţa judecătorului sindic se menţionează că a renunţat la a mai susţine excepţia tardivităţii formulării contestaţiei faţă de raportul publicat în B.P.I. nr. ….

În opinia lichidatorului judiciar, în mod temeinic şi legal, în soluţionarea contestaţiei, judecătorul sindic a reţinut faptul că prin Raportul publicat la BPI din 31.01.2018 au fost menţionate măsurile aduse la bun sfârşit care fuseseră aduse la cunoştinţa creditorilor prin publicarea altui Raport din data de 28.12.2017, neatacat. Practic, raportul care face obiectul prezentei contestaţii, este doar un raport de rezultat prin care administratorul judiciar aduce la cunoştinţă finalizarea măsurilor anunţate prin celălalt raport neatacat. Se arată că, dacă Raportul din data de 31.01.2018 ar fi desfiinţat, în mod neînţeles, ar rămâne în vigoare raportul neatacat, publicat la BPI la data de 28.12.2017, raport prin care se anunţau măsurile care urmau să fie luate până la data publicării următorului raport. Acest prim raport cuprinde măsuri de oportunitate care sunt reglementate de lege prin art. 87 , alin. 1, lit. a şi alin 2 şi 3 din Legea nr. 85/2014, art. 84 şi art. 91 din aceeaşi lege, măsurile ce urmau să fie luate fiind menţionate chiar de administratorul judiciar prin raportul anterior.

Se mai învederează că în întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe a precizat faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, art. 87, alin (I) In perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente. Fiind în această situaţie procedurală, prin Hotărârea Nr. …, debitorul, reprezentat prin Administrator Special , desemnat în cadrul Şedinţei Adunării Generale a Asociaţilor debitoarei din data de 27.10.2017, sub supravegherea administratorului judiciar provizoriu, reprezentat prin Asociat Coordonator, a hotărât vânzarea imobilului înscris în ….

Astfel, lichidatorul judiciar a apreciat că vânzarea imobilului, considerată ca o activitate curentă a debitorului, dă aplicare şi principiului maximizării averii debitorului prevăzut la art. 4 pct. 1 din Legea nr. 85/2014, deoarece pe bunul imobil era înscris dreptul de superficie în favoarea cumpărătorului, astfel încât debitorul deţinea în proprietate un bun imobil care genera doar costuri (taxe şi impozite), fără a-i aduce niciun venit din exploatare. De asemenea, se arată că prin distribuirea preţului către creditorul garantat, urmează a se diminua şi creanţa care beneficiază de un drept de preferinţă ce permite adăugarea de accesorii, conform prevederilor art. 103 din Legea nr. 85/2014.

Intimatul precizează faptul că pentru creditorul garantat, singurul creditor care ar putea dovedi un interes în a contesta măsura luată, s-au asigurat drepturile prevăzute de Legea nr. 85/2014, art. 87, alin (3), lit. b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume în condiţiile art. 159 alin. (1) pct. 3 şi art. 161 pct. 1, în condiţiile în care nu poate beneficia de o protecţie corespunzătoare a creanţei, beneficiind de o cauză de preferinţă, conform prevederilor art. 78.

Se arată că judecătorul sindic a reţinut faptul că societatea creditoare a ignorat complet şi prevederile art. 75 alin. 9 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia „Pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului în perioada de observaţie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă prevăzute la acest articol vor putea fi folosite de către administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei. In cazul refuzului acestui acord, judecătorul sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei corespunzătoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3). " Nu s-a ajuns la judecătorul sindic, deoarece creditorul garantat şi-a dat acordul la vânzarea bunului.

