Contestaţie decizie de concediere

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamanta …, personal şi asistată de reprezentantul convenţional, avocat …, în temeiul împuternicirii avocaţiale seria TM 0315174, din data de 15.02.2018, aflată la fila 13 din dosar, iar pentru pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, reprezentantul convenţional, consilier juridic … martora …, personal, martora …, personal, lipsă fiind pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:

-pricina are ca obiect: contestaţie decizie de concediere;

-stadiul procesual: fond;

-procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul reclamantei …, avocat … depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului avocaţial în cuantum de 3255 lei, respectiv chitanţa nr. 608/15.02.2018.

La interpelarea instanţei, reprezentantul reclamantei …, avocat … învederează că precizarea de acţiune formulată de reclamantă a fost comunicată celorlalte părţi.

Instanţa procedează la administrarea probei testimoniale constând în audierea martorei …, declaraţia acesteia fiind consemnată, citită, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Reprezentantul reclamantei …, avocat … arată că se opune la întrebarea formulată de reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic …, respectiv „dacă ştie martora că reclamanta a semnat mai multe contracte ilegale?”.

Instanţa respinge întrebarea formulată de reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic ….

Instanţa procedează la administrarea probei testimoniale constând în audierea martorei …, declaraţia acesteia fiind consemnată, citită, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Reprezentantul reclamantei …, avocat … arată că se opune la întrebarea formulată de reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic …, respectiv „ce atitudine avea reclamanta faţă de colegii săi”, întrucât este nerelevantă.

Instanţa încuviinţează întrebarea formulată de reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic ….

Reprezentantul reclamantei …, avocat … solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, constând în plângerea penală, pentru a dovedi starea de hărţuire la care este supusă reclamanta.

Reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic .. solicită acordarea unui termen de judecată pentru studierea probei cu înscrisuri.

Reprezentantul reclamantei …, avocat … arată că renunţă la proba cu înscrisuri.

Instanţa, în temeiul art. 224 Cod procedură civilă, pune în discuţie proba cu înscrisuri propusă la anteriorul termen de judecată.

Reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic … solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Reprezentantul reclamantei …, avocat … solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă, încuviinţează proba cu înscrisuri, propusă la anteriorul termen de judecată.

Părţile arată că nu mai au alte probe în cauză.

Constatând că părţile nu mai au alte cereri de formulat şi că nu mai sunt alte incidente de soluţionat, instanţa declară cercetarea procesului încheiată şi, în temeiul art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părţilor în ordinea şi condiţiile prevăzute la art.216 Cod procedură civilă.

Reprezentantul reclamantei …, avocat … solicită admiterea cererii introductive şi a precizării de acţiune, anularea deciziei de concediere, ca fiind nelegală şi netemeinică, plata despăgubirilor pe toată perioada lipsirii de salariu, anularea deciziei de detaşare, anularea fişei de evaluare, obligarea pârâtului la plata unor daune morale pentru prejudiciul creat ca urmare a  hărţuirii, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtului Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, consilier juridic … solicită respingerea contestaţiei formulată împotriva deciziei de sancţionare ca fiind neîntemeiată, având în vedere faptul că legislaţia şi disciplina muncii sunt aspecte relative pentru reclamantă, astfel încât aceasta aplica legea selectiv. Fără cheltuieli de judecată.

Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Cod procedură civilă, instanţa declară închise dezbaterile şi reţine cauza pentru deliberare şi pronunţare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acţiunii de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. 770/115/27.02.2018, aşa cum aceasta a fost precizată la termenul de judecată din data de 13.09.2018, reclamanta … a chemat în judecată pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună anularea Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018, emisă de către pârât, şi să se dispună reintegrarea sa, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariul şi toate celelalte drepturi de care a fost lipsită de la momentul concedierii şi până la reintegrarea în muncă, sumă actualizată corespunzător cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestora pentru aceeaşi perioadă, obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei pentru prejudiciul creat ca urmare a hărţuirii la care a fost supusă la locul de muncă, să se constate nulitatea Dispoziţiei de delegare nr. 41/29.01.2018, să se dispună anularea Fişei sale de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru personalul cu funcţii de execuţie pentru perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, a fost angajata pârâtului din data de 14.09.2015, pe postul de consilier juridic. Ulterior, ca urmare a unui concurs/examen pentru postul de inspector de specialitate I, i s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 475/16.11.2015, iniţial în cadrul biroului ATA, pentru ca ulterior, prin act adiţional la contractul individual de muncă, să fie încadrată în biroul RUNOS.

