Clauze abuzive.

Clauze abuzive. Aplicarea teoriei impreviziunii în contractele de împrumut în moneda CHF. Pentru incidența impreviziunii trebuie să existe un dezechilibru major şi evident între prestaţiile pe care părţile le au de efectuat, adică acest dezechilibru să fie atât de pregnant, încât îl pune pe debitorul obligaţiei respective într-o situaţie extrem de gravă, de dezavantajoasă, dacă şi-ar îndeplini prestaţia.  Situația care determină dezechilibrul trebuie să apară sau să devină cunoscut părţii dezavantajate după încheierea contractului iar riscul să nu fi fost asumat de partea dezavantajată.

Reclamanții au învederat că s-au schimbat condițiile contractuale avute în vedere la încheierea contractului astfel că la acest moment reclamanților le incumbă obligații vădit disproporționate față de cele în considerarea cărora și-au exprimat voința de a contracta.

S-a arătat că, clauza de risc valutar  prezintă caracter abuziv deoarece prin raportare la momentul încheierii contractului și la circumstanțele acestuia precum și la caracterul prestabilit și impus consumatorului fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de consumator, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator.

Cu referire la stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, reclamanții au  susținut că  s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la semnarea contractului și pe cale de consecință efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părțile au înțeles să le stabilească astfel că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii conform Noului Cod Civil.

S-a arătat că la momentul încheierii contractului, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă la un credit în lei sau în euro, acest aspect constituind motivul determinant al încheierii contractului, reclamanții asumându-și obligația de a returna creditul la termenele și cuantumul prevăzut prin prisma cursului CHF de la acea dată, însă pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității reclamanților de a-și îndeplini obligațiile contractuale.

Instanţa, în ceea ce privește conversia creditului la  cursul CHF-LEU din momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată durata derulării contractului și denominarea creditului în moneda națională instanța constată că și această cerere este neîntemeiată având în vedere prevederile art. 969 Cod civil și principiul forței obligatorii a contractului. Dacă instanța ar admite cererea reclamanților cu privire la conversia creditului la  cursul CHF-LEU din momentul semnării contractului, instanța ar nesocoti dispozițiile art. 969 Cod Civil .

În cauză nu poate fi reținută nici intervenirea impreviziunii (art. 1271 Cod Civil) contractuale având în vedere că pentru incidența sa, trebuie să existe un dezechilibru major şi evident între prestaţiile pe care părţile le au de efectuat, adică acest dezechilibru să fie atât de pregnant, încât îl pune pe debitorul obligaţiei respective într-o situaţie extrem de gravă, de dezavantajoasă, dacă şi-ar îndeplini prestaţia.  Situația care determină dezechilibrul trebuie să apară sau să devină cunoscut părţii dezavantajate după încheierea contractului iar riscul să nu fi fost asumat de partea dezavantajată în situaţia de faţă, despre clauză de risc valutar. Prin însușirea clauzei de risc valutar reclamanții și-au asumat diferențele de curs valutar  neputând fi primit argumentul hiper valorizării CHF.

Împrumutându-se pentru o perioadă considerabilă de timp într-o monedă străină, diferită de cea în care obţineau veniturile din salariu, împrumutații  şi-a  asumat implicit şi riscul fluctuaţiilor cursului valutar, ceea ce echivalează cu asumarea riscului schimbării împrejurărilor existente la data încheierii contractului.  În acest context, modificarea circumstanţelor invocate de către reclamanţi – respectiv fluctuaţia monetară – a fost integrată în contract, cu consecinţe asupra executării obligaţiei contractuale astfel asumate, riscul creşterii cursului de schimb fiind suportat, pe cale de consecinţă, de către debitor, în lipsă de dispoziţie contrară. De altfel, în materia contractului de împrumut, legiuitorul a consacrat principiul nominalismului monetar, fără ca evoluţiile economice să influenţeze obligaţiile asumate de împrumutat.

Executarea obligaţiilor reclamantului, afectată de variaţia cursului de schimb, îşi găseşte suportul atât în conţinutul clauzelor contractuale, cât şi în dispoziţiile legale din materia contractului de împrumut, teoria impreviziunii negăsindu-şi, astfel, aplicarea în speţă.

Sentinţa civilă nr. 2172 /20.03.2017

Domenii speta

Spete similare