De asemenea, a mai reţinut prima instanţa faptul că creditoarea contestatoare nu a fost invocat niciun drept subiectiv afectat, nici vreo pagubă sau vătămare a drepturilor contestatorului, apreciind că interesul trebuie să fie personal şi legitim, or, contestatoarea nu a invocat şi dovedit nici afectarea unui drept subiectiv al său, nici producerea unei pagube iminente, iar prevederile invocate, menţionate în art. 75 sau art. 78 din Legea nr. 85/2014 nu îşi au aplicabilitatea în speţă, astfel că nici sub acest aspect nu se poate reţine vreo vătămare a contestatoarei, dar nici existenţa vreunui interes în formularea prezentei contestaţii.

Prin întâmpinarea formulată, intimata garantată a solicitat respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Faţă de susţinerile apelantei, intimata consideră că nu suntem în situaţia prevăzută de art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, deoarece, prin raportul atacat, administratorul judiciar nu a făcut decât să aducă la cunoştinţa creditorilor îndeplinirea măsurilor dispuse în raportul precedent, măsură dispusă prin raportul lunar depus la dosarul de fond şi publicat în BPI nr. … din 28.12.2017. Prin Raportul nr. …, administratorul judiciar a dispus efectiv valorificarea bunurilor imobile ipotecate în favoarea sa şi a adus la cunoştinţa creditorilor această măsura prin publicarea în BPI nr. ….

Intimata precizează că împotriva acestui raport lunar, raportat la dispoziţiile art. 59 alin. 5, niciun participant la procedură nu a formulat contestaţie, astfel încât măsura dispusă de administratorul judiciar a rămas definitivă şi obligatorie.

În opinia intimatei, sunt nefondate susţinerile contestatoarei-creditoare potrivit cărora măsura administratorului judiciar a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, se arată că prin cererea de admitere a creanţei creditorul garantat, a solicitat înscrierea creanţei împotriva debitoarei în sumă de 718.329,63 lei în tabelul de creanţe în categoria creanţelor care beneficiază de o cauză de preferinţă, cererea fiind admisă, precizând şi dovedind în faţa instanţei de fond că, pentru garantarea creditului acordat debitoarei, a fost încheiat între creditoare, în calitate de creditor ipotecar, şi Societatea debitoare, în calitate de debitor ipotecar, contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. ….,  prin care s-a constituit ipoteca imobiliară de prim rang asupra imobilelor, reprezentate de terenuri agricole, proprietatea debitoarei, prin care s-a instituit un drept de ipotecă în favoarea creditorului ipotecar pentru a garanta toate şi oricare din sumele pe care împrumutatul  le va datora creditorului ipotecar în orice moment în baza contractului de credit …. şi a tuturor actelor adiţionale prezente şi viitoare, toate dobânzile calculate până la restituirea integrală a creditului, a comisioanelor, taxelor şi oricăror alte cheltuieli.

Se arată că dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. d şi art. 33 din Cod procedură civilă prevăd că, una din condiţiile cumulative de exercitare a cererii de chemare în judecată, este aceea de a justifica un interes ce trebuie să fie determinat, legitim, personal născut şi actual pentru preîntâmpinarea afectării unui drept subiectiv ameninţat sau preîntâmpinarea unei pagube.

Intimata precizează că apelanta contestatoare, prin criticile aduse sentinţei atacate, reiterează aceleaşi susţineri din cadrul contestaţiei formulate împotriva măsurii de valorificare a unor bunuri imobile ipotecate în favoarea altui creditor, apreciind nefondat că această măsură, perfect legală conform controlului judecătorului sindic, ar diminua creanţa acestuia proporţional cu valoarea obţinută din vânzare. Susţinerile apelantei nu justifică anularea unei astfel de operaţiuni, scopul ascuns nefiind decât în sensul unei şicane făcute în cadrul procedurii colective privind tergiversarea acţiunilor administratorului judiciar şi opţiunea de exercitare a dreptului justificat al creditorului garantat de a-şi satisface creanţa, sau parte din creanţa, din lichidarea bunurilor ipotecate, fără a aduce atingere intereselor celorlalţi creditori şi fără a exista un impediment la realizarea unei eventuale reorganizării judiciare a debitoarei.