Odată cu numirea pe postul de manager interimar a doamnei …, la data de …, asupra sa a început un val de presiuni şi acte de hărţuire ca urmare a refuzului său de a redacta sau emite acte neconforme cu prevederile legale, care au culminat cu emiterea Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018.

Reclamanta apreciază că Decizia de concediere nr. 46/09.02.2018 este nelegală şi netemeinică întrucât, în esenţă, au fost încălcate dispoziţiile art. 63 alin. 3 din Codul muncii, decizia nefiind motivată în fapt, în decizia de concediere nefiind precizate expres faptele pentru care a fost concediată, iar abaterile disciplinare menţionate în convocarea salariatului pentru cercetarea prealabilă nu există.

Referitor la Dispoziţia de delegare nr. 41/29.01.2018, reclamanta arată că aceasta este în fapt o îndepărtare a sa de la locul său de muncă pentru a nu avea acces la documente, vizându-se astfel măsura ulterioară a concedierii, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 43 Codul muncii şi fiind un act de evidentă hărţuire.

Astfel fiind, reclamanta mai arată că, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 80 Codul muncii precum şi acordarea dobânzii legale pentru drepturile salariale neacordate, având în vedere dispoziţiile art. 278 alin. 1 Codul muncii, art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 Cod civil şi ale OG nr. 13/2011.

De asemenea, reclamanta arată că, întreaga evoluţie a raporturilor de muncă relevă o hărţuire morală a sa de către managerul interimar al spitalului, fiind încălcate dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi art. 39 din Codul muncii, angajatorul fiind vinovat pentru că nu a asigurat măsurile pentru respectarea demnităţii în muncă şi încetarea hărţuirii sale morale.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8 alin. 1, art. 39, art. 43, art. 63 alin. 3, art. 80 şi art. 278 alin. 1 din Codul muncii, art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 Cod civil şi ale OG nr. 13/2011.

Pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş a formulat „Întâmpinare” prin care a solicitat instanţei respingerea acţiunii formulată de către reclamantă şi menţinerea ca temeinică şi legală a Deciziei nr. 46/09.02.2018 şi a Dispoziţiei de delegare nr. 41/29.01.2018, invocând excepţia netimbrăriipetitului 3 al cererii de chemare în judecată prin care se solicită obligarea sa la plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei.

În motivare, pârâtul a arătat că, Decizia de concediere nr. 46/09.02.2018 a fost emisă ca urmare a hotărârii comisiei de disciplină şi ca urmare a abaterilor disciplinare săvârşite, respectiv neglijenţa în serviciu, îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, ţinerea defectuoasă a Registrului de înregistrări a contractelor de muncă.

Reclamanta nu a fost hărţuită iar atitudinea managerului spitalului faţă de aceasta a fost una respectuoasă.

Cu privire la Dispoziţia de delegare nr. 41/29.01.2018, pârâtul a arătat că, nu a fost adus nici un prejudiciu reclamantei, fiindu-i menţinut salariul şi celelalte drepturi salariale, aceasta revenind de fapt pe postul pentru care a fost angajată conform contractului de muncă nr. 475/16.11.2015, înainte de încheierea actului adiţional nr. 13/01.03.2016.

În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, Regulamentul Intern al Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş şi Codul Muncii, republicat.

La data de 20.03.2018, pârâtul a formulat „Cerere reconvenţională” prin care a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 57 din Codul muncii, să constate nulitatea contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. 475/16.11.2015 încheiat între Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş şi reclamantă şi a actului adiţional nr. 13/01.03.2016 la acest contract de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, pârâtul a arătat că, contractul individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. 475/16.11.2015 a fost încheiat deşi doamna … nu îndeplinea condiţiile obligatorii impuse în vederea înscrierii la concurs, respectiv aceasta nu îndeplinea condiţiile de vechime în specialitatea postului de 6 ani şi 6 luni prevăzute de Ordinul nr. 1470/20.10.2011, actualizat.

De asemenea, actul adiţional nr. 13/01.03.2016 la acest contract de muncă a fost încheiat cu încălcarea legii, pentru un post pentru care nu s-a susţinut nici un concurs sau examen şi care, la momentul încheierii actului adiţional nu era prevăzut în organigramă, fiind aprobat abia la data de 30.03.2016 prin hotărâre a Consiliului Local Caransebeş.

Faţă de cererea reconvenţională a pârâtului, reclamanta a formulat la data de 04.04.2018 „Întâmpinare” prin care a solicitat, în principal, respingerea acesteia ca lipsită de interes iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, reclamanta a invocat excepţia lipsei de interes a promovării cererii reconvenţionale, faţă de dispoziţiile art. 57 din Codul muncii, şi a arătat că reclamanta îndeplinea condiţiile de vechime în specialitatea postului de 6 ani şi 6 luni prevăzute de Ordinul nr. 1470/20.10.2011, actualizat.

La termenul de judecată din data de 11.07.2018, în baza dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanţa a respins excepţia netimbrăriipetitului 3 al cererii de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea sa la plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei, şi a admis excepţia lipsei de interes a promovării cererii reconvenţionale.

La termenul de judecată din data de 13.09.2018, reclamanta a formulat “Precizare de acţiune” prin care a solicitat instanţei anularea Fişei sale de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru personalul cu funcţii de execuţie pentru perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017, arătând că, deşi formularul Fişa de evaluare respectă condiţiile şi forma prevăzute de OMS nr. 1229/2011, ignoră prevederea expresă de la art. 10 potrivit căreia „pentru spitalele al căror management a fost transferat către autorităţile administraţiei publice locale, criteriile de evaluare a performanţelor profesionale individuale se stabilesc şi se aprobă prin act administrativ emis de acestea, prevederile prezentului ordin reprezentând o revedere cadru care poate fi modificată şi completată de către autoritatea administrativ-teritorială”.

Pârâtul este în subordinea autorităţii publice locale de la nivelul Municipiului Caransebeş, astfel încât, angajaţilor pârâtului li se aplică criteriile generale de evaluare a personalului contractual, conform dispoziţiilor art. 26 coroborat cu art. 5 lit. c din Legea nr. 284/2010, criterii care, însă, nu se regăsesc în Fişa reclamantei de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru personalul cu funcţii de execuţie pentru perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri în copii certificate şi au fost audiaţi martorii …, material probator din a cărui analiză instanţa reţine următoarele:

Reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul pârâtului în funcţia de “inspector specialitate grad I” la Compartiment ATA, începând cu data de 17.11.2015, în baza contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. 475/16.11.2015.

Începând cu data de 01.03.2016, reclamanta a desfăşurat activitate în funcţia de „inspector de specialitate I” la Biroul Resurse Umane, Normare, Organizare, Salarizare, în baza Actului adiţional nr. 13/01.03.2016 la contractul individual de muncă nr. 475/16.11.2015.

Prin Dispoziţia de delegare nr. 41/29.01.2018 (fila 26 dosar), în temeiul dispoziţiilor art. 42-44 din Codul muncii, republicat, managerul spitalului a decis că, începând cu data de 29.01.2018, reclamanta, având funcţia de inspector de specialitate I în cadrul Biroului R.U.N.O.S., se deleagă pe acelaşi post de inspector de specialitate I în cadrul Serviciului Aprovizionare transport administrativ, unde îşi va exercita temporar sarcinile corespunzătoare atribuţiilor de serviciu, în afara locului său de muncă, până la data de 28.03.2018 inclusiv, şi va beneneficia de acelaşi salariu de bază (3520 lei/lună) iar celelalte drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă rămân nemodificate.

Prin Referatul înregistrat cu nr. 8575/29.12.2017 (filele 17-18 dosar), managerul interimar al Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş a adus la cunoştinţă următoarele abateri săvârşite de către reclamantă:

În data de 05.12.2017 reclamanta a refuzat categoric să prezinte managerului documente din cadrul biroului RUNOS, având o atitudine sfidătoare şi jignitoare la adresa conducătorului unităţii.

Reclamanta a încălcat  dispoziţiile managerului cu privire la accesul în biroul conducătorului unităţii, ignorând aceste dispoziţii şi intrând abuziv şi nejustificat, perturbând astfel activitatea managerului.

Reclamanta şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în sensul că nu a adus la cunoştinţa conducerii unităţii, în termen legal, ci cu o întârziere de câteva luni şi doar la solicitarea managerului, faptul că au fost persoane al căror contract de muncă a încetat de drept, conform art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii, actualizat, acestea continuând activitatea deşi contractul lor de muncă era încetat de drept.

Reclamanta a ţinut în mod defectuos registrul de înregistrări a contractelor individuale de muncă, fiind lăsat spaţiu necompletat în dreptul numărului 659, existând suspiciunea că acest spaţiu a fost lăsat intenţionat pentru o eventuală înregistrare, spaţiul fiind barat de către manager în momentul în care a constatat acest aspect.

Reclamanta a săvârşit un act de insubordonare şi refuz de a colabora în vederea desfăşurării unei bune activităţi a unităţii atunci când, la plecarea în concediu medical, a parolat accesul la computerul existent în biroul RUNOS, blocând astfel accesul la datele unităţii, în condiţiile în care în acel moment spitalul era verificat de către Comisia de acreditare şi aceste date erau imperios necesare. Deşi a fost somată în scris, prin adresa cu nr. 8075/08.12.2017, să comunice parola calculatorului, aceasta a ignorat cu desăvârşire solicitarea managerului.

Prin “Convocarea salariatului pentru cercetarea disciplinară” înregistrată cu nr. 527/29.01.2018 (fila 19 dosar), în conformitate cu dispoziţiile art. 251 alin.2 din Codul muncii, republicat, reclamanta a fost convocată să se prezinte la data de 02.02.2018, orele 9,00, la sediul din Caransebeş, str. Piaţa 21 Decembrie 1989, nr. 2, în Sala de şedinţe, în vederea desfăşurării procedurii cercetării disciplinare. I s-a comunicat faptul că, cercetarea disciplinară se realizează ca urmare a Referatul managerului interimar al spitalului înregistrat la data de 29.12.2017, referat în cuprinsul căruia se susţine săvârşirea abaterii disciplinare constând în:

Insubordonare şi comportament sfidător şi jignitor la adresa conducătorului unităţii, prin încălcarea responsabilităţilor prevăzute în fişa postului şi a art. 48 lit. g şi art. 50 lit. d din Regulamentul intern şi al art. 30 alin. 2 lit. a-c din C.C.M. al unităţii.

Încălcarea prevederilor legale privind încetarea de drept a contractelor individuale de muncă în cazul îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, conform art. 50 lit. a din Regulamentul intern şi a atribuţiilor prevăzute în fişa postului pct. 4.

Operarea defectuoasă în condica de înregistrare a contractelor individuale de muncă, încălcând art. 48 lit. h din Regulamentul intern.

Blocarea accesului la datele unităţii prin parolarea calculatorului şi refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia unităţii datele necesare desfăşurării unei bune activităţi în perioada în care spitalul era verificat de Comisia de acreditare, încălcând astfel prevederile art. 50 lit. d din Regulamentul intern.

S-a precizat faptul că salariata are dreptul de a fi însoţită de către un reprezentant al organizaţiei sindicale constituite la nivelul unităţii.

Prin Proces verbal nr. 668/02.02.2018 al Comisiei de disciplină din cadrul pârâtului constituită în conformitate cu dispoziţia nr. 341/20.12.2017 (fila 21 dosar), încheiat cu ocazia întrunirii comisiei de disciplină în vederea cercetării disciplinare a reclamantei ca urmare a Referatului managerului spitalului înregistrat cu nr. 8575/29.12.2017, având în vedere solicitarea reclamnatei privind amânarea cercetării disciplinare pe motiv că nu i s-a prezentat copia referatului constatator privind încălcarea obligaţiilor contractuale, comisia de disciplină a stabilit un nou termen de întrunire în data de 07.02.2018 ora 09.00.

Prin Nota explicativă înregistrată cu nr. 751/07.02.2018 (filele 23-25 dosar), reclamanta a comunicat Comisiei de disciplină apărările pe care a înţeles să le formuleze în favoarea sa, conform dispoziţiilor art. 251 alin. 4 din Codul muncii, republicat.

În data de 07.02.2018, Comisia de disciplină din cadrul pârâtului, constituită în conformitate cu Decizia nr. 45/06.02.2018 (fila 22 dosar), în prezenţa reclamantei asistată de doamna avocat ..., a procedat la desfăşurarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 247-252 din Codul muncii, republicat.

În cursul desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, în temeiul dispoziţiilor art. 251 alin. 4 din Codul muncii, republicat, reclamanta a formulat şi a susţinut apărările în favoarea sa şi a oferit comisiei de disciplină împuternicite să realizeze cercetarea probele şi motivaţiile pe care le-a considerat necesare, fiind asistată, la cererea sa, de către doamna avocat .... 

La finalul cercetării disciplinare prealabile a fost întocmit Proces-verbal privind desfăşurarea procedurii cercetării disciplinare prealabile nr. 768/07.02.2018 (filele 66-83 dosar), proces-verbal care nu a fost semnat de către reclamantă şi de către doamna avocat ..., prin care Comisia de disciplină a constatat că, reclamanta a săvârşit abateri repetate, făcându-se vinovată de faptele menţionate în Referatul cu nr. 8575/29.12.2017, şi a apreciat că faptele săvârşite sunt de o gravitate sporită de natură a prejudicia angajatorul.

Comisia a mai reţinut că, din cercetările efectuate rezultă că reclamanta este o persoană conflictuală, comportamentul său faţă de colegi nefiind unul conform normelor de comportare în unitate.

Faţă de acestea, Comisia de disciplină a propus aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 61 lit. a din Codul muncii.

Prin Decizia de concediere nr. 46/09.02.2018 (filele 14-16 dosar), în baza Procesului-verbal privind desfăşurarea procedurii cercetării disciplinare prealabile înregistrat cu nr. 768/07.02.2018, în temeiul dispoziţiilor art. 247 şi art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii, republicat, şi potrivit prevederilor Regulamentului intern al Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş, managerul interimar …., numit prin dispoziţia nr. 957/27.09.2017 a Primarului Municipiului Caransebeş, a decis sancţionarea reclamantei, având funcţia de inspector de specialitate I în cadrul compartimentului R.U.N.O.S., cu „desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă” conform art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat, începând cu data de 12.02.2018.

La art. 2 al Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018 s-au menţionat motivele de fapt ale sancţionării disciplinare cu concedierea, respectiv că salariata a săvârşit, cu intenţie directă, următoarele fapte:

1.La data de 05.12.2017 refuză categoric să îndeplinească dispoziţiile managerului.

2.Îndeplineşte defectuos atribuţiile de serviciu.

3.Înregistrează eronat date în registrul de evidenţă a contractelor de muncă.

4.Nu răspunde la solicitarea pe email şi prin curier de a pune la dispoziţia unităţii parola pentru accesul la documentele unităţii.

S-a precizat că salariata a săvârşit faptele mai sus menţionate cu încălcarea obligaţiilor de serviciu propriu-zise şi anume încălcarea dispoziţiilor ce îi revin din contractul individual de muncă şi a atribuţiilor prevăzute în fişa postului, cu încălcarea normelor de comportare în unitate şi anume art. 48 lit. g şi h, art. 50 lit. a şi d din Regulamentul intern şi art. 30 alin. 2 lit. a-c din C.C.M. al unităţii, art. 39 pct. 2 lit. a-c din Codul muncii, actualizat.

S-a menţionat că, punctul de vedere al salariatei este cel consemnat în Nota explicativă scrisă, înregistrată cu nr. 751/07.02.2018, prin care salariata şi-a prezentat propria poziţie în legătură cu faptele imputate precum şi apărările invocate în favoarea sa, că salariata nu recunoaşte săvârşirea faptelor, şi s-au enumerat împrejurările invocate de salariată în apărarea sa.

S-a mai precizat că, gravitatea faptelor constă în refuzul de a se subordona managerului unităţii şi nerecunoaşterea greşelilor făcute în ciuda probelor administrate.

La art. 3 al Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018 s-a menţionat că motivul de drept al aplicării sancţiunii disciplinare îl constituie art. 247-252 din Codul muncii, în special art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

La art. 4 al Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018 s-au precizat termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Împotriva Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018 şi a Dispoziţiei de delegare nr. 41/29.01.2018, emise de către pârât, reclamanta a formulat, în termen legal, contestaţie, care constituie obiectul prezentei cauze.

Analizând contestaţia formulată împotriva Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018, faţă de criticile şi apărările formulate de către părţi, instanţa reţine că, legislaţia muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfăşurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, apărând deopotrivă interesele legitime ale angajatorului cât şi ale salariaţilor. Pentru a preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorului, prin care s-ar leza drepturile şi interesele legitime ale salariaţilor, Codul Muncii, republicat, reglementează în mod expres condiţiile de fond şi formă în care angajatorul poate dispune sancţionarea disciplinară a salariaţilor.

În acest context, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, republicat, angajatorul poate dispune concedierea, ca sancţiune disciplinară, pentru motive care ţin de persoana salariatului, în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate, de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 247 din Codul muncii, republicat, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare ori de câte ori constată că salariatul a săvârşit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune, săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, sau ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Dispoziţiile art. 250 din Codul muncii, republicat, stipulează că angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. 1 şi alin. 2 din Codul muncii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3 din Codul muncii, republicat, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Examinând Decizia de concediere nr. 46/09.02.2018, emisă de pârât, prin prisma dispoziţiilor legale menţionate anterior, instanţa constată că, la art. 2, faptele pentru care a fost sancţionată reclamanta sunt descrise în formulări generale, nefiind menţionate, în concret, aspectele care le individualizează, inclusiv data săvârşirii abaterii şi cea a luării la cunoştinţă de către cel în drept să emită decizia de sancţionare. Ori, în această situaţie, instanţa este pusă în situaţia de a nu putea verifica respectarea termenelor impuse de dispoziţiile art. 252 alin. 1 din Codul muncii, republicat, şi, implicit, a respectării procedurii prevăzute de lege pentru sancţionarea reclamantei.

Instanţa mai constată că, în cuprinsul Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018 nu sunt precizate, nici chiar în formulări generale, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariată în favoarea sa prin Nota explicativă înregistrată cu nr. 751/07.02.2018, apărări care au fost susţinute şi în timpul cercetării disciplinare prealabile, pârâtul rezumându-se la a enumera împrejurările invocate de salariată în apărarea sa.

Aşadar, instanţa apreciază că Decizia de concediere nr. 46/09.02.2018 este lovită de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde elementele enumerate de dispoziţiile art. 252 alin. 2 lit. a şi lit. c din Codul muncii, republicat. Ori, lipsa chiar şi a unuia din elementele enumerate de dispoziţiile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, republicat, atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de către angajator, nefiind atinsă finalitatea legii, respectiv salariatul să aibă cunoştinţă despre faptele pentru care a fost sancţionat pentru a-şi putea formula apărarea în cauză, să cunoască motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate şi susţinute în favoarea sa, angajatorul să poată trece numai motivat peste apărările formulate şi susţinute în favoarea sa de către salariat, iar instanţa să poată realiza analiza, sub toate aspectele, a sancţiunii aplicate.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 78 şi art. 80 din Codul muncii, republicat, potrivit cărora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal, instanţa trebuie să dispună anularea deciziei, cu obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul precum şi, numai la solicitarea salariatului, repunerea părţilor în situaţia anterioară.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art.166 alin. 4 din Codul muncii, republicat, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar potrivit dispoziţiilor art. 1084 din vechiul Cod civil „daunele-interese cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul”, aceste dispoziţii fiind preluate de art. 1.531, alin. 1 şi alin. 2 teza întâi şi de art. 1.535, alin. 1 din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, iar conform acestuia, prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnumemergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrumcessans).

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1531 şi ale art. 1535 din Noul Cod civil rezultă că, daunele interese cuvenite reclamantei sunt daune moratorii şi pentru acordarea acestora nu este necesară încheierea unei convenţii între părţi, întrucât se acordă în cuantumul stabilit de lege, nefiind necesară dovedirea prejudiciului de către creditor, existenţa acestuia fiind prezumată, iar dispoziţiile art. 1489 alin. 1 din noul Cod civil, reglementează dobânda ca fiind cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege.

Cu privire la dobânda penalizatoare solicitată în temeiul O.G. nr.13/2011, instanţa reţine din analiza prevederilor art.1 din O.G. nr.13/2011 că, aceasta este dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă, aşadar dobânda penalizatoare are natura juridică de daună moratorie, fiind datorată de către debitor pentru neplata la scadenţă a sumei de bani pe care trebuie să o remită creditorului.

 Instanţa mai reţine că, dobânda reprezintă câştigul, folosul pe care l-ar fi obţinut reclamanta din investirea banilor dacă aceştia ar fi fost plătiţi la termen şi, prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

Este adevărat că pierderea efectivă suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura constând în actualizarea sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum, însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care acesta a fost lipsit (lucrumcessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei de delegare nr. 41/29.01.2018, emisă de către pârât, prin prisma dispoziţiilor art. 42-44, art. 48, art. 252 şi art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii, republicat, instanţa reţine că, deşi Codul muncii nu le prevede expres, angajatorul trebuie să respecte anumite condiţii de formă şi fond atunci când dispune modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Mai precis, procedura trebuie să se bazeze pe criterii obiective, să fie dispusă cu bună-credinţă şi să fie necesară pentru a asigura o bună desfăşurare a activităţii angajatorului.

Astfel, modificarea unilaterală a locului muncii trebuie să fie dispusă în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii, angajatorul având obligaţia de a preciza, fără echivoc, cauzele care determină modificarea, respectiv data când începe şi când se termină modificarea, întrucât prin modificarea unilaterală a locului muncii angajatului nu se poate asigura numai protecţia intereselor angajatorului, în detrimentul drepturilor şi protecţiei salariatului.

Prin consecinţele pe care le determină, dar şi datorită faptului că este suspusă controlului instanţei, conform art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii, republicat, măsura de modificare unilaterală a locului muncii trebuie să cuprindă cauza/motivele care au dus la modificarea contractului de muncă, perioada modificării, temeiul de drept, termenul în care această măsură poate fi contestată, precum şi instanţa competentă unde poate fi contestată.

În cauză, pârâtul a emis Dispoziţia de delegare nr. 41/29.01.2018, fără a arăta, în mod concret, motivele de fapt pentru care a luat această măsură.

Ori, enumerarea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza măsurii de modificare unilaterală a locului muncii asigură un cadru obiectiv de verificare a legalităţii măsurii, înlăturând astfel orice suspiciune de subiectivism sau abuz în ceea ce priveşte dispunerea măsurii, în speţă, faţă de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii, republicat, instanţa fiind în pusă în situaţia de a nu putea verifica susţinerile reclamantei şi nici motivele pe care se bazează măsura luată în cazul acesteia de către pârât.

Astfel fiind, instanţa apreciază că, măsura de modificare unilaterală a locului munciireclamantei, dispusă prin Dispoziţia de delegare nr. 41/29.01.2018, este lovită de nulitate absolută.

Referitor la anularea Fişei reclamantei de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru personalul cu funcţii de execuţie pentru perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017, instanţa constată că reclamanta a contestat administrativ această evaluare, solicitând să se constate nulitatea absolută a acestui document, iar, prin „Răspuns la contestaţie” înregistrat cu nr. 5829/11.09.2018, pârâtul i-a respins ca neîntemeiată contestaţia.

În acest context, instanţa reţine că, la litera F¹ din Contractul individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. 475/16.11.2015 s-a specificat că, criteriile de evaluare a activităţii profesionale a reclamantei sunt cele prevăzute la art. 10 din OMS nr. 1229/01.08.2011.

Potrivit art. 10 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1229/01.08.2011 privind aprobarea criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi a modelului fişei de evaluare a performanţelor profesionale individuale, pentru spitalele al căror management a fost transferat către autorităţile administraţiei publice locale, criteriile de evaluare a performanţelor profesionale individuale se stabilesc şi se aprobă prin act administrativ emis de acestea, prevederile prezentului ordin reprezentând o prevedere-cadru care poate fi modificată şi completată de către autoritatea administrativ-teritorială.

Ori, Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş este în subordinea autorităţii publice locale de la nivelul Municipiului Caransebeş, astfel încât, conform dispoziţiilor art. 26 coroborat cu art. 5 lit. c din Legea nr. 284/2010, angajaţilor pârâtului li se aplică „Criteriile generale de evaluare a personalului contractual” aşa cum acestea sunt publicate pe pagina de internet a Primăriei Caransebeş, criterii care, însă, nu se regăsesc în Fişa reclamantei de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru personalul cu funcţii de execuţie pentru perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, în sumă de 100.000 lei, pentru prejudiciul moral ce i-ar fi fost produs reclamantei ca urmare a hărţuirii morale la care a fost supusă, instanţa reţine că, potrivit art. 253 din Codul Muncii, republicat, angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Din textul acestui articol se desprind condiţiile răspunderii civile contractuale ale angajatorului, respectiv existenţa raporturilor contractuale de muncă dintre părţi, existenţa unui prejudiciu material sau moral suferit de angajat, prejudiciul să fi fost produs din culpa angajatorului şi ultima condiţie aceea ca prejudiciul să fi fost produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Ori, în cauză, reclamanta nu a făcut nicio dovadă a faptului că ar fi suferit, în mod efectiv şi real, un prejudiciu moral care să-l îndreptăţească la acordarea de despăgubiri materiale.

Astfel, în baza dispoziţiilor art. 249 şi art. 250 Cod de procedură civilă, instanţa va respinge ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, în sumă de 100.000 lei, pentru prejudiciul moral ce i-ar fi fost produs reclamantei ca urmare a hărţuirii morale la care a fost supusă, întrucât reclamanta nu a dovedit în mod efectiv şi real trauma psihică suferită, şi, în plus, prin anularea Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia, se apreciază că aşa zisul prejudiciu moral suferit, a fost deja reparat.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor legale citate anterior, Tribunalul va admite în parte acţiunea civilă formulată de către … în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, va dispune anularea Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018, emisă de către pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, va dispune reintegrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018, aceea de „inspector de specialitate I” în cadrul compartimentului R.U.N.O.S., va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la momentul concedierii şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi pentru aceeaşi perioadă, va constata nulitatea Dispoziţiei de delegare nr. 41/29.01.2018, emisă de către pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, va dispune anularea Fişei de evaluare a performanţelor profesionale individuale a reclamantei, perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017, emisă de către pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, şi va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei.

De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 451-453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.255 lei reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, CUI 3228209, cu sediul în Caransebeş, Piaţa 21 Decembrie 1989, nr. 2, Judeţul Caraş-Severin.

Dispune anularea Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018, emisă de către pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş.

Dispune reintegrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei de concediere nr. 46/09.02.2018, aceea de „inspector de specialitate I” în cadrul compartimentului R.U.N.O.S.

Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la momentul concedierii şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi pentru aceeaşi perioadă.

Constată nulitatea Dispoziţiei de delegare nr. 41/29.01.2018,emisă de către pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş.

Dispune anularea Fişei de evaluare a performanţelor profesionale individualea reclamantei, perioada evaluată 01.01.2017-31.12.2017, emisă de către pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.255 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Caraş-Severin.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 octombrie 2018.

Domenii speta

Spete similare