În acest sens, intimata consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, şi, pe cale de consecinţă, nu se impune anularea măsurii administratorului judiciar dispusă prin Raportul lunar depus la dosarul de fond şi publicat în BPI nr. 24356 din 28.12.2017(raportul nr. 847/22.12.2017).

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 111 şi următoarele din Legea nr. 85/2016.

Examinând apelul declarat în cauză, în condiţiile art. 477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

În mod judicios s-a reţinut de către judecătorul sindic faptul că dispoziţiile art.75 şi art.78 din Legea nr.85/2014, invocate de contestatoare, nu sunt aplicabile în cauză.

Astfel, art.78 din Legea nr.85/2014 prevede că creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii. 

Art.75 al.1 din aceeaşi lege prevede că  de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

În cauză nu este vorba de vreo executare silită începută de creditoarea garantată pentru a se putea face aplicarea prevederilor legale menţionate, măsura vânzării imobilului fiind luată de către administratorul judiciar în cadrul procedurii, scopul fiind cel al maximizării averii debitoarei.

Prin urmare, prima instanţă a făcut o corectă a calificare a acţiunii deduse judecăţii, obiectul litigiului fiind contestarea măsurii luate de administratorul judiciar sub aspectul vânzării imobilului înscris în …, compus din teren în suprafaţă de 20.000 mp, având categoria arabil, cu drept de folosinţă în favoarea cumpărătoarei, la licitaţie deschisă, ascendentă, cu strigare, pornind de la preţul minim de începere a licitaţiei 10.000 Euro.

Sub acest aspect instanța de apel reține că măsura a fost anunţată prin Raportul lunar nr. … faţă de Scrisoarea de intenţie formulată de cumpărătoare, în calitate de titular al dreptului de superficie asupra imobilului în discuție.

Așa cum întemeiat a constatat prima instanţă, oportunitatea măsurii ce urma să fie luată, în acord cu prevederile art.87 al.1 al.1 lit.a, al.2 și 3, art.84 și art.91 din Legea nr.85/2014, a fost analizată prin Raportul lunar nr…, creditorul ipotecar exprimându-și acordul pentru luarea acestei măsuri.

Trebuie avut în vedere şi faptul că măsura contestată în cauză a fost adusă la îndeplinire în acord cu măsurile preconizate a fi luate prin raportul din data de 22.12.2017 și care nu a fost contestat de niciunul din creditori.

În drept sunt incidente dispozițiile art.59 al.5 din Legea nr.85/2014 care prevede că: debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

Din dispozițiile legale citate reiese că o condiție pentru a contesta măsurile luate de către administratorul judiciar este aceea de a justifica un interes în cauză, astfel cum este acesta definit de art.33 Cod procedură civilă.

Prin urmare, corect s-a reținut de către judecătorul sindic lipsa de interes a contestatoarei în a solicita desființarea măsurii cuprinse în raportul din data de 31.01.2018 câtă vreme raportul nr…., prin care s-a prefigurat luarea acestei măsuri, rămâne în ființă. 

Mai mult, creditoarea apelantă nu afirmă nici o vătămare prin măsura luată de către administratorul judiciar.

Astfel, Curtea constată că asupra imobilului care a făcut obiectul vânzării prin licitație deschisă, ascendentă, cu strigare, este înscris în favoarea adjudecatarei un drept de superficie. Prin urmare, măsura luată corespunde principiului maximizării averii debitoarei, de vreme ce terenul în discuție nu putea genera în sarcina acesteia decât costuri, terenul fiind în exploatarea titularului dreptului de superficie.

În plus, cu suma de bani rezultată din vânzarea imobilului a fost plătită creanța creditorului ipotecar, contestatoarea apelantă neavând un drept de preferință la plata prețului pentru a putea invoca astfel o vătămare derivată din măsura contestată.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 C.pr.civ. raportat la art.43 din Legea nr.85/2014, Curtea a respins ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare